CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

UN RĂZBOI CARE DUREAZĂ DE 1000 DE ANI

 

 

  Discurs public în cadrul celei de XXIII seziuni a Congresului Spiritualității Românești de la Zlatna și Alba Iulia, 30 […]

 

 

 

 

 

 

„Războiul” de 1000 de ani și negaționismul existenței noastre!

Discurs public în cadrul celei de XXIII sesiuni a Congresului Spiritualității Românești de la Zlatna și Alba Iulia, 30 noiembrie – 1 decembrie 2019

 

 

                                  SIMETRII ISTORICE CICLOIDE

 

Să ne întoarcem,  pentru  puțin în timp, doar pentru a constata existența aceluiași climat de uneltiri ostile împotriva românilor, imediat după Marea Unire.

Să observăm că nici Ungaria, nici Uniunea Sovietică, ba chiar și alții de pe la sud, nu se consolează după Marea Unire realizată de români și continuă a lua măsuri, a crea societăți, brigăzi și organizații de tot felul, care nu exprimau altceva decât frustrarea enormă cauzată lor de Pacea de la Trianon.

În martie 1925 Biroul Politic Sovietic adoptă o rezoluție asupra activității din Basarabia, care stabilea strategia și propaganda pentru redobândirea teritoriului. Măsuri subversive, atacuri teroriste, acțiuni de subminare a autorității românești în Basarabia, totul concură spre acest scop.

Este sugestiv că Laszlo Dobos, pe numele conspirativ Louis Gibarti, cominternist vechi, s-a implicat intens în propaganda antiromânească din Basarabia și în pregătirea revoltei de la Tatar-Bunar.

Colaborarea sovieto-maghiară a continuat să funcționeze și în absența lui Bela Kun la cârma Ungariei

Nu putem sublinia îndeajuns că scopurile revizioniste ale celor două state, rusesc/sovietic și maghiar s-au manifestat indiferent de regim politic ca fiind o coordonată esențială a politicii lor externe.

Acești vecini și-au propus obiectiv „sine-tempora” să dezmembreze statul național unitar și suveran al României, cum probabil unii continuă să o dorească și astăzi. 

  Ba chiar o afirmă cu nerușinare și lipsă de teamă pentru consecințe, din chiar inima României de azi!

Astfel în 1927, guvernul de la Budapesta a înființat Liga Revizionistă Maghiară și Federația Mondială a Maghiarilor, organizații prin intermediul cărora să se stabilească diferite contacte diplomatice, culturale, academice, toate cu intenția revizuirii Trianonului.

Din 1927 până în 1940 Liga a editat 228 de publicații în 9 limbi, toate axate pe aceeași obsesie.

Grăitor este faptul că Sandor Csoori, unul dintre fondatorii Forumului Democratic Maghiar în Ungaria după 1989, devine președinte al Federației Mondiale a Maghiarilor, organizație înființată în 1927 pentru a emite pretenții teritoriale împotriva României, Cehoslovaciei și fostei Iugoslavii.

 Federația Mondială a Maghiarilor își continuă acțiunile de propagandă și la începutul acestui mileniu, fiind subvenționată de guvernul maghiar.

În octombrie 1919 Miklos Horthy a compus un memorandum în care arăta că pentru reintegrarea maghiarilor era necesară distrugerea României. (cf. Larry Watts, ”Ferește-mă doamne de prieteni” p. 98)

A pus în aplicare pe deplin crezul lui după Diktatul de la Viena în Nordul Transilvaniei, când școlile și bisericile maghiare au devenit instrumente ale acestei propagande iredentiste.

Și astăzi, în mod tendențios, în spațiul public din Ungaria are loc preamărirea lui Horthy Miklos căruia i s-au ridicat numeroase statui. Ce eroare istorică a făcut România lui Ferdinand în 1919 punându-l în locul lui Bela Kun!!!

În 1990 se striga cu trufie hunoidă „Ardealul unguresc, niciodată românesc” din balconul Primăriei din Târgu-Mureș, prefigurând declarațiile de secesiune ulterioare ale diferitelor consilii secuiești sau maghiare, arbitrar și ilegitim constituite.

Apoi s-a trecut la defăimare publică prin lobby-uri la toate cancelariile lumii, prin care românii sunt calificați ca barbari, neeuropeni, incapabili de civilizație.

Au cerut drepturi colective cu un tupeu rar întâlnit, așa cum nu a existat precedent în Europa. Au șantajat guverne românești slabe și temătoare, atente mai mult la efectele manipulării decât la gravele consecințe antinaționale.

Ba unii chiar s-au întrecut „să facă frumos”, de dragul europenismului multicultural,  în fața celor de la Budapesta, în reuniuni comune ale guvernelor, în tratarea subiectelor nevinovate dar academice ale co-suveranității asupra teritoriilor preponderent etnice.

Suntem vinovați de tolerarea exceselor politice ale unei părți a maghiarimii coagulată în jurul iredentei recrudescente alimentată de Budapesta, excese care au devenit politică standard în România  după. Tranzacționismul politic al partidelor românești  este cauza primă a crizei în care s-a ajuns.

Să ne amintim că și la confruntarea din martie 1990 de la Tg. Mureș s-a pornit, între altele, tot de la libertinismul tolerant politic al lui Ion Iliescu, care le-a îngăduit discreționar maghiarilor din România sărbătorirea prin sfidare a funestului 15 martie.  

Același libertinism l-a manifestat și Traian Băsescu față de problema națională, care, stând la masă cu iredentiștii, în propria țară, a acceptat să i se adreseze în limba maghiară tocmai cei care contestă vehement limba oficială a statului român.

Apoi trădarea, îmbibată în capul de carton al unora crescuți ani buni pe la Viena, avea să ofere Fundația Gojdu ca peșcheș de bună garanție a modelului franco-german extins pe orbita dâmbovițeană.

Numai că, în Transilvania s-a dat alarma. Spirite atente și conștiințe ardente au început demascarea.

Purificarea etnică din HARCOV, retrocedările ”in integrum” ale imobilelor, terenurilor, apelor și pădurilor, segregarea fizică a învățământului, satisfacerea cererilor mincinoase ale optanților, și lista este lungă, s-au făcut cu mâna spurcată a politicului compromis de la București și ciocanul ucigător al unei justiții năimite, bine unse, la unele instanțe din Ardeal.

Ca să nu mai vorbim de deșănțata propagandă antiromânească din județele Covasna și Harghita și de vizitele premierului Orban – evident Victor, în aceste județe cu scopul trucat de a le întreține ura împotriva românilor.

Se cunoaște în Europa că nici o politică de deznaționalizare n-a fost atât de aprigă ca aceea susținută de secole de către Ungaria.

În timp ce minoritatea maghiară a avut nu doar drepturi, ci numai privilegii de la 1918 încoace, incluzând și perioada comunistă, minoritatea românească din Ungaria a fost desființată prin asimilare forțată. Se întâmplă și astăzi sub ochii noștri…

Când oare se vor trezi guvernele din România  pentru construcția  sănătoasă a relațiilor cu românii din afara granițelor țării?

Referindu-se la demersurile de istorie alternativă, a se citi falsă, din cauza intereselor politice din spatele unei asemenea maculaturi, istoricul Ioan Aurel Pop, pe atunci rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, astăzi Președinte al Academiei Române(!!), constată cu amărăciune și îl citez cu respect:

Pe acest fundal trist, pregătit de unii dintre noi înșine, este foarte ușor ca anumiți factori din afară să combată unitatea românească, actul de la 1 Decembrie 1918, ideea de solidaritate a românilor ca popor și națiune”  .

Și uite așa, încetul cu încetul, mai nou, pas-cu-pas, Statul român a devenit un orfelinat al românilor abandonați!

Mai mereu în echilibristică politică, politichia de Dâmbovița a fost jucată în picioare, pe ritm de ceardaș, de falanga politică udemeristă. Știu că abuzul de putere se pedepsește prin Codul penal.

Dar tot atât de bine știu că trebuie pedepsit și abuzul de prostie, ca sursă activă a trădării intereselor Națiunii Române.

 

 

                                                Distinși compatrioți,

 

Ceea ce v-am prezentat nu este doar o recuperare a memoriei imediate rătăcite prin hățișurile bagabonțelilor zilnic mediatizate, ci și un rechizitoriu incriminant al antiromânismului de tip rasist, al mentalităților izolaționiste de tip medieval practicate de politrucii maghiari băștinași, prin care își conservă privilegiile câștigate în cârdășie cu cei neaoși români.

Banul și puterea lui nu au diferențe etnice! Iar numărul exemplelor mai de ieri sau chiar de azi este zguduitor. Te întrebi cum de mai existăm!

Cred cu strășnicie că aceste gânduri pot fi în același timp și un îndrumar pentru micii întreprinzători de românism! Să înțeleagă de ce anume trebuie să se ferească pentru a nu mai fi cobaii de serviciu ai defectorilor de Neam.

Pentru că nu putem să înțelegem prezentul continuu fără a întra afectiv în starea de jenă pentru ceea ce lăsăm să ne dezonoreze. În mult trâmbițata conviețuire interculturală descoperim atavismele recrudescente ale popperismului fardat cu principiile distrugătoare de națiuni ale neomarxismului globalizant de astăzi.

Actualul Congres, ca de altfel toate celelate XXII de ediții depână acum , se înscrie în marea bătălie pentru apărarea Identității Noastre. Pentru salvgardarea ultimelor resurse de ripostă fermă contra mistificărilor și sluțirilor de adevăr.

Demersul nostru național nu este o provocare la conflictualitate, cum o vor eticheta unii, ci tocmai o chemare la vigilență pentru a nu mai permite însămânțarea urii între oamenii pământeni, fie ei unguri, secui sau români!

Când ți se dă foc Steagului Național, când îl arde pe rug pe Avram Iancu, când se afișează doliu „general” și protest civic de Ziua Națională a României, când nu ți se dă o cană de apă sau o bucată de pâine pe banii tăi (!) dacă nu o ceri în ungurește, te întrebi: e doar rodul propagandei sau este chiar ură!? În acest caz, lupta se mută din planul etnic în cel al subminării politice și identitare.

Negarea României ca stat național suveran și invocarea federalizării sau, mai nou, începerea demersurilor generale pentru denunțarea Tratatului de la Trianon, sunt acțiuni de neiertat contra existenței naționale a românilor.

Or, cu asemenea teme nu este loc de așteptare și nici urmă de toleranță.

 

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

                                 

                                     Români, apărați TRIANONUL!

 

La 1 decembrie 1918 pântecele fertil al Istoriei a născut pe Vatra Neamului, după secole de travaliu dureros, Statul Național Unitar Român. Operă a Noii Ordini Mondiale Post-Imperii, Statul Românilor a înfiat toți fii pământului său sub dreaptă și nobilă rânduială regală românească.

Și pentru că a fost o naștere în Timpul Istoric și nu în maternitatea unor cancelarii, a avut drept nași chiar pe Cei Trei Magi de la Apus: Willson, Loyd și Clemanceau care au semnat Certificatul de Naștere la 4 iunie 1920. Certificați sub semnul Victoriei! Sub acest certificat de naștere s-au regăsit și frații noștri gemeni de atunci, Cehoslovacia și Yugoslavia.

Este pentru prima dată în istorie când și maghiarii au primit un stat recunoscut ”de jure” dar pe care nu îl recunosc  nici astăzi.

Chiar și după Pacea din 1947, rigorile Trianonului au rămas aceleași, cu excepția unei grele nedreptăți răsăritene adusă românilor.

Însă, odată cu căderea zidului Berlinului a început revanșa perdanților celor două războaie mondiale. Au fost asasinați frații noștri gemeni, Cehoslovacia și Yugoslavia.

Am rămas singuri și supraviețuitori.

 

Revanșarzii încearcă să ne desființeze Certificatul de Naștere. Îl neagă pe toate căile și mijloacele manipulatorii ale unei lumi amnezice și superficiale.

Pentru a ne desființa ca Stat Național își neagă până și propriul statut european.

Se riscă totul pe cartea insolvenței istorice.

Negaționismul iredentist maghiar are o țintă fixă: ROMÂNIA.

Iar stataliștii noștri se întrec în argumente filosofice și invocări de principii!

În loc să apere Istoria și demnitatea noastră de impostură și ură.

În loc să obligăm prezentul să respecte jertfa trecutului și să urmeze Calea Neamului Românesc.

 

                               Frați și Surori întru Credință și Neam,

 

La Alba Iulia și Zlatna se aude strigătul răstit al românilor de dincolo de Carpați către cei care practică autismul politic la București.

Dar și ropotul de furie al acelora care au în neamul lor sute de mii de suflete moldo-vlahe pierite sub ordinul „Treceți batalioane române Carpații”, pentru ca umbra secolelor de umilințe să fie împrăștiată din sufletele fraților ardeleni de pretutindeni.

Scriu aceste rânduri cu gândul la timpul care vine. Mâine, ziua de azi va fi trecut. Iar de nu vom ști să ne făurim demnitatea posterității încă din timpul vieții, nu vom merita veșnica pomenire.

Acest Congres, organizat prin spiritul patriotic al Zlatnei și vrednicului ei primar Silviu Ponoran, este un semn al prezentului că nu i-am uitat pe cei jertfiți dintre noi și nici nu vom lăsa ca uitarea să se transforme în mormântul existenței noastre viitoare.

 

Așa am fost și așa vom rămâne: o Țară, un Popor, o Credință!

 

                  SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM, TRĂIASCĂ NAȚIA!

 

                                                     

General(r.) prof. Dr. Mircea Chelaru

30 noiembrie 2019, de ziua Sfântului Andrei, Apostolul Românilor

 

 

06/12/2019 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Dacă Klaus Iohannis și-ar cere în numele poporului român scuze ungurilor, pentru Trianon …

Imagini pentru trianon harta

Harta Ungariei după Tratatul de  la Trianon din 4 iunie 1920

Dacă Klaus Iohannis, în numele poporului român, și-ar cere scuze maghiarilor pentru Trianon, el nu ar mai putea să rămână șeful statului român, spune istoricul român Marius Diaconescu, diplomat în istorie în 1995 la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și autorul unei teze de doctorat în 2004  la Universitatea Eötvös Loránd (ELTE), din Budapesta. 

Potrivit istoricilor români, maghiarii au fost „frustrați, pretinzând că sunt victime, iar guvernul maghiar plânge fără speranță” încă din 1526, după înfrângerea lor la Mohács.

Dacă președintele României, Klaus Iohannis, în numele poporului român, și-ar cere scuze Ungariei pentru Tratatul de pace de la Trianon,   nu ar mai  putea rămâne în funcție nici măcar o zi, a comentat într-un articol publicat pe Adevarul.ro., Marius Diaconescu, lector  la Universitatea din București, care a răspuns discursului unui ministru din guvernul maghiar , privitor la tratatul de la  Trianon, în baza căruia Transilvania s-a unit cu România.

 János Lázár a explicat că maghiarii de astăzi nu doresc revizuiri la granițe, tensiuni etnice sau războaie, dar asta nu înseamnă că vor tolera provocări și  încălcări ale sensibilității lor naționale încă o sută de ani.

„Când vom vedea în sfârșit premierul slovac sau președintele României să-și prezinte condoleanțele la Ambasada Ungariei la 4 iunie?” 

În articolul lui Diaconescu, se menționează că ministrul ungur a afirmat că România a dobândit Transilvania și Partium în baza Tratatului de la Trianon, „fără merite și fără cauză”…

Istoricul român a spus că  unificarea a fost  decisă de românii transilvăneni la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, iar baza legală a fost principiul autodeterminării popoarelor, proclamat de președintele american Woodrow Wilson.

Potrivit autorului, maghiarii au fost „frustrați, victimizați și jeliți” încă din 1526, după catastrofala bătălie cu turcii de la  Mohács,  când Ungaria a dispărut de pe hartă.

„Guvernul maghiar plânge fără speranță”, pentru că România nu va cere niciodată scuze Ungariei pentru Trianon.

Diaconescu a menționat că ziarele românești au comentat și în legătură spusele lui János Lázár pe blogul Evei Balogh, fost profesor universitar Yale, care  nu a exagerat atunci când a reiterat faptul că sloganul „Dreptate pentru Ungaria”, poate fi catalogat drept un mesaj de război care amenință securitatea regiunii. 

 

 

(MTI)

https://mandiner.hu/cikk/20170606_romania_sosem_fog_bocsanatot_kerni_magyarorszagtol_trianonert

https://magyarmegmaradasert.hu/kiletunk/trianon/item/5369-z

 

06/12/2019 Posted by | analize | , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 6 DECEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 6 decembrie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

1835: S-a născut Nicolae Kalinderu, medic, membru al Academiei Române.

A fost unul dintre fondatorii orientării anatomo-clinice şi fiziopatologice în medicina românească internă.

