Ambasada Suediei la București a fost felicitată după ce compania Ericsson, un gigant al telecomunicațiilor din această țară, a primit o amendă uriașă pentru corupție

 

 

  Scandal de corupție în Suedia, țară a cărei ambasadă la București s-a remarcat ca port drapel al luptei anticorupție în România !

   

Oops! Gigantul suedez al  telecomunicaţiilor mobile Ericsson, a primit o amendă uriașă de peste 1 miliard de dolari, pentru închiderea unor investigaţii de corupţie, inclusiv una referitoare la mituirea unor oficiali guvernamentali, a anunţat Departamentul american de Justiţie.

Compania Ericsson a recunoscut că a conspirat cu alte părți pentru a încălca legea privind practicile de corupție (FCPA), începând cel puțin cu anul 2000 și până în 2016, angajându-se într-o schemă de dare de mită și falsificare de date contabile și registre.

 

Mita a avut loc pe parcursul mai multor ani în ţări precum China, Vietnam şi Djibouti.

Costurile totale includ plata unei amenzi penale de peste 520 de milioane de dolari, plus 540 de milioane de dolari care vor reveni Comisiei americane pentru bursă şi valori mobiliare (SEC).

Ericsson a recunoscut că a conspirat cu alte părţi pentru a încălca legea privind  practicile de corupţie în străinătate (FCPA) în perioada 2000-2016, prin angajarea într-o schemă de plata de mită şi falsificarea registrelor şi datelor contabile, cât şi prin neefectuarea controalelor interne de contabilitate.

Compania s-a folosit de terţe părţi pentru a plăti mită unor oficiali guvernamentali, cu scopul de a-şi asigura şi menţine afacerile, au arătat autorităţile. Au fost angajaţi consultanţi pentru a înfiinţa fonduri şi a transfera beni unor terţe părţi.

De asemenea, filiala Ericsson Egypt, a pledat vinovată, la un tribunal districtual din New York, la acuzaţia de conspiraţie pentru încălcarea prevederilor legale care interzic mita în străinătate.

”Anumiţi angajaţi de pe unele pieţe, dintre care unii directori, au acţionat cu rea-credinţă şi nu au efectuat controale suficiente, cu bună ştiinţă. Considerăm că ceea ce s-a întâmplat este inacceptabil şi un capitol extrem de supărător în istoria noastră ”, a declarat CEO-ul Ericsson, Borje Ekholm.

 

PSD a reacționat, postând pe Facebook ”cu ocazia zilei internaționale a luptei împotriva corupției”, un mesaj plin de recunoștință privitor la atitudinea Ambasadei Suediei de la București, care s-a implicat activ de mai multă vreme în lupta politică dusă împotriva corupției din țara noastră:

„Astăzi, cu ocazia zilei internaționale a luptei împotriva corupției, am apelat telefonic ambasada Suediei la București. Dorim să adresam mulțumiri personalului diplomatic și angajaților pe plan local și să exprimăm aprecierea sinceră, pentru asistența constantă pe care partenerii suedezi au acordat-o instituțiilor statului Român, inclusiv prin declarații publice, în eforturile comune de a combate corupția și alte fenomene anti-sociale.

Din păcate, a sunat ocupat. Credem că e posibil ca echipamentele de telecomunicații Ericsson să fie de vină”, se arată în mesajul postat de Departamentul pentru Politică Externă al Partidului Social Democrat.

 

 

Surse:

 

https://www.national.ro/news/spaga-la-ericsson-amenda-uriasa 

https://www.m.activenews.ro/stiri-politic/Mesaj-pentru-Ambasada-Suediei-la-Bucuresti-dupa-scandalul-Ericsson 

 

Ce a însemnat stăpânirea austro-ungară pentru românii băștinași din Transilvania

 

 

 

 

 

Românii transilvăneni sub stăpânirea habsburgică și austro-ungară

 

Dieta Transilvaniei  a fost organul constituțional și politic preparlamentar al Principatului Transilvania, creat în secolul al XVI-lea și format din reprezentanții stărilor celor trei stări privilegiate (nobilii, sașii și secuii)[ și ai religiilor recepte (romano-catolică, evanghelic-lutherană, calvină și, mai târziu, cea unitariană).

Dieta întrunită la Târgu Mureș (20 ianuarie 1542) și la Turda (2 martie 1542) a pus bazele organizării politico-administrative a Principatului Transilvania.  Hotărârile juridice ale dietei au introdus discriminarea creștinilor ortodocși prin lege. În regulamentul de aplicare a articolului 28 al dietei din 1552 se specifica: „românul nu poate denunța pe ungur sau pe sas, dar ungurul or sasul poate denunța pe român„.

Dieta Transilvaniei la 1841 / 1842: – unguri – 161 persoane; – secui – 114 persoane; – sași […]

Dieta Transilvaniei la 1841 / 1842:
– unguri – 161 persoane;
– secui – 114 persoane;
– sași – 35 persoane;
Total – 310 persoane. 

 După înfrângerea Revoluției Maghiare din 1848 a urmat regimul absolutist și centralist austriac. 

 În septembrie 1865, împăratul a dizolvat Dieta de la Sibiu și a convocat o nouă dietă, aleasă după alt regulament electoral, la Cluj. Aceasta, dominată de maghiari, s-a autodizolvat în anul 1867, după ce a votat , fără a fi consultați românii majoritari, unirea Transilvaniei cu Regatul Ungariei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Populația Transilvaniei (fără Banat, Crișana, Maramureș), după statisticile maghiare și austriece (săsești) existente în timpul respectiv;

– anul 1838, români -1.149. 297 locuitori, unguri și secui – 540.035 locuitori;
– anul 1844, români -1.233.079 locuitori, unguri și secui – 583.593 locuitori (Sursa: Jinga Victor, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, ediția a II-a, 1995, pag. 300).

Dieta Transilvaniei convocată în 12 decembrie 1790 la Cluj:

– unguri și secui – 384 persoane;
– sași – 35 persoane;
Total – 419 persoane.

Populația Transilvaniei (fără Banat, Crișana, Maramureș), după statisticile austriece (săsești) existente în timpul respectiv;
– anul 1766, români – 758.000 locuitori, unguri -161.000 locuitori, secui – 102.000 locuitori ( după J. L. Sotz; Neuste (…), 1812; după L. I, Marienburg, Geografie (…), 1813, pag.68, români – 677.306 locuitori; unguri, secui, sași, armeni, ruși, polonezi – 302.199 locuitori).
– anul 1812, români – 750.000 locuitori, unguri și secui – 263.000 locuitori; ( după J. L. Sotz; Neuste (…), Viena, 1812);

(Sursa: Jinga Victor, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, ediția a II-a, 1995, pag. 300).

 

„Numeroasei națiuni române nu i s-a luat, într-adevăr până acum niciodată nici părerea și nici consimțământul în evenimentele politice ale patriei noastre. Se iau hotărâri despre ei fără ei, ca pentru o turmă de vite. (…)
„Viitorul Daciei (Transilvania, Moldova, Munrtenia) nu aparține nici națiunii maghiare, nici celei germane, ea aparține neamului numeros al națiunii românești”– scria Daniel Roth în mai 1848

(Sursa: Jinga Victor, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, ediția a II-a, 1995, pag. 287, 288, citat din Daniel Roth, Von Union (…), pag. 43).

 

Gheorghe Rettegi, nobil maghair, notează în cronica sa din anul 1761, despre faptul că românii din comitatul Hunedoara i-au scris prefectului:„Noi nu putem decât să ne mirăm și să ne întrebăm de ce voi, ungurii, ne oprimați în acest fel și ne impuneți jugul corvezilor, deoarece noi suntem și am fost întotdeauna mai numeroși decât voi și lucru mai important, noi suntem în această țară mai vechi decât voi, noi, urmașii Dacilor.”
Rettegi, după ce face afirmația că de fapt națiunea română este urmașa colonilor romani, scrie:

„Eu trebuie să mărturisesc că mă tem de acești români (…) deoarece în Transilvania sunt, de bună seamă, de zece ori mai mulți români decât unguri” (probabil i-a considerat pe secui o națiune (etnie, neam) separată de unguri, cum o lungă perioadă s-au considerat însăși secuii,

Sursa: Jinga Victor, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, ediția a II-a, 1995, pag. 281, după Ștefan Meteș, articol publicat în volumul La Transylvanie, 1938, pag. 272 – 273, în care se prezintă cronica respectivă publicată într-o revistă în limba maghiară din anul 1884).

 

Constituțiie Aprobate ale Transilvaniei, 1653 ( colecția legilor Dietelor Transilvaniei din perioada 1540 – 1653,despre românii care sunt numai tolerați în Transilvania, adică suportați atâta timp cât aveau unii „bunătatea” să-i suporte):

„Titlul al VIII-lea
Despre preoții valahi [Olah papokrol]
Articolul I
Deși neamul valahilor nu a fost socotit în această țară nici între stări și nici între religii, nefiind între religiile recepte, cu toate acestea, pentru folosul țării, atâta vreme cât sunt tolerați (…)”,

Secretarul lui Sigismund Bathory, Tommassi, descriind populația Transilvaniei, declară cu ifos: „ungurii sunt nobili care trăiesc în țară ca domni și stăpâni, românii sunt muncitorii pământului (…) ” (Maria Holban, „Călători despre Țările Române”, vol. I, București, 1968, pag. XXXVI; George Barițiu făcea afirmația mai târziu, nu fără argumente, că românilor li s-a destinat de către legile ungurești, numai să are pământul, Inclusiv o reglementare prevăzută în Constituțiile Aprobate în care se spune că iobagii care se dedică studiului și preoției și dascăliei, să nu fie opriți de la învățătură,înseamnă că și dacă iobagul ajunge cu toate greutățile impuse de alții la învațătură, rămâne tot iobagul stăpânului de pământ.

A se vedea Simion Bărnuțiu, Românii și ungurii. Discurs rostit în Catedrala Blajului 2 (14) Maiu 1848, cu introducere și comentar de G. Bogdan – Duică, 1924, pag.60).

Giovan Andrea Gromo (n. 1518 – m. după 1567, venit la curtea lui Ioan Sigismund la 1 mai 1564 și a stat în Transilvania aproximativ 11 luni).: „În cea dintâi, orașele mari sunt toate locuite de unguri, dar satele sunt toate locuite de români, și aceasta nu numai în Banat, ci chiar și în Transilvania, îndeletnicirea românilor fiind să cultive pământul și să crească cirezi (de vite – n.n.).
Duc un trai nenorocit (…)

Puțini ( dintre ei – n.n.) sunt oșteni și dacă izbucnește vreunul dintre ei face slujba ca pedestraș. Limba lor se numește „romanza” sau „romanescha” și este ca un fel de latinească grosolană. Se socotesc urmași ai coloniștilor romani. Legea și religia lor este cea greacă. În sfârșit, aceștia sunt ca niște țărani ai celorlalte două națiuni.” (Maria Holban, „Călători despre Țările Române”, vol. II, București, 1970, pag. 320).

Călugărul iezuit Ferrante Capeci (n. 1549 – m. 1587, rector al Colegiului iezuit din Cluj) scria în anul 1584: „Transilvania este locuită de trei feluri de oameni, care toți vorbesc limbi deosebite: românii, care sunt locuitorii cei mai vechi și se trag din italieni și longobarzi (exista ideea că Transilvania s-a aflat sub dominația goților și longorbazilor timp de 110 ani – n.n.); de aceea limba lor se aseamănă așa de mult cu italiana modernă, încât se poate învăța în câteva luni; ba chiar, ei își zic români („Essi si chiamano Romaneschi” – n.n.) și mulți susțin că au fost trimiși aici cei care erau osândiți să scoată din pământ metale, care se află în belșug în această țară. Alți locuitori sunt ungurii (…) Al treilea fel de locuitori sunt germanii saxoni (…)

Dintre aceștia românii n-au orașe de seamă, și pentru ei nu se află multă nobilime, ci locuiesc prin munți și sunt păstori. Și aceasta, o spun despre românii din Transilvania, pentru că cei din Țara Românească și Moldova – țări în care locuiesc decât români – au mulți nobili și boieri (Signori – n.n.) și orașe bune. În privința credinței, românii urmează pe ortodocși și până acum n-au putut fi molipsiți de molim ereziei. (…)

Ungurii sunt stăpânii țării și cei mai prețuiți, încât cine omoară un ungur plătește cu mult mai mult decât dacă ar omorî un român; dat fiind că pentru moartea unui român se plătesc 18 florini, iar pentru a aunui ungur 30. (Maria Holban, „Călători despre Țările Române”, vol. III, București, 1971, pag.99 – 100).

Eruditul Anton Verancsics (Antonius Verantius, n. 1504 – m. 1573, o perioadă prepozit de Alba Iulia și apoi arhiepiscop de Esztergom, cea mai înaltă demnitate din Ungaria), în jur de 1550, scria că Transilvania „este locuită de trei națiuni, secuii, ungurii, sașii; aș adăuga totuși și pe români, care, deși îi ajung ușor la număr (pe ceilalți – n.n.), totuși nu au nici o libertate, nici o nobilime, nici un drept al lor, afară de un număr mic, locuind în districtul Hațeg (…) și care, pe vremea lui loan de Hunedoara, băștinaș de acolo, au dobândit noblețea, pentru că întotdeauna au luat parte neobosit la lupta împotriva turcilor.
Ceilalți (români – n.n.) sunt toți oameni de rând, iobagi ai ungurilor și fără așezări ale lor, răspândiți pretutindeni, prin toată țara, locuind arareori în locuri deschise, de cele mai multe ori retrași prin păduri și ei împreună cu turmele lor duc o viață nenorocită”” (Cf. Maria Holban, „Călători despre Țările Române”, vol. I, București, 1968, pag. 410 – 411).

Iulius MUREȘAN – http://sibiu.justitiarul.ro/romanii-transilvaneni-sub-stapanirea-habsburgica 

 Simion Bărnuțiu, Românii și ungurii. Discurs rostit în Catedrala Blajului 2 (14) Maiu 1848, cu introducere și comentar de G. Bogdan – Duică, 1924, pag. 54, date preluate după Zieglauer, Die politische, 1881).

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dieta_Transilvaniei

ZIUA DE 10 DECEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 10 decembrie în istoria noastră

 

 

1389:  Se încheie între domnul muntean Mircea cel Bătrân şi regele Poloniei, Wladislaw Iagello, Tratatul de la Radom. Tratatul era încheiat de pe poziții egale,ca între doi suverani.

Principala prevedere consta în sprijinul reciproc obligatoriu împotriva dușmanului comun – regele Ungariei – iar sprijinul împotriva altor inamici ai uneia dintre părți era lăsat la latitudinea celuilalt.

Tratatul a fost înnoit în 1404 si  în 1410.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mircea cel Bătrân (n. 1355 – d. 30 ianuarie 1418), a fost domn  al Tarii Romanesti între  23 septembrie 1386 – noiembrie 1394  (sau mai 1395)  și între ianuarie 1397 – 30 ianuarie 1418) .

 

 

 

 

 

 

 

1856: S-a născut la Bucureşti, generalul inginer Constantin Hârjeu, autorul unor importante lucrări de istorie şi teorie militară; (m. 24 mai 1928, la Bucureşti).

Cea mai importantă lucrare a sa este Istoria armei geniu, apărută în 1902.

Împreună cu generalul Constantin Brătianu și locotenent-colonelul G. Aronovici a întocmit un studiu monografie asupra Armatei României, publicat în limba franceză.

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: General Constantin Harjeu Ministru de Razboi – 14.10.1912-3.01.1914; 6.03.1918-23.10.1918.

 

 

 

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1909.

 

 

 

 

 

 

 

 

1858: A încetat din viaţă la Mănăstirea Gura Motrului, Eufrosin Poteca (prenumele la nastere: Radu), profesor de geografie şi religie la şcoala românească înfiinţată de Gheorghe Lazăr, traducător din limba franceză şi greacă ; (n. 1785, Nucşoara, districtul Teleajen din Prahova).

În jurul anului 1806 s-a călugărit la Mănăstirea Neamț, unde primește numele de Eufrosin 

Eufrosin Poteca este bunicul lui Constantin Rădulescu-Motru, cel pentru care s-a dedicat studiilor filosofice. C. Rădulescu-Motru publică lucrarea Elemente de metafizică, în 1912, închinată lui E. Poteca: ,,Memoriei veneratului arhimandrit EUFROSIN DIMITRIE POTECA, egumenul mânăstirei Motru, primul profesor de filosofie în școlile din București. PRINOS”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fost elev al Academiei  grecesti din Bucuresti, intre 1812 si 1816,este  retinut profesor la aceeasi institutie, de unde pleaca in 1818 la Scoala lui Lazar, ca profesor de geografie si religie.

Este trimis la Pisa si apoi la Paris. in 1820, unde a studiat filozofia, istoria și teologia impreuna cu S. Marcovici si altii, ca bursier al Eforiei. 

În 1825 și-a inaugurat cursul de filosofie la Sf. Sava, sub direcția lui Heliade Rădulescu. În 1829 a tipărit la Pesta „Filosofia cuvântului și a năravurilor”, traducere a operei filozofului german Johann Gottlieb Heineccius (1681 – 1741), prin care a adus o contribuție importantă la fixarea terminologiei filozofice în limba română.

În 1829 a fost ridicat la rangul de arhimandrit. A mai tradus și din Jean Baptiste Massillon (1663 – 1742) și Bossuet.

În 1830 făcea parte dintr-o lojă masonică bucureșteană. În 1832 a fost numit egumen la Mânăstirea Gura Motrului.

Din motive legate de radicalismul ideilor sale, Poteca a fost demis în 1830 de generalul Kiseleff.

 

 

 

 

 

 

 

 

1870: S-a născut  la Craiova, Nicolae Vasilescu-Karpen, fizician şi inventator român, membru titular al Academiei Române, realizatorul  faimoaselor pile Karpen, care funcționează folosind exclusiv căldura mediului ambiant.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A efectuat o importantă muncă de pionierat în domeniul elasticitatii, termodinamicii, electrochimiei şi a ingineriei civile; (d. 2 martie 1964, Bucureşti).

 

 

 

 

 

1877: A decedat omul politic român Nicolae Constantin Golescu (n. 1810, Câmpulung Muscel).  A fost fiul boierului muntean Dinicu Golescu și a fost educat împreună cu cei trei frați ai săi acasă și apoi în Elveția.

 

 

 

 

 

 

 

Nicolae și fratele său Ștefan s-au întors acasă în 1830 pentru a intra în armată, unde Nicolae a ajuns maior în 1834.

 În același an a intrat în Societatea Filarmonică, o societate de tip masonic. În 1840, a fost acuzator în procesul participanților la complotul Filipescu, mai târziu Ministru de interne, iar în 1860, pentru o scurtă perioadă, Ministru de război.

În 1842, Muntenia fiind sub protectoratul Rusiei, Nicolae Golescu încearcă să obțină tronul, dar eșuează, rămânând în schimb ministru de interne până în 1847. Între timp participă la diverse comitete revoluționare. Deși provenea dintr-o familie de boieri, Nicolae Golescu s-a implicat în mișcarea liberalilor radicali, făcând parte din comitetul revoluționar din 1848 alături de Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu și alții.

După ce, pe 11 iunie 1848, a izbucnit la București revoluția, Nicolae Golescu devine din nou ministru de interne în guvernul provizoriu. Săptămâna următoare s-au ocupat cu mobilizarea populației împotriva unei mișcări contra-revoluționare.

Pe 25 iulie 1848, guvernul demisionează la presiunile Imperiului Otoman, iar după intervenția otomană din septembrie, Nicolae Golescu pleacă în exil, întorcându-se în anii 1850 pentru a-l susține pe Alexandru Ioan Cuza și Unirea Principatelor Române.

În 1866 a devenit unul dintre cei trei membri ai Locotenenței Domnești care a condus statul de la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și până la înscăunarea lui Carol I. După aceea, în 1868, a făcut parte din Partidul Liberal al lui Ion Brătianu, având mandat de prim-ministru al României.

 

 

 

1884: S-a născut la Huşi, jud.Vaslui, într-o familie de aromâni, Nicolae Malaxa, fondator al industriei naţionale moderne din România.(m. 1965, New Jersey, SUA).A efectuat studii superioare de inginerie la Universitatea Politehnică din Karlsruhe, Germania (astăzi Karlsruher Institut für Technologie).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A iniţiat şi implantat în ţara noastră industriile de aparataj pentru material rulant (1932-1943), motoare Diesel (1935), transmisii mecanice pentru automotoare, inclusiv sisteme de comandă (1936-1937), tuburi de oţel fără sudură (1937, după procedeul Stiefel), locomotive Diesel pentru CFR (1938) şi aparatură optică (1938)

După naționalizarea uzinelor lui Malaxa, guvernul comunist l-a menținut în calitate de consultant specialist. În 1948, a făcut parte dintr-o delegație comercială la Viena și nu s-a mai întors în România, emigrând apoi în Statele Unite și stabilindu-se în orașul New York.

Malaxa a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist pentru crime de război, întrucât producția de armament din timpul războiului a fost considerată în folosul agresiunii împotriva URSS.

 

 

 

 

 

1902: S-a născut Dan Simonescu (numele la naştere, Simon), bibliolog şi istoric literar; continuator al lui Ioan Bianu şi Nicolae Cartojan, s-a consacrat literaturii române vechi şi disciplinelor conexe, de la istoria cărţii şi a tiparului până la literatura comparată; membru de onoare al Academiei Române din 1992 (m. 1993). NOTĂ: „Dicţionarul scriitorilor români R-Z” (2002) dă naşterea la 11 decembrie 1902

 

 

 

 

 

 

 

1919: România a semnat Tratatele de pace cu Austria şi Bulgaria, precum şi Tratatul minorităţilor, care prevedeau obligaţia de a acorda „tuturor locuitorilor, fără deosebire de naştere, de naţionalitate, de limbă, de rasă sau de religie deplină şi întreaga ocrotire a vieţii şi libertăţii lor”.

 

 

 

 

 

 

 

 

1919: S-a născut la Bacău, dirijorul şi  pianistul Sile Dinicu (Vasile Dinicu), compozitor de muzică de estradă şi uşoară ; (d. 7 ianuarie 1993).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A primit titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei” si de asemenea cu Ordinul Muncii, clasa III (1956), cu premii de interpretare (1964, 1965) și mențiune de creație (1965) la Festivalurile de muzică ușoară de la Mamaia, cu Ordinele „Meritul cultural” clasa V (1968) și clasa II (1974) și cu Premiul Uniunii Compozitorilor.

A dirijat orchestra Festivalului de muzică uşoară de la Mamaia şi a Festivalului „Cerbul de Aur” (1968-1971).

 

https://www.youtube.com/watch?v=WbMnsfhlFPY&list=PLKS1NUpPQDiNUw6T_qi61avVz0MzdRl9_

A compus peste 100 de melodii de muzică ușoară, printre care: București, București, Întotdeauna marea, Nu mă certa, Porți de aur, porți de vis, Seri la malul mării – Margareta Pâslaru – Mențiune pentru creație la Festivalul Mamaia 1965, Tu m-ai fermecat – Doina Moroșanu, Cine ți-a spus, Noapte bună București – Dan Spătaru, Sus paharul, la mulți ani – Gică Petrescu.

 

 

 

 

 

 

 

1920: A decedat la București, Dimitrie A. Grecianu (n. 10 august 1859, Iași), fost  politician membru al Partidului Conservator. A îndeplinit funcția de ministru al justiției în perioadele 15 iunie 1906 – 12 martie 1907 și 27 august 1920 – 1 ianuarie 1921, apoi pe cea de ministru al lucrărilor publice în perioadele 11 decembrie 1916 – 28 ianuarie 1918 și 13 iunie – 16 noiembrie 1920.

Între 6 ianuarie 1911 – 30 aprilie 1912 a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A murit la spital în urma exploziei unei bombe artizanale plasate la 8 decembrie 1920, în Senatul României de către teroristul comunist Max Goldstein și de complicii acestuia, Saul Osias și Leon Liechtblau.

Ca urmare a atentatului, au mai murit episcopul greco-catolic de Oradea Mare, Demetriu Radu și senatorul Spirea Gheorghiu (decedat la spital), iar președintele Senatului, Constantin Coandă a fost rănit

 

 

 

 

 

 

1922: Are loc în marele amfiteatru al Facultății de Medicină din București, un Congres al delegatilor studentilor anticomunisti  din Romania, care  initiaza  lupta miscarii studentest impotriva amenintarii comuniste si trage un semnal de alarma  fata de primejdia care se ridica  la granita de rasarit a Romaniei, ca urmare  a provocarilor sovietice.

 Congresul  condamna bolsevismul si francmasoneria. Manifestatia studentilor pe strazile Capitalei tine pana dupa miezul noptii.

Jandarmii trag focuri de arma, cad raniti  si se fac arestari. Tot atunci se hotaraste ca 10 Decembrie sa fie declarata sarbatoare oficiala a studentimii.

 

 

 

 

 

 

 

 

1924: S-a născut  Mitzura Arghezi, (pseudonim pentru Domnica Theodorescu), fiica poetului Tudor Arghezi (Ion Teodorescu); (m. 2015).

A avut o carieră de succes în showbizul anilor din perioada comunistă. A jucat în peste 100 de piese de teatru şi in cca. 17 filme.

După 1993 s–a implicat în viaţa politică romaneasca, devenind membra a Partidului Romania Mare.

A fost membru în Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune (2005-2010) şi deputat PRM (1996-2004).

 

 

 

 

 

 

 

Mizura Arghezi (n. 10 decembrie 1924 – d. 27 octombrie 2015, București).

NOTĂ: Alte surse (www.cinemagia.ro; www.imdb.com/name), dau ca an al naşterii sale 1928.

 

 

 

 

 

 

 

1928: La Radiodifuziunea Română (a cărei emisie inaugurală avusese loc la 1 noiembrie 1928), a fost programată „o zi românească”, cuprinzând lucrări ale scriitorilor şi compozitorilor români; în aceeaşi zi au fost difuzate şi primele sfaturi cu caracter medical.

 

 

 

 

 

 

 

1929: Se inugurează, în București, Biserica studențească Sf. Anton (Curtea-Veche).

 

 

 

 

 

 

 

 1933: Guvernul liberal din România dizolvă Garda de Fier (organizaţie anexă a Mişcării Legionare, înfiinţată in 1930 de Corneliu Zelea Codreanu).

Aceasta urma să cuprindă în rîndurile sale orice partid sau grupare din România, indiferent de adversităţile politice, care dorea să lupte împotriva expansiunii comunismului din U.R.S.S.

Mişcarea legionară a fost  o mişcare naţională românească şi anticomunistă, iar  începuturile sale au fost  la Iaşi, fiind promovată în rîndurile studenţilor români  patrioti.

 

 

 

 

 

 

 

1934: S-a născut (la Păulești Jud. Vrancea), renumita  actriţă de teatru şi film Leopoldina Balanuță; (d.15.10 1998, București).

A fost căsătorită cu actorul Mitică Popescu.

 

 

 

 

 

 

Leopoldina Bălănuță

 

 

 

 

 

Este considerată una dintre cele mai mari tragediene ale scenei româneşti ( s-a remarcat  și în filmele „Nunta de piatră”, „Bietul Ioanide”); (m. 15 octombrie 1998).

 

 

 

 

 

 

 

 

1935: Primăria orașului București ia hotărârea de a–l proclama cetățean de onoare al capitalei României , pe compozitorul George Enescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1947: S-a născut dirijorul american de origine română Christian Badea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A dirijat cele mai importante orchestre simfonice din Europa, Statele Unite, Asia şi Australiaşi  dirijează constant spectacole de operă la Metropolitan Opera /New York, din 1987.

 

 

 

 

 

 

 

 

1954: S-a născut Florentin Smărăndache, matematician american de origine română, scriitor, poet și profesor universitar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Florentin Smarandache, primind Premiul statelor New Mexico şi Arizona la categoria Ştiinţe şi Matematică pe anul 2012.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1959: S-a născut Toni Grecu, membru al grupului român de comedie “Divertis”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1971: A decedat  marele actor român Miluță Gheorghiu.

A fost cunoscut, mai ales, prin rolurile în travesti din comediile lui Vasile Alecsandri (Coana Chirița, Muza de la Burdujeni); (n. 2 octombrie 1897).

 

 

 

 

 

1984: La Plenara CC al PCR este ”ales” prim-secretar al UTC, Nicu Ceaușescu, fiul dictatorului comunist  Nicolae Ceaușescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1992: La Geneva, a fost semnat Acordul privind zona de comert liber dintre Romania si statele Asociatiei Europene a Liberului Schimb (AELS).

 

 

 

 

 

 

 

 

1995: A încetat din viaţă  la Bucureşti, sculptorul Constantin Popovici (n. 1 februarie 1938, Iaşi).

În 1967 a fost laureat al Premiului Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Este autorul Monumentul Independenței din Oradea a fost realizat între 1981-1983 și premiat la nivel național în 1983 cu premiul „Ion Andreescu” al Academiei române.

În 1992, deși autorul lucrării s-a împotrivit, monumentul a fost demolat pentru a face loc Catedralei ortodoxe din Centrul Civic, iar piesele de bronz au fost transportare într-un depozit al Regimentului 21 Mecanizat din Garnizoana Oradea.

După desființarea unităților militare, grupul statuar a fost mutilat de hoți. Hoții au furat întâi basoreliefurile, iar în etapa a doua de vandalizare au tăiat și furat două dintre capetele statuilor, au amputat picioarele statuilor în dreptul gleznelor iar uneia dintre statui i-au retezat piciorul de la genunchi.

 

 

 

 

 

 

 

 

În urma procesului intentat celor ce au furat basoreliefurile din bronz ale Monumentului, hoţii au primit trei ani de puscarie, iar Primaria Municipiului Oradea a primit despagubiri de 220 miloane lei – o valoare infima fata de valoarea reala a acestora, Justitia evaluand doar pretul de piata al bronzului inglobat in lucrare, excluzand totalmente manopera .

Monumentul apare in inventar, chiar daca trecut in „conservare”.

 

 

 

 

 

 

 

1998: A decedat la Berlin, Banu Rădulescu (n. 12 februarie 1924, București), doctor în medicină, deținut politic în două rânduri, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1967, fondatorul din 1990 și redactorul-șef al revistei Memoria, președinte al Fundației cu același nume.

A fost absolvent al Liceului Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, președinte al Fundației cu același nume, promotor al Memorialului „Fortul 13 Jilava”.  

 

 

 

 

Banu Rădulescu a fost arestat în 1948, pe când era student la medicină în anul VI, și a fost eliberat în 1954.În cei 6 ani de pușcărie, Banu Rădulescu a schimbat 7 locuri de detenție

 

 

 

 

 

10 decembrie este Ziua Internaţională a Drepturilor Omului

 

 

 

 

Data a fost aleasă pentru a onora adoptarea și proclamarea de către Adunarea Generală a ONU, la 10 decembrie 1948, a Declarației Universale a Drepturilor Omului , prima exprimare globală a drepturilor omului și una dintre primele realizări majore a noii organizații a Națiunilor Unite.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Instituirea oficială a Zilei Drepturilor Omului, a avut loc la plenara 317 a Adunării Generale, la 4 decembrie 1950, când Adunarea Generală a declarat Rezoluția 423, prin care invita toate statele membre, precum și orice alte organizații interesate să sărbătorească aceasta  zi.

Ziua este marcată în mod normal atât de conferințe și reuniuni politice la nivel înalt cât și de evenimente culturale și expoziții care se ocupă cu probleme legate de drepturile omului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI :

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/10/o-istorie-a-zilei-de-10-decembrie-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

8.  Istoria md.;

9. istoriculzilei.blogspot.ro.