Rareș Bogdan, fosta vedetă de la Realitatea TV, astăzi europarlamentar și fruntaș liberal, făcea în 2016 o propunere șoc: Arestarea lui Ludovic Orban

 

 

Foto:  Rareș Bogdan                                                                     Ludovic Orban

 

 

 

Rareș Bogdan spunea în 2016: „Propun arestarea lui Ludovic Orban pentru subminarea economiei naționale!”

„Voi face o PROPUNERE șoc! Vreau să propun ARESTAREA tuturor miniștrilor care au fost la conducerea Ministerului Transporturilor din 1990 până astăzi! De ce? Pentru SUBMINAREA ECONOMIEI NAȚONALE!

Pe prostul ăsta de acum nu trebuie să îl aresteze nimeni decât pentru refuz de comunicare datorită fricii de PRESĂ!

România nu poate miza pe Turism din cauza INFRASTRUCTURII MAI MULT DECÂT PRECARE!

Am plecat din Poiană la ora 15.00 și încă nu am ajuns la ieșirea din Predeal spre București. Oricum am înțeles că exact la fel este până la Comarnic.

Vineri după amiază 4 ore de la București la Bran iar acum minim 5 ore până voi ajunge la Redacție la RealitateaTv.

Sper totuși că până la ora 21.00 să ajung…… Oricum să mă urmăriți astă seară la intrarea în emisiune, o să vă placă mult.

P.S. Pentru ca cei ce au condus Ministerul Transporturilor să nu fie singuri cred că ar trebui însoțiți în PUȘCĂRIE și de Șefii CNADNR!

Cum și-au bătut joc de Țara asta toți, incredibil. Degeaba au investit o serie de oameni în Turism, dacă investițiile lor sunt pur și simplu boicotate de Stat prin abandonarea Marilor Proiecte de Infrastructură!”

Printre cei care au condus Ministerul Transporturilor după Revoluție se regăsesc Traian Băsescu, cu 3 mandate, Anca Boagiu, cu două mandate, Radu Berceanu, cu două mandate, Ludovic Orban etc.

Ori merge Orban la pușcărie, ori bagă Rareș Bogdan 10 flotari și 15 Tatăl Nostru, pentru iertarea păcatelor !

Noapte bună, România, oricine te-ar conduce!

 

 

 

Sursa: https://kmkz.ro/de-ras/rares-bogdan-2016-propun-arestarea-lui-ludovic-orban 

Publicitate

ZIUA DE 26 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 26 octombrie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

306: Martiriul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie , izvorâtorul de Mir

Sfântul Dumitru de la Tesalonic / Salonic, a fost un martir creștin, sfânt militar , care a trăit în vremea împăraților Maximian si Diocletian  în cetatea Tesalonic din Imperiul Bizantin, astazi in Grecia.

Este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari sfinți militari, atât în Biserica Ortodoxă, cât și în Biserica Catolică de rit bizantin și de rit roman si se se sărbătorește la data de 26 octombrie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1497: Are loc batalia de la  Codrii Cosminului (o pădure la sud de Cernăuţi), la circa 100 km nord de capitala de atunci Suceava.

Armata moldoveană, condusă de Ştefan cel Mare, se confrunta cu oastea  condusa de regele Ioan I Albert al Uniunii Polono-Lituaniene, care, decimată,  reuşeste cu greu să se strecoare pînă la Cernăuţi.

 

 

 

 

 

 

Jan Albert Jagellon, rege polon 1492-1501	Stejarul lui Ştefan din  Codrii Cosminului, astazi in Ucraina	Stefan cel Mare, domn al Moldovei 1457-1504

 

 

 

Noul rege al Poloniei Jan Albert Jagello, pune în aplicare uneltirea gîndită încă de răposatul lui tată, regele Poloniei Casimir IV Jagello, de a  prelua controlul integral asupra Ţării Moldovei, şi se foloseşte de un şiretlic.

Încă la începutul anului 1497, regele Albert îl înştiinţează pe Ştefan despre organizarea unei campanii împotriva Porţii solicitîndu-i sprijin militar. Ştefan acceptă propunerea dar intuieşte şiretlicul şi se pregăteşte militar întărind totodată şi cetăţile Moldovei.

Marea armată polonă de 120 000 ostaşi (dintre care 80 000 trupe combatante şi 40 000 trupe auxiliare, peste 200 tunuri, dintre care şi unele de calibru mare) urmă să traverseze Moldova pînă la Dunăre pe un itinerar stabilit în prealabil cu Ştefan dar la un moment dat s-a abătut de la traseu asediind cetatea de scaun Suceava.

Ştefan a prevăzut o asemenea mişcare din partea lui Albert, solicitînd în prealabil ajutor militar de la prieteni (trupe de la domnul Munteniei, Radu cel Mare şi de la Voievodul Transilvaniei Bartolomeu Dregffy) şi amplasînd greul trupelor sale (40 000 ostaşi total) nu departe de Roman înafara cetăţilor, păstrînd astfel posibilităţi largi de manevră.

Portarul Sucevii, Luca Arbore, face faţă eroic asediului polon din 26 septembrie pînă în 18 octombrie 1497, după care Ştefan cel Mare încercuieşte trupele polone ce asediau cetatea Suceava demoralizînd prin atacul său marea armată polonă. Prin intermediul Voievodului Transilvaniei polonii negociază retragerea, acceptată de Ştefan cel Mare.

Folosind pretextul abaterii polonilor în retragere de la itinerarul prestabilit Ştefan cel Mare ajunge armata polonă în Codrii Cosminului (amplasaţi pe direcţia Cernăuţi de la Suceava, astăzi pe teritoriul Ucrainei). Ştefan surprinde armata polonă divizată, traversînd Codrii Cosminului, şi organizează o mare ambuscadă în noaptea de 25 pe 26 octombire 1497 cauzînd conform Letopiseţului de la Novgorod pierderi militare enorme de 4 000 morţi pentru armata polonă.

Ajutoarele militare polone (cavaleria mazoviană) sunt distruse de oasta Vornicului Boldur. Ştefan cel Mare i-a urmărit pe poloni pînă la Cernăuţi aplicînd lovituri forţelor militare polone în retragere pînă ce aceastea nu au părăsit integral teritoriul Ţării Moldovei în noiembrie 1497.

Bătălia de la Codrii Cosminului reprezintă un model de artă militară şi o expresie a valorii deosebite a sistemului defensiv aplicat de Ştefan cel Mare al Moldovei.

 

 

 

 

 

 

1596: Se incheie  batalia de la Keresztes ( Mezokerezts, azi in Ungaria) in care  trupele  otomane conduse de sultanul Mehmed al III-lea  înfrâng forțele unite ale imperialilor austrieci  și ale principelui  transilvanean Sigismund Bathory.

Imediat după această bătălie, în decembrie 1596, Mihai Viteazul a făcut pace cu Imperiul Otoman și a primit steagul de domnie de la Inalta Poarta, în schimbul plății tributului.

 

 

 

 

 

 

1624: S-a nascut Dosoftei (numele monahal al lui Dimitrie Barila), mitropolit al Moldovei.

Cunoscând elina, latina, slavona, poloneza şi ucraineana, traduce în româneşte “Psaltirea pre versuri tocmită”, prima operă în versuri tipărită în româneşte;  (d.13 decembrie 1693).

 

 

 

 

 

 

 

 

 Dosoftei  a fost mitropolitul Moldovei (în perioada 1671-1673 şi 1675-1686) şi mare cărturar (primul traducător în limba română al unor cărţi din literatura dramatică şi istorică universală, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii).

A promovat introducerea limbii române în Biserică (primul traducător în română al cărţilor de slujbă religioasă, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox).

Dosoftei a fost cel care a depăşit, pentru prima oară la noi, modelul literaturii religioase; pentru aceasta este considerat „fondatorul poeziei române literare” (m. 1693).

Datorită râvnei sale pentru apărarea Ortodoxiei, a fost canonizat de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Sf. Ierarh Dosoftei fiind prăznuit la 13 decembrie, ziua morţii sale.

 

 

 

 

 

 

 

1673: S-a nascut  Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (martie-aprilie 1693; noiembrie 1710 – iulie 1711), personalitate culturală polivalentă, ales membru al Academiei din Berlin ( la 11 august 1714) la propunerea filosofului Leibniz, autor de lucrări de istorie, orientalistică şi muzicografie.

A pus pe primul plan punând eliberarea Moldovei de asuprirea otomană; după înfrângerea de la Stănileşti (1711) s-a refugiat în Rusia, unde a devenit consilier al ţarului Petru I; după domnia sa va începe, în Moldova, epoca fanariotă.

 

 

 

 

 

 

 

 

Dimitrie Cantemir ( 26 octombrie 1673- 21 august 1723)

Opere principale:

• Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul, scrisă în română şi tipărită la Iaşi în 1698.

• Imaginea tainică a ştiinţei sacrosante 1700.

• Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 – 1705). Este considerată prima încercare de roman politic-social.

• Istoria Imperiului Otoman (Istoria creşterii şi descreşterii curţii otomane), redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 şi 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a prezentat istoria imperiului otoman şi a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa.A insistat şi asupra posibilităţii ca  popoarele asuprite de otomani sa-şi recucereasca libertatea. Lucrarea a fost tradusă şi publicată în limbile engleză, franceză şi germană.

• Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină dar tradus apoi de autor în română (1719 – 1722), cuprinde istoria noastră de la origini până la descălecare. Susţine ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor.Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare documentare române şi străine în limbile latină, greacă, polonă şi rusă.

• Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 – 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin, cuprinde prima hartă detaliată a Moldovei, unic document cartografic despre Moldova timp de un secol; a inventat primul sistem de notare pentru muzica turcească şi şi-a câştigat recunoaşterea europeană, prin lucrarea “Istoria Imperiului Otoman” (1716), tradusă şi tipărită la Londra (1734), Paris (1743), Hamburg (1745); (d.21.08.1723).

 

 

 

 

 

 

 

1802 : Pe teritoriul actual al Romaniei are la ora 12:55  un puternic cutremur de pămant, cu epicentrul in zona Vrancea si o durata de 2 minute și de 30 de secunde.

A fost un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7,9 – 8,2 grade pe scara Richter, cel mai puternic cutremur vrâncean care a fost înregistrat, fiind simțit din Moscova până în Istanbul, Insula Creta si Marea Egee.

 

 

 

 

 

 

 

 

În București s-au prăbușit turlele bisericilor, iar Turnul Colței s-a rupt de la jumătate, prabusindu-se peste un vanzator ambulant.

Caligraful Dionisie Eclesiarhul scria:

„S-au cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București și clopotnița cea vestită, care era podoaba orașului, cu ceasornic au căzut și s-au sfărâmat, și era atunci mare frică.”
Prin “clopotnița cea vestită”, caligraful se referă l-a Turnul Colțea.

Altă mărturie:

„În zioa de Vinerea Mare, la leat 1802, octomvrie 14, la 7 ceasuri de zi, s-au cutremurat pământul foarte tare. Aici în București s-au ruptu și turnul cel înalt Colțea, care era podoaba orașului, iar din casele boerești și din cele de obște prea puține au scăpat zdravene. În multe locuri s-au desfăcut pământul, eșind nisip și apă. Și a doa zi, iarăș s-au cutremurat, dar nu așa tari, la 3 ciasuri den zi.”

Au izbucnit multe incendii, probabil din cauza răsturnării sobelor. Pământul s-a despicat în unele locuri, apă verde cu miros de sulf țâșnind afară.

Cea mai puternică replică a avut loc la ora 5, dar nu a făcut victime. În total, cutremurul a făcut doar 4 victime: negustorul ambulant ucis de Turnul Coltei, o femeie de origine iudaică, copilul său și o altă victimă

După seism, Domnul Constantin Ipsilanti a ordonat refacerea lui imediată, din temelii. Și pentru că primii care au încercat să profite de pe urma dezastrului au fost zidarii și lemnarii, Ipsilanti a dispus prețuri maximale pe care aceștia le puteau practica.

Astfel, în câțiva ani, Bucurestiul a fost refacut. Unele clădiri au fost consolidate atât de bine încât au rezistat și altor cutremure puternice.
Câteva cartiere au devenit, după refacere, chiar mai civilizate ca înainte. În anii următori au mai fost însemnate câteva cutremure, însă care i-au speriat mai mult pe bucureșteni decât au produs daune.
Printre ele se numără cel din 15 iunie 1803, când a fost afectată instalația de apă a bucureștenilor, astfel că foarte multe cișmele nu au mai putut fi folosite.
Alte trei seisme mai importante au avut loc în anii 1804 si 1812 (care a fost si cel mai puternic, avand o magnitudine de 6,5 Mw).

 

 

 

 

 

 

1807: S-a nascut  Barbu Catargiu, om politic conservator, primul lider al Partidului Conservator, publicist roman, fost prim – ministru al Romaniei (22.01/3.02 – 8/20.06.1862).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost şeful primului Guvern al României moderne, alcătuit după proclamarea deplinei uniri administrative a Principatelor (ianuarie-iunie 1862).

A murit in ziua de  8/20 iunie 1862, asasinat lângă clopotniţa Mitropoliei, când ieşea de la lucrările Adunării Legislative. Asasinul sau nu a fost prins niciodata.

 

 

 

 

 

 

 

1820: S-a nascut Gheorghe Costa-Foru, om politic, membru al Partidului Liberal, aripa moderată, profesor si jurist roman,(unul dintre fondatorii dreptului penal românesc) si primul rector al Universităţii Bucureşti, între anii 1864 şi 1872); (d.28  noiembrie 1876).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost doctor în drept la Sorbona, cu experiență universitară în Saxonia si Austria si autorul unui studiu asupra sistemelor europene de educație contemporană, studiu prezentat Caimacamului Tarii Romanesti Alexandru D. Ghica .

Pe baza acestui studiu se începe organizarea pe baze moderne a învățământului superior românesc.

Tot el a intervenit  pe lângă Caimacam pentru începerea lucrărilor de constructie la clădirea Palatului Universitatii din Bucuresti .

A fost numit primul rector al Universitatii din Bucuresti, prin decret al domnitorului Al.Ioan Cuza. 

Este considerat împreună cu Vasile Boerescu unul dintre pionierii Dreptului Penal   în România.

Între 1871 și 1873 a  îndeplinit funcția de ministru de externe iar din 1873 a servit ca agent diplomatic al Romaniei la Viena.

 

 

 

 

 

1834: Domnul Moldovei, Mihail Sturdza, printr-o „înaltă poruncă de zi”, face cunoscut că Miliția a primit „dreptul de a avea steag după modelul de noi propus, după care s-au înființat acel cu numărul 1 pentru infanterie și cel cu numărul 2 pentru cavalerie”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Drapelele au fost înminate unităţilor pe 8 noiembrie 1834, în cadrul unei festivităţi în faţa bisericii Sf. Spiridon din Iaşi, unde au fost sfinţite de către mitropolit.

În mesajul adresat oştii, domnitorul sublinia faptul că sultanul a aprobat „Miliţiei Noastre dreptul de a avea steag, după modelul de Noi propus, după care s-au înfiinţat acel cu nr. 1 pentru Infanterie şi acel cu nr. 2 pentru Cavalerie…

Aceste semne astăzi întiia oară sint înfăţişate înaintea ochilor voştri spre a primi cerească bună cuvintare, de unde prin bisericească sfinţire, să va răvărsa şi asupra voastră harul cel mintuitor, întărindu-vă cu virtute ostăşească şi cu dragostea Patriei…”

 

 

 

 

 

 

 

1844: S-a nascut  Neculai Beldiceanu, poet roman (“Doine”, “Poliritmice”, “Tala”) ; (d.2 februarie 1896).

A fost un poet din cercul „Junimii”, arheolog, numismat şi epigrafist amator, renumit pentru săpăturile de la Cucuteni, ca şi pentru colecţia sa de monede străvechi; era tatăl poetului Nicolae N. Beldiceanu.

 

 

 

1850: S-a nascut  Grigore Tocilescu, istoric, arheolog român; (d. 1909).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a  ocupat de studiul civilizaţiilor preromane de pe teritoriul României şi a fost întemeitor al Şcolii româneşti de arheologie. A fost membru titular al Academiei Române din 1890, vicepreşedinte al acestui for între anii 1896-1898 şi 1907-1909.

 

 

 

 

1856 : S-a născut istoricul Dimitrie Onciul, considerat creatorul şcolii critice în istoriografia română; întemeietorul (1922) şi primul preşedinte al Comisiei Consultative Heraldice, conducător al Arhivelor Statului din Bucureşti (1900-1923), membru titular al Academiei Române din 1905, preşedinte al acestui for între anii 1920 – 1923; (m. 20 martie 1923, Bucuresti). 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este considerat creatorul şcolii critice în istoriografia română.

Născut la Straja,in Bucovina, Dimitrie Onciul şi-a făcut studiile liceale şi universitare la Cernăuţi, continuându-şi specializarea la Viena, unde a făcut studii de epigrafie latină, diplomatică, paleografie şi sigilografie.

La sfârşitul anului 1884, Dimitrie Onciul îşi ia doctoratul în filosofie, la Universitatea din Cernăuţi, cu teza la care lucra de mai mulţi ani intitultă „Despre începuturile fiinţei de stat româneşti” (Uber die Anfänge des romänischen Staatswesens).
Întors în ţară, a fost profesor la liceul şi Şcoala Normală din Cernăuţi, unde a predat istoria şi limba română. În 1896, Dimitrie Onciul a venit la Universitatea din Bucureşti ca profesor de istorie veche a românilor,iar între 1919 – 1923, a fost decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie. Între 1900 şi 1923, Dimitrie Onciul a fost directorul Arhivelor Statului din Bucureşti. S-a ocupat de problema originii românilor, demostrând argumentat formarea poporului român pe o arie întinsă de ambele părţi ale Dunării şi respingând teoria migraţiunii medievale a românilor din Peninsula Balcanică.

De numele său se leagă şi înfiinţarea Comisiei Consultative Heraldice, căreia i-a fost şi întâiul preşedinte.

 

 

 

 

 

 

 

 

1860: A fost inaugurată, în prezenţa lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Universitatea din Iaşi, cu patru facultăţi: Drept, Filosofie, Ştiinţe şi Teologie.

 

 

 

 

 

 

 

 

Primul său  rector  a fost  profesorul de economie politică Ion Strat (1860-1861).

 

 

1860: Se inființează la Iaşi, din iniţiativa pictorului Gheorghe Panaitescu-Bagdasare, Şcoala de Arte Frumoase şi Muzeul de Artă (cea mai veche pinacotecă de stat din România).

 

 

 

 

 

 

1863: Împăratul Franz Joseph I sancţiona, Legea privitoare la egala îndreptăţire a naţiunii române, votată de Dieta Transilvaniei (Legea va fi promulgată de Dietă la 30 mai 1864), prin care aceasta şi cele două biserici ale sale, cea unită şi cea ortodoxă, se regăsesc pe picior de egalitate cu cele trei naţiuni regnicolare (ungurii, secuii şi saşii) şi cu cele patru confesiuni recepte (catolică, luterană, calvină şi unitariană).

 

 

 

 

1875: S-a născut in localitatea Cața, Brașov, istoricul Ioan Ursu, militant pentru desăvârşirea statului naţional unitar român.

In 1918 a plecat într-o misiune universitară română la Paris, a făcut parte din Comitetul Naţional al Unităţii Române, activitate continuată în Italia, unde a contribuit la înfiinţarea Legiunii Române; membru corespondent al Academiei Române din 1910 (m. 6 octombrie 1925, Brasov).

 

Foto: 1 decembrie 1918, la Albano (Italia). Nicolae Titulescu, împreună cu Vasile Lucaciu, Ion Ursu și Constantin Mille, lideri ai mișcării pentru realizarea unității naționale române, în mijlocul ofițerilor și soldaților Legiunii române, constituită în Italia din voluntari români, în majoritate transilvăneni, ca urmare a dezagregării armatei austro-ungare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1901: S-a nascut (13/26 octombrie) la Focșani, Constantin C. Giurescu, istoric roman, membru al Academiei Române („Viaţa şi opera lui Cuza Vodă”, „Amintiri”) ;( d.13 noiembrie 1977).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1907: S-a născut la Huși, compozitorul  şi actorul  de revistă român Vasile Vasilache, care în perioada interbelică a făcut parte  împreună cu Nicolae Stroe, din popularul cuplul umoristic Stroe şi Vasilache.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Stroe şi Vasilache.

 

 

 

 

Prima emisiune “Ora veselă” s-a transmis la Radio Bucureşti pe data de 9 ianuarie 1929. A murit la București, în urma bombardamentului anglo-american din 4 aprilie 1944.

 

 

 

 

 

 

 

 

1920: S-a născut folcloristul Adrian Fochi, autorul monumentalei lucrări de referinţă, „Mioriţa. Tipologie, circulaţie, geneză, texte” (1964).

Este de asemenea autorul unor importante studii axate îndeosebi pe cercetarea comparată a folclorului popoarelor sud-est europene ; (m. 1985).

 

 

 

 

 

 

1931: Ia sfarsit  a doua Conferinţă balcanică cu participarea Albaniei, Greciei, Bulgariei, Iugoslaviei, Turciei şi României. Conferinţa a început la 20 octombrie 1931 şi a avut loc la Istanbul. Tarile semnatare  încheie un pact ce prevedea   eliminarea războiului ca instrument de rezolvare a litigiilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

1932: S-a nascut   (la Ghimbav, jud. Brasov), actorul  Dumitru Rucăreanu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1943: S-a născut (la Lozova-Lăpuşna, azi în R. Moldova) Victor Spinei, istoric şi arheolog, autorul unor cercetări si lucrari de referinta  asupra perioadei de început a epocii medievale; membru corespondent al Academiei Române din 2001.

 

 

 

 

 

 

1949: S-a născut Corina Chiriac, indragita  interpretă de muzică uşoară, compozitoare, textieră, realizatoare de emisiuni de televiziune şi actriţă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1949: S-a nascut Leonida Lari (Lubovi Ivanovna Iorga), cunoscuta poeta si politician prounionist din Basarabia, fost deputat in Parlamentul Romaniei (n.Bursuceni, Republica  Moldova); (d. 11 decembrie 2011).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1949: S-a născut Dumitru Radu Popa, prozator, critic literar, eseist, traducător şi profesor; părăseşte România în toamna anului 1985 şi, după un an petrecut în Franţa, se stabileşte în SUA, la New York.

 

 

 

 

 

 

 

 

1954: S-a născut avocatul şi omul politic Victor Ciorbea.

Preşedinte al PNŢCD (august 2001-iulie 2004), prim-ministru al României (decembrie 1996-martie 1998), primar general al Bucureştiului în anii 1996 şi 1997, ales din partea CDR; în 1990 a devenit lider al sindicatului CNSLR, în 1994 a înfiinţat Confederaţia Sindicatelor Democratice din România.

 

 

 

 

 

 

 

 

În mai 2014 a devenit  Avocat al Poporului și a fost senator liberal (2012-2014).

 

 

 

 

 

 

1956: A fost înfiinţată Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), organizaţie specializată a ONU.

România este membru fondator.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aceasta organizatie are in prezent  151 de țări membre, majoritatea membre ale ONU, precum și Sfantul Scaun.

 

 

 

 

 

 

1958: S-a născut interpretul de muzică populară Nicolae Furdui-Iancu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1964: S-a născut Elisabeta Lipă, campioană olimpică (singura canotoare din lume care a câștigat 5 medalii de aur) şi  cupa mondială la canotaj.

In anul 2000 a fost declarată  de către Federaţia Internaţională de Canotaj cea mai bună canotoare din lume și a fost desemnată cea mai bună canotoare a secolului XX.

A fost aleasa vicepreşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român din 2013, preşedinte al Federaţiei Române de Canotaj (din 2009) şi preşedinte al Clubului Sportiv Dinamo Bucureşti (din 2009).

Este chestor de poliţie.

 

 

 

 

 

1977: În plenara C.C. al PCR s–a hotărât adoptarea unui proiect de lege prin care li se interzicea cetăţenilor ţării noastre  folosirea apelativelor „domnule”, „doamnă”, „domnişoară”  şi li se impunea folosirea exclusivă a cuvintelor „tovarăş”, „tovarăşă”, sau „cetăţean”, „cetăţeancă”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1980: S-a născut la Reșița, fotbalistul roman Cristi Chivu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1991: Are loc ceremonia de reînhumare a rămășițelor pământesti ale Eroului Necunoscut  în Parcul Libertăţii (Carol) din Bucuresti, care  fusesera mutate de aici  în anul 1957 şi duse la Mărăşeşti, pentru a face loc panteonului comunist.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol din Bucureşti, este un monument comemorativ, similar celor realizate de majoritatea ţărilor europene după prima conflagraţie mondială și a fost inaugurat în 1923.

 

 

 

 

 

 

2005: A murit la Paris, la vârstă de 96 de ani, actriţa franceză de origine română Jany Holt (Ruxandra Ecaterina Vlădescu-Olt); (n.13 mai 1911, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

 

În 1926 a fost trimisă de către părinți la Paris pentru a studia științele economice. Ruxandra însă a studiat artele dramatice și și-a început cariera în film în anii ‘30. În perioada celui de al Doilea Război Mondial a făcut parte din Rezistența franceză. 

A jucat in  48 de filme si seriale de televiziune in perioada   1931 –  1995.

 

 

 

 

 

 

 

 

2007: A murit  Nicolae Dobrin, unul dintre cei mai mari fotbalişti români, maestru emerit al sportului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A cucerit de trei ori, în 1966,1967 şi 1971, titlul de cel mai bun fotbalist al ţării; (n.26.08.1947).

 

 

http://youtu.be/B9X4tTdSh0c

 

 

 

 

 

 

 

2008: A murit Jakó Zsigmond (Sigismund) Pal, savant istoric de naţionalitate maghiară din România, specialist în istoria culturii şi societăţii medievale transilvănene si în ştiinţe auxiliare istoriei, cu deosebire în diplomatică şi paleografie latină medievală transilvăneană; (n. 2 septembrie 1926, Cluj).

 

 

 

 

 

 

Între 1942-1945 a fost asistent, iar între 1945-1947 profesor la Facultatea de Istorie de la Universitatea Francisc Iosif din Cluj.

Din 1947, până la desfiinţarea instituţiei în 1959, a fost profesor la Universitatea Bolyai, iar apoi la Universitatea Babeş-Bolyai, unde a participat la formarea unor noi generaţii de istorici. Între 1949 şi 1968 a lucrat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei Române.

A participat timp de câteva decenii la lucrările de editare al corpusului de documente transilvănene al Academiei Române (Documente privind istoria Romîniei şi continuarea acestuia, Documenta Romaniae Historica).

Pe parcursul redactării corpusului de documente a dedicat câteva studii identificării unor grupuri de documente false (Studia Universitatum Babeş et Bolyai 3/1958; Levéltári Közlemények 55/1984; Volum omagial Gernot Nussbächer, 2004).

A depus eforturi şi pentru revigorarea vieţii ştiinţifice maghiare de după 1989, un rol important dorind să rezerve Societăţii Muzeului Ardelean. În cadrul acestei instituţii la iniţiativa sa a fost fondat un institut de cercetare, unde au fost cooptaţi cercetători tineri în munca ce viza editarea celor mai importante surse medievale şi premoderne ale Transilvaniei.

Activitatea sa ştiinţifică a fost recunoscută deopotrivă de către cercetarea maghiară, română şi germană.

Din 1937 a fost  membru al Societăţii Muzeului Ardelean (între 1990-1994 preşedinte). Din 1970 a fost membru al Academiei de Ştiinţe Sociale, din 1988 a fost membru titular al Academiei Maghiare de Ştiinţe, iar  din 1996, membru de onoare al Academiei Române.

A fost si copreşedinte al Uniunii Mondiale, respectiv al Societăţii Internaţionale al Istoricilor Maghiari (1990), doctor honoris causa al Academiei Ráday (1990), al Universităţii Eötvös Loránd (1991).

Distincţii mai importante primite: Premiul Kőrössy Flóra (1942), medalia Lotz (1991), Pro cultura Hungarica (1991), premiul Kemény Zsigmond (1995), premiul Kriterion, premiul Széchenyi (1996), Pro scientia Hungarica (1996).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O glumă sinistră a istoriei !

 

 

 

Ziarul Libertatea publica în urmă cu câțiva ani, următoarea știre:

„În cimitirul evreiesc din bd. Ion Mihalache din București, există un mormânt care, ani de-a rândul, i-a contrariat pe  cei care veneau să se reculeagă la căpătâiul rudelor decedate.

 Pe piatra de mormânt se poate citi:

“Aici se odichneşte remăşiţele mortuare ale reposatului Adolf Hittler încetat din viaţă la 26 octombrie 1892 în etate de 60 de ani. Rugaţi-ve pentru dânsul”

 

 

 

 

 

 

 

 

                                         

                                                                                                           CALENDAR CREȘTIN ORTODOX 

 

 

 

 

 

Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir

 

 

 

 

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în timpul impăraților Diocletian (284-305) si Maximian (286-305).

Din viata sa, înscrisă în Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic.

Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului.

Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat.

In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii.

In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor – un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase.

Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci  pe frunte si ii va spune: “Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi”.

Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie.

La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste manios ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele.

Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. În clipa aceea un ucenic al său a luat mantia şi inelul Sfântului Dimitrie şi înmuindu-le în sângele mucenicului, tămăduia cu ele pe mulţi bolnavi. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri.

Conform cercetărilor, Sfântul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (localitatea Sremska Mitrovita, azi aflată în Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, la 26 octombrie 413.

Biserica actuală in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie, a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634.

Aceasta a  fost transformata in moschee de turci in anul 1493 si redata cultului crestin abia in anul 1912.

 

 

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie în iconografie.

 

 

In primele reprezentări, Sfantul Mucenic Dimitrie  nu apare ca fiind militar, ci intr-un costum civil care apartinea clasei senatoriale.

Amintim ca in anul 2000, David Woods a lansat o ipoteza legata de cultul Sfantului Dimitrie, in care sustine ca acest cult s-a dezvoltat prin mutarea moastelor mucenicilor militari Chelidonius si Emeterius, din Spania la Tesalonic.

Guvernatorul Leontie va primi vindecare in urma sarutarii acestor moaste, in anul 413.

Dorind sa afle cui apartin moastele, David Woods precizeaza ca s-a interpretat gresit inscriptia de la locul moastelor.

S-a citit Demeterius in loc de Emeterius. Aceasta ipoteza, ar putea fi un raspuns la reprezentarea iconografica a Sfantului Dimitrie in chip de militar.

Pe o gravura in fildes din secolul al X-lea intalnita in Constantinopol, Sfantul Dimitrie este reprezentat ca soldat de infanterie. Insa, o icoana din secolul al XI-lea din Sinai il arata ca fiind civil.

O alta icoana din Sinai, datand din perioada cruciadelor, pictata in a doua jumatate a secolului al XII-lea, il infatiseaza pe Sfantul Dimitrie alaturi de Sfantul Gheorghe.

Cei doi  sunt reprezentati calare, Sfantul Dimitrie pe un cal negru, iar Sfantul Gheorghe pe un cal alb.

In timp ce Sfantul Gheorghe este reprezentat impungand cu sulita un balaur, Sfantul Dimitrie este infatisat invingandu-l pe gladiatorul Lie. Avand in vedere ca Sfantul Dimitrie l-a invins pe Lie prin rugaciune, nu direct in lupta, aceasta reprezentare face trimitere la razboiul nevazut.

In icoanele recente, mai ales din Grecia, în spatele Sfântului Dimitrie apare în fundal, Turnul Alb din Salonic.

 

 

 

 

 

 

Originea numelui Dimitrie

Originea numelui Dimitrie e greceasca si aminteste de vechea zeita Demeter.

Crestinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, “maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronuntat in neogreaca dimomitir. La noi, pe langa numele barbatesti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtari ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima si diminutive ca Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mitus, Mitel, Mitica, iar uneori Mitty, sub influenta occidentala), exista si numele femeiesc Dumitra (de unde Mita si alte forme diminutivate).

 

Sfântul Dumitru. Tradiţii şi obiceiuri populare.

 

Sfântul Dumitru este prăznuit, în fiecare an, de credincioşi, pe 26 octombrie. Tradiţia spune că în această zi se sfârşeste „vara păstorilor”, începută pe 23 aprilie, de ziua Sfântului Gheorghe.

Tradiţia spune că Sfântul Dumitru desfrunzeşte pădurea, îi coboară pe ciobani cu oile de la munte, iar lumea se pregăteşte pentru iarnă. Există superstiţia printre ciobani că dacă arunci un topor între oi, iar lângă el se aşează o oaie albă, vremea va fi bună, iar dacă oaia este neagră, iarna va fi grea.

De Sfântul Dumitru, ciobanii se adună la Sărbătoarea recoltei, se fac focuri mari şi se dau la vale roţi din paie şi fân, cărora li se dau foc. Femeile le dăruiec copiilor mere, covrigi, nuci şi fructe uscate, iar bărbaţii scot cărbuni din foc şi îi aruncă spre livezi, pentru ca anul următor să aibă recoltă bogată de fructe.

Potrivit tradiţiei, dacă în ziua de Sfântul Dumitru este înnorat, vânt şi ploaie, iarna va fi grea şi cu zăpezi mari, iar dacă cerul va fi senin, iarna va fi mai uşoară.

 

 

 

 

 

CITITI SI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/26/o-istorie-a-zilei-de-26-octombrie-video/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

8.  Istoria md.;

9. istoriculzilei.blogspot.ro

 

Campaniile împotriva alcoolismului în URSS ȘI RSS Moldovenească şi efectele lor

 

 

 

 

Istoria consemnează că prințul Vladimir, care a trăit la sfârșitul secolului IX și începutul secolului X, a fost primul care a menționat beția ca fiind o trăsătură definitorie a caracterul național al rușilor.

Lui i se atribuie expresia „băutura este bucuria rusului”, și afirmația că interdicția alcoolului a fost unul din motivele pentru care a refuzat să permită Rusiei să adopte islamul în favoarea ortodoxiei – religie, să recunoaștem, mai tolerantă cu băutura.

Țarii care au condus ulterior Rusia cochetau și ei cu alcoolul, iar țarina Ecaterina cea Mare spunea: ”este mai ușor de controlat un popor beat”.

Prima prohibiție a fost introdusă de Nicolae al II-lea, la începutul primului Război Mondial, drum continuat de puterea sovietică, care avea nevoie de omul nou.

Într-adevăr, după Revoluția din 1917, bolșevicii au încercat să combată alcoolismul, însă după 1925, politica Guvernului de la Moscova s-a relaxat  în această privință, iar votca s-a întors pe rafturile magazinelor de stat. 

Primul guvern bolșevic a redus producția de alcool, însă până în 1921 consumul de alcool a revenit la cote înalte, în special din cauza distileriilor ilegale. Până în 1925, toate restricțiile impuse după Revoluție au fost abrogate. Alcoolul aducea câștiguri enorme la bugetul statului !

Stalin a reinstituit monopolul de stat pe producția de alcool, pentru a strânge fonduri la buget. Până în anii ‘70, încasările din comercializarea alcoolului constituiau o treime din veniturile guvernamentale. 

Mai târziu, conducătorii sovietici, de la Nikita Hrușciov, până la Constantin Cernenko, au încercat să combată alcoolismul, deși consumul de alcool era tolerat și, pe alocuri, chiar încurajat.

În 1958, Rusia a căzut într-un alcoolism grav iar autoritățile au limitat vânzarea vodcii și altor spirtoase. Dar, la sate, nu se cumpăra alcool din magazine aproape deloc. Țăranii produceau băuturi acasă, clandestin, chestiune care a iritat autoritățile în anii 60, producerea de alcool acasă devenind penală, scrie Russia Beyond.

Totuși, băuturile alcoolice puteau fi cumpărate din restaurante dar problema era că erau prea scumpe pentru rușii de rând.

În cadrul campaniilor anti-alcool din anii 1970 și 1980 a fost instaurat tratamentul obligatoriu pentru alcoolism și au fost înființate instituții sinistre denumite „dispensare de prevenție și muncă”.

De fapt, persoanele nu erau îngrijite în asemenea centre, care aduceau cu o pușcărie sadea. „Pacientul” era doar închis între patru pereți, fără acces la alcool.

Alte instituții rău famate erau „centrele de dezintoxicare”, care au existat din 1928 până în 2000. În asemenea locuri, milițienii aduceau persoane în stare de ebrietate, după ce le arestau pe stradă.

Aici, cei aduși erau examinați de un medic: dacă erau în stare gravă, erau trimiși la un spital.

Dacă nu, erau închiși până se trezeau din beție.

 

 

 

 

 

 

 

Fiecare persoană primea o notificare la locul de muncă și putea avea mari necazuri de la conducere și pe linie de partid.

Încredibil, bețivii erau supuși la tratamente degradante și umilitoare: erau obligați să se dezbrace și să stea sub un duș rece iar cei care opuneau rezistență erau legați de paturi.

O campanie anti-alcool care i-a înfuriat pe ruși, la mijlocul anilor 80, a fost lansată și de Mihail Gorbaciov, care a interzis parțial vânzarea spirtoaselor.

După 1985, Mihail Gorbaciov a inițiat o campanie puternică împotriva alcoolismului, care a avut un oarecare succes, reducând consumul și problemele cauzate de alcool, accidente, infracțiuni, mortalitate etc. Campania a eșuat după câțiva ani, fiind extrem de impopulară în rândul rușilor. 

În contrast cu Gorbaciov, urmașul său, Boris Elțân, se afișa beat chiar și în public.

Una dintre cele mai folosite metode de luptă împotriva alcoolismului a fost propaganda. Pe tot parcursul istoriei sovietice, numeroase campanii inițiate de autorități încercau să îi avertizeze pe cetățeni cu privire la riscurile consumului de alcool.

Guvernul sovietic a început o luptă imposibilă  încercând să limiteze producția și vânzarea de alcool și instaurând și „tratamente” obligatorii pentru bețivi.

Iată câteva afișe sovietice de propagandă împotriva alcoolului: 

 

 

 

 

 

 

 

 

Campania împotriva alcoolismului din 1985-1987 şi efectele sale pentru RSS Moldovenească

 

13 la sută din moldoveni beau în fiecare zi

 

Din cele mai vechi timpuri pe plaiul moldav s-a dezvoltat viticultura şi vinificaţia. Din antichitate avem date despre măsurile antialcoolice ale lui Burebista, care au distrus viile pentru a elimina beţia şi indisciplina la geto-daci. În timpurile medievale vinurile de Cotnari şi Purcari erau vândute în multe centre ale Europei, iar după 1812 vinurile moldoveneşti aveau o largă răspândire în rândurile nobilimii ruse.

Atât în componenţa României Mari, cât şi după anexarea de către statul sovietic unional, vinurile basarabene au cunoscut o dezvoltare continuă, fiindu-le recunoscute tot timpul calitatea superioară şi gustul rafinat.

În Uniunea Sovietică au fost mai multe campanii antialcoolice, însă cea din 1985 a fost cea mai radicală şi cea mai gr eu resimțită de industria băuturilor alcoolice.

Această campanie a fost începută din motivul creşterii excesive a consumului de alcool în anul 1984, care atingea anual 10,5 litri de alcool pe persoană matură, iar luând în considerare şi fabricarea necontrolată şi ilegală a băuturilor alcoolice, această cifră putea să depăşească 14 litri, echivalentul a 90-110 sticle de votcă pe an la fiecare bărbat matur.

 

Hotărârea privind combaterea beției și fabricării samagonului

 

Iniţiatorii campaniei contra alcoolismului au fost membrii biroului politic al CC al PCUS, M.S. Solomenţev şi E.C. Ligaciov, iar datorită faptului că această campanie a avut loc în timpul conducerii lui M.S. Gorbaciov, ea a primit denumirea în popor de „gorbaciovistă”.

La 7 mai 1985 au fost aprobate Hotărârea CC al PCUS „Cu privire la măsurile pentru combaterea beţiei şi alcoolismului” şi hotărârea Sovietului de miniştri a URSS Nr. 410 „Cu privire la măsurile pentru combaterea beţiei şi alcoolismului, lichidarea practicii de fabricare a basamacului” (samagonului), care au dat start campaniei antialcoolice şi prescria tuturor organelor de partid, administrative şi de drept implicarea activă în lupta cu beţia. Prin aceste hotărâri se preconiza limitarea considerabilă a producerii alcoolului, locurile de comercializare şi timpul de comercializare a băuturilor alcoolice.

La 16 mai 1985 a fost publicat Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS „Cu privire la intensificarea luptei împotriva beţiei şi alcoolismului, lichidarea practicii de fabricare a basamacului”, care prevedea şi tragerea la răspundere penală şi administrativă în cadrul luptei cu beţia şi alcoolismul. Asemenea decrete au fost aprobate în toate republicile unionale, inclusiv în RSS Moldovenească.

În R.Moldova campania antialcoolică a început oficial de la 28 mai 1985 prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM „Cu privire la măsurile pentru intensificarea luptei împotriva beţiei şi alcoolismului, lichidarea practicii de fabricare a basamacului”, iar la 30 mai 1985 a fost aprobată hotărârea Sovietului Miniştrilor al RSS Moldovenești Nr. 177 „Cu privire la măsurile pentru combaterea beţiei şi alcoolismului, lichidarea practicii de fabricare a basamacului”, fiind identice cu cele aprobate la nivel unional.

Deşi pare o problemă atât de cunoscută şi de vie în amintirea multora, aceasta nu a fost cercetată încă în detalii de istorici, cu toate că documente şi materiale statistice există în multe arhive, care sânt deschise pentru persoanele interesate de  cunoaşterea trecutul nostru istoric.

Pierderi peste 500 mln. de ruble în numai un an

Această campanie antialcoolică a afectat grav dezvoltarea ramurilor viticulturii şi vinificaţiei moldoveneşti, fapt pentru care a fost condamnată de mulţi specialişti. Pierderile economice au fost foarte mari, în condiţiile în care statul deţinea monopolul în producerea şi comercializarea băuturilor alcoolice, care era un produs larg răspândit şi consumat, iar veniturle erau considerabile.

În bugetul RSS Moldoveneşti, acest consum aducea peste 30% din total în anul 1984. Comercializarea băuturilor alcoolice fiind restricţionată, s-au înregistrat brusc mari pierderi. Numai în lunile ianuarie-septembrie ale anului 1985 au scăzut vânzările produselor alcoolice pe republică cu 40% (46 mln. ruble) faţă de anul 1984.

Producerea băuturilor alcoolice în anul 1985 a scăzut faţă de anul 1984 cu 548 mln. ruble. În ianuarie-august 1986, comercializarea băuturilor alcoolice scade cu 118 mln. ruble, faţă de anul 1985, iar producţia acestei mărfuri scade cu 139 mln. ruble faţă de anul 1985. Acest lucru a dus la deficit în producţie de 70 mln. ruble în anul 1986, iar în timpul planului cincinal de 1,2 mlr. ruble, în republică a scăzut cu 42,2 % numărul întreprinderilor care comercializau produsele din vin şi votcă.

S-a produs însă o creştere a volumului vânzărilor produselor răcoritoare, băuturilor nealcoolice, sucuri, lactate, patiserie şi altele cu 30%, însă această creştere nu a reușit să  acopere pierderile menţionate anterior.

Regretabil este faptul că respectiva campanie antialcoolică începută în 1985 a distrus în masă renumitele podgorii basarabene în masă, estimându-se că au fost distruse 80 de mii de hectare de vie, din cele 210 mii existente atunci.

Exista dispoziţia de a distruge sorturile de vii pentru producerea vinurilor şi plantarea viţei-de-vie din sorturi de masă pentru consum. A încetinit procesul de plantare a viţei-de-vie şi reînnoire a ei, chiar şi a sorturilor de struguri  masă.

Sărbători… fără alcool

Deşi a fost o campanie care a lovit crunt în industria vinicolă a RSSM, ea a avut unele efecte benefice pentru sănătatea societăţii basarabene.

Măsurile luate în cadrul luptei cu beţia şi alcoolismul au dat şi rezultate pozitive, chiar dacă părea mai mult o luptă „cu morile de vânt”. Deşi uneori ajungeau la absurditate, cum ar fi discutarea în colective a persoanelor care au sărbătorit în familii cu alcool, sau încercările de „convingere” (constrângere) a persoanelor de a-şi sărbători nunţile, cumetriile şi alte evenimente fără alcool, care stârnesc astăzi bancuri şi zâmbete, această campanie a avut scopul de a limita, dacă nu era posibilă eliminarea alcoolului din viaţa cetăţeanului sovietic.

Erau sancţionate, administrativ şi penal, persoanele care consumau alcool în locurile publice şi la muncă, erau sancţionați conducătorii care nu întreprindeau măsurile necesare împotriva persoanelor „vinovate”, se lupta întens cu producerea ilegală a basamacului şi a producerii casnice a vinului.

S-a ajuns până la limitarea comercializării zahărului, principalul element utilizat în producerea basamacului. S-a organizat la nivel republican luna propagandei antialcoolice în perioada 20 mai – 20 iunie 1986, care populariza modul de viaţă sănătos şi fără alcool.

La 1 aprilie 1987 la evidenţa Ministerului Sănătăţii erau 80 de mii de persoane alcoolice, majoritatea lor fiind locuitori ai satelor, dintre care 20% erau femei, iar în mediu pe ţară erau 12%, cu 40% mai mult decât media pe Uniune.

Dacă ne referim la domeniul medical, în anul 1985 au fost create două spitale pentru narcomani și alcoolici şi 13 secţii narcologice în spitalele raionale şi orăşeneşti. În ambulatorul narcologic din Chişinău au fost puse la dispoziţie 43 de cabinete medicale şi 93 de cabinete de asistenţă narcologică.

Moldovenii consumă anual peste 18 litri de alcool pe cap de locuitor…

 

Un pericol aparte şi care merita lupta cu alcoolismul îl reprezentau persoanele care conduc mijloace de transport în stare de ebrietate. În anul 1986 şi în primele patru luni ale anului 1987 au fost reţinuţi 28 mii de şoferi în stare de ebrietate, din vina cărora au avut loc 931 de accidente rutiere.

În perioada mai-septembrie 1985 s-a micşorat, în raport cu perioada anului 1984, cu 18,9% numărul infracţiunilor, iar cu 23% numărul infracţiunilor grave. În 1986 a scăzut numărul persoanelor reţinute în centrele de dezintoxicare medicală cu 52%, cu 2% accidentele rutiere şi cu 13,9% a scăzut criminalitatea din străzi. Chiar dacă aceste date pot fi mult eronate, dorim să credem că au fost efecte pozitive.

Însă e regretabil că alcoolul consumat era foarte ridicat şi răspândit în familie, străzi, subsoluri şi alte locuri în care se ascundea beţia. În urma cercetării opiniei publice în mai multe oraşe din ţară, inclusiv oraşul Tiraspol, au arătat că folosirea băuturilor spirtoase încă mai era un fenomen în masă.

Populaţia orăşenească, în proporție de 78% intervievată, consumă alcool în timpul zilelor de sărbători naţionale, aproximativ tot atâţia nu se lipsesc de băuturi alcoolice la sărbătorile familiale. 48% din respondenţi consumă alcool în timpul concediului, și tot atâta în zilele de sâmbătă şi duminică. 16% continuă să consemneze ziua salariului sau premiului cu băutură, iar 15% – procurarea unui obiect sau lucru nou, iar 13% într-un mod sau altul beau în fiecare zi. Şi acest sondaj a fost făcut în anul 1986, în care lupta cu beţia era cea mai drastică.

Alcoolul a fost, este şi va fi o problemă a societăţii umane, inclusiv a celei moldoveneşti.

La 11 februarie 2011 a fost publicat studiul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care plasează R. Moldova pe primul loc în Europa, cu 18,2 litri consum anual de alcool pur pe cap de locuitor în rândul persoanelor de la 15 ani, iar acest lucru ar trebui să ne alarmeze.

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse: 

 

Alexandru Argint,
specialist al Arhivei organizaţiilor social-politice a R. Moldova

 www.timpul.md/ campania-antialcoolica-din-1985-1987  

https://evz.ro/urss-lupta-partidului-cu-alcoolismul-rusilor.html

 www.historia.ro /alcoolismul-in-uniunea-sovietica