 

 

 

Image result for nicolae kalinderu

 

 

Împreună cu Victor Babeş a iniţiat studii de mare răsunet privind histologia, microbiologia, diagnosticul şi epidemiologia leprei; (m. 16 aprilie 1902).

 

 

 

 

 

 

1852: S-a născut Roman Ciorogariu, episcop de Oradea (din 1920), primul episcop ortodox din acest oraş; s-a implicat în lupta pentru realizarea statului naţional unitar român şi a depus eforturi pentru întemeierea unor instituţii şi publicaţii religioase în vestul ţării (Institutul Teologic din Arad, Academia Teologică din Oradea, revista „Biserica şi şcoala” ş.a.).

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1921; (m. 1936).

 

 

 

 

 

1864: A avut  loc prima sesiune a Corpului Ponderator (redenumit ulterior Senat).

Sistemul parlamentar bicameral a fost instituit în România la data de 3/15 iulie 1864,după  promulgarea „Statutului dezvoltător al Convenţiei de la Paris” de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

 

 

 

 

1864: S-a născut Nicodim Munteanu, Patriarhul României  (1939-1948), membru de onoare al Academiei Române.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Nicodim Munteanu (prenumele la naştere: Nicolae), a fost al doilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1939-1948).

Între anii 1912 şi 1923 a fost episcop de Huşi, iar  după unirea Basarabiei cu România, în iunie 1918, a primit şi funcţia de locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, cu sarcina de a reorganiza Biserica Ortodoxă din această provincie.

În 1935 a fost ales mitropolit al Moldovei, cu sediul la Iaşi unde va tipări „Biblia ilustrată” (1936) şi va traduce 24 de cărţi din „Vechiul Testament”, pentru ediţia sinodală a Bibliei din 1936.

A tradus de asemenea,  Psaltirea (trei ediții), Evangheliile (1924) și Noul Testament integral (cinci ediții) și peste o sută de lucrări teologice și de spiritualitate din limba rusă.

Biblia sinodală din 1944 a fost , în cea mai mare parte, realizarea sa;.

În urma morţii patriarhului Miron Cristea, în iunie 1939 a fost ales patriarh.

A fost membru de onoare al Academiei Române (m. 1948).

NOTĂ: Anul 2019 a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „An omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și An comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești în Patriarhia Română”

A decedat in urma unei pneumonii in ziua de 27 februarie 1948.

 

 

 

1881: A fost întemeiată „Societatea Politehnica din România” sub preşedinţia colonelului ing. Ştefan Falcoianu, director general al Căilor Ferate Române.

La şedinţa inaugurală au participat 34 de membri, care l-au desemnat ca preşedinte pe inginerul-inspector general Dimitrie Frunză, fostul director al construcţiei liniei ferate Buzău-Mărăşeşti. Prin decret regal, la 25 ianuarie 1882, “Societatea Politehnica” este recunoscută de utilitate publică, iar prin legea promulgată la 9 martie 1883, este declarată persoană morală şi juridică.

1893: S-a născut la Iași, Dan Bădărău, filozof, membru al Academiei Române; de numele lui se leagă înfiinţarea, la Iaşi, a Societăţii de Filozofie; (d. 2 iulie 1968).

A urmat studiile liceale la Liceul Saint Louis din Paris obținând bacalaureatul în 1912 si a inceput studiile universitarea la Universitatea din Iași, unde a obținut licența în Drept în 1917, și le-a continuat la Universitatea din Paris (Sorbona) unde a obținut licența (1919) și doctoratul (1924) în filosofie.

A devenit in anul 1926 conferențiar la Catedra de Filosofie a Facultății de Litere și Filozofie a Universității din Iasiși ulterior profesor. În 1949 se mută la București unde ocupă postul de director al Institutului de Istorie al Academiei Române.

În 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române și după 1967 activează ca șef de secție la Centrul de Logică al Academiei.

 

 

 

 

 

1894: S-a născut la București, pictorul român Henri Catargi (Togo); (d. 19 iulie 1976, Bucuresti).

Foto: Henri Catargi – Peisaj dobrogean (Balcic, Cadrilater)

 

1896: S-a născut la  București, militantul comunist român de etnie evreiască Marcel Pauker ( d. 16 august 1938 în localitatea Butovo în apropiere de Moscova, executat în cadrul epurărilor staliniste).

 

A fost căsătorit cu Hannah Rabinsohn (Ana Pauker), conducătoare comunistă română de tristă amintire, cu care a avut  trei copii.

 

 

 

Imagini pentru photos Marcel Pauker

 

 

 

 

 

A fost fiul unei familii evreiești înstărite din București și soțul liderei comuniste române Ana Pauker (Rabinsohn).  Tatăl lui Marcel Pauker a fost Simion Pauker, cunoscut, între altele ca ziarist, secretar general de redacție și ulterior unul din proprietarii, alături de fratele său, Emil, ai ziarelor Adevărul și Dimineața, iar în anii 1910-1923 proprietarul fondator și directorul cotidianului economic Argus.

Născut într-o familie de evrei înstăriți  Marcel Pauker a urmat cursurile Școlii evanghelice din Bucuresti, cu limba de predare germană.. În 1914 a terminat examenele de bacalaureat, apoi a urmat o vreme cursuri la Școala de Poduri și Șosele din București. Apoi a studiat ingineria la Zürich.

În zilele Primului Război Mondial, după intrarea României în război în 1916, Pauker și-a întrerupt provizoriu studiile pentru a se înrola în armata română, unde a fost cadet de artilerie, apoi a primit gradul de sublocotenent.

Imediat după război, în perioada 1919-1921, și-a reluat studiile la Zürich. În iulie 1921 și-a luat diploma de inginer. În aceeași lună s-a căsătorit cu Ana Rabinsohn, ulterior cunoscută ca Ana Pauker.

Primul lor copil, Tanio, a murit după câteva luni de la naștere, de dizenterie. Din decembrie 1918 a fost activ în Partidul Socialist din România.

În decembrie 1921 a fost desemnat ca membru al Comitetului Provizoriu al PCdR (Partidului Comunist din România), apoi în 1922 devine membru în Comitetul Central și în Biroul Politic, fiind și delegat la Conferința partidelor comuniste din Balcani de la Sofia (1922) și la Berlin (1923).

S-a distins ca unul din comuniștii posedând o educație superioară. Activitatea sa conspirativă comunistă va fi întreruptă de autoritățile române; va fi arestat și condamnat la 10 ani de închisoare, apoi la muncă forțată pe viață. Reușește să evadeze și fuge în 1925 în U.R.S.S., revenind în România după 4 ani.

 Marcel Pauker s-a implicat în luptele politice care reflectau diferențele doctrinare dintre secția comunistă română și cea sovietică ucraineană, susținându-și deschis opinia în Congresul al IV-lea al P.C.d R. de la Harkov. 

A fost sancționat de Comintern pentru păreri personale, i s-a interzis activitatea politică și va fi trimis forțat la Magnitogorsk, în Siberia (1930-1932). 

 Intrat în dizgrația lui Stalin în 1935  va fi victima epurărilor politice petrecute în U.R.S.S. Este arestat de NKVD pe 21 martie 1937 sub acuzația de spionaj în favoarea României.

Anchetat și sub tortură, va mărturisi în fața NKVD acțiunile sale de spionaj, fiind condamnat la moarte prin împușcare și executat. 

A fost reabilitat în URSS în 1957, în timpul lui Nikita Hrușciov, odată cu destalinizarea produsă în U.R.S.S. după moartea lui Stalin.

 

 

 

 

1897: S-a născut la București, Oscar Walter Cisek, scriitor şi critic de artă de naţionalitate germană din România (m. 1966, București).

 

 

 

1903 : S-a născut N.I.Herescu, latinist, poet, prozator, eseist, traducător, fondator şi director al Institutului Român de Studii Latine din Bucureşti (1937-1945), preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, director al Fundaţiilor Culturale Regale Carol I din 1940.

 

 

 

Din anul 1944 s-a aflat în exil, în Portugalia, apoi în Franţa, unde a fost animatorul mişcării literare din exilul românesc şi a funcţionat ca profesor universitar de latină, primind recunoaşterea unor latinişti de valoare internaţională (a coordonat vol. ”Ovidiana” – Paris, 1958 – editat cu ocazia aniversării a 2000 de ani de la naşterea poetului latin Ovidiu; (m. 19 august 1961).

 

 

 

1912: A murit arhitectul Ion Mincu, unul dintre întemeietorii şcolii naţionale de arhitectură; (n. 20 decembrie 1852).

A inființat Scoala de Arhitectura a Societatii arhitectilor romani si a devenit profesor la Scoala Nationala de Arhitectură apoi la Scoala Superioara de Arhitectură.

A  activat de asemenea ca deputat în cadrul Parlamentului Romaniei si ca presedinte al Societatii Arhitectilor Români.

Din 1953 Universitatea de Arhitectura si Urbanism din București a luat numele său.

  

 

 

 

 

 

Related image

 

 

 

 

 

 

Stilul neoromanesc initiat de Ion Mincu a combinat at motivele taranesti locale cu arcadele scurte, coloanele groase si putin inalte specifice arhitecturii bizantine, sau cu modele de arta otomane si de renaștere italiana tarzie pentru a da publicului cateva constructii remarcabile ce pot fi admirate si astazi: Casa Lahovari, Scoala Centrala de fete, Casele Monteoru si Vernescu, interiorul Palatului de Justitie, toate din Bucuresti, sau Palatul Administrativ din Galati, Palatul Bancii Comertului din Craiova sau Vila Robescu din Sinaia .

 

 

1912: La Brăila a avut lor primul Congres al muncitorilor din porturile României și s-a constituit Uniunea Lucrătorilor de Transport pe Apă și pe Uscat din România.

1915: A murit  la Bucuresti, prozatorul  şi filologul Emanuil Grigorovitza, Doctor in filosofie magna cum laude al Universitatii din Berna, unde se specializeaza si in slavistica. Urmeaza cursuri la Univ. din Berlin (1898-1901), sustinind al doilea doctorat (1901).

A publicat studii filologice privind sintaxa şi etimologia limbii germane sau prezenţa elementului românesc în graiurile săseşti din Ardeal, şi un important dicţionar german-român.

 

Emanuil Grigorovitza

 

 

Impresionante sunt şi datele adunate sub titlul „Românii din monumentele literare germane medievale” (1901);  (n. 15 februarie 1857, Radăuți).

 

 

 

1931: S-a născut la Targoviste, Alexandru Stark, reporter radio și TV, jurnalist, scriitor român de etnie evreiască; (d. 29 octombrie 1992, Paris).

Imagini pentru alexandru stark photos

A debutat la radio la emisiunile pentru copii iar din 1958 a realizat emisiuni de televiziune, fiind o perioadă corespondent radio la Moscova iar între 1963 și 1990, realizator de emisiuni la TVR. A fost apoi corespondent la Paris.

Pentru o perioadă, a fost profesor asociat la Universitatea București.

 

 

 

 

 

 

1941:  În timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, Marea Britanie a declarat război României, aliata Germaniei naziste. 

 

 

1944: După demisia celui de-al doilea guvern condus de generalul Constantin Sănătescu (2 decembrie 1944), depune juramântul  guvernul condus de premierul Nicolae Rădescu (6 decembrie 1944– 5 martie 1945).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a constituit un guvern  în care reprezentanţii comuniştilor şi-au păstrat poziţiile obţinute anterior.

In acest guvern, partidele „burgheze” PNȚ și PNL dețineau 7 ministere, iar Frontul National Democrat  (agreat de ocupantul sovietic), 8 ministere.

 

 

 

 

 

  1950: S-a născut Gheorghe Păun, matematician, informatician şi om de cultură, membru al Uniunii Scriitorilor şi membru titular al Academiei Române din 2012 autorul unor contribuţii originale majore în teoria limbajelor formale, calculabilitate pe bază de ADN, combinatorică pe cuvinte, cercetări operaţionale, semiotică, lingvistică computaţională, fiind cel care a iniţiat calculul cu membrane.

 

 

 

 

1952: A murit la Cluj, Dumitru Popovici, istoric literar şi editor, unul dintre cei mai importanţi cercetători ai iluminismului românesc; (n. 25 octombrie 1902, Dăneasa, județul Olt).

 

 

 

Image result for photos Dumitru Popovici(critic literar)

 

 

 

 

 A absolvit Facultatea de Litere din Bucuresti (1923-1927) si isi da doctoratul in litere (1935). Asistent onorofic al profesorului D. Caracostea (1924-1926). Ocupa un post de  profesor (1936-1952) la Facultatea de Litere din Cluj si intre 1930 si 1934  audiaza, la Paris, cursurile de neogreaca ale lui A. Mirambel, cursurile lui D. Mornet, F. Baldensperger, POPOVICI Hazard, M. Roques, orientandu-se spre studii de literatura comparata, si activeaza ca lector de limba romana la Sorbona si la Scoala de Limbi Orientale. 

 

1957: S-a născut Tudor Dumitrescu, pianist şi compozitor, fiul compozitorului Gheorghe Dumitrescu; (m. 4 martie 1977).

 

 

1965: S-au încheiat lucrarile la prima magistrală feroviara electrificată din România, Brașov-Predeal.

 

 

 

1972: A murit Vasile Posteucă, poet, eseist, folclorist, profesor şi publicist; unul dintre fondatorii grupării cernăuţene „Iconar”; încarcerat în mai multe rânduri pentru convingerile sale legionare, părăseşte ţara în 1941.

După ce a trăit în mai multe ţări europene, în Canada şi Mexic, se stabileşte în SUA (n. 1912, în comuna Stăneştii de Jos, azi în Ucraina). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii 21 noiembrie 1972

 

 

 

1975: A încetat din viaţă Dinu Pillat, prozator, critic şi istoric literar, fiul poetului Ion Pillat, fost deţinut politic între anii 1959-1964, pentru implicarea sa, alături de alţi importanti intelectuali români, în ceea ce istoria comunismului din România a consemnat drept “procesul Noica-Pillat”, ultimul mare proces politic din timpul regimului lui Gh. Gheorghiu Dej.

A fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică si eliberat în 1964 (anul amnistierii generale a deţinuţilor politici din RPR); era fiul poetului Ion Pillat; (n. 19 noiembrie 1921).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dinu Pillat (n. 19 noiembrie 1921 – d. 6 decembrie 1975)

 

 

 

 

 

1972: A murit la Chicago, în SUA,  poetul şi eseistul Vasile Posteucă, unul dintre fondatorii grupării cernăuţene „Iconar”; (n. 1912, în comuna Stăneştii de Jos, azi în Ucraina). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii 21 noiembrie 1972.

A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Cernăuţi (1936). Se orientează spre mişcarea legionară, fiind îndepărtat de câteva ori din postul de profesor pe care l-a ocupat la Cernăuţi şi apoi la Hotin. A debutat a Junimea literară (1932) si a  colaborat la: Convorbiri literare, Universul literar, Glasul Bucovinei, ş.a.

 

 

 

 

 

Image result for vasile posteuca photos

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost încarcerat în mai multe rânduri in Romania,  pentru convingerile sale legionare.

Eliberat din lagăr în 1944, emigrează trăind în mai multe ţări europene, Canada şi Mexic.

Devine doctor în filologie (1962) și profesor universitar în SUA.

 

 

 

 

1975: A murit prozatorul şi istoricul literar Dinu Pillat; arestat în 1959, judecat în lotul „Noica-Pillat” şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică, a fost eliberat în 1964 (anul amnistierii generale a deţinuţilor politici din RPR); fiul poetului Ion Pillat (n. 1921). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii sale 5 decembrie 1975

 

 

 

 

 

 

 

1989: A murit Jodál Gábor, compozitor de origine maghiară din România; (n. 1913).

 

 

 

1991: A încetat din viaţă Vladimir Colin (numele real: Jean Colin), prozator si  traducător, autorul unei antologii de science fiction francez contemporan (“Un pic de neant”) (romane: “A zecea lume”, “Divertisment pentru vrăjitoare”); (n. 1 mai 1921).

 

 

 

 

 

 

 

1994: În zilele de 5 şi 6 decembrie  la reuniunea la nivel înalt a CSCE – Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, de la Budapesta, a fost adoptată Declaraţia finală “Spre un parteneriat autentic într–o nouă eră” şi s–a hotărât schimbarea denumirii în OSCE – Organizaţia pentru Cooperare şi Securitate în Europa.

 

 

 

 

1995: România a protestat împotriva pretenţiilor Ucrainei de a conferi „statut de ape teritoriale” unui  perimetru de 12 mile marine constituit  în jurul Insulei Şerpilor din Marea Neagră.

 

 

 

 

 

 

 

1996: A murit Marin Sorescu, poet, dramaturg şi eseist; membru titular al Academiei Române din 1992 (n. 1936). NOTĂ: Dicţionarul Membrii Academiei Române dă ca dată a morţii 8 decembrie 1996; de asemenea, deşi în acte data naşterii este 19 februarie, soţia poetului spune că aceasta ar fi, de fapt, 29 februarie.

Image result for photos Marin Sorescu

 

 

 

 

Operele sale au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate.

După Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995).

 

 

1998: S-a constituit  Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Până la apariția Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, sistemul național de sănătate a fost coordonat în mod centralizat de Ministerul Sănătății, prin intermediul direcțiilor sanitare județene.

În urma reformelor din domeniul sănătății de după 1990, s-a adoptat Legea nr. 145/1997, care a urmărit modelul de asigurări tip Bismark, cu asigurare de sănătate obligatorie, bazat pe principiul solidarității și încadrat într-un sistem descentralizat.

Legea a intrat în vigoare, cu toate prevederile, la 1 ianuarie 1999, cu o perioadă de tranziție în 1998, timp în care direcțiile sanitare județene și Ministerul Sănătății au administrat fondurile de asigurare. De la 1 ianuarie 1999, casele de asigurări, inclusiv CNAS, au funcționat ca instituții publice autonome, conduse de reprezentanții asiguraților și patronatului.

Legea 145/2002 a asigurărilor sociale de sănătate a fost primul act normativ care a introdus principiile asigurărilor sociale de sănătate. La 17 noiembrie 2005, a fost publicată Ordonanța de urgență nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, CNAS preluând astfel, de la 1 ianuarie 2006, o atribuție care aparținuse Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale.

 

1999: Președintele României, Emil Constantinescu, a promulgat legea privind dosarele Securității.

2000: Magistraţii militari au început judecarea foştilor ofiţeri de Miliţie implicaţi în uciderea inginerului Gheorghe Ursu,dizident anticomunist decedat în 17 noiembrie 1985, din cauza  batailor crunte la care a fost supus  în timp ce se afla în arestul Inspectoratului General al Miliţiei (IGM).

2000:  Magistraţii militari au început judecarea foştilor ofiţeri ai Miliţiei ceaușiste implicaţi în uciderea inginerului Gheorghe Ursu, dizident anticomunist decedat în 17 noiembrie 1985, din cauza  batailor crunte la care a fost supus  în timp ce se afla în arestul Inspectoratului General al Miliţiei (IGM).

 

 

 

 

 

2002: A murit la Bucuresti, Dan Amedeo Lăzărescu, istoric, avocat,scriitor si politician român liberal, fost detinut politic; (n. 30 noiembrie 1918, Bucuresti).

 

 

Image result for Dan Amedeo Lăzărescu,

 

 

 

 

  A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității din București  si s-a înscris în PNL în timpul dictaturii legionare, când acest partid era interzis. În perioada 1946-1947, Dan Amedeo Lăzărescu a lucrat ca redactor al oficiosului PNL „Liberalul”.

În timpul regimului comunist, între 1957-1964, a fost închis pe baza unei condamnări la 20 de ani de muncă silnică. După ieșirea din închisoare a lucrat – printre altele – ca documentarist la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” (1969-1975).

A devenit membru al societăților „Jean Bodin”, „International Commision for the History of Parliamentary Estates” și „Associazione degli storici europei”. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Dan Amedeo Lăzărescu a fost unul dintre inițiatorii reînființării Partidului Național Liberal la data de 22 decembrie 1989 și a deținut funcția de vicepreședinte al PNL în perioada 1990 – 1997. În 1990, a refondat publicația „Liberalul” (devenit hebdomadar), care avut o apariție regulată până la finele anului 1992 și sporadică până în 1994.

Dan A. Lăzărescu fost ales de două ori în Parlamentul României ,prima data  deputat de București între 1990-1992 și apoi senator de Timiș între 1996-2000.Afost membru al Adunării Constituante din 1990-1991 unde  a avut o importantă contribuție la activitatea acesteia, datorită amendamentelor cu care a venit.

În septembrie 2000, nemulțumit de orientarea politică a partidului, Dan A. Lăzărescu a înființat, împreună cu mai mulți liberali, PNL-Tradițional, susținând CDR-2000 și pe Mugur Isărescu la alegerile generale din acea toamnă.

În noiembrie 2000, au apărut în presă primele informații referitoare la colaborarea sa cu Securitatea iar în primăvara lui 2001 Dan Amedeo Lăzărescu a recunoscut că a existat această colaborare. Dan Amedeo Lăzărescu s-a stins din viață în decembrie 2002.

 

 

 

 

2005: A fost semnat la Bucureşti acordul privind instalarea unor baze militare americane pe teritoriul României, primul acord de acest gen semnat de Washington cu un fost stat comunist din Europa de Est.

Acordul dintre România şi SUA a fost semnat pe data de 6 decembrie 2005 şi ratificat de Senat în 2006, după îndelungi dezbateri.

El prevedea obligaţiile celor două părţi în sfera politico-militară şi de securitate, în sectorul financiar-bugetar, al serviciilor şi utilităţilor publice şi reglementează coordonatele şi cadrul de interacţiune al autorităţilor române cu Comandamentul forţelor SUA.

Potrivit documentului, SUA vor avea în România baze militare şi centre de antrenament la Mihail Kogălniceanu (jud. Constanţa), Babadag (jud. Tulcea), Cincu (jud. Braşov) şi Smârdan (jud. Galaţi).

Acordul a fost semnat, la Palatul Cotroceni, de secretarul de stat american Condoleezza Rice şi ministrul afacerilor externe de la acea vreme Mihai-Răzvan Ungureanu, în prezenţa preşedintelui Traian Băsescu, a premierului Călin Popescu Tăriceanu şi a ambasadorului SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman.

 

 

 

 

2010: A murit la Houston, Texas, violonistul  american de origine română Sergiu Luca. S-a nascut pe  5 aprilie 1943,la  Bucuresti si a emigrat impreuna cu familia la varsta de 7 ani in Israel si apoi s-a stabilit in SUA.

 

 

 

 

 

 

2009: Are loc cel de-al doilea tur de scrutin din cadrul alegerilor prezidenţiale, în urma căruia Traian Băsescu obţine 50,33% din voturi, iar Mircea Geoană 49,66%.

 Partidul Social Democrat  a contestat rezultatul alegerilor, reclamând fraude electorale, dar Curtea Constituțională, după ce a cerut renumărarea voturilor anulate, a validat rezultatul alegerilor.

 

 

 

 2017: Comitetul Interguvernamental UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a votat, la Jeju, în Republica Coreea, înscrierea „Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul)” – dosar multinaţional coordonat de România şi elaborat împreună cu Republica Moldova, Republica Macedonia şi Republica Bulgaria – în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii.

 

 

 

 

 

 

2018: A decedat suferind de surdocecitate (surdo-mut şi orb), caz rar la nivel mondial, profesorul și artistul Vasile Adamescu.

 

 

 

 

Imagini pentru profesorul și artistul Vasile Adamescu.photos

 

 

 

 

Depăşind limitele dizabilităţilor sale, a terminat o facultate, a devenit profesor la şcoala de nevăzători din Cluj-Napoca (1977-2004), fiind şi autorul mai multor cărţi.

În lume mai sunt cunoscute două cazuri excepţionale de persoane care au reuşit să-şi depăşească condiţia şi să realizeze lucruri imposibile: Hellen Keller din SUA și Olga Skorohodova din Rusia; (n. 1944) 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

Sfântul Nicolae

 

 

sfantul-nicolae

 

 

 

Sfântul Nicolae, ierarhul din localitatea Mira, este probabil cel mai cunoscut si iubit sfânt al Bisericii Ortodoxe.

S-a născut în jurul anului 280, in localitatea Patara Lichiei, si a trecut la cele vesnice in jurul anului 345, in localitatea Mira (astazi Kocademre, Turcia).

S-a făcut pe sine chip al smereniei si al sărăciei, slujind lui Dumnezeu și semenilor săi nu numai până în ultimul ceas al vieții sale, ci și până astăzi, fiind  cunoscut drept ocrotitor al celor acuzati pe nedrept, al comercianților si al călătorilor, al fetelor nemăritate și al mireselor și, in mod special, al copiilor mici.

Acest mult- iubit sfânt a fost rânduit spre cinstire în ziua de 6 decembrie, pentru că în aceasta zi el i-a apărut in vis Sfantului Împărat Constantin cel Mare, cerându-i sa-i ierte pe cei trei tineri nevinovați care urmau a fi omorâți a doua zi.

 

 

 

Sfantul Nicolae - Ierarhul din Mira

 

 

 

Desi a fost cunoscut si iubit inca din timpul vietii sale, savarsind nenumarate minuni, ierarhul din Mira a inceput sa fie cinstit mai ales incepand cu secolul al VI-lea, la peste doua sute de ani de la adormirea lui in Domnul, cand numele sau apare mentionat intr-un martirologiu roman. In acelasi secol, episcopul Nicolae din Pinara inalta o biserica inchinata Sfantului Nicolae din Mira Lichiei.

Desi papa Nicolae I al Romei zideste un mic altar inchinat Sfantului Nicolae in secolul al IX-lea, abia incepand cu secolul al X-lea cultul sfantului din Mira incepe sa se raspandeasca puternic in Apus. O ctitorie de seama in aceasta privinta este biserica bizantina din Burtscheid (langa Aachen, Germania), zidita de Oton al III-lea, care este asezata sub ocrotirea Sfantului Ierarh Nicolae.

 

 

 

Sfantul Nicolae - Ierarhul din Mira

 

 

 

In perioada cruciadelor, nenumarate Sfinte Moaste au fost luate din Rasarit si duse in Apus. Astfel, in secolul al XI-lea, un grup de saizeci si doi de cruciati din localitatea italiana Bari au luat (furat) din Mira cinstitele Moaste ale Sfantului Nicolae.

Pentru a fi intampinate cum se cuvine, episcopul Nicolae din Venetia ridica doua biserici marete inchinate sfantului, una in Bari (1036) si alta in Venetia (1039); ambele biserici au fost sfintite in data de 9 mai 1098.

Cele mai multe date biografice despre ierarhul din Mira provin din lucrarea medievala “Legenda aurea”, scrisa de Iacob de Voragina, in anul 1264.

Odata cu increstinarea slavilor, cartea amintita a fost tradusa in limba slavona, drept pentru care cultul Sfantului Nicolae l-a inlocuit pe cel al zeului Mikula al agriculturii.

Sfantul Nicolae - Ierarhul din Mira

 

Treptat, sfântul din Mira a început sa aibă parte de un cult tot mai accentuat. Astfel, multe dintre bisericile închinate sau nu acestuia au fost impodobite cu un ciclu de fresce biografice infățișând principalele momente din viața sfântului.

 

 

 

Sfantul Nicolae - Ierarhul din Mira

 

 

 

Astazi, ierarhul din Mira este este cunoscut în toata lumea, fiind mult cinstit și iubit de credincioșii de pretutindeni.

Precum odinioară Sfantul Nicolae si-a pus sufletul pentru poporul sau, tot așa și astazi, el iși inaltă rugaciunea cea cu indrazneala pentru nevoile tuturor celor care-l caută cu credința.

 

 

 

 

CITIȚI ȘI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/06/o-istorie-a-zilei-de-6-decembrie-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

06/12/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: