Ziua Bucovinei. 101 ani de când Bucovina redevenea parte integrantă a ţării.
În urmă cu 101 de ani, la data 28 noiembrie 1918, a avut loc proclamarea unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în făurirea statului naţional unitar român, alături de unirea anterioară Basarabiei – la 27 Martie – şi de unirea ulterioară a Transilvaniei, la 1 Decembrie 1918.
Ziua Bucovinei este serbată anual în România pe 28 noiembrie. Legea privind declararea acestei sărbători a fost promulgată în data de 28 octombrie 2015.
Această sărbătoare marchează momentul în care, după aproape un secol şi jumătate de ocupaţie străină, Bucovina redevenea, la 28 noiembrie 1918, parte integrantă a ţării, din care fusese ruptă în 1775.
Primul act al procesului de reîntregire naţională a statului român s-a petrecut în data de 27 martie/9 aprilie 1918, când Sfatul Ţării, întrunit în şedinţă festivă, a votat unirea Basarabiei cu România.
În 4/17 octombrie, deputaţii români din Parlamentul de la Viena au constituit Consiliul Naţional Român din Austria.
La iniţiativa lui Iancu Flondor şi Sextil Puşcariu, în strânsă legătură cu evoluţia evenimentelor din Imperiu, cu acţiunile întreprinse de români în Transilvania şi faţă de ameninţarea politică şi militară a ucrainenilor, la 14/27 octombrie a fost organizată la Cernăuţi, o importantă adunare naţională, la care au participat deputaţii din Parlamentul de la Viena, foştii deputaţi din ultima Dietă bucovineană, dar şi alţi reprezentanţi ai populaţiei româneşti, „în scopul de a se proclama Constituanta şi de a alege un Consiliu Naţional, ca organ reprezentativ al românilor bucovineni”.
Consiliul Naţional a fost format din 50 de membri, majoritatea români, preşedintele acestui consiliu fiind ales Iancu Flondor, un mare patriot din zona Bucovinei.
Acest Consiliu Naţional a condus practic Bucovina timp de o lună de zile până când s-a înfăptuit unirea cu România.
Harta etnică a Bucovinei
„Ce vrem?” este titlul articolului din ziarul „Glasul Bucovinei”, publicat în 22 octombrie 1918, în care, o seamă ce intelectuali ai Universității din Cernăuți, în frunte cu Sextil Pușcariu, după întâlnirea din 11 octombrie din casa lui Isidor Bodea, prezentau problema românească din Bucovina:
Ce vrem?
Vrem: să rămânem Români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești.,
Nu mai vrem: să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin, ci în schimbul jertfelor de sânge aduse în acest război – jertfe mai dureroase decât ale altor popoare,
Pretindem: ca împreună cu frații noștri din Transilvania și Ungaria, cu care ne găsim în aceeași situație, să ne plăsmuim viitorul, care ne convine nouă, în cadrul românismului.
Cerem: să putem aduce la Congresul de pace aceste postulate ale noastre prin reprezentanți aleși de noi înșine din mijlocul națiunii noastre.
La data de 12 noiembrie 1918, a avut loc cea de-a doua şedinţă a Consiliului Naţioal din Bucovina, ocazie cu care s-a înfiinţat guvernul condus de Iancu Flondor, din care mai făceau parte şi 11 secretari de stat. După această şedinţă, Consiliul Naţional a devenit autoritatea unică peste întreg teritoriul Bucovinei.
În ziua de 25 noiembrie 1918, Consiliul Naţional s-a adunat din nou, de această dată discutându-se despre părerea minorităţilor (polonezi, germani şi evrei) în legătură cu unirea Bucovinei cu Regatul Bucovinei. Marea lor majoritatea au fost de acord cu unirea, însă au dorit în schimb ca învăţământul să se poată dezvolta liber în Bucovina.
După această nouă întâlnire, a urmat alegerea delegaţilor, ţinându-se cont de ponderea fiecărei naţionalităţi. Astfel, au fost aleşi 74 de delegaţi români, 13 ruteni, şapte germani şi şase polonezi.
La 15/28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, s-au desfăşurat lucrările Congresului General al Bucovinei. S-au aflat la Cernăuţi, câteva mii de locuitori veniţi din diferite colţuri ale Bucovinei, care au dorit să fie prezenţi la evenimentul istoric ce a marcat unirea acestui străvechi ținut românesc cu România.
Astfel, membrii Congresului General al Bucovinei au hotărât: „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu Regatul României”.
Moțiune de unire a Bucovinei cu România.
„Congresul general al Bucovinei, întrunit azi, joi, în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuți, considerând că, de la fundarea principatelor române, Bucovina, care cuprinde vechile ținuturi ale Sucevii și Cernăuților, au făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat de stat:
Considerând că în cuprinsul hotarelor acestei țări se găsește vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnițele domnești de la Rădăuți, Putna și Sucevița, precum și multe alte urme și amintiri scumpe din trecutul Moldovei;
considerând că fii ai acestei țări, umăr la umăr cu frații lor din Moldova și sub conducerea acelorași domnitori, au apărat de a lungul veacurilor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și a cotropirii păgâne;
considerând că în 1744, prin vicleșug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de-a-sila alipită coroanei Habsburgice; considerând că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții căuta să-i înstrăineze firea și să învrăjbească celelalte neamuri, cu cari el voiește să trăiască ca frate;
considerând că, în scurgere de 144 de ani, Bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor, și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, izgonirea limbii lor din viața publică, din școală și chiar din biserică;
considerând că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile izvoarelor de câștig ale acestei țări și despuiat în mare parte de vechea sa moștenire; considerând că, cu toate acestea, Bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință, va sosi și că moștenirea lor stăbună, tăiată prin granițele nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan, și că au nutrit veșnic credința că marele vis al neamului se va înfăptui, când se vor uni toate țările române dintre Nistru și Tisa într-un stat național unitar;
constată că ceasul acesta mare a sunat!
Astăzi, când după sforțări și jertfe uriașe din partea României și a puternicilor și nobililor ei aliați, s-au întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile, și când în urma loviturilor zdrobitoare monarhia austro-ungară s-a zguduit în temeliile ei și s-a prăbușit și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea dezrobirii noastre.
Drept aceea noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind învestiți singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm:
Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu regatul României”.
Declarația de unire a Bucovinei cu România a fost citită de Iancu Flondor, președintele Congresului General al Bucovinei și a fost primită de plenul congresului cu aplauze prelungite. Moțiunea de unire a fost votată în unanimitate de cei prezenți.”
„Declaraţia a fost primită cu unanimitate şi aclamată delirant de întreaga adunare, stând în picioare şi bătând din palme aproape zece minute. Nu era ochi care să nu fie copleşit de lacrimi, drept urmare a marii însufleţiri care domnea spiritele prezenţilor”scria profesorul Constantin Marinescu.
În procesul – verbal al Congresului general al Bucovinei au fost menţionate următoarele observaţii ce au stat la baza unirii Bucovinei cu România, după cum se arată în Arhivele Statului Bucureşti:
„La fundarea Principatelor Române, Bucovina care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; În cuprinsul hotarelor acestei ţări se găsesc vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; În 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei cârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale”.
Tot la data de 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a anunţat puterile Antantei că locuitorii acestui teritoriu au decis să revină la vechile hotare, respectiv la Regatul României, „în virtutea drepturilor popoarelor de a-şi hotărî singure soarta”.
Delegaţia Bucovinei a ajuns la Iaşi în ziua în care regele Ferdinand, împreună cu guvernul şi celelalte autorităţi ale statului au plecat la Bucureşti, după ce au fost nevoiţi să se refugieze din cauza ocupării capitalei de către armata germano – austro – ungare. Bucovinenii s-au alăturat regelui Ferdinand şi au luat parte la revenirea triumfală a acestuia în capitala ţării întregite.
Prin Decretul regal din 18/31 decembrie 1918, regele Ferdinand I a consfinţit actul unirii Bucovinei cu România, când doi reprezentanţi ai acestei provincii istorice au intrat în Guvernul României. Parlamentul român, întrunit în şedinţă solemnă la 29 decembrie 1919, a confirmat actul Unirii.
Unirea Bucovinei cu Ţara a fost urmată şi încununată de actul istoric de la 1 Decembrie 1918, când a avut loc Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia care a hotărât Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.
„În ziua de 28 Noemvrie 1918 Bucovina a fost realipită la patria-mumă, de unde fusese samavolnic răpită şi ţinută sub robia Austriei timp de aproape 50 de ani. În această zi – înscrisă cu litere de aur în istoria întregirii naţionale – minorităţile etnice poloneze şi germane au declarat solemn şi public, prin glasul reprezentanţilor lor, că şi ele înţeleg să ceară şi să sprijine Unirea Bucovinei cu patria-mumă, atât de profunde şi imprescriptibile erau drepturile noastre asupra scumpei provincii din nordul Moldovei.
După un secol şi jumătate de robie la străini, Bucovina, <vesela grădină>, s’a realipit de ţară, de unde nu trebuie niciodată să fie deslipită, şi cu modul acesta întregirea tuturor românilor în graniţele fireşti s’a completat sub semnul dreptăţii istorice. Aniversarea Unirii Bucovinei ne răscoleşte astfel drumurile trecutului de asuprire, compensate însă, cu prisosinţă, de fericirea izbândei finale şi de creştinul act al unei epopei naţionale, terminat cu apoteoasa întregire a neamului românesc în cadrul României Mari”.
„Glasul Bucovinei”, Anul XVIII, nr. 4699, 28 Noiembrie 1935.
Astăzi, Bucovina de nord și ținutul Herța sunt ocupate de Ucraina, ca urmare a Notelor ultimative trimise de URSS conducerii României în 1940, în 26 iunie și o zi mai târziu, în 27 iunie.
Pe 26 iunie 1940, la ora 22:00, Comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS,Viaceslav Molotov, i-a prezentat ambasadorului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României ceea ce el numea „retrocedarea” Basarabiei până pe 28 iunie și „transferul” părții de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică.
Decizia evacuării din Basarabia și nordul Bucovinei a fost luată în Consiliul de Coroană din noaptea de 27 – 28 iunie 1940.
1678: Gheorghe Duca devine pentru a treia oară, domn al Moldovei.
1812 : S-a născut Iacob Mureşianu, poet, publicist (a contribuit la apariţia „Gazetei de Transilvania” şi a „Foii pentru minte, inimă şi literatură”) şi om politic cu o susţinută activitate în vederea emancipării naţionale a românilor transilvăneni.
A fost membru de onoare al Societăţii Academice Române din 1877; (m. 29 septembrie 1887).
1863: S-a născut Eremia Grigorescu, general de artilerie, comandantul trupelor române în bătălia de la Mărăşeşti, ministru de război, erou al primului război mondial în luptele de la Oituz şi Mărăşeşti (1916-1917); (d. 21 iulie 1919).
A lansat, în prima bătălie de la Oituz, celebra deviză „Pe aici nu se trece”.
1864: Se înfiinţează Corpul inspectorilor agricoli din România.
1870 (28 noiembrie / 10 decembrie): S-a născut inginerul Nicolae Vasilescu-Karpen, autorul unor importante lucrări în domeniul electrotehnicii, hidromecanicii şi al construcţiilor; a fost membru titular al Academiei Române din 1923, vicepreşedinte al acestui for (1929-1932; 1942-1944); (m. 1964).
1874 : S-a născut prozatorul român Jean Bart (pseudonimul lui Eugeniu P. Botez); (m. 12 mai 1933).
Ofiţerul de marină român Eugeniu P. Botez şi-a ales pseudonimul literar după numele unui celebru marinar francez corsar din secolul al XVII-lea;
A fost fondator al „Revistei maritime” (1900) și membru corespondent al Academiei Române din 1922.
1876: A murit omul politic liberal, Gheorghe Costa-Foru, jurist (unul dintre fondatorii dreptului penal românesc) şi profesor (autorul unui studiu asupra sistemelor europene de educaţie contemporană, studiu pe baza căruia s-a început organizarea pe principii moderne a învăţământului superior românesc.
A fost primul rector al Universităţii Bucureşti, între anii 1864 şi 1872; (n. 1820) .
1877: Războiul de Independenţă a Romaniei.
După încercarea nereuşită de a sparge încercuirea Plevnei, generalul otoman Osman Paşa s-a predat generalului Cerchez şi a semnat capitularea armatei turce.
Căderea Plevnei, la care contribuţia Armatei române a fost de prim ordin, a avut urmări decisive asupra desfăşurării ulterioare a războiului antiotoman; (28.XI/10.XII).
1877: A încetat din viaţă Nicolae Golescu (n.1810 Cîmpulung, jud.Argeş), om politic liberal, fiul lui Dinicu Golescu. N.Golescu a participat la Revoluţia de la 1848 din Muntenia, a fost membru al Guvernului provizoriu.
Fiind un luptător pentru unirea Principatelor Moldovei şi Munteniei, ulterior a fost ministru şi prim-ministru (mai-noiembrie 1860, 1868). Nicolae Golescu a luat parte la complotul care l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza.
1880: A murit Iosif Hodoş, istoric, om politic, avocat şi publicist; unul dintre fruntaşii mişcării naţionale a românilor transilvăneni; a militat pentru promovarea în şcoli şi în administraţie a limbii române; s-a numărat printre fondatorii ASTREI; membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866; (n. 1829).
1880: S-a născut Andrei Rădulescu, jurist şi istoric, întemeietorul şcolii de cercetare în domeniul dreptului românesc, membru şi preşedinte al Academiei României (1946-1948); (d.30.09.1959).
1893: S-a nascut Nicolae Colan, mitropolit ortodox al Ardealului, membru al Academiei Române; (d.15 aprilie 1967).
1893: A pare la Bucureşti, săptămânal (până la 28.I.1896), revista literară „Vieaţa”, sub conducerea lui Al. Vlahuţă şi V. A. Urechia, care a rămas în istoria publicisticii literare româneşti ca una din publicaţiile care a polemizat cel mai intens cu cele de orientare ideologică socialistă, respingând aservirea faţă de un partid politic şi arătând nocivitatea aplicării unor directive în literatură şi artă.
Revista a dat la lumină câteva din poeziile lui Vlahuţă, a încurajat debuturile lui Şt. O. Iosif şi ale altor tineri scriitori şi l-a îndemnat pe bătrânul V.A. Urechia să scrie mici nuvele şi schiţe „Viaţa în trecut” bazate pe documente.
1894: Adunarea naţională română de la Sibiu protesta împotriva deciziei guvernului ungar de a desfiinţa Partidul Naţional Român şi hotăra convocarea Congresului naţionalităţilor, în vederea coordonării programului de luptă naţională şi politică a popoarelor asuprite de Imperiul Austro-Ungar.
1912: S-a născut actorul Colea Răutu (Colea Rutkovschi): “Moara cu Noroc”, “Pisica de mare”, “Toate pânzele sus!”, “Cel mai iubit dintre pământeni” ; (d. 13 mai 2008).
A debutat în filmul romanesc „Desfăşurarea”, in regia lui Paul Călinescu, prima ecranizare după un roman de Marin Preda (1955).
1915: A decedat Neculai Culianu, matematician şi astronom român, membru corespondent (din 1889) al Academiei Române; (n. 28 august 1832).
S-a numărat printre membrii fondatori ai revistei „Recreaţii ştiinţifice”, prima revistă românească ce s-a preocupat în principal cu răspândirea cunoştinţelor de matematică.
1918: La Cernăuți, Congresul General al Bucovinei, constituit din reprezentanti ai românilor, polonezilor, germanilor, rutenilor, a votat cu majoritate zdrobitoare “unirea neconditionata, pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare cu regatul României”.
1918: Partidul Socialist-Democrat din România si-a schimbat denumirea în Partidul Socialist.
Comitetul executiv al Partidului Socialist a adoptat un program politic, cunoscut sub numele de „Declaratia de principii” în care se înscria principiul dictaturii proletariatului (28.11/11.12).
1919 : România semnează la Washington o serie de acorduri internaţionale cu privire la stabilirea zilei de lucru de 8 ore şi a săptămânii de lucru de 48 de ore în stabilimentele industriale, vârsta minima de admitere a copiilor în muncile industriale, lucrul de noapte al femeilor şi copiilor, munca femeilor înainte şi după naştere.
1920: A apărut la Bucureşti săptămânalul “Adevărul literar şi artistic”,continuator al “Adevărului ilustrat”, fondat de Al. V. Beldiman, C. Mille, Emil Fagure (1920-28.05.1939).
1923: Ministerului de Interne al României emite un ordin de desfiinţare a volostelor (sistem rusesc de divizare teritorial-administrativă) în fosta Gubernie Basarabia, localităţile fiind grupate în comune.
1940: Este semnat decretul-lege pentru reprimarea unor infracţiuni împotriva ordinii publice şi intereselor statului român.
Decretul a fost emis în urma omorurilor comise impotriva unor demnitari români, ale caror autori erau bănuiţi a fi legionarii.
1941: S-a născut Eugen Negrici, critic şi istoric literar, specialist în literatura română veche, profesor universitar.
1947: Adunarea Naţională a votat Legea pentru organizarea judecătorească (prezentată de Lucreţiu Pătrăşcanu), care suprima inamovibilitatea magistraţilor şi instituia sistemul asesorilor populari (iniţial aceştia au funcţionat numai în instanţele penale, din 1948 extinzându-se şi la instanţele civile). Legea a intrat în vigoare la 1 martie 1948. Justiţiadevenea astfel supusă complet controlului PCR.
1948: S-a născut renumita soprana de origine romana Mariana Nicolesco. A inceput sa studieze muzica de la sase ani, dupa ce mama sa a inscris-o la clasa de vioara a Scolii de Muzica din Brasov.
Dupa terminarea liceului s-a inscris la Conservatorul din Cluj, la clasa profesorului Mircea Breazu ca mezzosoprana, dupa care a castigat o bursa la Conservatorul Santa Cecilia din Roma, unde a avut-o ca indrumator pe Jolanda Magnoni.
Dupa ce a castigat cel mai important concurs de canto din lume, organizat la Milano, a decis sa nu se mai intoarca in tara si sa isi continue activitatea in strainatate, astfel incat autoritatile romane au condamnat-o, in lipsa, la cinci ani de inchisoare.
Mariana Nicolescu a debutat la Teatrul Scala din Milano, dupa care a concertat pe marile scene ale lumii.
Un studiu recent arată că, în istoria Teatrului Scala din Milano, Mariana Nicolesco este soprana care a apărut în cele mai multe premiere absolute. Chiar debutul său pe această scenă a fost o premieră mondială, opera ”La Vera Storia” de Luciano Berio (în 1982).
In 1989, a decis sa revina in Romania, iar doi ani mai tarziu a sustinut primul ei concert in tara natala.
Soprana este membra de onoare a Academiei Romane, iar mai multe universitati I-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa.
In Franta a fost decorata cu Ordinul Artelor si Literelor in grad de Ofiter, iar autoritatile romane i-au acordat ordinul Steaua Romaniei in grad de Mare Ofiter. In plus, celebra artista a fost distinsa pentru activitatea sa cu medalia UNESCO.
1949: S-a născut Corneliu Vadim Tudor‚politician român‚ presedintele Partidului România Mare, născut la București.
Ddupa absolvirea liceului s-a inscris la Facultatea de Filosofie, susținandu-si licența în 1971.
Patru ani mai tarziu a efectuat serviciul militar, dupa care a plecat la studii in Viena, cu o bursa Herder.
A lucrat în mai multe publicații, iar dupa 1989 s-a orientat spre politică, din 1992 fiind membru al Parlamentului României. A fost fondator şi preşedinte al Partidului România Mare (1991); senator din 1992 până în 2008 si europarlamentar (2009-2014).
A candidat la alegerile prezidenţiale din anii 1996, 2000, 2004, 2009 şi 2014 din partea PRM (de menţionat că în anul 2000, a ajuns în turul al doilea, fiind învins de Ion Iliescu – obţinând 33,17% din voturi).
A decedat la 14 septembrie 2015, la București.
1952 : A murit in inchisoarea din Aiud, poetul Mircea Vulcănescu ; (n. 3 martie 1904).
1956: S-a înfiinţat prin Ordinul nr. 1657 emis de Ministerul Culturii. În baza Ordinului Ministerului Culturii, probabil în perioada 28 – 30 noiembrie 1956, Asociaţia Artiştilor Fotografi, (pe xerocopia documentului obţinut este trecută doar luna şi anul întocmirii, mai puţin data exactă).
1971: A murit poetul, prozatorul și memorialistul Dimitrie Stelaru (pe numele său adevărat Dumitru Petrescu); (n. 1917).
NOTĂ: Dicţionarul de literatură română (1979) menţionează ca dată a morţii sale ziua de 29noiembrie 1971
1973: A încetat din viaţă la Paris, principesa Martha Bibescu, scriitoare romanca; (n. 1889).
Opera sa, însumând memorii, însemnari de calatorie, romane, se constituie într-o marturie a societatii românesti si europene din perioada interbelica; s-a impus în lumea intelectualitatii europene, întretinând corespondenta cu P. Valery, P. Claudel, M. Proust (romanul ce a consacrat-o “Izvor. Tara Salciilor”); (n. 28.01.1889) .
1989: A plecat din aceasta lume parintele ieromonah Arsenie Boca, teolog şi artist ortodox român; (n. 29 septembrie 1910).
Protosinghelul Arsenie Boca (prenumele la naştere: Zian), a fost un renumit duhovnic si un pictor bisericesc plin de har.
A intrat in în 1939 în viaţa monahală (până în 1948 la Mănăstirea Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop, până în 1959).
Din 1945 intră în vizorul Securităţii, fiind arestat prima oară în 1948, acuzat că i-a ajutat pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului (invocându-se si pretinse legături ale acestuia cu mişcarea legionară, nesusţinute de nici o dovadă).
In 1952 a fost dus un an la Canal iar în 1959 i se stabileşte domiciliu forţat la Bucureşti şi din 1969 la aşezământul mănăstiresc de la Sinaia, unde şi moare.
2002: A încetat din viaţă Dan Tufaru, unul dintre cei mai cunoscuţi actori români de comedie; (n. 3 februarie 1944).
A jucat la Teatrul Național din Craiova, apoi la Teatrul Giulești, iar din 1976 fără întrerupere la Teatrul de Comedie. In ultimii ani ai vieții a jucat pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București.
Dan Tufaru (n. 3 februarie 1944 – d. 28 noiembrie 2002).
A fost căsătorit cu actrițele Vasilica Tastaman, Anda Călugăreanu (cu care a avut o fiică, Ioana Tufaru) și Cristina Dogaru.
Împreună cu Anda Călugăreanu și Florian Pittiș, au constituit la TVR un trio de mare succes în regia lui Alexandru Bocăneț.
2004: A murit prozatoarea Ioana Postelnicu (pseudonimul literar al Eugeniei Banu); (n. 1910).
2015: A decedat Mircea Anca, actor de teatru, film şi televiziune, regizor şi profesor; (n. 10 iunie 1960).
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, Bucureşti, specializarea Actorie, promoţia 1989, clasa profesor Sanda Manu, iar în 2003, specializarea Regie de Teatru a aceleiaşi Academii de Artă, la clasa profesor Cătălina Buzoianu.
Astăzi este :
„Ziua Bucovinei”, instituită prin decret prezidenţial la data de 28 octombrie 2015 şi stabilită prin Legea 250/2015.
În contextul acestei sărbătoriri, autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și instituțiile publice pot organiza manifestări cu caracter cultural-științific.
NOTĂ: La data de 15/28 noiembrie 1918, a avut loc proclamarea Unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în făurirea statului naţional unitar român. Unirea Bucovinei cu România a fost recunoscută oficial, în 1919, prin tratatul de la Saint Germain, care preciza că Austria renunţă la fostul Ducat al Bucovinei în favoarea României. Camera şi Senatul român au ratificat la Bucureşti, la 31 decembrie 1919, Unirea Bucovinei cu Ţara iar prin recunoaşterea Unirii de către Congresul de pace de la Paris şi prin includerea ei în Constituţia României din 1923, memorabilul act al Unirii Bucovinei cu Regatul României din 28 noiembrie 1918 a rămas definitiv.
O chestiune pe care omul de rând n-o înţelege este aceea că lovitura de stat pe care PPE a pus-o pe tapet în România nu are doar o miză în zona puterii, ci şi în ceea ce priveşte averea omului de rând. Ceea ce vă spun azi are rădăcini încă din perioada lui Năstase, mai precis în negocierile de aderare a României la UE.
O componentă a acestei aderări este trecerea la moneda Euro, momentul în care suveranitatea ţării devine o iluzie. Nu e nicio mirare că există un protocol care forţează aderarea României la moneda Euro în 2024. Dacă ar fi avut sfătuitori înţelepţi, Dragnea n-ar fi trebuit să semneze sub nicio formă acel memorandum.
A fost o dovadă de naivitate, iar naivităţile se pedepsesc exemplar în politică. De-aceea el acum e la puşcărie, PSD-ul e detonat şi „puterea din umbră” e deplin întronizată.
Elementul esenţial al aderării la moneda EURO este cursul la care se face această translaţie. Cursul de schimb determină atât bunăstarea cetăţeanului, cât şi pe cea a ţării.
Şi, ca să înţelegeţi mai bine, o voi exemplifica cu cifrele culese din economia reală.
Salariul minim brut este de 2080, ceea ce corespunde unui net de 1263 lei. Convertit în Euro la cursul la care Dragnea era în libertate, avem un 449 EUR brut, respectiv 272 EUR net.
La cursul explodat de guvernarea Orban, dar ţinut cu vigilenţă în frâu de Mugurel, venitul minim brut a ajuns la 436 EUR, iar netul la 264 EUR. La cursul preconizat anul viitor(5.2 RON/EUR) vom avea un minim brut de 400 EUR, adică un net de 242 EUR.
Aşadar, iată cum printr-o scamatorie simplă, din veniturile unui amărât dispar în şase luni aproximativ 30 EUR, adică 11%.La fel se întâmplă şi cu salariul minim reglementat în construcţii. Minimul de 3000 lei corespunde unui brut de 2362.
La cursul Dragnea aveam 648 EUR brut, adică 510 EUR net, la cursul actual 628 EUR brut şi 494 EUR net, iar la cel de anul viitor 576 EUR brut şi 454 EUR net. Cu alte cuvinte, muncitorul semi-boschetar din Italia care ar fi venit acasă, ar avea o pierdere salarială de 56 EUR doar pentru că aşa a vrut PPE-ul.
Nu mai vorbesc de faptul că, la nivel de percepţie, 510 însemnau „peste 500”, în timp ce 454 înseamnă „450”.
Dacă vă întrebaţi de ce am înşiruit şi valoarea brutului, am făcut-o deoarece dacă scădem netul din brut ne rezultă ceea ce merge la stat.
Un curs mai mare înseamnă automat venituri mai mici în EUR inclusiv la stat.Într-adevăr, nu aşa se privesc lucrurile.
Ar fi trebuit să extind analiza la întregul tablou economic deoarece, la un moment-dat, printr-o scamatorie de acest gen, se ajunge şi la aplatizarea unor „cocoaşe” – cum îi place unui personaj să se exprime. Dar şi acolo trebuie să identificăm costurile reale ale acelor aplatizări.
Care, într-o intervenţie brutală de acest tip, înseamnă revenirea la „munca pe doi lei”, adică anularea întregului progres.
”Multe se ascund în spatele operaţiunii abrupte desfăşurate în această toamnă.
Toate însă sunt îndreptate împotriva României şi a românilor. Rezultatul va fi vizibil rapid şi astfel exodul de populaţie va fi garantat în continuare.
Asta le aduce ălora avantaje pe două planuri: în primul rând găsesc contributori activi la fondurile lor de pensii care altfel ar fi falite, iar pe celălalt plan au un teritoriu care se goleşte numai bun pentru desfăşurarea mega experimentului „noii rase” , scrie https://trenduri.blogspot.com/2019/11/scamatoria-cursului.html
Ceea ce ar trebui să înţeleagă atât cei care se pregătesc să plece definitiv din ţară, cât şi diasporenii – dintre care acum mulţi prea mulţi joacă rolul proştilor supremi – este că în limba română „acasă” nu are plural.
Să se gândească bine la asta – dacă sunt capabili – şi poate să înţeleagă că dacă ţi-ai pierdut „casa de acasă”, alta nu mai există.
Restul „caselor” sunt surogate capabile să-ţi producă doar decepţii, nefericiri şi depresii.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
CER SI PAMANT ROMANESC 