ZIUA DE 7 DECEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 7 decembrie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

1784: Armata habsburgică a înfrânt rezistenţa ţăranilor răsculaţi din Transilvania, conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan.

Marea răscoala izbucnise cu o lună în urmă, la 2 noiembrie, când  s-a desfășurat  o mare adunare populara unde Horea și cei doi tribuni ai săi, Cloșca și Crișan au dat semnalul ridicării la revolta armată).

 

 

 

 

 

 

 Grup statuar “Horea, Closca si Crisan”, din comuna Horea, Jud. Constanța, opera a maestrului Marcel Trife.

 

 

 

Oastea românilor obținuse o serie de victorii împotriva armatei austriece, care intrase în Ardeal, dar, pe 7 decembrie, la Mihăileni, ţăranii români nu au avut nicio şansă în faţa trupelor imperiale mult mai bine instruite şi echipate.

În urma înfrângerii, Horea i-atrimis pe ţărani la casele lor în preajma venirii iernii, însa dorea să reînceapă răscoala în primăvara lui 1785.

Horea şi Cloşca se retrag în Munţii Gilăului, unde sunt prinși la 27 decembrie 1784 în pădurea Scorușetului, fiind trădaţi de pădurarul Anton Melzer din Abrud. 

În 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier și Crișan, vândut de nouă țărani greco-catolici din Cărpeniș, ale caror căpetenii erau preoții greco-catolici din acel sat, tată și fiu (Popa Moise(ă) și Popa Moise (ă) cel Tânăr).

Prinșii au fost depuși la Alba Iulia  unde au fost  cercetati de  o comisie de anchetă, condusă de baronul Anton Iankovic.

Crişan, s-a sinucis în temniţa închisorii din Alba Iulia, iar pe 26 februarie 1785 Horea şi Cloşca au fost condamnaţi la moarte prin frângere pe roată.

 Mai întâi Cloșca a primit 20 de lovituri, după care a fost executat în timp ce Horea asista în picioare.

A urmat Horea, căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul, un țigan pe nume Grancea Rakoczi din Alba Iulia, i-a zdrobit pieptul și după alte 8-9 lovituri și-a dat sufletul.

Conform sentinței, de o barbarie fără seamă, organele lor interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în 4  și puse în țeapă în cele mai importante localități din comitatele Alba și Hunedoara, pentru înspaimântarea poporului.

Totuși răscoala nu a rămas făra urmări. Moților li s-a acordat  libertatea pășunatului, scutirea de cărăușie, desființarea servituții personale și a legării de glie (august 1785), dreptul de a se căsători fără consimțământul nobilului și dreptul la învățătură.

Răscoala a avut un larg ecou din Austria până în Portugalia și  din Germania până în Italia, unde s-au publicat broșuri, calendare, articole de presă, rapoarte diplomatice, gravuri privind liderii răscoalei.

Unii oameni de cultură și filosofi au apărat și explicat acțiunea țăranilor.

Lui Horea i s-a atribuit de către presa europeană și gândul de a reface Dacia, fiind  numit chiar„Rex Daciae”.

 

 

 

 

 

 

 

 

1834: Corabia Marița, prima navă sub pavilion românesc, a plecat în primul voiaj în afara granițelor țării pe ruta Sulina – Constantinopol, comandant fiind Ioan Cristescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In data de 10 septembrie 1834 Alexandru Vilara, proprietarul navei, se adresa  domnitorului Alexandru Ghica  şi îl anunţa de lansarea la apă a acestei nave  care a arborat pavilionul naţional : „această corabie, acum, cu blagoslovenia Înălţimii Voastre, s-a aruncat în apele Dunării, să desăvârşeşte din toate trebuincioasele, să împodobeşte şi cu bandiera cea privilegiată, hărăzită românilor prin făcătoarele de bine mijlociri ale Măriei Voastre şi, în puţinele zile, va fi în stare ca să facă şi o plutire pe mare“. 

A fost lansata la apă  la Giurgiu si era un  velier l tip bric cu o capacitate de 115 tone. L-a avut ca armator pe hatmanul Alexandru Vilara, cunoscut si ca  semnatar ale memoriilor care cereau emaniciparea Ţării Româneşti de sub tutela otomană. 

Construită din „materialuri româneşti“, nava a fost botezată cu numele Domniţei Mariţa, soţia Principelui Gheorghe Bibescu.Iniţial, tricolorul avea culorile dispuse orizontal, roşu fiind în partea de sus a pavilionului.   Documentele vremii consemnează că Mariţa a fost primul vas care, după secole de dominaţie otomană, a purtat pavilionul Ţării Româneşti pe Dunăre şi Marea Neagră, până la Constantinopol.

 

 

 

 

 

 

 

1861: S-a născut generalul Henri Mathias Berthelot, şeful misiunii militare franceze la Bucureşti în timpul primul război mondial, participant activ la elaborarea planurilor de luptă din vara lui 1917 pe frontul romano-germano-austro-ungar; (d.28.01.1931).

 

 

 

 

 

 

 

A fost șeful de stat major al comandantului-suprem al trupelor franceze pe Frontul de vest, mareșalul Joseph Joffre.

A petrecut și două perioade în România ca șef al Misiunii militare franceze, contribuind in perioada ianuarie – iunie 1917, la refacerea și reorganizarea armatei române, pe teritoriul rămas liber al Moldovei, cu mijloace de lupta egale cu cele aflate în dotarea inamicului, echipamentul de luptă fiind furnizat din Franța și Anglia.

Au fost organizate două armate române, având aprox. 400.000 de oameni, intercalate cu trei armate rusești însumând aproape 1.000.000 de militari.

Astfel, ofensiva românească de la Mărăști (la 11 iulie), si cea de la Marasesti (1-24 iulie) a  dejucat planurile de luptă germane de ocupare a Moldovei și de cucerire a portului Odessa.

 

 

 

 

 

 

 

1868: Parlamentul de la Budapesta a promulgat Legea votată anterior de Dieta din Cluj (în decembrie 1865), privind anexarea Transilvaniei la Ungaria, ceea ce ducea la dizolvarea Guvernului provizoriu cu sediul la Cluj şi la extinderea aplicabilității legilor Ungariei asupra Transilvaniei; (7/19)

 

 

 

 

1877: A decedat la București,  Constantin Cantacuzino (n. 1793 ), membru al marii familii boieri Cantacuzino, fost caimacam al Țării Românești între septembrie 1848 și iunie 1849.

 

 

 

 

 

 

Din căsătoria lui cu Zoe Slătineanu, s-a născut Ion C. Cantacuzino, fost ministru, la sfârșitul anilor ’50 și în anii ’60 ai secolului al XIX-lea, în multiple guverne ale Principatelor Unite și ale României .

 

 

 

 

 

 

1884: S-a născut dr. Petru Groza,  jurist, moșier şi politician de stânga, un apropiat al comuniștilor, preşedinte al organizaţiei „Frontul Plugarilor” (1933-1953) și  vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (noiembrie 1944 – februarie  1945).

 

 

 

 

 

 

Sub presiunea ocupanților sovietici, regele Mihai I s-a văzut silit să accepte numirea lui ca prim-ministru, iar acesta a  format, la 6 martie 1945 un nou guvern, in care ministerele-cheie erau deţinute de comunişti.

A fost si preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale – şeful statului (1952-1958); (m. 1958)

 

 

 

 

 

 

 

 

1911: S-a născut actriţa Tanţi Cocea; (d. 24 martie 1990, Bucuresti).

 

 

 

 

 

A fost fiica publicistului de stanga N.D.Cocea și a Floricăi Mille (fiica lui Constantin Mille) si sora mai mare a actriței Dina Cocea (1912-2008).

 

 

 

 

 

 

1914: S-a născut scriitorul şi muzicologul Harry Negrin; (m. 1995).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1917: Se instituie, după confirmarea sa de de către Sfatul Ţării din Basarabia, primul guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti (Sfatul Directorilor, alcătuit din 9 directorate) în următoarea componenţă: P.Erhan – preşedinte al Sfatului Directorilor şi director al agriculturii, V.Cristi – director de interne, N.Bosie-Codreanu – director al comunicaţiilor, Şt.Ciobanu – director al învăţămîntului, T.Ioncu – director al finanţelor, T.Cojocaru – director al războiului, M.Savenco – director al justiţiei, I.Pelivan – director de externe, V.Grinfeld – director al industriei şi comerţului.

 

 

 

 

 

1935: S-a născut prozatorul si eseistul român Sorin Titel (“Copacul”, “Femeie, iată fiul tau”, “Mi-am amintit de zapadă”); (d.17 ianuarie  1985).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1939: S-a născut istoricul Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române din 1999; directorul Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române.

 

 

 

 

 

 

 1939: S-a născut în  comuna Cicârlău, județul interbelic Satu, Mare, Nicolae Sabău, cântăreț de muzică populară, folclorist și muzician român.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1941: S-a născut la Tălmaciu, lângă  Sibiu, istoricul   român de origine săsească,  Adolf Armbruster, soțul mezzo-sopranei Viorica Cortez (d.18 martie 2001, în urma unui accident de automobil).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A urmat cursurile Facultatii de Istorie la Bucureşti (1960–1965), avându-i ca profesori,  printre alţii, pe Ion Nestor, Emil Condurachi (istorie veche), Andrei Oţetea, Mihai Berza, Radu Manolescu (istorie medie). Intre 1965 şi 1980 este cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”

Părăseşte legal România la începutul anului 1981 şi pana in  1986 este cercetător ştiinţific al Universităţii Tübingen, apoi consilier cultural federal al Asociaţiei germanilor bucovineni cu sediul la München, pentru care a editat numeroase cărţi.

Pe lângă Romanitatea românilor, cea mai importantea carte a sa, a mai publicat cărţi (Dacoromano-Saxonia, 1980, Der Donau-Karpaten-Raum in den mittel-und westeuropäischen Quellen vom 10. bis zum 16. Jahrhundert, 1990, Auf den Spuren der eigenen Identität, 1991); studii şi articole ştiinţifice, traduceri; specialist în studii imagologice şi al relaţiilor româno-săseşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

1960: A decedat  Clara Haskil, pianistă elvețiană, evreică sefardă originară din România; (n. 7 ianuarie 1895).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1966: Întră în funcţiune Hidrocentrala Bacău II, care încheie activitatea de construire a lanțului de hidrocentrale de pe râul Bistriţa.

 

 

 

 

 

 

 

1972: România a aderat la Acordul privind Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi la Acordul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), instituţii specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite.

La data 15 decembrie 1972, România a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar Internaţional, dupa  semnarea acordului de aderare şi vărsarea cotei sale de participare.

România deţine 11 039 voturi, echivalentul a 0,44% din total. În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări (constituenţă) care include: Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina, Cipru, Croaţia, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Olanda, Ucraina, iar de la 1 noiembrie 2012 şi Belgia şi Luxemburg

 

 

 

 

 

 

1987: A murit poeta Ioana Bantaş (pseudonimul Elenei Mustaţă); soţia poetului Cezar Baltag; (n. 1937).

 

 

 

 

 

 

 

 

1992: A fost inaugurat, la Iaşi,  Centrul cultural francez.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1997: Compania Renault a depus singura ofertă pentru preluarea uzinei de autoturisme Dacia Piteşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

1997: A decedat Ion Larian Postolache, poet, traducător din lirica sanscrită şi egipteană veche; (n. 18 noiembrie 1916, Adjud).

 

 

 

 

 

 

 

2001: Consiliul Miniștrilor de Justiție și de Interne ai Uniunii Europene decid ridicarea vizelor pentru cetățenii români care doresc să călătorească în spațiul Schengen, începând cu 1 ianuarie 2002.

După aderarea la UE, aderarea la spaţiul Schengen (spaţiul fără frontiere din UE) ar fi trebuit să fie doar un pas formal, intrucat  aceasta  vine mai degrabă cu responsabilităţi pentru un stat de graniţă ca România care urma să fie granţiă a UE.

Iată însă că tocmai libertatea de mişcare obţinută în 2002, avea să însemne aproape zece ani mai târziu o piedică.

Criza a schimbat perspectiva: cetăţenii  mul­tor ţări europene au început să se teamă de noii veniţi din Est, care se mulţumeau cu salarii mai mici (şi despre care se presupinea ca vor fura locu­rile de muncă ale localnicilor) sau ar abuza, cum susţin mulţi, de generosul sistem de protecţie socială din Occident.

 

 

 

 

 

 

 

 Harta:Țările spațiului Schengen

 

 

 

 

2007: A decedat la  București în urma unui infarct miocardic,  prozatorul Marius Tupan, eseist şi dramaturg  cunoscut pentru Trilogia „Batalioane Invizibile” (I. Craterul, II. Rhizoma, III. Asteroidul), „Coroana Izabelei”, „Avocatul Diavolului” şi romanul-teatru „Rătăcirea Domnului”; (n. 1945)

A fost membru al secției  de  Proză a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti și redactor sef al prestigioasei reviste de cultură „Luceafarul”, pe care a condus-o începând cu anul 2000.

 

 

 

 

2015: A murit Lazar Cnejevici, interpret de muzică populară, cantautor, instrumentist, profesor şi căutător de talente; s-a făcut remarcat prin promovarea muzicii populare sârbeşti şi a celei bănăţene; (n. 1936).

 

 

 

 

  2017: A încetat din viață Alexandru Moșanu, istoric, om politic și profesor basarabean, primul preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova (1990-1993), membru de onoare al Academiei Române din 1993; (n. 1932).

 

 

 

 

 

Primul preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova s-a născut pe 19 iulie 1932 în comuna Branişte, judeţul Bălţi, pe atunci parte a Regatului României, şi a studiat la Facultatea de Istorie. A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 1990 şi 1998 şi a îndeplinit funcţia de preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova în perioada 3 septembrie 1990 – 2 februarie 1993.

Alexandru Moşanu este cel care a citit în Parlament proiectul Declaraţiei de Independenţă pe 27 august 1991, care a fost votat în aceeaşi zi unanim de deputați. Lui Alexandru Moşanu i se datorează, printre altele, introducerea cursului de „Istoria Românilor” în şcolile din Republica Moldova.

„Identitatea românească a moldovenilor a fost constatată de cărturari din Evul Mediu, de cronicarii noştri, de Dimitrie Cantemir şi de marii oameni de cultură şi politici din secolul XIX. Această identitate a început să fie pusă la îndoilă de exponenţii imperialismului rus, ai Rusiei ţariste, care în 1812 a anexat partea de răsărit a Ţării Moldove. Cele mai mari falsuri în problema identitară s-au comis în perioada sovietică de ocupaţie. Atunci ne-a fost impusă ideologia moldovenismului antiromânesc, transformată într-o măciucă şi utilizată în scopul înăbuşirii spitirului naţional al românilor de la Est de Prut.

 

 

 

 

2018: A avut loc Sfințirea noii Catedrale Arhiepiscopale din Curtea de Argeș (piatra de temelie a fost pusă pe 10 mai 2009).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Noua casă” pentru moaștele Sfintei Filofteia, așa cum este numită catedrala în Actul de sfințire, are hramurile „Sf. Mc. Filofteia” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.

În incintă există un loc special amenajat, în pridvor, unde sunt locurile de veci pentru membrii Casei Regale a României şi arhiepiscopii Argeşului şi Muscelului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI :

 

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/07/o-istorie-a-zilei-de-7-decembrie-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

Sfânta Muceniță Filofteia

 

 

 

 

 

 

 

Sfânta Muceniță Filofteia de la Argeș

Sfânta Muceniță Filofteia a trăit in sec. al XIII-lea, în sudul Dunării, însă nu se știe cu exactitate dacă provenea din neam de români sau de bulgari. Numele sau în limba greaca înseamnă “iubitoare de Dumnezeu”. Pentru ca a dovedit mila fata de oamenii sarmani, a fost omorata de tatal sau, la varsta de numai 12 ani.

 Chiar daca moastele sale se afla la Curtea de Arges de la sfarsitul sec. al XIV-lea, abia in anul 1950, Sinodul BOR a decis generalizarea cultului Sfintei Filofteia.

Istoria arata ca moastele Sfintei Filofteia au fost duse initial la Tarnovo, in Bulgaria, unde au ramas pana in anul 1393.

In acel an, Taratul bulgar a fost ocupat de turci, care au si ars orasul si pentru a fi ferite  de profanare, moastele au fost duse la Vidin, unde au stat putin timp, probabil pana in 1396.

Dupa infrangerea armatelor crestine la Nikopole, crescand amenintarea turca, moastele au fost incredintate domnitorului Tarii Romanesti, Mircea cel Batran (1386-1418).

Acesta a asezat  moaştele Sfintei, care a devenit o adevărată ocrotitoare a Ţării Româneşti, in vechea ctitorie domneasca, cu hramul “Sf. Nicolae”, de la Curtea de Arges, pe atunci catedrala mitropolitana.

In acest fel se explica si alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat dupa ziua hramului).

Dupa construirea noii biserici de catre Neagoe Basarab, sfintita la 15 august 1517, moastele au fost asezate aici a doua zi, cand s-a facut si proclamarea canonizarii Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului (prima canonizare la noi).

Moastele au ramas la Curtea de Arges pana in 1893, cand, datorita starii avansate de degradare a bisericii, au fost mutate in bisericile “Sf. Gheorghe” si “Adormirea Maicii Domnului” – Olari, din aceeasi localitate.

In timpul primului război mondial, datorită înaintării frontului în apropierea acestei localitati, moaștele au fost duse in paraclisul Mănăstirii Antim din București. După terminarea războiului, au fost readuse la Curtea de Argeș, iar din 1949 se afla in paraclisul acestei sfinte mănăstiri.

În tradiția populară, Sfânta Filofteia este numita „Poitra lui Nicolae”, poítra fiind o zi care urmează după o sărbătoare (sau o precedă) și în care se face praznic.

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

8.  Istoria md.;

9. istoriculzilei.blogspot.ro.

Publicitate