Dacă Klaus Iohannis și-ar cere în numele poporului român scuze ungurilor, pentru Trianon …

Harta Ungariei după Tratatul de  la Trianon din 4 iunie 1920

Dacă Klaus Iohannis, în numele poporului român, și-ar cere scuze maghiarilor pentru Trianon, el nu ar mai putea să rămână șeful statului român, spune istoricul român Marius Diaconescu, diplomat în istorie în 1995 la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și autorul unei teze de doctorat în 2004  la Universitatea Eötvös Loránd (ELTE), din Budapesta. 

Potrivit istoricilor români, maghiarii au fost „frustrați, pretinzând că sunt victime, iar guvernul maghiar plânge fără speranță” încă din 1526, după înfrângerea lor la Mohács.

Dacă președintele României, Klaus Iohannis, în numele poporului român, și-ar cere scuze Ungariei pentru Tratatul de pace de la Trianon,   nu ar mai  putea rămâne în funcție nici măcar o zi, a comentat într-un articol publicat pe Adevarul.ro., Marius Diaconescu, lector  la Universitatea din București, care a răspuns discursului unui ministru din guvernul maghiar , privitor la tratatul de la  Trianon, în baza căruia Transilvania s-a unit cu România.

 János Lázár a explicat că maghiarii de astăzi nu doresc revizuiri la granițe, tensiuni etnice sau războaie, dar asta nu înseamnă că vor tolera provocări și  încălcări ale sensibilității lor naționale încă o sută de ani.

„Când vom vedea în sfârșit premierul slovac sau președintele României să-și prezinte condoleanțele la Ambasada Ungariei la 4 iunie?” 

În articolul lui Diaconescu, se menționează că ministrul ungur a afirmat că România a dobândit Transilvania și Partium în baza Tratatului de la Trianon, „fără merite și fără cauză”…

Istoricul român a spus că  unificarea a fost  decisă de românii transilvăneni la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, iar baza legală a fost principiul autodeterminării popoarelor, proclamat de președintele american Woodrow Wilson.

Potrivit autorului, maghiarii au fost „frustrați, victimizați și jeliți” încă din 1526, după catastrofala bătălie cu turcii de la  Mohács,  când Ungaria a dispărut de pe hartă.

„Guvernul maghiar plânge fără speranță”, pentru că România nu va cere niciodată scuze Ungariei pentru Trianon.

Diaconescu a menționat că ziarele românești au comentat și în legătură spusele lui János Lázár pe blogul Evei Balogh, fost profesor universitar Yale, care  nu a exagerat atunci când a reiterat faptul că sloganul „Dreptate pentru Ungaria”, poate fi catalogat drept un mesaj de război care amenință securitatea regiunii. 

 

 

(MTI)

https://mandiner.hu/cikk/20170606_romania_sosem_fog_bocsanatot_kerni_magyarorszagtol_trianonert

https://magyarmegmaradasert.hu/kiletunk/trianon/item/5369-z

 

Publicitate

ZIUA DE 6 DECEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 6 decembrie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

1835: S-a născut Nicolae Kalinderu, medic, membru al Academiei Române.

A fost unul dintre fondatorii orientării anatomo-clinice şi fiziopatologice în medicina românească internă.

 

 

 

 

 

Împreună cu Victor Babeş a iniţiat studii de mare răsunet privind histologia, microbiologia, diagnosticul şi epidemiologia leprei; (m. 16 aprilie 1902).

 

 

 

 

 

 

1852: S-a născut Roman Ciorogariu, episcop de Oradea (din 1920), primul episcop ortodox din acest oraş; s-a implicat în lupta pentru realizarea statului naţional unitar român şi a depus eforturi pentru întemeierea unor instituţii şi publicaţii religioase în vestul ţării (Institutul Teologic din Arad, Academia Teologică din Oradea, revista „Biserica şi şcoala” ş.a.).

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1921; (m. 1936).

 

 

 

 

 

1864: A avut  loc prima sesiune a Corpului Ponderator (redenumit ulterior Senat).

Sistemul parlamentar bicameral a fost instituit în România la data de 3/15 iulie 1864,după  promulgarea „Statutului dezvoltător al Convenţiei de la Paris” de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

 

 

 

 

1864: S-a născut Nicodim Munteanu, Patriarhul României  (1939-1948), membru de onoare al Academiei Române.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Nicodim Munteanu (prenumele la naştere: Nicolae), a fost al doilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1939-1948).

Între anii 1912 şi 1923 a fost episcop de Huşi, iar  după unirea Basarabiei cu România, în iunie 1918, a primit şi funcţia de locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, cu sarcina de a reorganiza Biserica Ortodoxă din această provincie.

În 1935 a fost ales mitropolit al Moldovei, cu sediul la Iaşi unde va tipări „Biblia ilustrată” (1936) şi va traduce 24 de cărţi din „Vechiul Testament”, pentru ediţia sinodală a Bibliei din 1936.

A tradus de asemenea,  Psaltirea (trei ediții), Evangheliile (1924) și Noul Testament integral (cinci ediții) și peste o sută de lucrări teologice și de spiritualitate din limba rusă.

Biblia sinodală din 1944 a fost , în cea mai mare parte, realizarea sa;.

În urma morţii patriarhului Miron Cristea, în iunie 1939 a fost ales patriarh.

A fost membru de onoare al Academiei Române (m. 1948).

NOTĂ: Anul 2019 a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „An omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și An comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești în Patriarhia Română”

A decedat in urma unei pneumonii in ziua de 27 februarie 1948.

 

 

 

1881: A fost întemeiată „Societatea Politehnica din România” sub preşedinţia colonelului ing. Ştefan Falcoianu, director general al Căilor Ferate Române.

La şedinţa inaugurală au participat 34 de membri, care l-au desemnat ca preşedinte pe inginerul-inspector general Dimitrie Frunză, fostul director al construcţiei liniei ferate Buzău-Mărăşeşti. Prin decret regal, la 25 ianuarie 1882, “Societatea Politehnica” este recunoscută de utilitate publică, iar prin legea promulgată la 9 martie 1883, este declarată persoană morală şi juridică.

1893: S-a născut la Iași, Dan Bădărău, filozof, membru al Academiei Române; de numele lui se leagă înfiinţarea, la Iaşi, a Societăţii de Filozofie; (d. 2 iulie 1968).

A urmat studiile liceale la Liceul Saint Louis din Paris obținând bacalaureatul în 1912 si a inceput studiile universitarea la Universitatea din Iași, unde a obținut licența în Drept în 1917, și le-a continuat la Universitatea din Paris (Sorbona) unde a obținut licența (1919) și doctoratul (1924) în filosofie.

A devenit in anul 1926 conferențiar la Catedra de Filosofie a Facultății de Litere și Filozofie a Universității din Iasiși ulterior profesor. În 1949 se mută la București unde ocupă postul de director al Institutului de Istorie al Academiei Române.

În 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române și după 1967 activează ca șef de secție la Centrul de Logică al Academiei.

 

 

 

 

 

1894: S-a născut la București, pictorul român Henri Catargi (Togo); (d. 19 iulie 1976, Bucuresti).

Foto: Henri Catargi – Peisaj dobrogean (Balcic, Cadrilater)

 

1896: S-a născut la  București, militantul comunist român de etnie evreiască Marcel Pauker ( d. 16 august 1938 în localitatea Butovo în apropiere de Moscova, executat în cadrul epurărilor staliniste).

 

A fost căsătorit cu Hannah Rabinsohn (Ana Pauker), conducătoare comunistă română de tristă amintire, cu care a avut  trei copii.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost fiul unei familii evreiești înstărite din București și soțul liderei comuniste române Ana Pauker (Rabinsohn).  Tatăl lui Marcel Pauker a fost Simion Pauker, cunoscut, între altele ca ziarist, secretar general de redacție și ulterior unul din proprietarii, alături de fratele său, Emil, ai ziarelor Adevărul și Dimineața, iar în anii 1910-1923 proprietarul fondator și directorul cotidianului economic Argus.

Născut într-o familie de evrei înstăriți  Marcel Pauker a urmat cursurile Școlii evanghelice din Bucuresti, cu limba de predare germană.. În 1914 a terminat examenele de bacalaureat, apoi a urmat o vreme cursuri la Școala de Poduri și Șosele din București. Apoi a studiat ingineria la Zürich.

În zilele Primului Război Mondial, după intrarea României în război în 1916, Pauker și-a întrerupt provizoriu studiile pentru a se înrola în armata română, unde a fost cadet de artilerie, apoi a primit gradul de sublocotenent.

Imediat după război, în perioada 1919-1921, și-a reluat studiile la Zürich. În iulie 1921 și-a luat diploma de inginer. În aceeași lună s-a căsătorit cu Ana Rabinsohn, ulterior cunoscută ca Ana Pauker.

Primul lor copil, Tanio, a murit după câteva luni de la naștere, de dizenterie. Din decembrie 1918 a fost activ în Partidul Socialist din România.

În decembrie 1921 a fost desemnat ca membru al Comitetului Provizoriu al PCdR (Partidului Comunist din România), apoi în 1922 devine membru în Comitetul Central și în Biroul Politic, fiind și delegat la Conferința partidelor comuniste din Balcani de la Sofia (1922) și la Berlin (1923).

S-a distins ca unul din comuniștii posedând o educație superioară. Activitatea sa conspirativă comunistă va fi întreruptă de autoritățile române; va fi arestat și condamnat la 10 ani de închisoare, apoi la muncă forțată pe viață. Reușește să evadeze și fuge în 1925 în U.R.S.S., revenind în România după 4 ani.

 Marcel Pauker s-a implicat în luptele politice care reflectau diferențele doctrinare dintre secția comunistă română și cea sovietică ucraineană, susținându-și deschis opinia în Congresul al IV-lea al P.C.d R. de la Harkov. 

A fost sancționat de Comintern pentru păreri personale, i s-a interzis activitatea politică și va fi trimis forțat la Magnitogorsk, în Siberia (1930-1932). 

 Intrat în dizgrația lui Stalin în 1935  va fi victima epurărilor politice petrecute în U.R.S.S. Este arestat de NKVD pe 21 martie 1937 sub acuzația de spionaj în favoarea României.

Anchetat și sub tortură, va mărturisi în fața NKVD acțiunile sale de spionaj, fiind condamnat la moarte prin împușcare și executat. 

A fost reabilitat în URSS în 1957, în timpul lui Nikita Hrușciov, odată cu destalinizarea produsă în U.R.S.S. după moartea lui Stalin.

 

 

 

 

1897: S-a născut la București, Oscar Walter Cisek, scriitor şi critic de artă de naţionalitate germană din România (m. 1966, București).

 

 

 

1903 : S-a născut N.I.Herescu, latinist, poet, prozator, eseist, traducător, fondator şi director al Institutului Român de Studii Latine din Bucureşti (1937-1945), preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, director al Fundaţiilor Culturale Regale Carol I din 1940.

 

 

 

Din anul 1944 s-a aflat în exil, în Portugalia, apoi în Franţa, unde a fost animatorul mişcării literare din exilul românesc şi a funcţionat ca profesor universitar de latină, primind recunoaşterea unor latinişti de valoare internaţională (a coordonat vol. ”Ovidiana” – Paris, 1958 – editat cu ocazia aniversării a 2000 de ani de la naşterea poetului latin Ovidiu; (m. 19 august 1961).

 

 

 

1912: A murit arhitectul Ion Mincu, unul dintre întemeietorii şcolii naţionale de arhitectură; (n. 20 decembrie 1852).

A inființat Scoala de Arhitectura a Societatii arhitectilor romani si a devenit profesor la Scoala Nationala de Arhitectură apoi la Scoala Superioara de Arhitectură.

A  activat de asemenea ca deputat în cadrul Parlamentului Romaniei si ca presedinte al Societatii Arhitectilor Români.

Din 1953 Universitatea de Arhitectura si Urbanism din București a luat numele său.

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stilul neoromanesc initiat de Ion Mincu a combinat at motivele taranesti locale cu arcadele scurte, coloanele groase si putin inalte specifice arhitecturii bizantine, sau cu modele de arta otomane si de renaștere italiana tarzie pentru a da publicului cateva constructii remarcabile ce pot fi admirate si astazi: Casa Lahovari, Scoala Centrala de fete, Casele Monteoru si Vernescu, interiorul Palatului de Justitie, toate din Bucuresti, sau Palatul Administrativ din Galati, Palatul Bancii Comertului din Craiova sau Vila Robescu din Sinaia .

 

 

1912: La Brăila a avut lor primul Congres al muncitorilor din porturile României și s-a constituit Uniunea Lucrătorilor de Transport pe Apă și pe Uscat din România.

1915: A murit  la Bucuresti, prozatorul  şi filologul Emanuil Grigorovitza, Doctor in filosofie magna cum laude al Universitatii din Berna, unde se specializeaza si in slavistica. Urmeaza cursuri la Univ. din Berlin (1898-1901), sustinind al doilea doctorat (1901).

A publicat studii filologice privind sintaxa şi etimologia limbii germane sau prezenţa elementului românesc în graiurile săseşti din Ardeal, şi un important dicţionar german-român.

 

 

 

Impresionante sunt şi datele adunate sub titlul „Românii din monumentele literare germane medievale” (1901);  (n. 15 februarie 1857, Radăuți).

 

 

 

1931: S-a născut la Targoviste, Alexandru Stark, reporter radio și TV, jurnalist, scriitor român de etnie evreiască; (d. 29 octombrie 1992, Paris).

A debutat la radio la emisiunile pentru copii iar din 1958 a realizat emisiuni de televiziune, fiind o perioadă corespondent radio la Moscova iar între 1963 și 1990, realizator de emisiuni la TVR. A fost apoi corespondent la Paris.

Pentru o perioadă, a fost profesor asociat la Universitatea București.

 

 

 

 

 

 

1941:  În timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, Marea Britanie a declarat război României, aliata Germaniei naziste. 

 

 

1944: După demisia celui de-al doilea guvern condus de generalul Constantin Sănătescu (2 decembrie 1944), depune juramântul  guvernul condus de premierul Nicolae Rădescu (6 decembrie 1944– 5 martie 1945).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a constituit un guvern  în care reprezentanţii comuniştilor şi-au păstrat poziţiile obţinute anterior.

In acest guvern, partidele „burgheze” PNȚ și PNL dețineau 7 ministere, iar Frontul National Democrat  (agreat de ocupantul sovietic), 8 ministere.

 

 

 

 

 

  1950: S-a născut Gheorghe Păun, matematician, informatician şi om de cultură, membru al Uniunii Scriitorilor şi membru titular al Academiei Române din 2012 autorul unor contribuţii originale majore în teoria limbajelor formale, calculabilitate pe bază de ADN, combinatorică pe cuvinte, cercetări operaţionale, semiotică, lingvistică computaţională, fiind cel care a iniţiat calculul cu membrane.

 

 

 

 

1952: A murit la Cluj, Dumitru Popovici, istoric literar şi editor, unul dintre cei mai importanţi cercetători ai iluminismului românesc; (n. 25 octombrie 1902, Dăneasa, județul Olt).

 

 

 

 

 

 

 

 A absolvit Facultatea de Litere din Bucuresti (1923-1927) si isi da doctoratul in litere (1935). Asistent onorofic al profesorului D. Caracostea (1924-1926). Ocupa un post de  profesor (1936-1952) la Facultatea de Litere din Cluj si intre 1930 si 1934  audiaza, la Paris, cursurile de neogreaca ale lui A. Mirambel, cursurile lui D. Mornet, F. Baldensperger, POPOVICI Hazard, M. Roques, orientandu-se spre studii de literatura comparata, si activeaza ca lector de limba romana la Sorbona si la Scoala de Limbi Orientale. 

 

1957: S-a născut Tudor Dumitrescu, pianist şi compozitor, fiul compozitorului Gheorghe Dumitrescu; (m. 4 martie 1977).

 

 

1965: S-au încheiat lucrarile la prima magistrală feroviara electrificată din România, Brașov-Predeal.

 

 

 

1972: A murit Vasile Posteucă, poet, eseist, folclorist, profesor şi publicist; unul dintre fondatorii grupării cernăuţene „Iconar”; încarcerat în mai multe rânduri pentru convingerile sale legionare, părăseşte ţara în 1941.

După ce a trăit în mai multe ţări europene, în Canada şi Mexic, se stabileşte în SUA (n. 1912, în comuna Stăneştii de Jos, azi în Ucraina). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii 21 noiembrie 1972

 

 

 

1975: A încetat din viaţă Dinu Pillat, prozator, critic şi istoric literar, fiul poetului Ion Pillat, fost deţinut politic între anii 1959-1964, pentru implicarea sa, alături de alţi importanti intelectuali români, în ceea ce istoria comunismului din România a consemnat drept “procesul Noica-Pillat”, ultimul mare proces politic din timpul regimului lui Gh. Gheorghiu Dej.

A fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică si eliberat în 1964 (anul amnistierii generale a deţinuţilor politici din RPR); era fiul poetului Ion Pillat; (n. 19 noiembrie 1921).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dinu Pillat (n. 19 noiembrie 1921 – d. 6 decembrie 1975)

 

 

 

 

 

1972: A murit la Chicago, în SUA,  poetul şi eseistul Vasile Posteucă, unul dintre fondatorii grupării cernăuţene „Iconar”; (n. 1912, în comuna Stăneştii de Jos, azi în Ucraina). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii 21 noiembrie 1972.

A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Cernăuţi (1936). Se orientează spre mişcarea legionară, fiind îndepărtat de câteva ori din postul de profesor pe care l-a ocupat la Cernăuţi şi apoi la Hotin. A debutat a Junimea literară (1932) si a  colaborat la: Convorbiri literare, Universul literar, Glasul Bucovinei, ş.a.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost încarcerat în mai multe rânduri in Romania,  pentru convingerile sale legionare.

Eliberat din lagăr în 1944, emigrează trăind în mai multe ţări europene, Canada şi Mexic.

Devine doctor în filologie (1962) și profesor universitar în SUA.

 

 

 

 

1975: A murit prozatorul şi istoricul literar Dinu Pillat; arestat în 1959, judecat în lotul „Noica-Pillat” şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică, a fost eliberat în 1964 (anul amnistierii generale a deţinuţilor politici din RPR); fiul poetului Ion Pillat (n. 1921). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii sale 5 decembrie 1975

 

 

 

 

 

 

 

1989: A murit Jodál Gábor, compozitor de origine maghiară din România; (n. 1913).

 

 

 

1991: A încetat din viaţă Vladimir Colin (numele real: Jean Colin), prozator si  traducător, autorul unei antologii de science fiction francez contemporan (“Un pic de neant”) (romane: “A zecea lume”, “Divertisment pentru vrăjitoare”); (n. 1 mai 1921).

 

 

 

 

 

 

 

1994: În zilele de 5 şi 6 decembrie  la reuniunea la nivel înalt a CSCE – Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, de la Budapesta, a fost adoptată Declaraţia finală “Spre un parteneriat autentic într–o nouă eră” şi s–a hotărât schimbarea denumirii în OSCE – Organizaţia pentru Cooperare şi Securitate în Europa.

 

 

 

 

1995: România a protestat împotriva pretenţiilor Ucrainei de a conferi „statut de ape teritoriale” unui  perimetru de 12 mile marine constituit  în jurul Insulei Şerpilor din Marea Neagră.

 

 

 

 

 

 

 

1996: A murit Marin Sorescu, poet, dramaturg şi eseist; membru titular al Academiei Române din 1992 (n. 1936). NOTĂ: Dicţionarul Membrii Academiei Române dă ca dată a morţii 8 decembrie 1996; de asemenea, deşi în acte data naşterii este 19 februarie, soţia poetului spune că aceasta ar fi, de fapt, 29 februarie.

 

 

 

 

Operele sale au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate.

După Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995).

 

 

1998: S-a constituit  Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Până la apariția Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, sistemul național de sănătate a fost coordonat în mod centralizat de Ministerul Sănătății, prin intermediul direcțiilor sanitare județene.

În urma reformelor din domeniul sănătății de după 1990, s-a adoptat Legea nr. 145/1997, care a urmărit modelul de asigurări tip Bismark, cu asigurare de sănătate obligatorie, bazat pe principiul solidarității și încadrat într-un sistem descentralizat.

Legea a intrat în vigoare, cu toate prevederile, la 1 ianuarie 1999, cu o perioadă de tranziție în 1998, timp în care direcțiile sanitare județene și Ministerul Sănătății au administrat fondurile de asigurare. De la 1 ianuarie 1999, casele de asigurări, inclusiv CNAS, au funcționat ca instituții publice autonome, conduse de reprezentanții asiguraților și patronatului.

Legea 145/2002 a asigurărilor sociale de sănătate a fost primul act normativ care a introdus principiile asigurărilor sociale de sănătate. La 17 noiembrie 2005, a fost publicată Ordonanța de urgență nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, CNAS preluând astfel, de la 1 ianuarie 2006, o atribuție care aparținuse Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale.

 

1999: Președintele României, Emil Constantinescu, a promulgat legea privind dosarele Securității.

2000: Magistraţii militari au început judecarea foştilor ofiţeri de Miliţie implicaţi în uciderea inginerului Gheorghe Ursu,dizident anticomunist decedat în 17 noiembrie 1985, din cauza  batailor crunte la care a fost supus  în timp ce se afla în arestul Inspectoratului General al Miliţiei (IGM).

2000:  Magistraţii militari au început judecarea foştilor ofiţeri ai Miliţiei ceaușiste implicaţi în uciderea inginerului Gheorghe Ursu, dizident anticomunist decedat în 17 noiembrie 1985, din cauza  batailor crunte la care a fost supus  în timp ce se afla în arestul Inspectoratului General al Miliţiei (IGM).

 

 

 

 

 

2002: A murit la Bucuresti, Dan Amedeo Lăzărescu, istoric, avocat,scriitor si politician român liberal, fost detinut politic; (n. 30 noiembrie 1918, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

  A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității din București  si s-a înscris în PNL în timpul dictaturii legionare, când acest partid era interzis. În perioada 1946-1947, Dan Amedeo Lăzărescu a lucrat ca redactor al oficiosului PNL „Liberalul”.

În timpul regimului comunist, între 1957-1964, a fost închis pe baza unei condamnări la 20 de ani de muncă silnică. După ieșirea din închisoare a lucrat – printre altele – ca documentarist la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” (1969-1975).

A devenit membru al societăților „Jean Bodin”, „International Commision for the History of Parliamentary Estates” și „Associazione degli storici europei”. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Dan Amedeo Lăzărescu a fost unul dintre inițiatorii reînființării Partidului Național Liberal la data de 22 decembrie 1989 și a deținut funcția de vicepreședinte al PNL în perioada 1990 – 1997. În 1990, a refondat publicația „Liberalul” (devenit hebdomadar), care avut o apariție regulată până la finele anului 1992 și sporadică până în 1994.

Dan A. Lăzărescu fost ales de două ori în Parlamentul României ,prima data  deputat de București între 1990-1992 și apoi senator de Timiș între 1996-2000.Afost membru al Adunării Constituante din 1990-1991 unde  a avut o importantă contribuție la activitatea acesteia, datorită amendamentelor cu care a venit.

În septembrie 2000, nemulțumit de orientarea politică a partidului, Dan A. Lăzărescu a înființat, împreună cu mai mulți liberali, PNL-Tradițional, susținând CDR-2000 și pe Mugur Isărescu la alegerile generale din acea toamnă.

În noiembrie 2000, au apărut în presă primele informații referitoare la colaborarea sa cu Securitatea iar în primăvara lui 2001 Dan Amedeo Lăzărescu a recunoscut că a existat această colaborare. Dan Amedeo Lăzărescu s-a stins din viață în decembrie 2002.

 

 

 

 

2005: A fost semnat la Bucureşti acordul privind instalarea unor baze militare americane pe teritoriul României, primul acord de acest gen semnat de Washington cu un fost stat comunist din Europa de Est.

Acordul dintre România şi SUA a fost semnat pe data de 6 decembrie 2005 şi ratificat de Senat în 2006, după îndelungi dezbateri.

El prevedea obligaţiile celor două părţi în sfera politico-militară şi de securitate, în sectorul financiar-bugetar, al serviciilor şi utilităţilor publice şi reglementează coordonatele şi cadrul de interacţiune al autorităţilor române cu Comandamentul forţelor SUA.

Potrivit documentului, SUA vor avea în România baze militare şi centre de antrenament la Mihail Kogălniceanu (jud. Constanţa), Babadag (jud. Tulcea), Cincu (jud. Braşov) şi Smârdan (jud. Galaţi).

Acordul a fost semnat, la Palatul Cotroceni, de secretarul de stat american Condoleezza Rice şi ministrul afacerilor externe de la acea vreme Mihai-Răzvan Ungureanu, în prezenţa preşedintelui Traian Băsescu, a premierului Călin Popescu Tăriceanu şi a ambasadorului SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman.

 

 

 

 

2010: A murit la Houston, Texas, violonistul  american de origine română Sergiu Luca. S-a nascut pe  5 aprilie 1943,la  Bucuresti si a emigrat impreuna cu familia la varsta de 7 ani in Israel si apoi s-a stabilit in SUA.

 

 

 

 

 

 

2009: Are loc cel de-al doilea tur de scrutin din cadrul alegerilor prezidenţiale, în urma căruia Traian Băsescu obţine 50,33% din voturi, iar Mircea Geoană 49,66%.

 Partidul Social Democrat  a contestat rezultatul alegerilor, reclamând fraude electorale, dar Curtea Constituțională, după ce a cerut renumărarea voturilor anulate, a validat rezultatul alegerilor.

 

 

 

 2017: Comitetul Interguvernamental UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a votat, la Jeju, în Republica Coreea, înscrierea „Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul)” – dosar multinaţional coordonat de România şi elaborat împreună cu Republica Moldova, Republica Macedonia şi Republica Bulgaria – în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii.

 

 

 

 

 

 

2018: A decedat suferind de surdocecitate (surdo-mut şi orb), caz rar la nivel mondial, profesorul și artistul Vasile Adamescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

Depăşind limitele dizabilităţilor sale, a terminat o facultate, a devenit profesor la şcoala de nevăzători din Cluj-Napoca (1977-2004), fiind şi autorul mai multor cărţi.

În lume mai sunt cunoscute două cazuri excepţionale de persoane care au reuşit să-şi depăşească condiţia şi să realizeze lucruri imposibile: Hellen Keller din SUA și Olga Skorohodova din Rusia; (n. 1944) 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

Sfântul Nicolae

 

 

 

 

 

Sfântul Nicolae, ierarhul din localitatea Mira, este probabil cel mai cunoscut si iubit sfânt al Bisericii Ortodoxe.

S-a născut în jurul anului 280, in localitatea Patara Lichiei, si a trecut la cele vesnice in jurul anului 345, in localitatea Mira (astazi Kocademre, Turcia).

S-a făcut pe sine chip al smereniei si al sărăciei, slujind lui Dumnezeu și semenilor săi nu numai până în ultimul ceas al vieții sale, ci și până astăzi, fiind  cunoscut drept ocrotitor al celor acuzati pe nedrept, al comercianților si al călătorilor, al fetelor nemăritate și al mireselor și, in mod special, al copiilor mici.

Acest mult- iubit sfânt a fost rânduit spre cinstire în ziua de 6 decembrie, pentru că în aceasta zi el i-a apărut in vis Sfantului Împărat Constantin cel Mare, cerându-i sa-i ierte pe cei trei tineri nevinovați care urmau a fi omorâți a doua zi.

 

 

 

 

 

 

Desi a fost cunoscut si iubit inca din timpul vietii sale, savarsind nenumarate minuni, ierarhul din Mira a inceput sa fie cinstit mai ales incepand cu secolul al VI-lea, la peste doua sute de ani de la adormirea lui in Domnul, cand numele sau apare mentionat intr-un martirologiu roman. In acelasi secol, episcopul Nicolae din Pinara inalta o biserica inchinata Sfantului Nicolae din Mira Lichiei.

Desi papa Nicolae I al Romei zideste un mic altar inchinat Sfantului Nicolae in secolul al IX-lea, abia incepand cu secolul al X-lea cultul sfantului din Mira incepe sa se raspandeasca puternic in Apus. O ctitorie de seama in aceasta privinta este biserica bizantina din Burtscheid (langa Aachen, Germania), zidita de Oton al III-lea, care este asezata sub ocrotirea Sfantului Ierarh Nicolae.

 

 

 

 

 

 

In perioada cruciadelor, nenumarate Sfinte Moaste au fost luate din Rasarit si duse in Apus. Astfel, in secolul al XI-lea, un grup de saizeci si doi de cruciati din localitatea italiana Bari au luat (furat) din Mira cinstitele Moaste ale Sfantului Nicolae.

Pentru a fi intampinate cum se cuvine, episcopul Nicolae din Venetia ridica doua biserici marete inchinate sfantului, una in Bari (1036) si alta in Venetia (1039); ambele biserici au fost sfintite in data de 9 mai 1098.

Cele mai multe date biografice despre ierarhul din Mira provin din lucrarea medievala “Legenda aurea”, scrisa de Iacob de Voragina, in anul 1264.

Odata cu increstinarea slavilor, cartea amintita a fost tradusa in limba slavona, drept pentru care cultul Sfantului Nicolae l-a inlocuit pe cel al zeului Mikula al agriculturii.

 

Treptat, sfântul din Mira a început sa aibă parte de un cult tot mai accentuat. Astfel, multe dintre bisericile închinate sau nu acestuia au fost impodobite cu un ciclu de fresce biografice infățișând principalele momente din viața sfântului.

 

 

 

 

 

 

Astazi, ierarhul din Mira este este cunoscut în toata lumea, fiind mult cinstit și iubit de credincioșii de pretutindeni.

Precum odinioară Sfantul Nicolae si-a pus sufletul pentru poporul sau, tot așa și astazi, el iși inaltă rugaciunea cea cu indrazneala pentru nevoile tuturor celor care-l caută cu credința.

 

 

 

 

CITIȚI ȘI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/06/o-istorie-a-zilei-de-6-decembrie-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

8.  Istoria md.;

9. istoriculzilei.blogspot.ro.

George Damian: ”Republica Moldova este un teritoriu sub ocupație rusească, unde viața politică este dominată de frica unei eventuale intervenții militare ruse”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

George Damian : Ce este Republica Moldova?
 

Toți cei care vorbesc despre Republica Moldova ar trebui să înțeleagă o afirmație simplă: distanța dintre Chișinău și primul soldat rus înarmat este de circa 50 km și nu există nici un obstacol pe drum, scrie George Damian pe http://www.moldnova.eu, preluat de Romanian Global News.

Toți experții, politicienii și jurnaliștii de la București, Bruxelles și aiurea ar trebui să înțeleagă acest fapt simplu și clar. Soldații ruși înarmați și aflați în misiune de luptă se găsesc la 50 de km de Chișinău și nimic nu îi poate împiedica să ocupe capitala Republicii Moldova.

Altfel spus, în maxim 60 de minute Chișinăul poate fi ocupat de trupele ruse. Să nu ne facem iluzii că nu ar exista planuri și scenarii pentru așa ceva sau că rușii nu ar îndrăzni să facă asta – ori că s-ar găsi cineva să dea un ordin de rezistență sau că armata Republicii Moldova ar putea rezista. Rușii nu ocupă Chișinăul nu pentru că nu ar putea, ci pentru că le convine situația existentă.

Iar asta ne duce la răspunsul pentru întrebarea din titlu: Republica Moldova este o mască pentru baza militară rusă de la Nistru. Asta a fost teritoriul dintre Prut și Nistru în ultimii 200 de ani, hinterlandul unui castru ce a găzduit o legiune rusească, un tampon, o zonă de siguranță pentru forța militară de la Nistru cu direcția de acțiune către gurile Dunării.

În 1807 rușii s-au angajat să se retragă din Moldova și Valahia, însă au uitat s-o mai facă: din considerente militare. Generalii țarului doreau să pună presiune la Dunăre asupra Imperiului Otoman, nu să fie siliți de fiecare dată să traverseze mai multe cursuri de apă. Într-un mod specific de gândire rusească, imediat după ce au promis că se retrag din țările române au luat decizia să rămână.

Anexarea Basarabiei a fost un act pur militar în 1812: rușii rămâneau la Dunăre și puteau lovi rapid Imperiul Otoman. (Povestea acestei decizii am scris-o aici).

Basarabia țaristă a fost un hinterland agricol pentru trupele ruse staționate aici, bază de aprovizionare și concentrare a trupelor ațintite către Imperiul Otoman. Oamenii serioși ai epocii au înțeles asta, tocmai din acest motiv după războiul Crimeei a fost retrocedat românilor sudul Basarabiei, din același motiv rușii au luat înapoi sudul Basarabiei în 1878.

Ideea bazei militare permanente de la Nistru nu a fost abandonată nici în perioada când Basarabia a făcut parte din România în interbelic. Atunci Moscova a creat în 1924 Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (Transnistria de azi). În documentele publicate de istoricul Gheorghe Cojocaru sovieticii afirmă clar că sarcina RASSM este de a fi vârful de lance al re-anexării Basarabiei și sovietizării României, obiectivul fiind dominarea (și sovietizarea) peninsulei Balcanice.

La pachet a venit și inventarea limbii moldovenești, a poporului moldovean separat de cel român și tot restul construcției identitare făcute cu Nagant-ul în ceafă. Planul a fost respectat: sovietizarea României a fost făcută sub supravegherea agenților pregătiți la Tiraspol în perioada interbelică. Vedeți la Viktor Suvorov ce concentrare de trupe era în Transnistria și Basarabia înainte de Al Doilea Război Mondial.

În timpul și după dizolvarea Uniunii Sovietice, Moscova a avut un obiectiv simplu în regiune: menținerea cu orice preț a bazei militare de la Nistru. Iar Republica Moldova este o perdea de fum care acoperă din punct de vedere politic și diplomatic această bază militară. Poduri de flori, unionism, Elveția Estului, identitate civică, românism, aderare la UE, reforme și progres – toate sunt false dezbateri. Marea majoritate a politicienilor de la Chișinău sunt paralizați de frica armatei ruse.

Nimic din ceea ce se discută la Chișinău nu are vreo valoare reală și cam tot ce se discută în dezacord cu Moscova rămâne doar la nivel de discuție. De frica soldaților ruși se păstrează cultul Armatei Roșii, istoriografia de tip sovietic, simbolistica sovietică.

Mesajul e simplu: „Vedeți? Suntem cuminți, facem ce trebuie, facem ca voi, nu vă supărați!”

Să recapitulăm: Republica Moldova este un teritoriu sub ocupație rusească, unde viața politică este dominată de frica unei eventuale intervenții militare ruse. Orice discuție sau proiect referitor la Republica Moldova trebuie să pornească de la această realitate.

Independența și suveranitatea Republicii Moldova sunt doar niște chestii imaginare, nu există în realitate.