CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 15 NOIEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 15 noiembrie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1579: A murit la Deva, teologul ungur ardelean Ferenc David, fondatorul Bisericii Unitariene din Transilvania,  primul episcop al bisericii unitariene din Transilvania. După obiceiul umanist al epocii și-a latinizat numele în Franciscus Davidis.

David s-a născut la Cluj în jurul anului 1520, tatăl său fiind un meșter sas, mama lui o unguroaică din Cluj.

După terminarea studiilor la Wittenberg în anul 1551, a fost mai întâi rectorul gimnaziului catolic din Bistrița, iar după convertirea sa la credința lutherană a activat în 1554 ca pastor evanghelic la Petriș.

 

 

 

 

 

Un an mai târziu  devenit rector evanghelic s-a mutat la Cluj,unde a indeplinit functia de  superintendent al lutheranilor din oraș. În 1564, după separarea definitivă a calvinilor maghiari de evanghelicii lutherani (sași), a fost ales episcop calvinist al bisericilor maghiare din Transilvania și numit pastor la curtea principelui transilvan Ioan al II-lea Sigismund Zápolya.

Dr. Alexa Popovici menționează că: „de la David Ferenc au rămas un număr de 26 lucrări scrise, printre care se numara  cea tipărită în 1570 la Cluj cu titlul „Konyvecske az igazi kereszteny keresztsegrol” (Despre adevăratul botez creștin).

 

 

 

 1629: A decedat la  Alba Iulia, Gabriel II Bethlen (în maghiară Gábor Bethlen) (n. ca. 1580, la Ilia), principe al Transilvaniei între 1613-1629 . Începând cu 1619  a fost lider al mișcării antihabsburgice din estul și nordul Ungariei în contextul Războiului de Treizeci de ani, în care Transilvania s-a situat de partea puterilor oponente Sfântului Imperiu Romano-German.

 

 

 

 

 

Imagini pentru gabriel bethlen"

 

 

 

 

 

A încercat să ajungă stăpânitor al Moldovei și al Munteniei, pe care ar fi dorit (potrivit unor istorici români), să le unească sub numele de Dacia 

 Bethlen a murit pe 15 noiembrie 1629, după ce a asigurat alegerea la conducerea Transilvaniei a soției sale, principesa Ecaterina de Brandeburg.  

El a reprezentat una dintre cele mai originale personalități ale secolului său: în ciuda credinței calviniste, el n-a încercat niciodată să limiteze libertatea religioasă a subiecților săi, ajutându-l chiar pe iezuitul Kaldy în traducerea și publicarea unei versiuni ale Sfintelor Scripturi.

 

 

 

 

1813: Inginerul, poetul și dramaturgul român Gheorghe Asachi deschide cu sprijinul mitropolitului  Veniamin Costache şi cu aprobarea data prin “anaforaua”  domnitorului Moldovei, Scarlat Calimah, la Academia domnească din Iaşi,  o clasă specială  cu predarea  în limba română, pentru  pregătirea inginerilor hotarnici.

Gheorghe Asachi a devenit profesor al cursurilor de matematică teoretică (aritmetică, algebră şi geometrie) şi aplicaţii practice de geodezie, inginerie şi arhitectură în limba română .

La 18 iunie, cursanţii acestui “clas”, între care: Alexandru Calimah, fiul domnitorului şi Teodor Balş, viitor caimacan al Moldovei, au susţinut, cu rezultate bune, examenul general public şi au intrat în posesia “Diplomei de inginer hotarnic”.

 

 

 

Se înfiinţa astfel la Iaşi primul “nucleu“ al învăţământului tehnic superior din întregul Principat al Moldovei.

Cursul a funcţionat pană în 1818. Paralel cu el, Gheorghe Asachi a sustinut o intensă activitate culturală şi literară.

 

 

 

 

1836 (15/27): Se înfiinţează in Moldova, Conservatorul filarmonic şi dramatic din  Iaşi, deschis sub direcţia lui Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri (tatal) şi a vornicului Ştefan Catargiu, cu scopul expres de “a învăţa pe elevi muzica vocală şi declamaţia” în limba română.

În noiembrie 1840, Conservatorul şi-a încetat activitatea.

 

 

 

 

 

 

 

 

asachi

 

 

 

 

 

 

Primăria oraşului Iaşi, recunoscătoare faţă de personalitatea marcantă a lui Gheorghe Asachi, cel ce şi-a pus  “pecetea sa întemeietoare” pe multiplele ctitorii de cultură, artă şi tehnică, la stăruinţa unui grup de iniţiativă, în frunte cu Vasile Alecsandri, a comandat execuţia unei statui a marelui cărturar, sculptorului Jean Georgescu. Statuia de marmură, a fost realizată în 1887.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1836: Oraşul Brăila este declarat port liber – “porto-franco“.

 Dupa 289 de ani de ocupație otomană, Brăila a fost reintegrată Țării Românesti, în urma războiului ruso-turc din 1828-1829, incheiat prin semnarea Tratatului de Pace de la Adrianopol din 2/14 septembrie 1829.

Aceasta a condus la obtinerea libertatii de navigatie pe Dunare si pe mare pentru Tara Romaneasca, ceea ce inseamna desfiintarea monopolului otoman asupra marfurilor romanesti.

In consecinta, Braila a cunoscut un avant economic fara precedent in istoria sa, stimulat si de obtinerea, in 1836, a statutului de porto franco (port care nu impune plata taxelor vamale).

Libertatea comertului in portul Brailei conduce la o crestere spectaculoasa a numarului de vase straine venite aici  pentru comert. Astfel, in anul 1831, vor sosi la Braila pentru a face comert 111 vase,  in 1837 vor intra 449 de vase, iar in 1838 sosesc  685 de vase.

 

 

 

 

 

 

1836: Apare primul manual didactic de desen şi arhitectură românesc: “Elemente de desen şi arhitectură” de Carol Valstein, pictor, profesor la Colegiul Sfîntul Sava din Bucureşti, in Muntenia.

 

 

 

 

 

 

 

 

1845: S–a născut în com. Ghindăoani, județul Neamț, filosoful, poetul si  omul  politic român, Vasile Conta; (m. 21 aprilie 1882, Iași ).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 A fost și un mare iubitor și apărător al Basarabiei.  Între anii 1865 – 1869, pe când era elev în ultimele clase ale Liceului Național din Iași, și-a petrecut vacanțele pe pământul Basarabiei, la Cahul , unde tatăl său, preotul Grigore Conta, era protoiereu, (aici a ajuns dupa ce a plecat de la Ghindăoani – Neamt). La vremea respectivă, sud-vestul Basarabiei aparținea Principatelor Unite, in urma infrangerii Rusiei in Razboiul Crimeei.

Coleg de clasă cu Ion Creangă, prieten cu Mihai Eminescu, Vasile Conta ocupă în 1873 postul de profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din Iași. Din 1873 frecventează ședințele Junimii, unde ține conferințe asupra teoriei fatalismului și își publică în Convorbiri literare primele sale lucrări filosofice.

El s-a manifestat ca un militant pentru progresul multilateral al tânărului stat național Romania , pentru apărarea și consolidarea independenței, pentru dezvoltarea industriei, a comerțului autohton, a învățământului și a culturii.

A susținut „prelecțiuni populare”, organizate sub auspiciile „Junimii”, intitulate: „Materialismul”, „Fetișismul”, „Starea economică” etc., apreciate de mari oameni de cultură, printre care și Mihai Eminescu, pe atunci redactor al „Curierului de Iași” și membru al „Junimii”. Deși participant la ședințele „Junimii”, și-a păstrat independența de gândire și de acțiune în politică. La 20 iulie 1880 devine ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor.

La 10 aprilie 1881 demisionează din guvern și activează ca membru al Curții de Casație. Bolnav de ftizie, a facut  o ultimă călătorie în Italia, înainte de a muri. Corpul său a fost transportat la Iași, unde i s-au făcut funeralii naționale.

Lucrările sale filosofice s-au tipărit și în limba franceză la Paris, Bruxelles și Iași, bucurându-se de apreciere dincolo de granițele țării. A fost un dept al determinismului universal, iar  filosofia sa materialistă si ideile lui ateiste au avut un ecou în țară, găsind adepți atat printre oamenii de știință, ca și în rândurile tinerilor; pentru unii dintre aceștia ea a constituit o punte de trecere spre concepția marxistă.

Operele sale filosofice principale, publicate în timpul vieții sau postum, au apărut atât în românește cât și în franceză, mai toate bucurându-se de prefețe sau recenzii elogioase ale unor mari gânditori români și străini.

Astfel, Teoria fatalismului, apărută în românește în anii 1875-1876, va fi tradusă în limba franceză de D. Rosetti-Tescanu, cu o prefață de L. Büchner, va apărea la Paris în 1895; Originea speciilor, apărută în Convorbiri literare în anul 1877, va fi tipărită în limba franceză în 1888, la Iași; Încercări de metafizică (1879) va apărea și în franceză, la Bruxelles, în 1880 cu titlul Introduction a la Métaphysique.

 

 

 

 

 

 

1855 (15/27): Se deschid oficial cursurile Şcolii Tehnice de Telegrafie din Bucureşti.

În acest an s-au înfiinţat şcoli de telegrafie la Bucureşti şi la Iaşi, care au pregătit personal român pentru deservirea posturilor telegrafice. În anii 1858-1859 liniile telegrafice române au fost preluate de la austrieci.

 

 

 

 

 

 

 

1868: S-a născut biologul Emil Racoviţă, membru şi preşedinte al Academiei Române, primul explorator român în Antarctica. În 1897 – 1899 a participat la expediţia stiintifica întreprinsă de vasul “Belgica” în Antarctica.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost  fondatorul biospeologiei (1907) şi al primului institut de speologie din lume (Cluj, 1920); A explorat numeroase peşteri din Franţa, Spania, Algeria, Italia şi Slovenia). A fost  membru titular al Academiei Române din 1920, preşedinte al acestui for (1926-1929).

În 1920, la Universitatea din Cluj, a  organizat  primul Institut de Speologie din lume; (m. 19 noiembrie 1947).

 

 

 

 

 

 

 

 

1876: S-a născut Anne – Elisabeth de Noailles (pe numele său adevărat Ana Elisabeta Bibescu Basarab Brâncoveanu), scriitoare franceză de origine română, prima femeie admisă în Academia Română – membru de onoare străin al Academiei Române din 1925 (m. 1933) , contesă De Mathieu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost prima femeie membră a Academiei Regale din Belgia şi a fost aleasă membră de onoare a Academiei Române, alături de cântăreaţa de operă Elena Măcărescu, fiind primele femei admise în această instituţie; (m. 30 aprilie 1933).

 

 

 

 

 

 

1888: A murit Ion I. Câmpineanu, primul Guvernator al Băncii Naţionale a României, fiul lui Ion Câmpineanu  (n. 1798 – d. iunie 1863), unul dintre boierii progresiști din Țara Românească, cu preocupări culturale, participant la Revoluția de la 1848.

Ion I. Câmpineanu, născut în 1841, a fost de asemenea ministru de justiție, ministru de finanțe, de externe.

O stradă din București îi poartă numele (Str. Ion Câmpineanu, fostă Strada Regală . NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii sale ziua de 13 noiembrie 1888.

 

 

Imagini pentru Ion I. Câmpineanu,photos"

 

 

 

 

Ion I. Campineanu a fost un politician roman, membru al Partidului National Liberal. 

A indeplinit mai multe functii guvernamentale si publice, printre care cele mai importante au fost:

    ministru de justitie (27 ianuarie – 23 septembrie 1877)

    ministru de finanțe (23 septembrie 1877 – 25 noiembrie 1878; 25 februarie – 15 iulie 1880)
ministru de externe (in 1878 – 1879 si 1885)
ministru de domenii (1 aprilie 1883 – 2 februarie 1885)
primar al Bucureștiului (1887)

A fost primul guvernator al Băncii Naționale a României, în perioada 1880-1882, și va reveni în aceasta functie la inceputul anului 1888 rămânând în acest post până la moartea sa.

A fost investit pe 15 iulie 1880 fiind responsabil pentru organizarea imprimeriei și tipărirea primelor bilete de banca și a regulamentului interior al instituției.

 

 

 

 

1896: S-a născut  la Iasi, savantul român Horia Hulubei, fizician atomist, membru al Academiei Române; (d.22 noiembrie 1972).

Studiile superioare, pe care le începuse în 1915, la terminarea liceului, sunt întrerupte de intrarea în război a României. Participă, având gradul de sublocotenent, la bătălia de la Mărășești. Face parte din grupul de tineri trimiși de șeful misiunii militare franceze în România, generalul Berthelot pentru a deveni piloți militari.

Participă în calitate de pilot de vânătoare la operațiunile de pe frontul de Vest, fiind rănit și decorat cu ordinul Legiunii de Onoare.

În 1922 își reia studiile obținând în 1926 licența în științe fizico-chimice. Se dedică învățământului, devenind pe rând, preparator, apoi asistent la catedra de chimie fizică a Universității din Iași.

Lucrează ca cercetător cu întreruperi, între anii 1927— 1938, în Laboratorul de Chimie Fizică de la Sorbona, Paris, condus în acea perioadă de savantul Jean Perrin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În 1933, își ia doctoratul în fizică la Paris, ajungând director de cercetări la Universitatea din Paris. Horia Hulubei activează susținut în țară, fiind, pe rând, conferențiar, profesor, la universitățile din Iași și apoi București, unde, pe lângă intensa muncă de cercetare științifică, are o foarte bogată activitate de cercetare și organizare a Institutului de Fizică a Academiei Române, creat la 1 septembrie 1949 și pe care îl conduce până în anul 1965, când trece la conducerea Institutului de Fizică Atomică, atunci nou creat.

În perioada 1941-1944, profesorul Horia Hulubei a deținut funcția de rector al Universității din București

In 1948 a înfiinţat şi organizat Institutul de Fizică din Bucureşti, iar în 1956, Institutul de Fizică Atomică .

A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935, membru titular începând cu 3 iunie 1941 și președintele secției a II-a fizică a Academiei de Științe din România .

A fost ales membru corespondent al Academiei Române pe 26 mai 1937, iar pe 27 mai 1946 este ales membru titular.

În 1948 a fost  îndepărtat de regimul comunist din Academie , dar în 2 iulie 1955 a fost  repus în drepturi.

 

 

 

 

 

 

1898: S-a născut la Iași, criticul, eseistul, poetul și teoreticianul literar franco-român de etnie evreiască, Bazil Fundoianu, alias Benjamin Fondane (pseudonimele literare ale lui Benjamin Wexler [ortografiat și Wechsler]).

În 1923 se expatriază, stabilindu-se la Paris, dar păstrează legăturile de prietenie cu scriitorii români și publică constant în revistele de avangardă din România,  Integral, Unu, sau Contimporanul.

De altfel, unicul volum de poezii publicat în timpul vieții și dedicat „virtual” lui Ion Minulescu, „primul clopotar al revoltei lirice românești”, intitulat ”Privelișt”, îi apare în 1930, după plecarea din țară.

 

 

 

 

 

 

 

Image result for alias Benjamin Fondane

 

 

 

 

 

A tradus în franceză versuri din creația lui Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Vinea și Ion Minulescu.

 

În timpul ocupației germane a Franței este arestat de către Gestapo împreună cu sora sa mai mare Lina, în urma unui denunț cu privire la faptul că erau evrei. Amândoi au fost închiși în lagărul de la Drancy, de unde câțiva prieteni, între care Emil Cioran, care va evoca episodul în volumul său, Exerciții de admirație, Stephane Lupasco, Paulhan, au obținut eliberarea sa, dar nu și pe a Linei, care nu avea încă cetățenia franceză.

Fondane refuză să părăsească lagărul fără sora sa, Lina. Ei au fost deportați la Auschwitz în mai 1944. Urma Linei s-a pierdut, iar Fondane va muri după câteva luni, la 2 octombrie 1944, la Birkenau.


Creația poetică originală franceză a lui Benjamin Fondane a fost adunată în volumul antologic Le mal des fantômes (1980), titlul fiind ales chiar de autor și trimis soției sale, Genevieve, prin intermediul unei scrisori testament, scrisă în lagărul de sortare a evreilor de la Drancy. Scrisoarea aceasta conținea indicații precise asupra modului în care trebuia editată opera sa. Acest volum antologic a fost publicat târziu, după dispariția lui tragică, alcătuit din câteva cicluri separate de versuri Ulysse, l’Exode, Titanic, Au temps de poème, Poèmes épars.

 

 

 

 

 

 

 

1906: S-a născut la Chișinau (15/28 noiembrie), profesorul  Dimitrie Ioan Mangeron, matematician, membru corespondent al Academiei Române; (d.27 februarie 1991, Iasi).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Nu a fost membru al Partidului Comunist si a fost primit în Academia Romana în 1990, dupa Revoluție.

Mangeron este unul dintre matematicienii cei mai prolifici din România. A publicat peste 600 de lucrări, inclusiv o monografie amplă în 3 volume, consacrată mecanicii corpului rigid, care a fost domeniul principal de interes științific.

Era poliglot. Citea în 10 limbi și publica în 6 limbi.A fost membru a peste 25 de societăți științifice internaționale, inclusiv a Societății Americane de matematică, a Societății Internaționale de astronautică ș.a.

 

 

 

 

 

 

 

1911: S-a născut la Moroeni (judetul interbelic Dambovita), Alexandru Ciorănescu, lingvist, etimolog, istoric, poet, prozator român ; (m. 25 noiembrie 1999, în Insulele Canare, Spania).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A avut de asemenea o prodigioasă activitate de traducător, profesor şi diplomat. S-a stabilit în Spania, din 1948 fgăcându-se remarcat ca  romanist de reputaţie internaţională. A  publicat lucrări esenţiale de istorie literară română şi de literatură comparată.

A cercetat, prezentat şi tradus în limba franceză textele rămase de la Cristofor Columb, al cărui biograf şi analist a devenit; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1991; frate cu Ioan şi George Ciorănescu.

În orașul  Santa Cruz de Tenerife  o strada poartă numele Alejandro Cioranescu, în semn de omagiu și recunoștință față de unul dintre cei mai importanți istorici și geografi ai Insulelor Canare.

A vizitat România abia în anul 1991. 

 

 

 

 

1916: S-a înfiinţat Serviciul foto-cinematografic al Armatei Române.

 

 

 

 

 

 

1917: Guvernul rus adoptă „Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia„, care proclamă egalitatea şi suveranitatea popoarelor dezrobite din Rusia, dreptul lor la autodeterminare pînă la separarea şi formarea de state independente, abrogarea tuturor privilegiilor şi restricţiilor naţionale şi naţional-religioase, precum şi dreptul de liberă dezvoltare a tuturor popoarelor asuprite şi exploatate şi a minorităţilor naţionale din fostul Imperiu Tarist.

 

 

 

 

 

 

1918 Consiliul Naţional Român din Bucovina hotărăşte  în unanimitate „unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României”

 Acesta este al doilea mare moment din procesul de reîntregire națională a statului unitar român. Un prim act se săvârșise la 27 martie/9 aprilie 1918, când teritoriul cuprins între Prut, Nistru, Marea Neagră cunoscut sub numele de Basarabia, se unise, prin voința Sfatului Țării, cu România. Acest Consiliu, care a formulat dorinţa unirii Bucovinei cu România, s-a constituit la 14/27.X.1918. Bucovina a fost desprinsă din Moldova la 7.V.1775. „Ziua Bucovinei” a fost stabilită pe 28 noiembrie prin Legea 250/2015 (15/28)

 

 

 

 

 

 

 

1920: S-a înfiinţat, în conformitate cu  Decretului Regal nr. 4822 din 11 noiembrie 1920, Şcoala Politehnica din Timişoara (azi Universitatea Tehnică).

 

 

 

 

 

 

 

 

1924: Apare revista săptămînală “Mişcarea literară” la Bucureşti, România interbelică. Revista a activat sub conducerea lui Liviu Rebreanu pînă la 17 octombrie 1925.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1932:  A decedat sergentul erou Constantin Ţurcanu,luptător în  Răzoiul de Independenţă, imortalizat de Vasile Alecsandri în faimoasa sa  poezie „Peneş Curcanul”; (n.1854).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Constantin Ţurcanu a fost sergent în Regimentul 25 Infanterie şi a devenit faimos după batalia de la Grivita. A luptat apoi la Rahova. În  1913 a luptat din nou în Bulgaria, în al Doilea Razboi Balcanic , iar în  Primul Razboi Mondial   a luptat pe frontul de la Tisa, fiind avansat la gradul de plutonier major.

Marele poet roman Vasile Alecsandri i-a dedicat o poezie lui Peneş Curcanul, în care cântă vitejiile acestuia şi a celor “9 din Vaslui”, în lupta pentru independenţa României.

Despre momentul înmormântării lui Vasile Alecsandri se relatează că atunci când a fost momentul să fie ridicat sicriul, din mulţime s-a auzit comanda: “Cei nouă din Vaslui şi cu sergentul zece…Ridicaţi!”.

Astfel a fost purtat marele poet pe ultimul drum de către “curcanii” lui Peneş.

 

 

 

 

 

 

 

1939: S-a născut la Cislău (jud.Buzău), Ştefan Sileanu, actor şi artist plastic.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoţia 1965), după ce a renunțat la doi ani de studiu la Institutul de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu”. A fost actor la Teatrul Național din Tîrgu Mureș și la Teatrul Nottara din București.

 

 

 

 

 

 

 

Image result for photos stefan Sileanu

 

 

În 1979 a jucat rolul titular în filmul istoric „Vlad Țepeș” în regia lui Doru Năstase.

Pasionat de pictură, a avut mai multe expoziții.Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1994. 

 

 

 

 

 

 

 

 1943: Se constituie pe teritoriul U.R.S.S., din dispoziția  guvernului sovietic, Divizia de voluntari “Tudor Vladimirescu“, alcătuită din prizonieri români, cu scopul luptei împotriva Germaniei naziste și a aliaților acesteia.

 Îndoctrinaţi de emigranţi comunişti români şi de propagandişti sovietici, ei trebuiau să activeze în procesul de comunizare a României.

 

 

 

 

 

 

 

 1943: A încetat din viaţă Ilie Moscovici (n.1885, Băiceni, jud.Iaşi), om politic român, membru al conducerii Partidului Socialist din România (1920) şi al conducerii Partidului Social-Democrat din România (1927-1943).

 

 

1950: S-a născut la Lausanne, in Elvetia, Principesa Elena a României, fiica regelui Mihai al României.

A fost botezată în confesiunea ortodoxă, la Biserica Ortodoxă din Lausanne.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Principesa Elena este a doua în Linia de Succesiune la Tronul României, după sora ei, Principesa Moștenitoare, și înaintea fiului ei, Principele Nicolae.

 

 

 

 

 

 

1955: Consiliul de securitate al ONU a aprobat primirea în rândurile organizaţiei a 16 de noi state printre care şi Republica Populara Română.

 

 

 

 

 

 

1956: A decedat  principesa Elisabeta a României, fiică a regelui Ferdinand şi areginei Maria; (n.1894).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lisabeta, cum i se spunea în familie, s-a  căsătorit  pe 27 februarie 1921  cu diadohul (prințul moștenitor) George  al Greciei, devenind regină a acestei țări, după un an.

A divorțat în 1935, stabilindu-se în România până în ianuarie 1948,  când a fost nevoită să părăsească definitiv țara împreună cu ceilalți membri ai familiei regale.

Viața în exil și-o petrece la Cannes în Franța, unde a închiriat un apartament și unde a și murit în anul 1956  la vârsta de 62 de ani.

 

 

 

 

 

 

 

1958: S-a născut în orașul Chișinău din RSS Moldovenească, teritoriu aflat sub ocupația sovietică, Doina Marin (Aldea Teodorovici), cantăreață de muzica patriotică, luptătoare pentru unirea R.Moldova cu Romania.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În 1980 a absolvit facultatea de filologie, limbă și literatură română a Universității de Stat din R. Moldova.

Timp de mai mulți ani a lucrat în calitate de profesoară de literatură universală la Institutul “Ion Creangă” din Chișinău.Din 1982, a fost nedespărțită atât în viață, cât și pe scenă, de compozitorul și interpretul Ion Aldea Teodorovici.

Talentul său multilateral, vocea caldă și răscolitoare, frumusețea unică, curajul au impus-o încă de la debut ca pe una din cele mai îndrăgite artiste atât în Republica Moldova, cât și peste hotarele ei.

A participat la cele mai importante  evenimente care au marcat procesul de renaștere a poporului roman din Basarabia, lansând cântece de un profund patriotism, cum sunt “Suveranitate”, “Sfântă ni-i casa” și altele.

Doina Aldea Teodorovici devenise simbolul Republicii Moldova din acei ani.

La începutul anului 1992, pentru talent, muncă îndelungată pe scenă și spirit civic, Doinei Aldea Teodorovici i s-a acordat titlu de Artistă Emerită a Republicii Moldova.

Doina Aldea Teodorovici a decedat împreună cu soțul său, în urma unui tragic accident rutier  pe șoseaua DN2, nu departe de București, în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1968: S-a născut în București, prezentatorul TV și jurnalistul Mircea Radu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1987: A avut loc revolta anticomunistă a muncitorilor de la Braşov.

Miscarea de protest a izbucnit in sectia “440 “Matrite” a Intreprinderii de Autocamioane Brasov dupa ce muncitorii s-au vazut cu salariile injumatățite.

Cum conducerea uzinei nu le-a oferit explicații, lumea a început să protesteze si câteva mii de muncitori s-au îndreptat la primele ore ale dimineții spre sediul Comitetului Județean al PCR pentru a cere socoteală.

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru revolta anticomunistă a muncitorilor de la Braşov photos"

 

 

Pe drum, coloana de protestatari a inceput sa cante “Desteapta-te, romane” si sa scandeze lozinci anticomunsite si impotriva lui Nicolae Ceausescu. Sute de brasoveni s-au alaturat muncitorilor, iar dintr-o actiune de revendicare cu caracter social s-a ajuns la un protest politic, oamenii dorind inlaturarea regimului comunist.

Manifestantii au ocupat sediile Comitetului Judetean si Primariei Brasov, insa actiunea lor a fost rapid inabusita.

Participantii au fost arestati, iar Securitatea si Militia au inceput represaliile impotriva lor.

Liderii revoltei au fost batuti crunt, iar un an mai tarziu 61 dintre ei au fost condamnati cu pedepse la locul de munca intre 6 luni si 3 ani, fiind deportati in diferite colturi ale tarii.

 

 

 

 

1988: A murit Alexandru Teodorescu, violonist şi profesor (n. 1896)

 

 

 

 

 

 

 1991: A murit Ecaterina Fotino-Negru, pianist şi profesor; (n. 1902).

 

 

 

 

 

 

 

1993: A încetat din viaţă istoricul de artă Virgil Vătăşianu, membru titular al Academiei Române (“Istoria artei feudale în Ţările Române”); (n. 21 martie 1902).

 

 

 

 

 

 

1997: Ministrul român de Finanţe şi omologul său vietnamez au semnat un acord privind achitarea, în termen de cinci ani, a datoriilor Vietnamului către România, cifrate la suma de  12 milioane de dolari.

 

 

 

 

 

 

1998: A fost reînfiinţată, la Mediaş, Secţia română a Societăţii Internaţionale pentru Drepturile Omului (SIDO), după un an de la excluderea din forul internaţional pe motiv de inactivitate.

 

 

 

 

 

 

2004: Octavian Morariu a fost ales în funcţia de preşedinte al Comitetului Olimpic Român (COR).

 

 

 

 

 

 

2008: Doisprezece mineri au murit şi alţi 13 au fost internaţi la Spitalul de Urgenţă Petroşani, în urma a două explozii care au avut loc la mina Petrila.

 

 

 

 

 

 

2000: A decedat scriitorul si criticul literar Laurenţiu Ulici, fost director al revistei „Luceafărul” (1990-2000) si vicepreşedinte (1993) şi preşedinte (1995-2000) al Uniunii Scriitorilor din România; (n. 1943).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfântul Paisie de la Neamț

 

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Sfantul Paisie de la Neamt photos"

 

 

 

 

 

 

Sfântul Paisie de la Neamț este unul din marii nevoitori și înnoitori ai monahismului românesc din veacul al XVIII-lea, stareţ al Mănăstirii Neamţ din 1779, cunoscut reformator al vieţii monahale ortodoxe prin centralizarea vetrelor de sihăstrie românească (n.1722, la Poltava/Ucraina)

Este cunoscut si sub numele de Paisie Velicicovski si este pomenit de Biserica Ortodoxa Romana in fiecare an, la data de 15 noiembrie. S-a nascut la 21 decembrie 1722 (la Poltava/Ucraina),ca fiu al protopopului Ioan din Poltava, primind la botez numele Petru.

Luand hotararea de a se calugari, ajunge la manastirile Liubetk si Medvedovschi. Nemultumit de viata de aici, ajunge la Lavra Pecerska din Kiev, unde devine rasofor. Impreuna cu prietenul sau Alexie, decide sa plece in Tarile Romane.

Ajuns in Tara Romanesca vietuieste in schiturile Dalhauti, Traisteni, Poiana Marului si Carnu. Ii cunoaste pe schimonahii Vasile de la Poiana Marului, Onufrie de la Carnu si alti parinti cu viata aleasa.

Dupa o vreme ajunge la Sfantul Munte Athos, unde este tuns in monahism si unde se nevoieste timp de 17 ani. Paraseste Sfantul Munte in anul 1763 si ajunge la schitul Varzaresti, din partile Buzaului.

De aici se indreapta spre Moldova. Este numit staret la Manastirea Dragomirna, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca. Vietuieste aici din anul 1763 pana in 1775, cand, datorita ocupatiei austriece, se retrage cu intreaga obste la Manastirea Secu.

Paisie va primi in dar de la voievodul Constantin Moruzzi Manastirea Neamt. Astfel,  va lasa la Secu pe duhovnicul Ilarion si se  va muta la Neamt.

Numarul vietuitorilor nemteni s-a ridicat la 700, intre care erau moldoveni, munteni, transilvaneni, rusi, ucrainieni, bielorusi, greci, bulgari, sârbi și chiar foști necreștini trecuți la Ortodoxie.

In anul 1791, Paisie a fost hirotesit arhimandrit de către arhiepiscopul Ambrosie Serebrenikov.

In ziua de 15 noiembrie 1794, Paisie a trecut la cele veșnice și a fost îngropat în biserica mare a mănăstirii Neamț.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat in 1988. In sedinta Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 20 iunie 1992, s-a hotarat generalizarea cultului Cuviosului Paisie de la Neamt si in Biserica noastra.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI : 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/15/o-istorie-a-zilei-de-15-noiembrie-video-4/

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

15/11/2019 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

    Comentariu de Ioan M. | 15/11/2019 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: