Întrebări care nu i s-au pus tranșant domnului Klaus Iohannis în această campanie pentru președinție

 

 

 

Zi-le, domnu’ Klaus!

 

Iohannis ar fi trebuit să răspundă la următoarele întrebări:

 

– Cum se face că, în 2013, Klaus Iohannis, Rareș Bogdan, Ludovic Orban și Alina Gorghiu erau revoltați de propunerea și numirea doamnei Kovesi la șefia DNA?

– Cum se face că Iohannis, care spune acum că „PSD e o piedică de 30 de ani”, semna cu Adrian Năstase un protocol de colaborare prin care se angaja să sprijine programul de guvernare PSD, îl susținea cu gura până la urechi pe Mircea Geoană pentru a deveni Președinte (el urmând să fie numit premier de Geoană), era alături de Liviu Dragnea și de Victor Ponta în timpul guvernării USL?

– Consideră Președintele Iohannis că ar trebui să fie urmărit penal cetățeanul Iohannis pentru faptul că a obținut o casă prin FALS și UZ DE FALS (așa cum scriu judecătorii de la Brașov în motivarea sentinței făcând referire la absența bunei-credințe a soților Iohannis)?

– Grupul Etnic German, organizație hitleristă, a fost interzis prin Decret semnat de Regele Mihai, iar proprietățile au fost confiscate. În 2007, la cererera FDGR, condusă de Iohannis, organizația este declarată de instanță „succesor al Grupului Etnic German”.

Cum comentează Președintele Iohannis acțiunile președintelui FDGR Iohannis, având în vedere că sentința din 2007 reprezintă o încălcare a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, a Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 și a Decretului – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944?

– De ce îl menține Iohannis în funcție pe George Maior, deși CCR a declarat neconstituțional protocolul secret semnat de acesta și de Kovesi în 2009?

– I se pare în regulă Președintelui Iohannis ca, în seara turului II al alegerilor prezidențiale, Directorul SRI, Prim-adjunctul SRI și Procurorul General al României să se întâlnească, acasă la un politician, alături de alți politicieni, toți fiind în tabăra unuia dintre candidați?

 

 

 

 

Aceste întrebări erau absolut obligatorii, din respect pentru cetățeni. Evident, nu au fost adresate, a scris omul politic Liviu Plesoianu într-un mesaj pe Facebook, preluat de  justitiarul. ro

Publicitate

ZIUA DE 20 NOIEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 20 noiembrie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1224: Prima mențiune a Bisericii “Sfântul Mihail”(germ. “Michelsberg”) din Cisnădioara, judeţul Sibiu,edificiu considerat drept cel mai vechi monument de arhitectură în stil romanic pur din Transilvania .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După cum spune un document din 1223, „muntele Sf. Mihail împreună cu biserica și cu pământul ce ține de el” au făcut parte din avutul prepoziturii Sibiului.

Prepozitura a cedat această proprietate regelui  maghiar Andrei al II-lea , iar la scurt timp după aceea, regele a dăruit-o favoritului său, magistrul Gocelinus, care la rându-i a dăruit-o, pentru mântuirea sufletului său, Abatiei cisterciene din Cârţa.

Acest document conține de fapt și prima menționare documentară a localității Cisnădioara.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica fortificată din Cisnădioara a fost construită din piatră între anii 1162 și 1223 si are cea mai veche  0rga cu tuburi din România,  în stare funcțională  de la începutul secolului al XVIII-lea.

 

 

 

 

 

 

 

1688:  La 10/20 noiembrie  se termină tipărirea “Bibliei” în limba română. Textul cărţii a fost definitivat din iniţiativa lui Şerban Cantacuzino de un grup de învăţaţi, între care fraţii Şerban şi Radu Greceanu.

 

 

 

  

 

 

 

Biblia de la București (cunoscută și sub denumirea de Biblia Cantacuzino) a fost prima traducere completă a Bibliei în limba română, fiind publicată la București în 1688.

 

 

 

 

 

 

1852: A inceput constructia Scolii Centrale din Bucuresti, institutie care ulterior a primit numele de Pensionatul Domnesc de Fete.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din 1890, şcoala funcţionează în localul construit de arhitectul Ion Mincu, lângă Grădina Icoanei.

După 1948, până în 1993 instituţia s-a numit “Liceul Zoia Kosmodemianskaia”.

  

 

 

 

 

 

 

1861: Poarta Otomana  a emis Firmanul de organizare administrativa a Moldovei si Valahiei, act care a admis unirea administrativa si politica a Principatelor Romane de la data de 24 ianuarie 1859, însă numai până la sfârșitul domniei lui Al. Ioan Cuza.

 

 

 

 

Foto:  Deschiderea primului parlament al României, 24 ianuarie 1862

 

 

La 11 decembrie 1861, Cuza adresează naţiunii o proclamaţie, anunţând mesajul său: “Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată”. Ca urmare, s-a trecut la unificarea guvernelor şi a Camerelor celor două Principate. La 22 ianuarie 1862, s-a format primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de Barbu Catargiu. Parlamentul unic îşi va deschide lucrările la 24 ianuarie 1862, an în care Al. I. Cuza proclama Unirea definitivă a Principatelor, iar oraşul Bucureşti devenea capitala acestora. Comisia Centrală de la Focşani îşi va înceta activitatea.
Din 1862, Principatele Unite adoptă oficial numele de ROMÂNIA.

 

 

 

 

 

1869: S-a născut Nerva Hodoş, istoric şi bibliograf; unul dintre fondatorii bibliografiei româneşti; a desfăşurat o activitate rodnică pentru organizarea colecţiilor Bibliotecii Academiei; (m. 1913).

 

 

 

 

 

1872: S-a născut la Bârlad,  poetul român George Tutoveanu ; (d. 18 august  1957, la Bârlad).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost revizor școlar, inspector cultural general la “Casa Școalelor pentru Basarabia” (1926-1928), prefect de Tutova (1931-1932), membru fondator al “Societății Scriitorilor din România” și al Societății Literare “Academia bârlădeană”.

 

 

 

 

1872: S-a nascut la Tecuci, marele pictor roman  Gheorghe  Petrascu (Petrovici)); (d.1 mai 1949, Bucuresti)

Isi face primele studii la Universitatea Națională de Arte București si la recomandarea pictorlui Nicolae Grigorescu, primește o bursă pentru a se perfecționa în străinătate. După un scurt timp petrecut la München, pleacă la Paris, unde se înscrie la Academia Julian și lucrează în atelierul lui Bouguereau (1899-1902).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La prima sa expoziție personală la Ateneul Român (1900), este remarcat de scriitorii Barbu Delavrancea și Alexandru Vlahuță, care îi cumpără câte o lucrare.

A  avut numeroase expoziții personale, între 1903 și 1923 la Ateneul Român, apoi la „Căminul Artei” (1926-1930), culminând cu cele două retrospective de la „Sala Dalles” din anii 1936 și 1940. A participat la Bienala din Veneția (1924, 1938 și 1940); primește „Marele Premiu” al „Expoziției Internaționale” din Barcelona (1929) și al celei din Paris ( 1937).

 

 

 

 

 

1897: A decedat la Iași scriitorul și folcloristul român Miron Pompiliu (n. Moise Popovici, 20 iunie 1848, Ștei, comitatul Bihor.

Moise Popovici a fost al doilea fiu al preotului ortodox Nicolae Popovici și al Anei (n. Popa). A urmat cursurile școlii germane din Băița, iar cursurile liceale le-a urmat la Beiuș și Oradea. Bacalaureatul l-a luat la Beiuș în 1866 cu calificativul cum eminentia .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a înscris la Facultatea de drept din Pesta. În anul 1867 este ales membru de onoare al Societății de lectură din Oradea pentru merite publicistice deosebite. În anul 1868 este nevoit să fugă la București, deoarece a refuzat să se înroleze în armata ungară, și devine student al Facultății de litere.

La București a fost membru al societății Orientul, unde-l va cunoaște pe Mihai Eminescu și redactor la publicația Albina Pindului. Din anul 1869 se mută la Iași, unde devine licențiat al Facultății de litere în anul 1873,și funcționează timp de doi ani ca secretar al Universității de unde a fost destituit la 1 martie 1876, după înlocuirea lui Titu Maiorescu din funcția de ministru al instrucțiunii publice și al culturii.

A debutat cu prima poezie în Familia nr. 2 din 15/27 ianuarie 1866  intitulată”Ghicitura”. La a doua poezie, Ecouri și suspine, apărută în nr. 18 din 25 iunie/7 iulie 1866, Iosif Vulcan i-a făcut o prezentare generoasă: „Atragem atențiunea onor public asupra acestui talent frumos carele acuma pășește întâia oară în publicitate.”

În toamna anului 1874 Miron Pompiliu împarte aceași odaie cu Mihai Eminescu și Ioan Slavici, la Școala Normală Trei Ierarhi, condusă la acea vreme de Samson Bodnărescu și împreună cu cei trei prieteni frecventează saloanele Veronicăi Micle și Matildei Cugler.După anul 1876 a fost profesor la Școala centrală de fete și la alte licee și pensionate.

La începutul carierei publicistice a purtat numele tătălui, dar mai apoi l-a schimbat în Moise Pompiliu și mai târziu în Miron Pompiliu. Din anul 1869 devine unul dintre cei mai activi și mai statornici membrii ai Junimii din Iași, prezent la ședințele săptămânale, la prelecțiunile populare și în paginile Convorbirilor literare.

A tradus din Goethe, Schiller, Uhland, Heine, Lenau, Lamartine ș.a.În anul 1895 se căsătorește cu profesoara Gheorghiu, proprietara unui pension de fete din Ploiești, dar va divorța în scurt timp din cauza neînțelegerilor.

La 14 noiembrie 1897 se împușcă în cap, iar la câteva zile, în ciuda tuturor eforturilor depuse de doctori, încetează din viață la 20 noiembrie și este înmormântat la 2 decembrie 1897, în cimitirul Eternitatea din Iași.

 

 

 

 

 

 

1907: S-a născut (la Sebiș, jud. Arad) Mihai Beniuc, scriitor proletcultist şi psiholog, academician, colaborator de frunte al regimului comunist din Romania; (d. 24 iunie 1988).

  Într-un articol publicat în revista Viața Românească (nr. 3 din 1951), Mihai Beniuc, în calitate de președinte al Uniunii Scriitorilor din România, oferea definiția poetului realist-socialist:

“Acesta trebuie să fie un filozof cunoscător al celor mai înalte idei ale timpului […], spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin și Stalin […], un activist în slujba respectivelor idei”[3]. Mihai Beniuc renunță la promovarea cărții sale de versuri din 1951, „Cântec pentru tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej”, și se reprofilează, începând să scrie câteva poeme pentru liderul comunist de atunci, Nicolae Ceaușescu.

 

 

 

 

 

 

 

A fost primul specialist român în psihologia animală şi comparată.

 

 

 

 

 

1909 (20.noiembrie /3 decembrie): S-a înfiinţat, la Chitila (lângă Bucureşti), din iniţiativa lui Mihail Cerchez, prima Şcoală de pilotaj din România (şi din sud-estul Europei).

Scoala a funcţionat între anii 1909 şi 1911 şi a pregătit primii piloţi militari români 

 

 

 

 

1912: S-a născut biologul Victor Preda;, autor printre altele,al  lucrarii  „Experienţa antropologică şi determinismul manifestărilor umane”, o primă sinteză antropologică în limba română; membru titular al Academiei Române din 1974; (m. 1982).

 

 

 

 

 

 

1916: In urma pierderii de catre armata română a  Bătăliei de la Neajlov şi Argeş (Bătălia de la Bucureşti), cea mai mare operaţiune militară pe frontul românesc (16-20 noiembrie 1916), regele si Guvernul României se retrag din Muntenia  invadată de trupele Puterilor Centrale, la Iasi, care devine  noua capitală a țării.

Cele mai violente lupte din timpul acestei mari operaţiuni militare s-au dat la Călugăreni in zilele de 16-17 noiembrie.

 

 

 

 

 

Foto: Armata germano-austro- ungară  o cupă Bucureștiul

 

După un succes iniţial, armata română, copleşită numeric şi tehnic, este nevoită să lase capitala  Bucureşti  în mîna armatelor inamice germane si  austro-ungare.

 

 

 

 

 

 

 

1919: Iși deschide  lucrările primul Parlament al României Mari (după Marea Unire). 

 

 

 

Regele Ferdinand vorbind în fața primului parlament al României întregite

 

 

Preşedinte al Adunării Deputaţilor a fost ales patriotul moldovean din Basarabia, Vasile Stroescu, cel mai vîrstnic deputat.

 

Vasile Stroiescu (n. 11 noiembrie 1845 ,Trinca , jud Hotin), a fost un cărturar de frunte, susținător al învățământului școlar și om politic român basarabean, filantrop și membru de onoare al Academiei Romane, care a promovat cultura național.

S-a născut în familia comisului Vasile Stroiescu, descendent al jitnicerului Ioan Stroiescu, menționat documentar încă la 2 iulie 1682

De asemenea, a fost și președinte de onoare al  Partidului National Moldovenesc (1917).

 

 

 

 

 

 

S-a stins din viață la București la 13 aprilie  1926, fiindu-i organizate funeralii naționale.

A fost înmormântat în Cimitirul Sf. Vineri, pe Aleea Teilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

1921: Are loc la  Bucureşti, Congresul I General al Partidului Ţărănesc din Romania care a aprobat fuziunea cu succesorul de drept al Partidul Ţărănesc din fosta Basarabie ţaristă, uniune ce a fost realizată la 18 iulie 1821, precum şi proiectul de program de revendicări social-politice şi economice.

 

 

 

 

 

 

 

1922: La Lausanne, in Elveţia, are loc Conferinţa internaţională  în problema strîmtorilor Bosfor şi Dardanele, la care participă şi o delegatie din România.

La Conferinţă s-a discutat  şi a fost  semnat tratatul de pace cu Turcia, care a  recunoscut printre altele si  drepturile României asupra insulei Ada-Kaleh, situată pe Dunăre langă Turnu Severin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Insula a fost inundata odată cu construirea barajului hidroelectric de la Porțile de Fier.

 

 

 

 

 

 

1923: S-a convenit la Tiraspol, in așa numita Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldovenească, asupra unui Regulament romano-sovietic privitor la măsurile menite sa aplaneze conflictele de pe Nistru, care in acea vreme era linia  de demarcatie intre Romania si URSS, stat care refuza sa recunoasca  unirea Basarabiei cu Romania.

 

 

 

1931: S-a născut Ion Miclea, unul dintre cei mai mari artiști fotografi români; (d.24 martie 2000).

 

 

 

 

 

Foto: Ion Miclea

 

 

 

 

 

 

 

1932: S-a născut economistul Tudorel Postolache, membru fondator al Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma,  desemnat preşedinte al Comisiei de Elaborare a Strategiei Naţionale de Pregătire a Aderării României la Uniunea Europeană (27.II – 21.VI.1995).

 

Este membru titular al Academiei Române din 1990.

 

 

 

 

 

 

 

 

 E licențiat al Institutului de Economie Națională și doctor în științe economice la Universitatea de Stat din Moscova. Cadru didactic în învățământul superior: asistent, lector, conferențiar la Academia de Studii Economice și Academia de Studii Social-Politice din București (1995-1980), profesor la ASE, Facultatea de Economie Generală și Facultatea de Comerț, conducător științific de doctorat ASE și Institutul Național de Cercetări Economice al Academiei Române (din 1981). Director general, cu grad de ministru secretar de stat, al Institutului Național de Cercetări Economic (1990-1991), președintele Comisiei pentru elaborarea Strategiei realizării economiei de piață în România (1990) și coautor al Strategiei de aderare a României la Uniunea Europeană (2000), secretar de stat, reprezentant permanent și plenipotențiar al României în Marele Ducat de Luxemburg (din 12 februarie 1992).

 

 

 

 

 

 

1932: Este  creat Partidul Radical Ţărănesc din România, in urma desprinderii  din Partidul Naţional-Ţărănesc a gruparii conduse de Grigore Iunian. Partidul a editat  ziarul “Deşteptarea” în perioada 1933-1937.

 

 

 

1932: La Opera Română din București, avea loc premiera românească a baletului „Iris” de Constantin C. Nottara, după premiera absolută a spectacolului la Opera din Moravska-Ostrava din Cehoslovacia, in 12 noiembrie 1931.

 

 

 

 

 

1940: In timpul celui de-al doilea război mondial,  România, Ungaria și Slovacia se alătură Axei  Berlin – Roma – Tokio.

 

 

 

 

 

 

1943: S-a nascut in satul Văleni, comuna Mălini, județul Baia, prozatorul si publicistul  român, Grigore Ilisei.

 

 

 

 

 

 

 

 

Intre anii 1966 şi 1983 a lucrat la Radio Iaşi şi Radio Bucureşti  fiind disponibilizat în 1983 din cauza dosarului de cadre.

La 22 decembrie 1989 redeschide, alături de alţi colegi, Studioul din Iaşi (închis de autorităţile comuniste în ianuarie 1985), iar în noiembrie 1991 contribuie la deschiderea Studioului TVR Iaşi.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În 2004 a fost numit atașat cultural al Ambasadei României în Tunisia, unde a activat 14 luni
Scriitorul Grigore Ilisei a fost decorat la 16 ianuarie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova” .

Ordinul Ziariștilor clasa I, Diploma de onoare a Uniunii Ziariștilor profesioniști și Crucea Patriarhală, acordată Părintele Patriarh Teoctist în anul 2003

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1948: S-a născut scriitorul Liviu Radu, unul dintre cei mai importanţi autori de science-fiction şi fantasy din România perioadei de după 1990;(m. 2015).

 

 

 

 

1950: A murit (la Udem, în Bavaria, în fosta RFG),  Ion Sân-Giorgiu, germanist, comparatist şi istoric literar, dramaturg şi poet.

A fost director de studii la Universitatea Populară din Vălenii de Munte între anii 1922 şi 1929; (n. 1892, la Botosani).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A studiat literele în Germania la Universitatea din Leipzig. Din 1916 a participat la primul război mondial ca locotenent de artilerie. După război și-a încheiat studiile de filosofie și literatură germană la Universitatea din Basel.

După întoarcerea în țară a predat literatura germană la Universitatea din București.

A condus revista legionară Chemarea Vremii, a fost membru al PEN Clubului Român, și director al revistei Cruciada românismului.

După căderea guvernului condus de Ion Antonescu, Ion Sân-Giorgiu s-a refugiat la Viena, unde a devenit membru al guvernului legionar din exil condus de Horia Sima și a deținut funcția de Ministru al Educației . Ion Sân-Giorgiu a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist.

Fiica sa, Ioana, a fost căsătorită cu scriitorul român Vintilă Corbul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1964: A încetat din viaţă la New York,  Sabin Manuilă, statistician, medic, demograf, membru fondator al Academiei de Medicină din Romania.

A emigrat în SUA după cel de-al doilea război mondial (n.19 februarie 1894).

 

 

 

 

 

 

 

Sabin Manuilă a fost membru corespondent al Academiei de Științe din România, începând cu 4 iunie 1937 și membru titular începând cu 3 iunie 1941.

Deși a avut contribuții notabile si  în domeniul medicinei și igienei sociale, el  este cunoscut la noi mai ales ca  demograf si statistician.

În calitate de bursier al Fundației Rockefeller, a primit sprijin financiar din partea acestei fundații pentru organizarea și realizarea primului recensământ din România. De asemenea, a fost coordonator al recensământului din 1941 și colaborator al lui Dimitrie Gusti în re­dactarea lucrării de mare anvergură „Recensământul populației României” (1930, în 9 volume).

Printre cele mai cunoscute studii demografice ale sale se numără „Populația României” (1937) și „Structura evoluției populației rurale”.

Sabin Manuilă este considerat a fi organizatorul statisticii științifice în România. Studiile sale privind compoziția etnică a Transilvaniei și perspectiva raporturilor cu populația maghiară sunt un model de cercetare științifică statistică.

El a sesizat tendința de creștere a ponderii populației românești, ca o consecință directă a fertilității mai ridicate decât cea a minoritarilor, maghiari și germani. De asemenea, procesul de românizare a centrelor urbane.

A  făcut parte din delegația română la Conferința de la Turnu Severin, pentru tratative cu reprezentanții guvernului ungar în chestiunea Transilvaniei și apoi din delegația participantă la „arbitrajul” de la Viena.

A urmat arbitrajul de la Viena,  în urma căruia, România a pierdut aproape jumătate din Transilvania, împreună cu o numeroasă populație românească. Referindu-se la Transilvania, Sabin Manuilă spunea :

„ Minoritatea maghiară din Transilvania este revendicată (de Ungaria) pe temeiul unor drepturi etnice. Dar aceste drepturi etnice nu pot fi valorificate fără a se călca în picioare drepturile etnice mult mai mari ale românilor. Nici un județ nu poate fi luat din Transilvania fără a se lua cu el populație românească care constituie majoritate absolută, oriunde s-ar încerca o astfel de operațiune.”

Un alt studiu important al lui Sabin Manuilă intocmit in colaborare cu Dr. Wilhelm Filderman fostul  lider al Uniunii Comunităților Evreiești din România în timpul războiului este intitulat „Evoluția numerică regională a populației evreiești din România”, și acoperă perioada dintre anul 1930 și sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Studiul a fost prezentat pentru prima dată la Congresul Mondial al Institutului Internațional de Statistică de la Stockholm, în 1957. Ulterior, a fost publicat la Roma și New York.

El este cu atât mai remarcabil, cu cât cei doi autori erau cei mai calificați pentru a se pronunța asupra subiectului demografiei populației evreiești din România în timpul celui de-al doilea război mondial.

Dr. Wilhelm Filderman a fost liderul Uniunii Comunităților Evreiești din România în timpul războiului, cât și președinte al Comitetului Reunit de Distribuție și a fost chiar și el trimis în centrele de concentrare din Transnistria, pentru trei luni, iar  dr. Sabin Manuilă, avea  calitatea de Director General al Institutului Central de Statistică din București.

Acest studiu, ale cărui rezultate au fost neglijate de istorici timp de jumătate de secol, a fost scos la iveală prin grija istoricului Kurt W. Treptow, la Fundația Culturală Română Iași 1994, cu o introducere de Larry Watts., textul integral al studiului fiind reluat în presa centrală.

Retipărirea acestui studiu, a suscitat proteste vehemente din partea istoricului evreu Jean Ancel (1940 – 2008), care susținea că studiul ar fi un fel de serviciu făcut memoriei mareșalului Antonescu.

Jean Ancel afirma că Manuilă a omis datele furnizate de Filderman, amintind doar de ele, și că el s-ar găsi în posesia manuscrisului “original” al lui Filderman, pe care îl pune la dispoziția persoanelor interesate, dar deși a susținut că se află în posesia „versiunii Filderman”, nu a publicat-o niciodată, și nici nu a apărut vreun indiciu că ar exista o astfel de versiune.

Timp de 50 de ani de la publicarea studiului, nimeni nu a contestat informațiile din text, inclusiv Wilhelm Filderman.

 

Wilhelm Filderman (1882 – 1963)

 

In fapt olaborarea dintre Sabin Manuilă și Wilhelm Filderman a început în 1954, dată la care Filderman era perfect sănătos, în 1956 tipărind împreună o primă versiune a studiului.

Manuscrisul original al studiului se găsește în Hoover Institution Archives Stanford, California 94305-6010. Despre acesta se afirmă:
„Also, his paper „Regional Development of the Jewish Population in Romania” is considered among the most reliable statistical data regarding the Jewish population of Romania.”

 

 

 

 

1992:  Este inaugurată Bursa  Româna de Marfuri din București.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2006:  A încetat din viaţă, în urma unei îndelungi suferințe, Zoia Ceauşescu, de profesie  matematician, fiica mijlocie a fostului  dictator comunist  Nicolae Ceauşescu si a Elenei Ceauşescu; (n. 1  martie 1949).

 

 

 

 

 

 

 

Foto: În „vremurile bune”, pe vremea  când  părinții  săi erau stăpânii țării…

 

A absolvit Facultatea de matematică a universității București și după terminarea studiilor a publicat între 1976 şi 1988, un număr de 22 lucrări ştiinţifice.

În 1980 s-a căsătorit cu inginerul Mircea Oprean, iar în timpul Revoluţiei din 1989 a fost arestată pentru “subminarea economiei româneşti”,  fiind eliberată opt luni mai târziu.

 

 

 

 

 

 

2006: Scriitorului român Mihail Sebastian (la naștere Iosif Hechter, n. 18 octombrie 1907/ d. 20 mai 1945) , i s-a conferit postum la  Munchen, în Germania, importantul premiu de carte “Geschwister Scholl” pe anul 2006, premiu care se acordă în fiecare an, începând din 1985, de către Börsenverein des Deutschen Buchhandels.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2010: A decedat soprana româna Roxana Briban (n. la București în ziua de  28 octombrie 1971).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost solistă a Operei Nationale din Bucuresti  (2000-2009) și colaboratoare  a Operei de Stat din Viena; (2003-2010).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI : 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/20/o-istorie-a-zilei-de-20-noiembrie-video/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

8.  Istoria md.;

9. istoriculzilei.blogspot.ro.

 

Republica Moldova, parte a planului rusesc care urmărește ștergerea urmelor represiunilor sovietice și rescrierea istoriei

 

 

 

 

 

 

 

„Ștergerea urmelor represiunilor sovietice și rescrierea istoriei” – Unul dintre cele mai actuale planuri ale Kremlinului este pus în aplicare

Tendințele ofensive din ultimii ani ale Rusiei de a rescrie, reinterpreta şi folosi în scopuri politice istoria Celui de-al Doile Război Mondial, care a schimbat faţa Europei şi a lumii, devin tot mai evidente. Pentru a promova versiunea sa asupra evenimentelor, regimul de la Moscova a construit o strategie masivă de propagandă, intimidare și manipulare cu un scop precis – “curățarea” URSS de responsabilitatea istorică.

După 1999, resursele angajate de Moscova au crescut dramatic fiind utilizate drept instrumente pentru rescrierea istoriei şi pentru transformarea zilei de 9 mai (1945, capitularea Germaniei naziste) într-un eveniment istoric de auto-justificare.

De altfel, acceptarea adevărului istoric s-ar bate cap în cap cu “adevărul” comod, promovat atât pe plan intern cât și pe cel extern și mai cu seamă ar fi incompatibilă cu păstrarea mumiei lui Lenin în mausoleul din Piaţa Roşie, precum şi cu păstrarea lui Stalin în poziţia de “erou naţional”.

 

 

 

 

Muzeul Ocupației Sovietice de la Chișinău a fost înființat în 2015 la inițiativa fostului ministru al Apărării Anatol Șalaru. Expoziția este dedicată represiunilor comuniste și conține peste 20 de mii de piese de muzeu între care fotografii, documente, obiecte din perioada de ocupaţie sovietică, inclusiv o baracă improvizată în care erau deţinute în Siberia victimele deportărilor staliniste. Exponatele au fost colectate de angajații Muzeului militar de la cetăţenii Republicii Moldova.

 

În cadrul evenimentul dedicat aniversării a 20-a a Uniunii Ofițerilor din Moldova, președintele Republicii Moldova, Igor Dodon a declarat că vrea să închidă Muzeul Ocupației Sovietice, iar în loc să deschidă un muzeu de istorie „normal, bun, frumos”, în care să se regăsească și cadoul ministrului Apărării de la Moscova, Serghei Șoigu.

Inițiativa nu a rămas doar la nivel de declarație, ci a început deja să fie implementată prin demiterea, în luna octombrie a istoricului și militarului Vitalie Ciobanu din funcția de director al Centrului de Cultură și Istorie Militară. Noul director al Centrului a fost numit colonelul Alexandru Chirilenco.

Soarta muzeului depinde de decizia ministrului Apărării și a Comandantului Suprem (Igor Dodon), căruia eu mă supun”,a declarat Chirilenco pentru deschide.md

 

 

Incontestabil, propaganda rusă actuală are ca obiectiv ascunderea “scheletelor” în majoritatea țărilor ex-sovietice. Nu mai puțin importantă este însă și “ștergerea urmelor” din propria țară!

Muzeul Perm-36 ( orașul Perm) a fost singurul muzeu din Rusia, dedicat represiunilor sovietice. Acesta a fost inaugurat în locul unei foste inchisori-lagăr, cu regim inchis în care erau deținuți preponderant ucraineni și cetățeni ai țărilor baltice.

În ultimii ani, de când muzeul a trecut din subordinea fondatorilor în cea a statului, conceptul s-a schimbat însă radical. Dacă până atunci muzeul era dedicat represiunilor și victimelor regimului sovietic, acum vizitatorii pot auzi istorii despre munca colosală a angajaților.

Mai mult, de ani buni, toate căile de finanțare a muzeului au fost blocate de autorități iar organizarea unor evenimente sau fotografierea exponatelor a fost strict interzisă.

„În prezent, nu mai sunt efectuate vizite, muzeul a rămas fără electricitate , iar toţi angajaţii au fost trimişi în concediu fără plată pe o perioadă nedeterminată”, a declarat Robert Latipov, directorul secţiunii locale a ONG-ului „Memorial”.

Funcţionarea muzeului depinde, într-adevăr, în mare parte de finanţarea publică, asigurată de autorităţile din regiune, care a fost anulată „fără explicaţii” în urmă cu peste o lună, a precizat acelaşi ONG.

Incontestabil, propaganda rusă actuală are ca obiectiv ascunderea “scheletelor” în majoritatea țărilor ex-sovietice. Nu mai puțin importantă este însă și “ștergerea urmelor” din propria țară!

 

 

 

Muzeul Perm-36, orașul Perm

Muzeul Perm-36 ( orașul Perm) a fost singurul muzeu din Rusia, dedicat represiunilor sovietice. Acesta a fost inaugurat în locul unei foste inchisori-lagăr, cu regim  inchis în care erau deținuți preponderant ucraineni și cetățeni ai țărilor baltice. În ultimii ani, de când muzeul a trecut din subordinea fondatorilor în cea a statului, conceptul s-a schimbat însă radical. Dacă până atunci muzeul era dedicat represiunilor și victimelor regimului sovietic, acum vizitatorii pot auzi istorii despre munca colosală a angajaților.

Mai mult, de ani buni, toate căile de finanțare a muzeului au fost blocate de autorități iar organizarea unor evenimente sau fotografierea exponatelor a fost strict interzisă.

„În prezent, nu mai sunt efectuate vizite, muzeul a rămas fără electricitate , iar toţi angajaţii au fost trimişi în concediu fără plată pe o perioadă nedeterminată”,

a declarat Robert Latipov, directorul secţiunii locale a ONG-ului „Memorial”.

Funcţionarea muzeului depinde, într-adevăr, în mare parte de finanţarea publică, asigurată de autorităţile din regiune, care a fost anulată „fără explicaţii” în urmă cu peste o lună, a precizat acelaşi ONG.

 

 

Petiții și chestionare pro-ruse – Instrumente de acțiune în Georgia

 

 

Muzeul Ocupației Sovietice, Tbilisi, Georgia

La inițiativa președintelui georgian, Mihail Saakasvili, în anul 2006 la Tbilisi a fost deschis Muzeul Ocupatiei Sovietice. Organizatorii au avut nevoie de doua luni și jumatate pentru a colecta materialele și exponatele care dateaza din perioada 1921-1991, cuprinzând fotografii, articole din ziare, obiecte persoanele ale “dușmanilor” puterii sovietice.

 În 2012 susținătorii pro-ruși de la Tbilisi au inițiat o acțiune de defăimare  a muzeului, colectând semnături pentru ca acesta să fie închis. Elgudzba Khodeli fondatoarea organizației “ Pământul este casa noastră ” și inițiatoarea acțiunii a declarat că acest muzeu reprezintă un factor iritant pentru societatea gerorgiană și compromite relațiile de prietenie cu Rusia.

Dacă acest muzeu este atât de important pentru Saakashvili de ce nu ar mai deschide unul dedicat victimelor imperiului Bizantin sau celui Otoman? De ce ar trebui să existe un asemenea muzeu? Uniunea Sovietică nu mai există,

a declarat Elgudzba Khodeli

Interesant este că în afară de inițiativa de a închide Muzeul Ocupației Sovietice, numele acestei activiste, fondoatoare a unei presupuse organizații din Tbilisi nu se mai asociază nu nicio altă acțiune. Din acest motiv, tindem să credem că atât organizația cât și șefa acesteia au fost doar niște instrumente pentru punerea în aplicare a planului de la Kremlin.

Declinul demografic rus a devenit ireversibil după 1945 şi s-a agravat continuu până astăzi. Între 22 iunie 1941 şi 9 mai 1945, URSS a pierdut 15% din populaţie – aproape 27 de milioane de oameni, majoritate tineri.

Pierderilor militare colosale ale URSS li s-au adăugat şi cele peste 16 milioane de victime civile, care au completat bilanțul participării URSS în cel de-Al Doilea Război Mondial ajungând la covărșitoarea cifră de 27 de milioane.

Pentru Stalin însă, pierderile în rândul trupelor şi civilior n-au contat  vreodată în luarea deciziilor.

 

 

 

 

 Surse:

 

 https://h1.md/ro/stergerea-urmelor-represiunilor-sovietice-si-rescrierea-istoriei-unul-dintre-cele-mai-actuale-planuri-ale-kremlinului-pus-in-aplicare/

 http://www.cultures-of-history.uni-jena.de/exhibitions/georgia/sites-of-memory-sites-of-contestation-the-tbilisi-museum-of-soviet-occupation-and-   visions-of-the-past-in-georgia/

https://www.ziarulnational.md/rusia-vrea-sa-stearga-gulagul-din-istorie-perm-36-singurul-muzeu-despre-represiunea-politica-din-urss-ar-putea-fi-inchis/

http://www.eng.kavkaz-uzel.eu/articles/22823/

http://khpg.org/en/index.php?id=1425341993