CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ULTIMELE INVAZII TĂTARE ÎN MOLDOVA

 

 

 

 

De foarte multe ori în cronici sau chiar în istoriografie mongolii sunt desemnaţi inclusiv cu denumirea de tătari. Mult timp s-a crezut că tătar înseamnă mongol şi invers. Cercetătorii arată însă că între tătari şi mongoli sunt diferenţe demne de luat în seamă.

În primul rând tătarii sunt de origine turcică şi nu mongolă. Tătarii cunoscuţi în cronicile chinezeşti au locuit secolul al V lea în zona deşertului Gobi.

Au migrat apoi pentru a ieşi din sfera de influenţă imperială chinezească şi s-au alăturat mongolilor lui Ghenghis Han. Pentru cronicari, mongolii însă au primit numele de tătari, iar tătarii au devenit mongoli în concepţia acestora.

Explicaţiile sunt numeroase. ”Denumirea de tătari sub care aveau să ajungă să fie cunoscuţi aparţinea unui trib turcic, înrudit cu cel al cumanilor, avea să se impună în urma unui conflict îndelungat dintre mongoli şi aceştia, terminat prin victoria lui Temugin (viitorul Gingis Han), în 1202.

Triburile acestora au fost masacrate şi împrăştiate în cadrul celor mongole, dar, datorită vitejiei şi renumelui câştigat, etnonimul va fi păstrat, acoperind o mulţime de alte etnii, dintre care cele turcice erau majoritatare”, explică istoricul Daniel Ciucălău în articolul mai sus menţionat.

Louis Hambis explică la rândul său care este diferenţa între aceste triburi şi cum s-a ajuns la confuzie.

”Numele de mongol desemna în epoca dinastiei Tang (sec.VII-IX) un trib care trăia pe cursul superior al Amurului, şi care era cunoscut prin sălbăticia sa; în cursul sec. X si XI, acest trib s-a deplasat catre sud-vest si a ajuns înregiunea udată de fluviile Onon si Kerulen; el ocupa, în cele din urmă, Mongolia orientală şi s-a izbit de tătari, trib turc care trăia pe cursul inferior al Kerulenului, si cu care s-a luptat permanent suferind atunci înfrângeri grave.

Dintr-o întâmplare ciudată, numele tătarilor, pe care mongolii îi biruiseră, a ajuns sa le fie dat lor, atât de către chinezi, cât si de către populatiile occidentale, deoarece numele tătarilor dobândise un mare renume în toată Asia, datorită rolului important pe care aceştia l-au jucat timp de mai multe veacuri”.

  Totodată mongolii s-au amestecat cu tătarii turcici în zona Hoardei de Aur şi au creat o individualitate etnică. Numele a rămas de tătari, deşi era un mix etnic mongolo-turcic.

”Învinşi de tătari şi supuşi stăpânirii acestora, în decursul timpului s-au amestecat şi s-au înrudit cu aceştia, pământul biruind încetul cu încetul natura şi felul de-a fi al cuceritorilor; aşadar mongolii, întrucât se stabiliseră aici, s-au căsătorit cu kîpceacii, a căror patrie au preluat-o, au devenit asemănători lor, iar astăzi par să descindă din aceeaşi rasă”, preciza cronicarul arab al-Umar.

După marea invazie mongolă din secolul al XIII-lea, popoarele din Răsăritul Europei au fost secole de-a rândul  ținta unor atacuri pustiitoare în scop de jaf.

Istoria secolului al XVIII-lea consemnează numeroase invazii tătare în  Moldova, de multe ori atacurile acestora fiind coordonate împreună cu turcii.

 Astfel, în anul 1711, după înfrângerea rușilor conduși de însuși țarul Petru I, aliat cu Vodă Cantemir în bătălia de la Stănilești (Huși), turcii și tătarii au prădat și ars orașele și satele din Moldova de jos. De asemenea, în vara anului 1737, în timpul războiului ruso-austro-turc (1736-1739), tătarii prădau și pustiau din nou Moldova de jos, încât cronicarul Ion Neculce, care era contemporan cu evenimentele, scria, că ”bieții oameni rămăsese numai cu sufletele”.

În septembrie 1758, în timpul domniei lui Scarlat Ghica, populația din Moldova de jos suferă cea mai cumplită invazie a tătarilor din sec. al 18-lea.

Orașele Bârlad și Focșani și satele dintre Prut și Siret au fost pustiite și arse în întregime. Mii de locuitori au fost luați în robie de tătari.Pagubele provocate de tătari au fost atât de mari, încît unii călători străini ca Daponte, care se  afla în Moldova în timpul evenimentelor și Boskovic, care a trecut după cîțiva ani prin Moldova, le-au descris în lucrările lor.

În colecția de documente a Muzeului ”V. Pîrvan” de la Bârlad se găsește un document semnat de înaltul cler și boierii din Moldova, adresat hanilor tătari din hanatele Bugeac și Nogai, în care sunt descrise jafurile și nelegiuirile tătarilor în incursiunea lor în Moldova de jos.

Documentul scris pe hîrtie cu alfabetul chirilic,  având dimensiunile 72,5/46,5 cm și o stare de conservare bună, are următorul conținut:

 

”Noi robii măriilor voastre sultani, ce vă aflați la parte (poarta) Bucegului și asupra Nohailor, mitropolitul țării, episcopii, egumenii, boieri, caimacani, și alți boieri, și toți locuitorii din raiaua Moldovei, prin acest al nostru arzu magzar, cu acela de robi îndrăznire arătăm mare și multă jalbă a noastră, către pre înălțate și luminate picioarele măriilor voastre, că nu știm din ce pricină este că videm că toți săraci din raiaua Moldovei să pradă de tot să jăcuiescu, să-l omoară și să robescu, și să ardu cu focul fînațele și ariile cu pîne, și casele pe la tîrguri și pe la sate de către tătari Nohai și Bugegi, și toată raiaua s-au risipit și s-au bejenit prin păduri și aiure, unde nici acolo nu pot să se mistuiască, și nu numai că-i pradă de bucate și de altele ce au pe afară, ci necontenit și acolo prin pădure năvălind tătarii cu armele lor, mulțime de oameni din săraca raia, au omorît, și pe cîți prinde vii îi robescu și-și fac batjocoră de femeile și fetele oamenilor, și alte multe nevoi și supărări ce se face întru această ună dată, nu s-au făcut în sărăcile raiale aceștile de cînd sîntu și pînă acmu (acu), că mai la toate ținuturile n-au rămas nici un fel de dobitoc neluat, pînile cele strînsă pe la arii le ardu, cele ce au rămas nesăcerate să prăpădescu pe pămînt, și mulți din locuitorii ținuturilor de sus de spaimă și groază aceasta s-au dus printraltele țări, lăsîndu-și toate ale lor la peire numai să scape cu sufletele de urgia aceasta pentru care și noi cu toții ne aflăm la mare întristăciune și ne mirăm ce va să fie această urgie și mare pradă asupra noastră și asupra săracilor din raia, că noi purure am fost și sîntem supuși spre toate poruncile împărăției și haini nu sîntem cum și către măriile voastre nici cu un chip de împotrivire n-am stătut, nici cu vre-o greșeală nu ne știm vinovați, și după dreptatea noastră avînd toată supunere ca niște robi către măriile voastre, am așteptat și așteptăm apărare și sprijineală, fiindcă de multe ori raiaua Moldovei, au avut în trecutele vremi multă folosință și sprijineală de către prea înălțații hani și sultani, ca de niște vechi împărați ai noștri, și păzitori de dreptatea lui Dumnezeu, domniilor sale, că toată hrana și bucatele lor, și pîră (pînă) astăzi sînt în pămîntul Moldovii, și nimeni oricît de puțin nu s-au supărat peste dreptate.

Pentru aceasta cu plecăciune, pînă la pămîntu, și cu fierbinți lacrimi ne rugăm măriilor voastre, să socotiți dreptate lui Dumnezeu că nu sîntem cu nimica vinovați, nici sîntem haini împărăției sau măriilor voastre, și să fie mila măriilor voastre, să porunciți să se oprească prada să se ridice tătarul deasupra săracilor raialei, că n-are margini răutatea aceasta ce sau făcut în ticăloasa țară, iară de sîntem greșiți și vinovați cu ceva iarăși, ne rugăm măriilor voastre, să fiți milostivi ca niște stăpîni și să ne arătați ce este greșeala noastră că noi nu știm.

Am trimis și un boier anume Vasile Stolnic, feciorul lui Negel, cu carile am și scris măriilor voastre, și de la atîtea zile nimica nu știm, nici vre-un răspuns nu am luat, și cum va fi mila măriilor voastre.

 

 

Iacov (de Putna) – mitropolit
Eonikie (Ioanikie) – episcop Romanului
Dositeu (Dosoftei) – episcop Rădăuțului
Enokentii (Inokentii) – episcop Hușului
Galata – egumen
Gole (Golla) – egumen
Mparnovsku (Barnovski) – egumen
Gaghlos Paraskiv – egumen
Treserarhis (Trei Ierarhi) – egumen
Gdancov – egumen
Răducan – logofăt
Ion Bogdan – logofăt
Constantin Balș – vornic
Manolache Costache – vistiernic
Vasile Roset – vornic
Dumitrașcu Paladi – vistiernic
Ion Palade – vistiernic
Jilgău Catar – postelnic
Ștefan Rosett – vistiernic
Ilie Costache – paharnic
Vasile Buhăescu – paharnic
Ionuț Calmaș – medelnicar
Constantin Cog(ălniceanu) – medelniciar
Ștefan Hermezău – jitniciar
Ștefan Boț – jitniciar
Constantin Mogîlde – șetrar
Mihalache Cheșco – medelniciar
Ștefan Izmază – medelnicar
Vasile Abază – vel-căpitan
Vasilache Cozma – vel-căpitan
Anastase – pomojnic
Polihron – pomojnic
Chiriac – căpitan
Huzun Gheorghe – căpitan
Toader – căpitan
Anastase – căpitan
Ioniț – căpitan
Enachie He – căpitan
Dumitru – căpitan
Gheorghe – căpitan
Neculai – căpitan

Și alți lăcuitori toci săraci a raialei Moldovei”.

(Urmează cincispezece semnături prin punere de deget).

 

Evenimentele din timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774 au răsturnat sistemul de securitate existent până atunci care era garantat de faptul că atât Principatul Moldova cât so Bugeacul si hanatul Crimeei se aflau sub suzeranitate turcească.

Victoriile rușilor în Moldova și retragerea marelui vizir la sud de gurile Dunării au dus la ruperea acestui sistem regional de securitate, în calitate de unica forţă componentă a lui în regiune rămânând doar hanul tătăresc.

Dar evenimentele din Moldova, ocupată de trupele ruse, şi în primul rând jurămintele de credinţă faţă de Rusia, depuse la Iaşi şi în ţinuturi, l-au înclinat pe Devlet-Ghirai  hanul Crimeei să planifice o invazie în principat. Scopul acestei invazii era, ca prin devastarea ţării, să lipsească armata ruşilor de provizii, impunând-o astfel la retragere peste Nistru.

În ianuarie 1770 hanul a permis conducătorii triburilor de tătari nogai şi ai altor categorii ale armatei sale să prade Iaşul „pentru a pedepsi raialele rebele” 

Către 3 ianuarie calga sultanului (primul locţiitor al hanului în ierarhia statului tătar crimeian), în fruntea unui corp de 16000 de călăreţi tătari şi nogai, cu susţinerea turcilor îi alungă pe ruşi din Galaţi şi Brăila. 

Astfel desfăşurarea evenimentelor în regiune au adus către luna ianuarie 1770 la situaţia, în care Moldova a fost de fapt expusă  invaziei hoardelor tătare.

Atunci, tătarii nogai sub conducerea mârzacilor lor au atacat  „marginea despre dânşii” a Moldovei, adică porţiunea centrală a teritoriului dintre Prut şi Nistru şi „stricând de istov” ţinuturile Lăpuşna, Orhei şi parţial Soroca. După cum mărturiseşte cronicarul Enache Cogălniceanu, robii luaţi în timpul incursiunii în aceste ţinuturi au fost duşi la Căuşeni, unde cu această ocazie se întoarce şi hanul Devlet-Ghirai. S-au dovedit a fi 16000 de suflete.

Numărul celor capturaţi, după cum afirmă Enache Cogălniceanu, a fost atât de impunător, încât au căzut preţurile la pieţile de robi de la Constantinopol şi din Anatolia, un rob în iarna anului 1770 se vindea aici pentru 7-8 lei 

În cele ce au urmat, desfăşurarea războiului ruso-turc şi rezultatele lui, fixate prin stipulaţiile păcii semnate pe data de 10 (21) iulie la Kuciuk-Kainargi, au avut drept urmare o migrare în masă a nogailor din Bugeac şi desprinderea Hanatului din Crimeea de sub suzeranitatea Porţii.

Acestea din urmă fac ca orice incursiune a cetelor tătaro-nogaice în Moldova să fie imposibilă, invazia din ianuarie-februarie 1770 însemnând în acest fel ultimul act de invazie tătaro-nogaică asupra principatului, consemnată în istorie.

În 1783 Hanatul tătar al Crimeei avea să dispară din istorie, fiind anexat la Rusia.

Emigrarea în masă a nogailor din Bugeac în urma ofensivei trupelor ruseşti din vara anului 1770, dar şi desprinderea Hanatului din Crimeea de sub suzeranitatea otomană în anul 1774 prin stipulaţiile păcii, semnate la Kuciuc-Kainargi, au însemnat pentru Moldova depărtarea de la hotarele sale a prădalnicilor săi vecini  tătari, curmând astfel situaţia care exista de secole în regiune, făcând imposibilă o incursiune de pradă a acestora, ceea ce a avut urmări evident binefăcătoare atât pentru dezvoltarea internă, cât şi pentru situaţia internaţională a Moldovei și în general a tuturor țărilor române.

 

 

 

 

 

Surse:

Memoria Antiquitatis (Acta Musei Petrodavensis) – Revista Muzeului Arheologic Piatra Neamț, Nr. I, 1969, p. 375. prin ”ВОЙНА ЗА ПРОШЛОЕ md.” blog.

Dan Haidarlî, ”Ultima invazie a hoardelor tătaro-nogaice în Moldova în anul 1770 pe fondalul războiului ruso-turc din anii 1768-1774”

Revista de Istorie a Moldovei, 1997, nr. 3-4

16/11/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 16 NOIEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

Ziua de 16 noiembrie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1364: A murit domnitorul Nicolae Alexandru în Muntenia (domnie începută la 1352).  Domnitorul Nicolae Alexandru a fost fiul şi urmaşul voievodului Basarab I  Întemeietorul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nicolae Alexandru a dus o politică de consolidare a statului şi a înfiinţat prima mitropolie a Munteniei (1359), primul mitropolit fiind Iachint de la Vicina.

Noua eparhie urma sa aibă în fruntea sa mitropoliți numiți de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului și să intre în randul mitropoliilor ortodoxe.

Înființarea Mitropoliei Ungrovlahiei este actul cel mai semnificativ al domniei lui Nicolae Alexandru , act prin care s-a stabilit clar apartenența confesională a Țării Românești la Ortodoxie.

 

 

 

 

 

 

 

 1364: Vladislav I  urca pe tronul Tarii Romanesti. Vlaicu s-a îngrijit de dezvoltarea economică a ţării şi a întreţinut relaţii strînse cu suveranii bulgari şi sarbi.

 Vladislav I, cunoscut și sub numele de Vlaicu Vodă, a domnit pană în 1377.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude tinuturile Amlasul, Severinul si Fagarasul.

Noul voievod va adăuga la titlurile moștenite și pe acelea de Ban de Severin (1368) și Duce de Fagaras (1369), deși s-a aflat, încă de la urcarea pe scaun sub amenințarea permanentă a coroanei angevine.

Astfel, în 1365, intr-o proclamație regală maghiara,Vlaicu era considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu ce nu-i aparținea.

 

 

 

 

 

 

1485: Ștefan cel Mare îi învinge în lupta de la Cătlăbuga pe otomanii care apărau cetatea Chilia (azi în Ucraina). Au rămas pe cîmpul de luptă 8.000 de otomani și 3.000 de creștini. Armata moldoveană a fost victorioasă, dar Ștefan nu a mai  avut forta necesara  să-și continue acțiunile în vederea recuperării Chiliei.

În primăvara anului următor (1486) o numeroasă armată otomana în frunte cu Baly-beg,invadează din nou  Moldova, intenționînd s-o supună si  înainte de toate, să-l detroneze pe Ștefan.

În bătălia de la Șcheia (1486) moldovenii conduși de Ștefan  i-au biruit pe turci și de această dată, omorîndu-l pe Hronoda (Hroiot), pretendentul la tron adus de turci

 

 

 

 

1632: In Războiul de treizeci de ani moare in lupta in  Bătălia de la Lützen,regele Suediei  Gustav al II-lea Adolf (n. 19 decembrie 1594). Provenea  din familia Wasa fiind rege al Suediei între anii 1611 – 1632.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un rege cu importanță deosebită pentru istoria Suediei în general și în mod deosebit datorita participarii la Razboiul de treizeci de ani, care a contribuit prin acțiunile lui politice și militare la  hegemonia suedeză  în nordul Europei, în secolul XVIII-lea.

 

 

 

 

 

 

 

 

1643(16/26): Se încheie Tratatul de alianţă dintre Transilvania, Suedia şi Franţa, încheiat la Alba Iulia, înTransilvania. Conform acestui tratat , Transilvania primeşte subsidii pentru întreţinerea armatei în vederea luptei împotriva Imperiului Habsburgic.

 

 

 

 

 

 

1816: S-a născut patriotul si revolutionarul român Andrei Mureşanu.

 

 

 

 

 

 

Andrei Mureşanu, poet, traducător şi esist român, autorul poeziei “Un răsunet” cunoscută sub numele “Deşteaptă-te române”.

La 16 noiembrie 1816 s-a născut Andrei Mureşanu, poet, traducător şi eseist, unul dintre fruntaşii Revoluţiei române de la 1848 şi autor al poeziei “Un rasunet”, cunoscută sub numele “Desteaptă-te române”, care a devenit imnul naţional al României după 1989.

S-a născut în Bistriţa, iar studiile generale le-a urmat la scoala săsească, iar cele liceale la instituţia de învăţământ a călugărilor piarişti din localitate. A plecat la Blaj, unde din 1832, a început să studieze filosofia şi teologia, printre profesorii săi fiind Timotei Cipariu şi Simion Bărnuţiu.

S-a stabilit apoi în Braşov şi a început să lucreze ca institutor la şcoala română condusă de George Bariţiu şi apoi ca profesor de gimnaziu. În această perioadă a început să colaboreze cu diverse publicaţii.

 A participat la Revoluţia de la 1848 din Ardeal, după care s-a mutat în Muntenia şi a devenit translator la buletinul oficial al guvernului, scriind însă şi numeroase ode şi imnuri pentru reprezentanţii imperiali din Viena.

În 1862 şi-a publicat volumul de poezii, carte premiata de către Astra. După pensionare, s-a retras în Braşov, decedând în 24 octombrie 1863.

 

 

Aflati mai multe despre Andrei Mureşanu aici…

1868: In Romania, este investit guvernul prezidat de Dimitrie Ghica,care isi desfasoara activitatea intre 16 noiembrie 1868 – 2 februarie 1870.Guvernul era unul de coaliţie între conservatori şi liberal-democraţi.

 

 

 

 

 

 

1880; In aceasta zi, odată cu înfiinţarea celui de-al doilea batalion de geniu (printr-un Înalt Decret al regelui Carol I) s-a constituit şi câte o companie de căi ferate, primele subunităţi de acest fel din Armata română.

Ziua de 16 noiembrie a devenit in Romania, Ziua Transporturilor Militare”.

 

 

 

 

 

 

 

1881: La Bucureşti a fost înfiinţată Facultatea de Teologie ortodoxă.

 

 

 

 

 

 

 

 

1903: S-a nascut  in localitatea Vladeni, profesorul de teologie Dumitru Staniloae, membru al Academiei Române, considerat unul dintre cei mai de seama gânditori crestini din lume.

A fost închis de regimul comunist în perioada 1958–1963 (“Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos”, “Teologia dogmatica ortodoxa”); d. 5 octombrie 1993).

 

 

 

 

 

 

 

 

In anul 2003, UNESCO a înscris numele teologului român Dumitru Staniloaie în calendarul aniversarilor culturale, marcând 100 de ani de la nasterea celui numit „teologul dragostei crestine”.

 

 

 

 

 

1916: S-a desfăşurat Bătălia de la Neajlov şi Argeş („Bătălia pentru Bucureşti”), cea mai mare operaţiune militară de pe frontul românesc în acel an, ultima încercare a Armatei române, comandate de generalul Prezan, de a apăra Bucureştii. Copleşită numeric şi tehnic, Armata română este nevoită să se retragă, lăsând Capitala în mâna armatelor inamice.

 

 

 

 

 

 

Cele mai violente lupte din timpul acestei mari operaţiuni militare s-au dat la Călugăreni, 16-17 noiembrie. După un succes iniţial, armata română, copleşită numeric şi tehnic, este nevoită să se retragă, lăsând capitala țării, Bucureşti, în mâna armatelor inamice.

 

 

 

 

 

 

1919: A murit Maria Cuţarida-Crătunescu, prima femeie medic din România (1884) si  militantă feministă, care a înfiinţat in 1897  Societatea Maternă, iar doi ani mai târziu (in 1899) a organizat prima creşă de fabrică; (n. 1857).

 

 

 

 

 

 

Related image

 

 

 

 

 

 

1934: S-a născut la Iași, inginerul și profesorul universitar Dolphi Drimer, fondator al învăţământului privat post-revoluţionar din România, primul rector al Universităţii Ecologice din Bucureşti; (m. 1 iunie 2014, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

Related image

A fost de asemenea maestru internațional de șah, membru al echipei naționale de șah, membru al echipei olimpice de șah, participant la patru Olimpiade, fiind maestru internațional de șah.

A absolvit în 1956 Institutul Politehnic București, iar din 1969, este doctor în științe inginerești,in domeniul metalurgie fizică. Între 1956-1960 a fost cercetător științific la Academia Română (Centrul de Cercetări Metalurgice) .

Între 1968-1971 a fost conferențiar, profesor și șef de catedră (Tehnologia materialelor de sudură) la Institutul Politehnic București si din 1990, rector al Universității Ecologice din București.

Membru al Societății Inginerilor Mecanici din S.U.A., al Societății pentru Metale și al Academiei pentru materiale din S.U.A., al Societății Inginerilor Sudori din S.U.A., al Institutului Internațional de Marketing etc. Este coautor a 18 volume, autor a peste 300 de articole și comunicări, a 60 de contracte de cercetare științifică, a 8 invenții.

Timp de 25 de ani Dolphi Drimer a fost membru al echipei naționale de șah, membru al echipei olimpice de șah, participant la patru Olimpiade, fiind maestru internațional de șah.

 

 

 

 

 

 

1935: S-a născut Ion Gheorghe Truică, grafician, scenograf, ilustrator de carte şi regizor de filme de animaţie (considerat unul dintre cei mai prolifici din România).

 

 

 

 

 

 

 

1944: S-a născut Radu Nunweiller, fotbalist și antrenor român.

 

 

 

 

 

 

Image result for radu nunweiler

 

 

1945: În timpul Conferinței de la Londra, a fost creata Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), institutie specializata a ONU, cu sediul la Paris.

 

 

 

 

 

 

 

 

La data de 16 noiembrie 1945 reprezentanţii a 44 de state participante la Conferinţa de la Londra, au semnat Actul constitutiv al UNESCO, document care a intrat în vigoare pe 4 noiembrie 1946 si in care statele membre  au adoptat Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural. România a aderat la aceasta organizatie la data de 27 iulie 1956.

Aceasta zi este „Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România” si cu această ocazie sunt organizate activităţi culturale şi artistice şi sunt difuzate, prin mijloace de informare în masă, materiale care vizează promovarea şi protejarea patrimoniului mondial UNESCO din România.  La cea de-a 34-a sesiune a Comisiei pentru Patrimoniu Mondial s-a hotărât ca data de 16 noiembrie să fie sărbătorită ca „Ziua Patrimoniului Mondial”. NOTĂ: Pe 18 aprilie este marcată „Ziua Internaţională pentru Conservarea Monumentelor”, stabilită în 1983

 

 

 

 

 

1957: Între 16 şi 19 noiembrie, consfătuirea reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti din 64 de ţări ale lumii, desfăşurată la Moscova, consacra rolul de hegemon al PCUS (Partidul Comunist al Uniunii Sovietice) în mişcarea comunistă şi muncitorească internaţională, fapt acceptat, iniţial, şi de Partidul Muncitoresc Român

 

 

 

 

 

 

 

 1957: S-a născut Î.P.S. Irineu Popa (prenumele la naştere, Ioan), mitropolit al Olteniei şi arhiepiscop al Craiovei (din 2008); membru de onoare al Academiei Române din 2010.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1970: A murit tenorul Mihail Ştirbei; (n. 1909).

1984: A murit la Bucuresti, prozatorul Laurenţiu Fulga (pseudonimul lui Laurenţiu Ionescu); (n. 2 noiembrie 1916, Fulga de Jos, jud.Prahova).  

 

 

 

 

 

 

Laurentiu FULGA - poza (imagine) portret

 

 

 

 

 

 

S-a inscris la Liceul Militar din Chisinau, dar a renuntat la cariera militara, si s-a inscris la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii  din Bucuresti (licenta in 1941).

In acelasi an, mobilizat pe front, ca ofiter de rezerva, e grav ranit la Odessa, declarat mort la Cotul Donului (i se publica in tara, in revistele literare, necrologul), cade prizonier.

Participa ca voluntar la razboiul antifascist; din nou ranit la Odessa, continua sa lupte pana la victoria din 1945. Ramane in cadrul fortelor armate, redactor la diverse reviste de cultura si consilier artistic la „Teatrul Armatei”, pana in 1961, cand se retrage, dedicandu-se exclusiv scrisului. Vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor in ultimele trei legislaturi (din 1968). Debuteaza cu proza scurta in Bilete de papagal (1937). Colaboreaza la Universul literar, Decalogul, Viata literara, Revista Fundatiilor Regale, Revista literara, Contemporanul, Gazeta literara, Luceafarul ,Viata militara, Cronica, Romania literara, Tribuna, Viata Romaneasca s. a. Debut editorial cu volumul de nuvele Straniul paradis (1942).

 

 

 

 

 

 

 

1979: A inceput sa circule in Bucuresti primul tren de metrou din Romania, atunci cand s-a dat in folosinta pentru testari primul tronson al Magistralei 1 intre statiile “Timpuri Noi”si “Semănătoarea” (astăzi Petrache Poenaru).

 

 

 

 

 

 

 

 

Image result for tren metrou bucuresti photos

 

 

Lungimea liniei era de 8,63 kilomteri si avea 6 statii, intinzandu-se de-a lungul raului Dambovita.

Ideea realizarii unei retele de metrou in Bucuresti data din anii ’30 si ii apartinea inginerului Dimitrie Leonida, insa abia in 1975 aceasta a fost pusa in practica, prin stabilirea proiectantului si a constructorului (“Intreprinderea Metroul Bucuresti”).

 La numai doi ani de la darea in folosinta a primului tronson, a fost inaugurat si al doilea de 10 kilometri lungime si cu 6 statii intre “Timpuri Noi” si “Republica”.

Reteaua a fost realizata in totalitate pe baza studiilor specialistilor romani si cu echipamente autohtone.

In prezent, transportul cu metroul este organizat pe patru linii principale (magistrale) cu o lungime operationala de peste 62 de kilometri si cu 45 de statii.

Pentru asigurarea transportului zilnic sunt puse in circulatie 50 de trenuri, numarul calatorilor intr-o zi lucratoare fiind de circa 350.000-400.000.

 

 

 

 

 

 

 

1990: Prin fuziunea Partidului Democrat al Muncii cu Partidul Socialist, a aparut in Romania Partidul Socialist al Muncii, condus de Ilie Verdet, fost fruntas al PCR in România condusa de dictatorul comunist Ceausescu.

 

 

 

 

 

 

Image result for Ilie Verdet,photos

 

 

 

Foto: Ilie Verdeț (n. 10 mai 1925, orașul Comănești, județul Bacău – d. 20 martie 2001, București), a fost un lider comunist român care a fost ministru în mai multe rânduri în guvernele din perioada 1965-1989. De asemenea, el a deținut funcția de prim-ministru al României în perioada 1979-1982.

După Revoluția din decembrie 1989, Verdeț a înființat Partidul Socialist al Muncii, care s-a considerat ca succesor al Partidului Comunist Român.

 

 

 

 

 

 

1994: Delegația Permanentă a PDSR a hotărit ca Partidul Solidarității Sociale condus de Miron Mitrea, sa fie asimilat de partidul de guvernamant.

 

 

 

 

 

Image result for Miron Mitrea,

 

Foto: Miron Mitrea

 

 

 

 

Mitrea a devenit membru PDSR, ulterior fiind numit in functia de vicepresedinte al acestui partid.

 

 

 

 

 

 

 

1998: Primarul ales al Bucurestiului, Viorel Lis, a depus juramantul, dupa ce a fost validat in functia de primar general de catre Tribunalul Bucuresti.

 

 

 

 

 

 

Image result for Viorel Lis,

 

 

 

 

 

 

1998: Trustul de presă Media Pro a lansat primul număr al Ziarului Financiar, publicaţie specializata in  informaţii economice si  de afaceri.

 

 

 

 

 

Imagini pentru ziarul financiar logo"

 

 

 

Publicaţia apărea în ediţie print, cu 50 de ştiri de business. Astăzi, Ziarul Financiar publică zilnic peste 200 de ştiri de business care sunt distribuite către cititorii săi prin multiple canale

 

 

 

 

2000: Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a adoptat o rezolutie initiata de Romania referitoare la colaborarea dintre ONU si OCEMN (Organizatia pentru Cooperare Economica in regiunea Marii Negre).

 

 

 

 

 

 

 

2000: A decedat la 57 de ani, criticul literar Laurentiu Ulici, fost presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania intre anii 1995-2000; ( n.6 mai 1943).

 

 

 

 

 

 

 

2001: Celebrul alpinist roman  Constantin Lacatusu a pornit, alaturi de americanul Michael Hodges, într–o expeditie în Antarctica,pentru escaladarea vârfului Mount Vinson (5 140m ); expeditia, încheiata cu succes la 10.12.2001, facea parte din proiectul numit „Top 7” ce avea ca scop escaladarea celor mai înalte vârfuri de pe cele sapte continente.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2004: A luat naştere, prin strădania lui Florian Pittiş, la 1 octombrie 2004, Radio3Net, continuator al programului 3 al Societăţii Române de Radiodifuziune – „Radio România Tineret” (înfiinţat în 12 martie 1973 şi desfiinţat din FM la 1 octombrie 2004). Drept omagiu, postul poartă numele lui Florian Pittiş (1943 – 2007), din luna august 2007.

Este primul post public de radio din țară și din Europa care emite exclusiv pe Internet.

 

 

 

 

 

 

 

 

Situl Web al postului Radio 3Net  Florian Pitis găzduiește o colecție impresionantă de albume folk și rock, de povești ale teatrului radiofonic și de înregistrări video de la festivalurile muzicale din țară, precum Festivalul de Muzica Folk „Folk You”, Festivalul de muzică tânără „Prometheus” și Festivalul „Delta Fest”.

 

 

 

 

 

 

2004 (16/17): A murit Grigore (Constantin) Bostan, folclorist şi scriitor român din Ucraina; (n. 1940)

S-a preocupat de studierea comparată a folclorului românesc, de cercetarea moştenirii literare româneşti din Bucovina şi a literaturii contemporane din această zonă.

A fost membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1991.

 

 

 

 

 

 

 2005: A  fost realizat primul transplant de celule stem pentru o afecţiune hepatică din România, de către o echipă de medici de la Clinica Fundeni din Bucureşti, condusă de dr. Irinel Popescu.

 

 

 

 

2013: A murit jurnalistul Ilie Şerbănescu, membru al primei echipe redacţionale şi tehnice a TVR (colectiv închegat în 1959).

A lucrat mai ales la Departamentele de Film şi Teatru (până în 1971) și a fost corespondentul pentru Dobrogea al TVR (1971-2004); (n. 1939).

 

 

 

2014: A murit filosoful francez de origine română Serge Moscovici (Srul Herș Moscovici), unul dintre principalii teoreticieni ai ecologiei politice şi ai psihologiei sociale; (n. 1925).

 

 

 

 

 

 

 

Image result for Serge Moscovici

 

 

 

 

Din 1939 până în 1947 a fost membrul Partidului Comunist Român.

În 1947 a părăsit România, trecând ca refugiat prin Ungaria, Austria și Italia. Un an mai târziu a ajuns in Franța. În anul 1949 a primit licența în psihologie și în 1950 diploma Institutului de Psihologe din Paris. Începând cu 1950 a primit o bursă pentru refugiați și așa și-a putut continua studiile la Sorbona.

În 1963, Moscovici a devenit primul preşedinte al Asociaţiei Europene de Psihologie Experimentală, iar  din  1979, director al Laboratorului European de Psihologie Socială.

A fost director al Școlii de Studii Avansate în Științe Sociale (École des hautes études en sciences sociales) din Paris. Moscovici a fost unul dintre fondatorii psihologiei sociale.

 Serge Moscovici este tatăl lui Pierre Moscovici, politician francez, fost Ministru al Economiei şi Finanţelor.

A devenit ofițer al „Legiunii de Onoare”, fiind decorat de președintele Frantei, François Hollande.

 

 

 

 

 

 

 

2014: Dupa  al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România, candidatul Klaus Iohannis a obținut 54,43% din voturi , iar contracandidatul sau Victor Ponta a fost votat de 45,56% dintre alegatorii care s-au prezentat la urne.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2017: A decedat la Cluj Napoca, Maria Vodă Căpuşan,teoretician şi critic literar, cunoscut teatrolog; ( n.30 decembrie 1940, Timişoara).

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost fiica Vioricăi Vodă (născută Iuga), actriţă, strănepoată a lui George Bariţiu, şi a lui Ştefan Vodă, magistrat.

A urmat cursurile  Facultății de Filologie a UBB din Cluj-Napoca (1956) și a susținut teza de doctorat  în 1969 cu o teză despre teatrul francez contemporan. Face carieră didactică universitară la Cluj. Debutează în 1968 la „Tribuna” cu un articol despre Jean Cocteau, iar editorial în 1976 cu volumul Teatru şi mit. Este prezentă în „Steaua”, „România literară”, „Contemporanul”, „Ramuri” etc.

A publicat volumele: Teatru şi mit, Cluj Napoca, 1976; Dramatis personae, Cluj Napoca, 1980; Despre Caragiale, Cluj-Napoca, 1982; Teatru şi actualitate,Bucureşti, 1984; Pragmatica teatrului,Bucureşti, 1987; Camil Petrescu. Realia,Bucureşti, 1988; Accente,Cluj Napoca, 1991; Mircea Eliade. Spectacolul magic, Bucureşti, 1991; Marin Sorescu sau Despre tânjirea spre cer, Craiova, 1993; Caragiale?, Cluj Napoca, 2002; 2011; Dictionnaire des relations franco-roumaines (în colaborare cu Marina Mureşanu-Ionescu şi Liviu Maliţa), Cluj Napoca, 2003.
Traduceri: Marcel Brion, Homo pictor, prefaţă de Dumitru Matei, Bucureşti, 1977 (în colaborare cu Victor Felea); Petru Dumitriu, Zero sau Punctul plecării, Bucureşti, 1992 (în colaborare cu Horia Căpuşan); Mihai Eminescu, Poezii – Poemes, ediţie bilingvă, prefaţă de Mircea Zaciu, postfaţă de Tudor Ionescu, Cluj Napoca, 1999 (în colaborare cu Ariadna Combes).

 

 

CITIȚI ȘI : 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/16/o-istorie-a-zilei-de-16-noiembrie-video/

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

 

16/11/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Adevarul trebuie amintit: Marile puteri sunt tare generoase în promisiuni când au nevoie de micile state și tare uituce când vin scadențele…

 

 

 

 

 

 

 

Trianon 100 

 

„Nici una dintre obligațiile asumate de alianță față de România prin tratat nu a fost îndeplinită.”

Incepând cu 1916, politica externa a României s-a axat pe o nealterata fidelitate a politicii externe a Frantei ce-si avea originile in rolul jucat de Franta in unirea de la 1859. Era visul generatiei pasoptiste, dar marea unire de la 1918 nu era un cadou generos al aliatilor, ci rodul sacificiilor imense ale tuturor romanilor: 2267 de ofiteri (11.4 %), 235799 soldati (29.5%), 2438 de morti si 1561 de raniți, vicitime civile ale bombardamntelor aviatiei si artileriei, 1400 raniti civili de catre armatele inamice , victimele epidemiilor de tifos exantematic , febra recurenta, variola din randurile populatiei civile din Moldova.

La toate acestea s-au adaugat pagubele pricinuite de ocupatia inamica si a emisiunii monetare făcute in timpul ocupatiei (2.173.000.000 lei aur), pierderile din industria petrolului (10.000.000 lire sterline), cu toate ca aceste distrugeri au fost pricinuite din intiativa englezilor, in interesul comun al razboiului, despagubirile societatilor straine care exploatasera industria petroliera si care au ramas in sarcina statului roman, datoria contractata de România față de aliati in cursul razboiului pentru armament, echipament și aprovizionare (2 miliarde lei aur), plus tezaurul depus la Moscova-rezerva de aur a Bancii Naționale (1 miliard lei aur)-confiscat de Moscova – depozit garantat de aliați, dar a carui pierdere a ramas numai in sarcina statului roman!

Toate acestea l-au facut chiar pe Saint Aulaire, ministrul Franței in România sa recunoasca in memoriile sale ca „România și-a indeplinit toate obligațiile asumate prin tratatul de alianță. Nici una dintre obligațiile asumate de alianța față de România prin tratat nu a fost indeplinita”, iar pe Pamfil Șeicaru sa conchidă că „Marile puteri sunt tare generoase în promisiuni când au nevoie de micile state și tare uituce când vin scadențele”!

Cand in 1933 Hitler a fost numit cancelar al Reichului, nimeni nu s-a scandalizat, desi orientarea politcii lui externe fusese deja expusa pe larg in Main Kampf si ameninta direct tratatele incheiate la Versailles, iar Romania era beneficiara a tratatului care i-a consacrat frontierele, toata presa franceza semnala exact acest aspect, iar ambasada noastra de la Paris, foarte multii atasati militari din toate armele si toata clasa politica a Romaniei se orienta dupa presa si revistele franceza!

Nici in 1936, cand Hitler afirma pe fata politica sa de abolire a clauzelor teritoriale ale tratatului de la Versailles, a celor de la Saint Germain, Trianon si Neuilly (auxiliare celui de la Versailles) declaratiile sale n-au scandalizat sau alarmat politichia romaneasca. Cand Hitler a pus transant problema sudetilor tema nu prezenta nici ea o noutate, sudetii cerusera chiar ei prin 1880 reatasarea la Reich, iar in octombrie 1918 aceeasi problema a fost semnalata presedintelui Wilson de Adunarea Națională provizorie a Austriei, ca in decembrie acelasi an Otto Bauer, ministrul de externe austriac, sa adreseze Corpului diplomatic o nota verbala pe aceeasi tema.

În ianuarie 1919, acelasi Otto Bauer, intr-un interviu in Le Temps prezenta problema Auchlussul-ui ca pe un lucru natural.

In 1938, cand Carol al II-lea face o vizita la Londra cu scopul de a contribuie la inarmarea Romaniei, Anglia refuza pe motiv ca are nevoie urgenta sa se inarmeze ea insăsi. Franta se grabea si ea sa se inarmeze intarziata fiind de greve in industria de armament si politica Frontului National, deci nici ea nu putea contribui la înarmarea României.

Pentru Germania, neutralitatea României, era însa o absoluta necesitate.

In 20 aprilie 1939, Grigore Gafencu, noul minstru de externe al Romaniei era la Berlin, desi situatia Romaniei era delicata fiindca acceptase deja garantiile Anglei si Frantei. Pentru Germania, insa, neutralitatea Romaniei reprezenta, la acea ora, era o absoluta necesitate, avandu-se in vedere petrolul si produsele alimentare romanesti. „din chiar expunerea vizitei la Georing, la Ribbentrop si Hitler, reiese ca dorinta Reich-ului era ca Romania sa nu participe la incercuirea Germanei si sa primeasca, alaturi de garantiile Frantei si Angliei, si garantia Gemaniei”.

Gafencu, insa, gafeaza crezand ca va insela vigilenta germana prin invaluire, in mintea lui nascocind doar o invaluire psiholigica, asa cum va gafa si trei luni mai tarziu, sfarsit de iulie 1939, cu o luna inaintea odiosului pact Ribbentrop-Molotov, in timpul vizitei comisarului adjunct al poporului (sovietic) Potemkin la Bucuresti, dupa un lung periplu la Londra si Paris, când se lasă vrajit de manierele curtenitoare ale oaspetelui sovietic care aduceau aminte de vechiul regim (țarist).

Pamfil Șeicaru, constata, pe buna dreptate ca „multi natarai a intalnit acest rafinat diplomat in calatoria lui de adormire a celor pe care ii asigura” (de bunele intentii ale Moscovei care vrea pacea si intelege sa apere pacea prin mijloace pacifice), „Ori, vechiul regim era Rusia Tarista, care ne-a dorit pieirea… Nici un moment Basarabia n-a fost socotita de Rusia sovietica dacat ca un teritoriu vremelnic ocupat”. Ori, Gafencu, cum avea s-o marturiseasca in memoriile sale „Ultimele zile ale Europei”, merge chiar mai departe, lamurind ca „aceste declaratii m-au incurajat sa-i expun in detalii politica noastră.

Nu i-am ascuns sperantele pe care le punem intr-un acord intre puterile occidentale si Rusia, pentru apararea securitatii generale. Daca noi nu participam direct la negocieri, este pentru a nu provoca suparatoarele reactii ale Germaniei si a nu mai agrava o situatie deja foarte incordata, Dar garantiile pe care noi le-am acceptat de la Anglia si Franța, neincrederea pe care uneltirile Axei le inspira opiniei noastre publice, atitudinea guvernului si, inainte de toate, concentrarea fortelor noastre armate de-a lungul frontierelor occidentale, totul dovedeste net de ce parte ne simtim noi amenintati si contra cui intelegem noi sa ne aparam”, furnizand astfel, printr-o prosteasca infatuare, informatii tocmai inamicului nr. 1, entuziasmat ca la sosirea la Bucuresti, in drumul sau, Potemkin „asigurase deja trei parti din Balcani” (!), asigurare care, pentru noi n-a mai facut doua parale o luna mai tarziu. Asta era politica de incercuire morala nascocita de mintea ministrului de externe al Romaniei.

Revenind la aprilie 1939 si vizita aceluiasi Gafencu la Berlin, Gafencu reda in cartea sa trei declarații foarte importante si interesante pentru destinul Romaniei, in intalnirile avute cu oficialii germani. Prima este cea a lui Georing:

„Aceasta politica, condusa de Londra, este periculoasa, mai ales pentru D-stra. Reich-ul isi aminteste de 1914; el nu va admite niciodata sa se lase incercuit; el nu vrea sa lupte cu lumea intreaga…Daca Romania este prietena noastra, noi o dorim mare si puternica. Daca ea insa participa la politica de incercuire, noi o vom abandona poftelor vecinilor sai unguri si bulgari”.

Hitler declara și el:

„Ni se atribuie intentia de a vrea sa refac grandoarea Ungariei. Pantru ce as comite o asemenea imprudenta? O Ungarie mare ar putea fi jenanta pentru Reich. Ungurii ne-au aratat totdeauna cea mai perfecta ingratitudine: ei nu au nici o atentie si nici o simpatie pentru minoritatea germana. In ce ma priveste, eu nu mai interesez decat de germanii mei.

I-am spus fără ocol contelui Csaki,…, regentului Horty si lui Imredy: minoritatile germane din România si Iugoslavia nu vor sa se intoarca la Ungaria; ele sunt mai bine tratate in noua lor patrie. Si ceea ce minoritățile germane nu vor, nici Reichul nu vrea. Evident ar fi o ratiune ca noi sa-i protejam pe unguri; ei au fost alaturi de noi în timpul marelui război. Dar aceasta nu este cu totul exact. Noi am fost alaturi de ei, pentru a le veni in ajutor in razboiul pe care Austro-Ungaria il provocase atat de imprudent. Daca as fi fost la putere in 1914, eu nu m-as fi supus pur si simplu ultimatimului Berchtold, Tisza & Co.

As fi intervenit în negocierile dintre Austro-Ungaria si Serbia.

Era absurd sa fac razboi pentru a salva prestigiul Austro-Ungarei. Batranul imperiu al Habsburgilor era un anacronism, un stat imposibil de aparat. El intetea ura si folosea pe unguri contra romanilor, pe cehi contra germanilor, pe slovaci contra ungurilor si asa mai departe. Iata de ce, cu toata originea mea austriaca eu n-am luptat pentru Austo-Ungaria.

Eu am tinut, ca german, sa ma inrolez in armata germana….eu as fi propus impartirea Austro-Ungariei dupa criteriul etnic; germanii la Germania, polonezii la Polonia, serbii la Serbia si romanii la Romania. Principiul nationalitatilor…trebuie sa fie la baza oricarei ordini durabile.

Este ratiunea pentru care eu nu ma voi atinge de Romania. Nu voi incuraja nici o revendicare contra ei, atata timp, bineinteles, cat imi va fi permis sa contez pe prietenia ei.”

Si (tot Hitler): „Garantiile anglo-franceze nu va vor servi la nimic. Eu cunosc slabiciunea Dv. pentru Franta. Cu totul alta va fi atitudinea mea daca Dv. veti participa alaturi de Soviete la aceasta vasta incercuire a Germaniei pe care o prepara guvernul de la Londra.”

Politica de incercuire a Germanei fusese conceputa de Richelieu si a fost continuata de Mazarin cu scopul de a mentine Germania faramitata intr-o multime de state subventionate de Franta, „chestiunea germana” fiind foarte importanta pentru occidentul european. Napoleon al III-lea isi punea problema, asa cum vedea Tocqueville in „Souvenirs”, daca este in interesul Frantei ca Germania sa ramana impartita (confederatie de puteri independente), cu o Polonie si o Rusie care sa fie intotdeauna in spatele ei, dar recunoscand pericolul pe care Rusia il reprezenta pentru independenta Europei, sau sa favorizeze o unire a popoarelor de rasa germanica, ca o opozitie contra rusilor. Astfel, duelul franco-german, vedem, are vechi state de plata in hegemonia europeana.

(Pamfil Seicaru, „Adevarul trebuie amintit. Politica Românei. 1933-1944”, Madrid, 24 mai 1980, reeditata Fides, Iasi, 1998)

Din memoriile printului Sturdza aflam ca acestea tatonari ale Germaniei datau chiar dinainte de ’39:

“22 Octombrie 1934- Generalul Hermann Goering, reprezentant al lui Hitler, se prezintă în fata reprezentantului României la Berlin (Petrescu-Comnen). Oferta Germaniei: garantarea tuturor frontierelor, inclusiv cele cu Ungaria si Rusia Sovietică; armament modern pentru fortele armate românesti. Germania nu cere României să renunte la vreuna din aliantele acesteia. Singurul lucru pe care Germania îl cere în schimb este promisiunea ca România să se opună oricăror încercări ale trupelor sovietice de a trece pe teritoriul românesc.

Titulescu, Ministrul Afacerilor Străine al României, care promisese deja Frantei si Cehoslovaciei că va permite trupelor sovietice să treacă prin România în cazul unui conflict european, ascunde raportul lui Petrescu-Comnen și nu-l raportează Guvernului, urmărind să întârzie un astfel de tratat până când ar fi fost prea târziu pentru a mai fi luat în considerare

20 Noiembrie 1934- Informat de autorul acestor rânduri despre trădarea lui Titulescu, Gheorghe Brătianu, liderul Partidului Liberal Dizident, pleacă la Berlin pentru a se întâlni cu Goering. Goering repetă oferta Germaniei, insistând asupra faptului că României nu i se cere să-si abandoneze aliantele. Dorinta Germaniei de a avea asigurarea că trupele sovietice nu o vor putea ataca trecând prin România este atât de serioasă încât propunerea este făcută iar si iar de către Hitler si Goering către atașatii români la Berlin si către Guvernul român până în pragul izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Un ultim refuz al României îl va face pe Hitler să-si schimbe, momentan, atitudinea fată de Rusia Sovietică si să încheie Pactul Ribbentrop-Molotov.

3 Noiembrie 1936- Atasatul militar german la Bucuresti, colonelul Schunke, se prezintă în fata lui Petrescu-Comnen. Reînoieste oferta Germaniei pentru România. Insistă din nou asupra faptului că Germania nu se asteaptă ca România să-si abandoneze vreo aliantă. Germania cere doar ca România să se opună oricărei încercări a sovieticilor de a trece prin tară. Dacă Bucurestiul continuă să respingă prietenia Germaniei, Germania va fi fortată să-si caute aliati în altă parte.

16 Noiembrie 1936- A doua vizită la Berlin a lui Gheorghe Brătianu. Se întâlneste cu Hitler si cu Goering. Ambii insistă asupra necesitătii ca Germania să fie asigurată că sovieticii nu vor putea să treacă prin România fără opozitia românească. Ambii îsi reînoiesc propunerea de a oferi cel mai modern echipament militar trupelor românesti. României nu i se cere să abandoneze vreo aliantă.

20 Februarie 1937- O nouă întâlnire Goering – Petrescu. Goering reinoieste oferta de garantare a tuturor frontierelor românesti si a armamentului pentru armata română. Cu o singură conditie – România să promită să apere frontierele împotriva oricărei încercări sovietice de a trece pe teritoriu românesc. Petrescu-Comnen răspunde că nu îi este permis să discute termeni politici ci doar economici. Goering îi spune că e invitat de Hitler care doreste să confirme personal propunerea Germaniei. Petrescu nu va răspunde vreodată acestei invitatii

20 Martie 1937- Ultima întâlnire dintre Goering si Petrescu. Goering reinoieste propunerea Germaniei si promite armatei române cel mai modern armament si chiar cele mai secrete echipamente. Cu o singură conditie – să promitem că ne vom apăra frontierele. Petrescu declară în numele Guvernului României că România nu va semna vreodată un tratat care i-ar putea aduce greutăti cu Sovieticii. “

http://www.vintageromania.com

Din “In spatele cortinei de fier. Romania sub ocupatie ruseasca” a lui George Manu, aflam si de ce insista atat de mult Germania ca Romania sa nu permita trupelor rusesti sa traveseze teritoriul romanesc ( in condițiile in care Germania, confruntata cu pericolul rusesc incă din interbelic, când Viena era cuibul de unde se punea la cale comunizarea Europei, “orașul roșu”):

“…accesul in Occcident nu poate fi asigurat URSS-ului decat prin anexiunea Poloniei. Aceasta conditie prealabila este necesara pentru ca Rusia sa poata culege fructele comunizarii Germaniei.

De asemenea, accesul spre sud, spre Mediterana si spre drumurile marelui comert mondial, ca si accesul catre tarile dunarene din centrul Europei, nu pot fi asigurate pentru Rusia decat daca ea devine stăpana teritoriului romanesc.

Numai prin România Rusia poate sa comunice liber cu satelitii săi slavi din sud, Bulgaria si Iugoslavia, numai prin România ea va putea intrebuinta in toate imprejurarile marea cale dunareana , adevarat canal de scurgere pentru exploatarea economica a intregii Europe centrale, pana la Tirol, in Bavaria, in Moravia, adica drumul normal pentru dominarea politica a intregii regiiuni…caile ferate care ar conduce din Rusia catre Sud si catre Mediterana, trec toate prin teritoriul romanesc…Tranzitul rusesc spre bazinul dunărean trece, de asemenea, prin România.

Calea de acces cea mai naturala este Dunarea, navigabila de la varsare pana la Regensburg. Prin aproape trezeci de porturi romanesti, bulgare, iugoslave, ungare, slovace, austriece si bavareze, toate foarte bine legate cu o retea feroviara…Dunarea prezinta accesul cel mai comod si cel mai putin scump…Gurile Dunarii sunt in puterea Romaniei…Pentru a putea domina politiceste si economiceste Europa si sudul Oriental, Rusia are absoluta nevoie sa fie stapana necontestata a Romaniei…(si) oricine vrea sa opreasca Rusia în tendințele sale expansioniste imperialiste, trebuie sa o opreasca în România.”

 

By ||Trianon 100

16/11/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: