CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Tactica „războiului hibrid” a fost aplicată de Rusia încă din secolul al XVIII-lea

 

 

        Imagini pentru pieter van der borcht   photos

Foto: ”Călărețul adormit jefuit de maimuțe”, opera pictorului flamand Pieter van der Borcht I  (n.după 1562 – d.1608).  

 

 

 

 

 

Rușii stăpânesc tactica „războiului hibrid” încă din secolul al XVIII-lea

 
 „Război hibrid”, termenul care descrie acțiunile Rusiei în raport cu țările pe care le consideră inamice – a devenit foarte popular în zilele noastre.

Potrivit publicației poloneze wPolityce, deși  această definiție a apărut relativ recent, rușii au reușit cu măiestrie să stăpânească această tactică pe care au folosit-o în mod repetat încă din secolul al XVIII-lea.

Publicația poloneză scrie că acest secol este considerat în Polonia ca o perioadă în care nu au avut loc ciocniri militare majore, dar din punctul de vedere al strategilor ruși, situația părea diferită, pentru că de atunci rușii au declanșat un ”război hibrid” împotriva polonezilor.

De-a lungul secolului al XVIII-lea ei au desfășurat operațiuni de spionaj, subversive și de sabotaj împotriva statului polonez.

Rusia avea o mulțime de agenți în rândurile elitei poloneze, care acționau la indicațiile Imperiului Rus. Pentru a preveni ca Polonia sa devina un stat puternic, aceștia se opuneau reformelor care sa ducă la o consolidare politica, economica sau militara a statului.

Când soldații lui Tadeusz Kosciuszko (eroul național polonez care a condus revolta polonezilor din 1794 împotriva Imperiului Rus și împotriva Regatului Prusiei) au capturat arhiva ambasadorul rus Iosif Igelstrom, au găsit o listă cu 110 figuri importante în statul polonez, care mulți ani la rând  fuseseră plătiți în secret cu bani din vistieria de la Sankt-Petersburg.

Printre acești oameni se aflau inclusiv figuri importante, considerate reformatori, de exemplu regele Stanisław Antoni Poniatowski, Adam Czartoryski, lideri catolici și zeci de oficiali guvernamentali…

 

 

 

 

Imagini pentru Denis Diderot photos

 

Denis Diderot (1713-1784)

 

 

 

 

În plus, în secolul al XVIII-lea, rușii nu s-au zgârcit la bani pentru a monta opinia publica occidentala împotriva Poloniei.

Agenții lor de influență au fost gânditorii europeni cu cea mai mare autoritate, precum Voltaire sau Diderot.

Împărăteasa Ecaterina a II-a a cumpărat de la Diderot, cu 15.000 lire, imensa sa bibliotecă și l-a făcut custode al acestei biblioteci, oferindu-i un salariu anual de o mie de lire.

Nu este de mirare că filosoful și-a folosit penița în serviciul Petersburgului (capitala de atunci a Imperiului Rus): a scris imnuri în cinstea împărătesei și spunea despre Rusia că este o țară ideală, în care a triumfat rațiunea.

La rândul său, Voltaire (1694- 1778), pentru o remunerație adecvată din partea contelui Voronțov, a lăudat politica Rusiei, care acționa  pentru împărțirea Poloniei.

 

 

 

 

 

Imagini pentru voltaire photos

 

 

El a explicat că Polonia trebuia ștearsă de pe hartă ca parte a luptei împotriva intoleranței religioase.

Concluzia publicației poloneze este că „Istoria tinde să se repete cu ușoare schimbări. Astăzi, pentru a priva inamicul de independență și de a-l subordona propriilor interese, nu este neapărat nevoie sa începi o invazie militară, pentru că se pot utiliza vechile metode: agenți de influență, elite corupte, propagandă, dezinformare, insuflarea unui complex de inferioritate și așa mai departe. Toate acestea continuă să aibă loc”.

 

 

http://www.paginaderusia.ro/wpolityce-rusii-stapanesc-tactica-razboiului-hibrid-inca-din-secolul-al-xviii-lea/

13/12/2019 Posted by | DIVERSE | , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 13 DECEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 13  decembrie în  istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1524: Radu de la Afumaţi a fost confirmat de către Înalta Poartă domnitor al Ţarii Româneşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A domnit in  Ţara Româneasca de mai multe ori: decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 și august 1525 – ianuarie 1529.

Ginere a lui  Neagoe Basarab,Radu de la Afumaţi a fost căsătorit cu Ruxandra, fiica acestuia (21 ianuarie 1526).

A dus în general o politică antiotomană, începându-și domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg ,un  român turcit, pretendent la tronul Țării Românești.

Între 1522 și 1525, pe teritoriul țării s-au purtat lupte crâncene cu turcii și cu Vladislav al III-lea și Radu Bădica, pretendenți la scaunul domnesc, sprijiniți de Poarta Otomana.

Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Arges amintește de 20 de bătălii.

La îndemnul Craiovestilor  s-a supus un timp sultanului, dar, la sfârșitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, boierii au urzit un complot și l-au ucis.

Se spune că a fost ucis împreună cu fiul său Vlad de către boierii Neagoe și Drăgan în timp ce se afla în biserica numită Cetățuia (sec. XV), situată în nordul orașului Ramnicu Valcea.

 

 

 

 

 

 

 

 1595: A avut loc lupta de la Areni. Ștefan Răzvan,(probabil de etnie romă) domnitor care a condus Moldova din aprilie până în august 1595 a participat, alături de Mihai Viteazul și Sigismund Báthory, principele Transilvaniei,la campania anti-otomană din toamna anului 1595 din Ţara Românească, în fruntea unui grup de 1500 de lăncieri, care formau centrul armatei creştine.

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

A fost una din puținele figuri ale istoriei românilor cu origini țigăneşti, fiind fiul unui țigan musulman care venise în Moldova din Imperiul Otoman și al unei femei moldovence ,care a servit se pare în armata regelui Henric al IV-lea al Franței, apoi în armata poloneză. Înainte de a accede la tronul Moldovei avea titlul de hatman în armata lui Sigismund Báthory.

În bătălia de la Areni, pe 13 decembrie 1595, este prins de oamenii lui Ieremia Movilă și ucis prin tragere în ţeapă.

 

 

 

 

 

 

1693: A murit Mitropolitul Dosoftei (Dimitrie Barilă), mitropolit al Moldovei, carturar, poet si traducator.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cunoscător al limbilor elină (greaca veche), latină, slavonă, poloneză şi ucraineană, învățatul moldovean a tradus în româneşte “Psaltirea pre versuri tocmită”, prima operă în versuri tipărită în româneşte.

În anul 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt; (n.26 octombrie 1624).

 

 

 

 

 

 

1833: S-a născut Petre S. Aurelian, economist, agronom şi om politic liberal, fost  ministru în mai multe rânduri şi prim-ministru (1896, 1897), autor al teoriei complexului economiei naţionale; (m. 1909).

A fost ales membru titular al Academiei Române în 1871, vicepreşedinte de mai multe ori şi preşedinte al acestui for (1901-1904.

 

 

 

 

1843: S-a născut la Bucureşti, compozitorul George Stephănescu;(m. 25 aprilie 1925, Bucureşti).

 

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru compozitorul George Stephănescu photos

 

 

 

 

 

 

A compus o dramă lirică, feeria muzicală „Sânziana și Pepelea”, prima simfonie românească, Simfonia în la major, Uvertura națională, două sonate pentru pian și, respectiv, pentru violoncel și pian, un octet pentru coarde și suflători, un cvartet pentru coarde și unul pentru coarde, flaut și pian, lieduri, etc.

De asemenea, a fost inițiatorul reprezentațiilor de operă în limba română și fondatorul a trei societăți lirice premergătoare Operei române („Mama soacră”, „Cometa” și „Scaiul bărbaților”).

În calitatea sa de compozitor și șef de orchestră la Teatrul Național din București (al cărui director era, la acea vreme, principele Ion Ghica),a reuşit  să pună bazele unei trupe românești care, pentru început, prezenta opere ușoare sau operete printre care și lucrări românești semnate de Caudella.

In 1885 se poate vorbi chiar despre o stagiune a Operei române bucureștene care, pe scena Teatrului Național.

 

 

1848: Armata revoluţionară ungară, comandată de generalul de origine poloneză Jozéf Bem (n. 1795 – m. 1850), a intrat în Cluj.

 

 

Imagini pentru generalul Jozéf Bem photos

 

 

În proclamaţia sa, generalul Bem chema la unire forţele revoluţionare române şi maghiare (13/25).

 

 

1863: În Principatele Române Unite, Guvernul Kogalniceanu a votat  Legea seculărizarii averilor manastiresti, un deziderat al Revoluției de la 1848.

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Kogalniceanu photos

 

„Secularizarea averilor mânăstiresti” a fost una dintre marile reforme adoptate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza pentru modernizarea noului stat, infiintat in anul 1859, prin unirea Moldovei cu Tara Romaneasca.

Prin aceasta reforma administrativa, adoptata in anul 1863, proprietatile bisericilor si manastirilor „inchinate” unor locuri straine, au fost trecute in proprietatea statului.

„Legea secularizarii averilor manastiresti”prevedea urmatoarele:

„Toate averile manastiresti inchinate si neinchinate, precum si alte legate publice sau daruri facute de diferiti testatori si donatori din Principatele Unite la Sfantul Mormant, la Muntele Athos, la Sinai, precum si la mitropolii, episcopii si la metoacele lor de aici, din tara, si la alte manastiri si biserici din orase sau la asezaminte de binefacere si de utilitate publica, se proclama domenii ale Statului Roman, iar veniturile acestor asezaminte vor fi cuprinse in bugetul general al statului.”

Pana la aceasta data, aproximativ un sfert din suprafata arabila a tarii a apartinut manastirilor si bisericilor „inchinate”, adica strainilor, precum si numeroase paduri.

Prin reforma au fost secularizate 75 de manastiri „inchinate” grecilor, 44 din Tara Romaneasca si 31 din Moldova, toate detinand pana atunci 560 de mosii. Dintre aceste mosii, multe au fost folosite pentru improprietarirea taranilor, in cadrul „Reformei agrare”.

Aceeasi lege prevedea ca statul sa ofere grecilor o compensatie baneasca de 82 de milioane de lei, din care, dupa plata tuturor datiilor restante catre stat, mai ramaneau 31 de milioane de lei.
Refuzand suma alocata, Patriarhia din Grecia a mizat pe un ajutor venit din partea otomanilor sau a rusilor, insa acest ajutor nu a mai venit, drept pentru care, calugarii greci au pierdut si suma respectiva.

Secularizarea averilor manastiresti nu a tinut insa cont de faptele istorice semnificative ale trecutului, astfel incat, o seama de manastiri ortodoxe din Sfantul Munte Athos au fost lipsite de mosii si terenuri primite in dar de la domnitori precum Sfantul Stefan cel Mare si Mihai Viteazul.

Reforma lui Cuza nu a vizat deci numai locasurile de cult romanesti „inchinate” dupa anul 1100, ci si pe cele mult mai vechi.
De asemenea, legea secularizarii a vizat, din pacate, si averile manastirilor romanesti.

 

 

 

 

 

 

 

1865: S-a născut generalul David Praporgescu, erou al Primului Război Mondial.

 

 

 

Imagine similară

 

 

A căzut eroic în 1916, în timpul luptelor de apărare în faţa contraofensivei armatelor  germane şi austro-ungare de pe Valea Oltului.

 

 

 

 

 

 

1876: S-a născut Mihail Lungianu, prozator, traducător şi publicist; autorul unor volume de poveşti şi legende cu o puternică tentă moralizatoare; (m. 1966).

 

 

 

1886: S-a născut popularul tenor român Nicolae (Nae Leonard); (d. 24 decembrie 1928).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost supranumit „Prințul operetei”. A fost fiul mecanicului de locomotivă gălățean Constantin Nae și al Carolinei Schäffer.

La Galați există Teatrul Muzical Nae Leonard.

 

 

 

 

 

 

 

 

1900: S-a născut in comuna Bucu-Ograda, judetul Ialomița, renumitul compozitor si dirijor român Ionel Perlea. După absolvirea cursurilor liceale a urmat studii muzicale la Conservatoriul din Munchen, respectiv din Leipzig.

Primul sau concert a avut loc in 17 octombrie 1919 la Ateneul Roman din Bucuresti, muzicianul roman reusind sa atraga atentia asupra talentului sau.

In 1926 a obtinut premiul onorific pentru compozitie la Concursul “George Enescu”, iar un an mai tarziu a fost invitat sa dirijeze la Opera din Cluj-Napoca.

 

 

 

 

 

 

Ionel Perlea a mai dirijat, cu scurte perioade de intrerupere, si Opera Romana din Bucuresti intre 1929-1936, dar a fost si la conducerea Conservatorului.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost inchis in lagare din Germania si Italia, iar dupa venirea comunistilor la putere a fost supus persecutiilor. Recunoasterea internationala a dirijorului roman a venit in momentul in care maestrul Arturo Toscanini l-a desemnat urmas la pupitrul Orchestrei Simfonice din New York.

Cu un an inainte de a se stinge din viata, Ionel Perlea a sustinut mai multe concerte in Bucuresti chiar daca starea sanatatii sale era destul de grava. Muzicianul s-a stins din viata pe 29  iulie 1970.

 

 

 

 

 

 

 

1907: S-a născut, la Periş, scriitorul român  Grigore Băjenaru (d. 1986), cunoscut publicului mai ales pentru încântătorul sau roman “Cişmigiu & Comp”.

 

 

 

 

 

 

Elevul Dima dintr-a VII-a sau Jură-te pe 18 mai al nostru!

 

 

 

 

 

 

Grigore Băjenaru a studiat filologia şi filozofia la Bucureşti, apoi a lucrat ca profesor, trecand astfel prin  experienţe care se regăsesc în romanul “Bună dimineaţa, băieţi!”. A mai lucrat ca redactor al buletinului Institutului Astronomic şi a avut funcţii administrative la Primăria Bucureştiului şi la Galeriile de Artă.

 

 

 

 

 

 

 

1917: S-a născut la Chişinău, Miron Constantinescu, sociolog şi istoric marxist, om politic şi militant comunist, membru titular al Academiei Române din 1974 (m. 1974).

A  fost activ încă din 1935, în rândurile UTC, iar din anul următor a devenit  membru al PCR.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru photos/Miron_Constantinescu

 

 

 

 

 

 

A fost  arestat de Siguranța Statului pentru activitate comunistă și condamnat la 10 ani de muncă forțată, dar după căderea guvernării Ion Antonescu a fost eliberat, alături de ceilalți comuniști.

A fost şef al  ziarului comunist „Scânteia” devenit  legal după 23 august 1944).

A devenit membru în Biroul Politic (1948-1960), membru în CC al PCR (1945-1955, 1968-1974) și secretar al acestuia (1952-1954), președinte al Comisiei de Stat a Planificării (1949-1955), calitate în care a aplicat măsuri dure pentru îndeplinirea planului de producție, punând pe seama unor ipotetici sabotori orice nerealizare de plan.

Alături de Iosif Chișinevschi, Constantinescu a fost exclus din conducerea partidului în 1957, pentru încercarea de a+l înlătura de la putere pe seful PMR, Gh.Gheorghiu Dej.

Este readus în viața politică de Ceauşescu, devenind ministru al învățământului (1969-1970), vicepreședinte a l Consiliului de Stat (1972-1974), rector al Academiei de partid, Stefan Gheorghiu(1970-1972), președinte al  Marii Adunări Naţionle.

 

 

 

 

 1921: Demisia guvernului Alexandru Averescu. Drept urmare Partidul Poporului işi  pierde influenţa  politică in Basarabia, recent intrată în componenţa  României Mari.

Imagini pentru Alexandru Averescu. photos

 

 

 

Alexandru Averescu (n. 3 aprilie 1859, Babele, Principatele Unite – d. 2 octombrie 1938, București, România) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind unul dintre artizanii succeselor militare ale României  în timpul acestui război. A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului)[3], membru de onoare al Academiei Române din iunie 1923 și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.

 

 

 

 

 

 

1925: S-a născut  Ovidiu Maitec, sculptor român, membru corespondent al Academiei Române, vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (1968–1973) (d. 18 martie 2007, Paris).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1931: La Radiodifuziunea Română au fost iniţiate primele concursuri de scenarii radiofonice, dotate cu trei premii şi menţiuni, pentru încurajarea dramaturgiei radiofonice.

 

 

 

1943: S-a născut la Deva, sculptorul Mihai Caranica.

 

 

Imagini pentru mihai caranica

 

 

 

A urmat studii de geologie la Bucureşti (1963-1966) şi între 1968-1970, Şcoala de Artă Populară din Bucureşti.

În 1979 a avut prima expoziţie în Bucureşti, iar în 1980 la  Galeria Mica din Cluj.

 În 1982 a părăsit România stabilindu-se în  Germania, iar în 1984 a plecat în SUA.

În 1983 prezintă o expoziţie cu lucrările sale la Raphael Gallery, în Frankfurt, Germania.

 

 

1948: A decedat la Cluj, poetul si  dramaturgul român  Zaharia Bârsan.

 

 

 

Imagini pentru photos Zaharia Bârsan

 

 

 

 

 

 Zaharia Bârsan (n. 11 ianuarie 1878, Sânpetru, Brașov) fondatorul Teatrului Național din Cluj și primul său director. Cea mai importantă operă a sa este poemul dramatic în trei acte „Trandafirii roșii”(1915)

 

 

1955: A murit Alexandru Proca, om de ştiinţă roman, fizician, considerat o notorietate mondială în domeniul particulelor numite “mezoni”, a căror existenţă a demonstrat–o teoretic; membru de onoare (1990) al Academiei Române; (n.16 octombrie 1897).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1962: S-a născut instrumentistul, compozitorul şi aranjorul  Vlady Cnejevici.

Este considerat unul dintre cei mai buni claviaturişti români şi s-a alăturat grupului Compact in urmă cu 20 de ani. 

 

 

 

 

Imagini pentru Vlady Cnejevici. photos

 

 

 

 

 

 

 

1982: A murit tenorul Aurel Alexandrescu (n. 1903)

 

 

 

 

 

1983: Poetul român Nichita Stanescu, laureat al premiului Herder si membru post-mortem al Academiei Române, a incetat din viaţă la vârsta de 50 de ani.

 

 

 

 

 

 

Nichita STANESCU - poza (imagine) portret

 

 

Născut la Ploieşti, județul Prahova, la  31 martie 1933, Nichita Hristea Stanescu a inceput sa scrie de tânăr, iar cu trei ani inainte de a se stinge din viaţă a fost propus de Academia suedeza, candidat la premiul Nobel pentru literatura.

Este considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi români („O viziune a sentimentelor”, „Necuvintele”, „Epica magna”).

 

 

 

 

 

 

 

1990: Apărea, în Monitorul Oficial, Legea 39 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), adoptată de Parlamentul României.

Preşedintele României îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Primul-ministru al Guvernului cea de vicepreşedinte.

Membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sunt: ministrul apărării naţionale, ministrul de interne, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul industriei şi resurselor, ministrul finanţelor publice, directorul Serviciului Român de Informaţii, directorul Serviciului de Informaţii Externe, şeful Statului Major General şi consilierul prezidenţial pentru securitate naţională

 

 

 

 

 

 

 

 

Scopul declarat al acestei instituții este: „organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și siguranța statului în timp de pace, cât și de război”.

 

 

 

 

 

2002: A murit reputatul economist român economistul Costin Kiriţescu, specialist în probleme monetare şi financiare, membru titular al Academiei Române din 1992 (n. 1908, Bucureşti).

S-a inscris la Facultatea de Drept a Universității bucureștene, al cărei licențiat a devenit în 1929 şi concomitent, a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Industriale și Comerciale, pe care le-a terminat în anul 1930. A urmat şi cursurile Conservatorului de Muzică din București, dar a fost mai atras de problemele financiare și bancare.

A făcut practică bancară la sediul central al Băncii Românești, precum și la două sucursale ale acesteia.

În toamna anului 1930 a plecat la Berlin,  unul dintre cele mai mari centre financiare ale Europei din acel timp, pentru a obține doctoratul în economie

S-a înscris la cursurile de doctorat ale Universității berlineze şi concomitent, a făcut practică la Camera de Comerț Germano-Română din Berlin (1931-1934) și la una dintre cele mai însemnate bănci germane – Dresdner Bank (1932-1934).

După absolvirea cursurilor de 4 ani (1930-1934) la Universitatea “Friedrich Wilhelm” din Berlin, in cadrul unei ședințe solemne i s-a înmânat diploma de doctor – în economie și filozofie – al acestei universități.

Întors în ţară, a ocupat prin concurs un post la Banca Naţionalăa României, unde a parcurs relativ repede treptele ierarhiei bancare si a devenit referent I la Serviciul de studii al Bancii, unde a lucrat pana in anul 1952, cand comunistii au epurat personalul bancii, desfacând contractele de munca a 200 de salariati. A fost învinuit atunci de „deviationism de dreapta”.

Dupa cateva luni de somaj a fost angajat ca pontator, apoi ca sef al Serviciului planificare la un atelier de tamplarie, mecanica si prefabricate din soseaua Pantelimon. Aici a lucrat timp de cinci ani (1952-1957). In anul 1957 a fost chemat la Institutul de Cercetari Economice al Academiei Române, unde a activat cu jumatate de norma pana în anul 1958.

Dupa aceasta perioada, s-a întors la Ministerul Finantelor si la Banca Nationala a Romaniei, unde a fost solicitat. A lucrat ca specialist în cadrul acestor institutii din 1958 si pana la pensionare (1987).

In anul 1958 a revenit in invatamant, de data aceasta la Catedra de Finante a Academiei de Studii Economice. De-a lungul timpului, in calitate de specialist al Ministerului Finantelor, a luat parte, de pilda in 1971-1972, la lucrarile de aderare a Romaniei la Fondul Monetar International si la Banca Mondiala, iar apoi, ca membru al delegatiei romane, la o serie de sesiuni anuale ale acestor institutii. A fost, de asemenea, invitat sa tina prelegeri la o serie de universitati si institute din Mannheim, Heidelberg, Dusseldorf, Viena, Linz, Washington, ca ambasador al scolii romanesti de economie.

In anul 1981 a obtinut o bursa de trei luni la sediul Institutului Fondului Monetar International de la Washington. A realizat diverse studii intr-o serie de state, printre care Kenya (la Nord) si Jamaica (la Sud).

Intors în Europa, a fost invitat de Institutul Dunarean-European de la Viena si de Institutul Federal pentru Colaborare Internationala de la Belgrad la manifestarile internationale organizate intre anii 1975-1988. Pentru meritele stiintifice si contributia în cercetarea economica romaneasca, a fost ales, in decembrie 1991, membru corespondent al Academiei Romane, iar in noiembrie 1992 membru titular al Academiei.

In perioada 1991-1998 a ocupat functia de membru al Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei. De-a lungul carierei sale, a indeplinit si alte functii, precum: consilier la Institutul National de Cercetari Economice, membru al Societatii Ateneului Roman, presedinte de onoare al Societatii Romane a Economistilor (SOREC), membru al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma.

In anul 2001, la decernarea premiilor Bancii Nationale a Romaniei, i s-a acordat “Premiul special pentru intreaga activitate”.

In data de 1 decembrie 2000, de ziua nationala a României, i-a fost oferit, de catre presedintele statului roman, Ordinul National „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce, pentru merite deosebite in cercetarea proceselor economice si in elaborarea strategiei de dezvoltare economica.

Cea mai importantă lucrare a sa capitala este “Sistemul banesc al leului si precursorii lui”, în trei volume, aparute intre anii 1964-1971. Aceasta reprezinta o istorie a antecedentelor, a genezei si a functionarii sistemului monetar national al României,pana în zilele noastre.

 

 

2005: S-a inaugurat noul sediu din Bucureşti al Bibliotecii Academiei Române, în Calea Victoriei nr. 125.

 

 

Imagini pentru noul sediu din Bucureşti al Bibliotecii Academiei Române photos

 

 

Înfiinţată la data de 6 august 1867, la un an după fondarea Societăţii Academice Române, Biblioteca Academiei Române a avut de la început misiunea de a aduna şi conserva în colecţiile sale fondul naţional de manuscrise şi tipărituri, ilustrând istoria şi cultura românească, precum şi istoria şi civilizaţia universală.

 

 

 

2015: A  decedat Florin Manolescu, eseist, critic şi istoric literar, traducător şi profesor. (n. 11 ianuarie 1943, Bucureşti).

S-a remarcat prin apropierea sa de literatura S.F., al cărei promotor a fost în anii ’80, iar mai apoi prin atenţia acordată literaturii exilului românesc, pe care a studiat-o timp de decenii, dar şi interferenţelor literaturii române şi germane cu alte domenii conexe.

A fost membru în Colegiul de redacţie al revistei Caiete critice (de unde s-a retras în 1992) şi membru în Colegiul de redacţie al revistei Vatra.

A primit premiul anual pentru critică literară –1967 (Premiul Junimea), acordat de revista Amfiteatru şi a fost membru activ și critic literar al fandom-ului din România.

De asemenea,a condus, alături de Ovid S. Crohmălniceanu, Cenaclul „Junimea” al Facultății de Litere din București în ultima fază de activitate a acestuia (1986-1989). La începutul anilor ’90 a făcut parte din juriul care a acordat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” și din juriile care au acordat premiile Uniunii Scriitorilor.

 

 

 

 

 

 

Astăzi în România este:

 

 

„Ziua Etniei Tătare”. A fost decisă printr-o lege a Parlamentului României din 2006, iar data a fost aleasă datorită faptului că, pe 13 decembrie 1917, Parlamentul tătarilor crimeeni a proclamat Republica Tătarilor Crimeeni şi a aprobat Constituţia statului.

 

 

 

Imagini pentru ziua etniei tătare photos

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Ierarh Dosoftei

 

 

 

 

 

 

 

 

  Imagini pentru Sfantul Ierarh Dosoftei

 

 

 

 

 

 

 

 

Mitropolitul Dosoftei s-a nascut in anul 1624 la Suceava, primind la botez numele Dimitrie. A studiat pentru inceput acasa, apoi la Iasi, la Colegiul de la Trei Ierarhi, infiintat in timpul domnitorului Vasile Lupu.De aici se indreapta spre Liov, unde va studia la Scoala Fratiei Ortodoxe “Adormirea Maicii Domnului”.

Aici a invatat limba greaca, latina, slavona bisericeasca si polona, devenind unul dintre poliglotii vremii.In anul 1649 s-a calugarit la Manastirea Probota, primind numele Dosoftei.

  In anul 1658 a fost ales si hirotonit episcop de Husi, apoi episcop la Roman, iar in 1671 a fost ales mitropolit al Moldovei.Toata viata mitropolitului a fost o truda neincetata pusa in slujba poporului si a limbii romanesti. In vremea mitropolitului slujbele se tineau fie in greceste, fie in slavoneste, limbi pe care poporul nu le mai intelegea.

Astfel, marea sa grija era ca poporul sa inteleaga ceea ce se slujeste in biserica: “sa-ntaleaga tot spasenia lui Dumnedzau cu intreg inteles”.

Mitropolitul Dosoftei a fost unul dintre cei mai mari carturari romani din secolul al XVII-lea, fiind cunoscut ca primul poet national, primul traducator in limba romana al cartilor de slujba religioasa, primul versificator al Psaltirii in tot Rasaritul ortodox, primul traducator in romaneste al unor carti din literatura dramatica si istorica universala, primul carturar roman care a copiat documente si inscriptii.

Mai este cunoscut drept o personalitate a vietii culturale si spirituale romanesti si pentru traducerile sale din literatura patristica si pentru contributia sa la formarea limbii literare romanesti.In 1686, in urma campaniei de retragere din Moldova, soldatii polonezi au luat cu ei ca ostatic si pe mitropolitul Dosoftei.

Ramane in exil pana la sfarsitul vietii. A trecut la cele vesnice pe 13 decembrie 1693. A fost inmormantat la Biserica “Nasterea Domnului” din Zolkiew (Ucraina).Canonizarea Sfantului Ierarh Dosoftei a fost abrobata de membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinta de lucru din 5-6 iulie 2005, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.

Proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, a avut loc in data de 14 octombrie 2005, la Catedrala mitropolitană din Iaşi.

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/13/o-istorie-a-zilei-de-13-decembrie-video-3/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

  10. https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-ierarh-dosoftei-mitropolitul-moldovei 

13/12/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

La conferința Rusia-Ucraina-Franța Germania de la Paris, occidentul a cauționat tacit invaziile și anexiunile rusești

Formatul Normandia, de la stînga la dreapta: Volodimir Zelenski, Angela Merkel, Emmanuel Macron, Vladimir Putin

Foto – De la stînga la dreapta: Volodimir Zelenski, Angela Merkel, Emmanuel Macron, Vladimir Putin 

Preşedintele rus Vladimir Putin şi omologul său ucrainean Volodimir Zelenski s-au întîlnit la Paris pentru prima dată luni, 9 decembrie a.c.,  pentru a discuta despre pace în Ucraina.

Cotidianul francez Le Figaro, citat de RFI.ro, arată că deocamndată putem vorbi mai degrabă de un „dezgheţ”, decât despre  pace.

 „În ce mă priveşte, declar cu toată sinceritatea că rezultatul acestei întîlniri este mult prea puţin semnificativ. Aş vrea să putem rezolva un număr mai mare de probleme.

În problema frontierei, divergenţele noastre cu preşedintele rus sunt totale. Dar ridic din nou această problemă, doresc ca frontiera cu Rusia să treacă total sub control ucrainean înainte de alegerile locale.”

Sunt cuvintele preşedintelui ucrainean, şi tot el a dat într-un fel verdictul final spunând că întîlnirea de la Paris a fost „un meci nul”.

Un meci care va avea însă prelungiri dat fiind că Franţa şi Germania vor continua să acţioneze în culise pentru găsirea unei soluţii la conflictul dintre Rusia şi Ucraina.

Recent, la summit-ul Alianţei Atlantice de la Londra preşedintele francez Emmanuel Macron a ţinut să facă o precizare.

Rusia, a spus el, nu este un „inamic”. „Rusia rămâne o ameninţare dar este şi partenerul nostru în privinţa multor dosare”.

Ucrainenii i-au cerut lui Zelenski, prin mesaje precum şi printr-o manifestaţie care a avut loc duminică la Kiev, să nu capituleze în faţa lui Putin.

 

 Greșeala președintelui Ucrainei, la întâlnirea cu Putin de la Paris

Președintele Ucrainei greșește dacă are impresia că întâlnirea de la Paris s-a încheiat cu o remiză.

Lucrurile merg excelent, probabil că și-a spus președintele rus Vladimir Putin la summitul de dinainte de Crăciun de la Paris. Pentru a-l măguli pe conducătorul de necontestat al Rusiei, Occidentul și Ucraina sunt gata să accepte concesii modeste și să negocieze un document menit să aducă liniștea în regiunea Donbas din Ucraina.

Noutăți nu prea există: se urmărește punerea în aplicare a celei de-a 21-a încetări a focului și un schimb de prizonieri. Pașii politici urmează să fie discutați în patru luni.

Pentru liderul de la Kremlin, care a avut în fața lui parteneri de negocieri mai puțin uniți, discuțiile au fost facile. Iar reuniunea de acum o săptămână a Alianței Nord-Atlantice, care s-ar afla în moarte cerebrală potrivit lui Macron, a dezvăluit întregii lumi că este într-adevăr foarte dezbinată.

Țările est-europene din NATO avertizează împotriva Rusiei, Franța vrea să-i facă din nou pe ruși frecventabili. Macron și Merkel – împreună – exercită presiune asupra lui Volodimir Zelenski, fostul star de televiziune devenit președinte al Ucrainei, cerându-i să fie mai flexibil și să accepte compromisuri.

Nici poziția UE în legătură cu gazoductul rusesc Nordstream nu este unitară. În timp ce Germania susține proiectul, numeroase țări est-europene îl critică vehement.

Nimic nu funcționează fără ruși, dar cu ei totul este mai dificil.

 

 

 

 

 

 

 

În această situație, Putin se poate relaxa, așteptând să vadă încotro se îndreaptă lucrurile.

Desigur, el este interesat să scape de sancțiunile agasante ale UE, dar acest lucru nu este atât de important încât să renunțe la pretenția sa de putere asupra estului Ucrainei sau a Peninsulei Crimeea.

De altfel, aceasta din urmă nu a făcut defel obiectul discuțiilor de la Paris. 

Cu ajutorul conflictului mocnit din Ucraina, Putin poate ține sub tensiune Vestul Europei, pe care îl consideră un adversar. Mai mult decât atât, apropierea Ucrainei de UE și NATO este practic imposibilă, aderarea țărilor în care există conflicte nerezolvate fiind exclusă. Aceeași rețetă este folosită de Putin în cazul Georgiei, unde a separat regiunea Osetiei de Sud.

Occidentul și Ucraina au nevoie de Putin atât de mult, încât Macron, Merkel și ceilalți negociază cu președintele rus, chiar dacă îl suspectează pe liderul de la Kremlin că s-ar afla în spatele torpilării zborului MH 17 deasupra Ucrainei, a otrăvirii fostului agent rus Serghei Skripal și a fiicei sale în Marea Britanie și, mai nou, în spatele uciderii unui cetățean georgian la Berlin.

Din perspectivă germană și franceză este foarte dificil să obții concesii de la Putin, mai ales că relația cu SUA, marele partener NATO, este cel puțin ambiguă.

Dintr-un motiv bizar, președintele american Donald Trump crede că Vladimir Putin este un tip „grozav”, chiar dacă rusul nu s-a abătut niciun milimetru de la pozițiile sale.

Dacă Putin încă nu privește actuala situație ca pe o dovadă a puterii sale, ar fi suficient să arunce astăzi o privire pe străzile din Paris. O grevă nedeterminată paralizează capitala franceză. Proteste furioase împotriva lui Emmanuel Macron. Când politica internă este în degringoladă, nu poți face o politică externă puternică. Și Angela Merkel?

Cancelara, care a jucat un rol esențial în prima rundă a întâlnirii Cvartetului Normandia și în elaborarea Acordului de la Minsk pentru pacificarea Ucrainei, s-a remarcat prin tonul foarte cuminte abordat la reuniunea de la Paris.

Președintele Rusiei, care deține funcții politice la nivel înalt de mai multă vreme chiar și decât longeviva șefă a guvernului german este evident că zilele politice ale Angelei Merkel sunt numărate. Coaliția de la Berlin scârțâie din toate încheieturile.

Într-un atare context, experimentatul Putin cu siguranță se întreabă de ce ar face un pas înapoi, scrie într-un comentariu  pentru Deutsche Welle, jurnalistul Bernd Riegert.

 

R. Moldova trebuie să aibă propria strategie de rezolvare a conflictului transnistrean, nu să aștepte anumite deznodăminte în Ucraina,  în contextul discuțiilor din cadrul summit-ului recent de la Paris în format Normandia, dedicat relansării procesului de pace în estul Ucrainei, a declarat editorialistul Nicolae Negru, pe http://www.ziarulnational.md, preluat de Romanian Global News.

„În cazul nostru, trebuie să avem propria strategie de rezolvare a conflictului transnistrean în interesul Republicii Moldova, nu să așteptăm, fataliști, ce se va întâmpla în Ucraina”, susține jurnalistul de la Chișinău, adaugând faptul că rezultatele întâlnirii de la Paris nu sunt „suficient de clare”, decât în partea referitoare la schimbul de prizonieri, continuarea retragerii trupelor de la linia de confruntare și deminarea teritoriului.

„În Ucraina există deja o lege temporară, adoptată în octombrie 2014, privind statutul special al Donbasului, care prevede și organizarea de alegeri în administrațiile publice locale.

Zelenski a promis că va prelungi acțiunea acestei legi, care expiră la 31 decembrie.

Mai puțin clar este cum va îndeplini, până la sfârșitul anului, angajamentul privind fixarea formulei Steinmeier în legislația ucraineană.

De asemenea, notăm că nu s-a ajuns la un consens privind modul și condițiile în care se organizează alegerile în regiunile respective.

Președintele Ucrainei rămâne pe pozițiile sale, declarând că alegerile nu pot avea loc, decât în conformitate cu legile ucrainene, „fără teroriști și trupe străine”, după ce Ucraina obține controlul asupra frontierei sale estice, pe segmentul Donbasului.

Putin nu este de acord și insistă ca statutul special al Donbasului să fie fixat în Consituția ucraineană, să fie amnistiați toți mercenarii, să fie organizate alegerile și abia atunci se poate pune problema controlului asupra frontierei”, afirmă editorialistul.

Nicolae Negru a adăugat că peste patru luni este planificată o nouă întâlnire în formatul normand și abia atunci vom vedea dacă Ucraina a cedat sau nu, dacă va fi sau nu federalizată, așa cum anunță unele voci după evenimentul de la Paris.

„Un indiciu că e prea devreme să tragem o asemenea concluzie e și faptul că protestatarii din centrul Kievului, care anticipau „trădarea” lui Zelenski, s-au împrăștiat după ce au aflat rezultatele întâlnirii de la Paris”, a conchis Nicolae Negru.

 

George Damian: Franța și Germania federalizează Ucraina (implicit și Republica Moldova)

 

 

 

Presa ucraineană bate toba victoriei, nu e clar de ce, unii experți spun că nu s-a întâmplat nimic important, alții că este un pas spre pace, majoritatea se concentrează pe prima parte a comunicatului final, scrie jurnalistul și istoricul George Damian pe http://www.moldnova.eu, preluat de Romanian Global News.

Și aici este problema, că nimeni nu s-a concentrat pe a doua parte a concluziilor conferinței.

Prima parte vorbește despre măsurile militare: deminări ale unor zone, schimburi de prizonieri, încetarea focului, observatori OSCE etc.

Partea a doua a concluziilor vorbește despre chestiunile politice și din ce citesc acolo este vorba de acceptări majore (textul concluziilor aici).

Prima chestiune: statut special pentru regiunile Donețk și Lugansk. Fraza e puțin răsucită, dar destul de clară „Părțile își exprimă interesul asupra acordului (…) pentru toate aspectele legale ale Ordinului Special pentru Auto-Guvernare – statut special – ale anumitor zone din regiunile Donețk și Lugansk – așa cum au fost descrise în Pachetul de măsuri pentru implementarea Acordului de la Minsk – în vederea asigurării funcționării lor pe o bază permanentă”.

Altfel spus zonele din Donețk și Lugansk aflate sub controlul separatiștilor ruși vor primi un statut special permanent.

A doua chestiune conform concluziilor oficiale ale conferinței: „(Părțile) Consideră necesară încorporarea în legislația ucraineană a formulei Steinmeier”.

Pentru cine nu știe: „formula Steinmeier” prevede organizarea de alegeri în regiunile Donețk și Lugansk controlate de separatiștii ruși, conform legislației ucrainene și sub observarea OSCE.

Să recapitulăm: președintele Zelinski al Ucrainei a fost de acord la Paris ca regiunile Donețk și Lugansk să primească un „statut special” și acolo să se organizeze alegeri înainte de revenirea zonelor sub controlul deplin al autorităților ucrainene.

Practic Donețk și Lugansk vor avea un statut asemănător cu cel al Transnistriei. Măcar la Chișinău până acum a fost respinsă orice formulă de „statut special” pentru Transnistria, Ucraina a acceptat includerea acestei prevederi într-un document oficial.

Rămâne să vedem dacă președintele Zelinski va reuși să își îndeplinească angajamentele asumate la Paris, respectiv să treacă prin Parlamentul pe care îl controlează total pachetele legislative pentru statutul special Donețk-Lugansk și organizarea de alegeri acolo. Și dacă propaganda pro-Zelinski va reuși să potolească/ țină sub control o eventuală ieșire în stradă a ucrainenilor.

Cu atât mai amuzantă îmi pare poziția analiștilor/ experților de pe la noi: nu s-a întâmplat nimic special, o mare victorie a diplomației europene, a fost impusă pacea în Europa, Zelinski a repurtat o victorie în fața lui Putin și alte aiureli.

Pe scurt: la Paris Zelinski a promis statut special pentru Donețk-Lugansk și organizarea de alegeri înaintea demilitarizării și revenirii sub controlul guvernului de la Kiev. Mie mi se pare o cedare majoră.

Pentru români este importantă chestiunea: orice se întâmplă în Ucraina cu regiunile separatiste, se va aplica și în Republica Moldova.

Este foarte suspect sprijinul franco-german pentru politica Moscovei în regiune.

Parisul și Berlinul cauționează invaziile și anexiunile rusești dând la o parte ceea ce se numește „diplomația UE”.

Dar asta este o altă discuție.

 

 

13/12/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: