CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 20 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 20 octombrie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1595: Bătălia de la Giurgiu. Aliații creștini pătrund învingători în cetate, dupa lupte care au durat  în perioada 15 – 20 octombrie.

Trupele otomane în retragere au fost surprinse la Giurgiu, unde, după un bombardament efectuat de artileria toscana, cetatea a fost cucerită, iar robii luați de turci  au fost eliberați.

 

 

 

 

 

 

       

              Mihai Viteazul

 

După izbânda obținută în 13 august în Bătălia de la Călugăreni, în care și-au pierdut viața pașa Hasan de Timișoara, Khidr și Mustafa de Bosnia,  Mihai Viteazul a fost nevoit totuși să se retragă spre munți, în fața superioritatii numerice a otomanilor.

Sinan Pașa  a ocupat Bucureștiul și a transformat bisericile în moschei, iar 26 august a ocupat și Târgoviștea, ai carei locuitori se refugiasera din calea invadatorilor.

Principele Transilvaniei, Sigismund Báthory, a venit in sprijinul lui Mihai  în fruntea unei armate de 13.200 de mercenari, 8.000 de secui, 1.500 de germani trimiși de arhiducele Maximilian, la care se adăuga corpul de 300 de artileriști din Toscana, dotați cu tunuri. Joncțiunea cu cei 8.000 de oșteni ai lui Mihai a avut loc în pădurile de pe Dâmbovița.

Hotarul Țării Românești se restabilește pe Dunăre, fiind eliberată și Brăila.

 

 

 

 

         Sigismund Báthory

 

 

 

 

Aliații creștini au atacat armata otomană la Târgoviște, însă Sinan Pașa nu s-a încumetat să dea lupta acolo, ci s-a retras spre București și apoi spre Giurgiu.

 Trupele otomane aflate în retragere au fost surprinse la Giurgiu, iar robii luați de turci au fost eliberați. După un bombardament distrugator efectuat de artileria toscană, cetatea Giurgiu a fost luata cu asalt si cucerită .

O consecintă a victoriei creștine a fost aceea ca  Sinan pașa  a fost destituit din funcția de mare vizir.

O alta  importantă  urmare  a campaniei din toamna lui 1595, încheiată cu victoria de la Giurgiu, a fost mutarea capitalei Munteniei de la București din nou la Târgoviște, mai departe de Dunăre și  de pericolul de invazie  otoman.

 

 

 

 

 

 

 

 

1600: Are loc lupta de la Bucov, în care o oaste polona  condusa de Jan Zamoiski, îl înfrînge pe Mihai Viteazul, care se retrage peste Olt.

Simion Movilă, fratele lui Ieremia Movilă (domn al Moldovei), devine domn în Muntenia.

 

 

 

 

 

     

        Simion Movila

 

Simion Movilă a fost domnitor al Munteniei, din  octombrie 1600 – 3 iulie 1601 și august 1601 – august 1602, dar și al Moldovei: 10 iulie 1606 – 24 septembrie 1607.

A  fost pus pe tronul Munteniei de generalul polonez Zamoiski, după ce l-a învins pe Mihai Viteazul la Teleajen în octombrie 1600.

Armata de sprijin, formata din 4 000 de polonezi și de moldoveni, a pradat țara cumplit, mai ales după respingerea unui nou atac al lui Mihai, la 21 noiembrie 1600.

 

 

 

 

 

1601: A murit eroic Baba Novac (născut la 1530), un haiduc sârb, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, care s-a distins în luptele cu turcii, cu armata principelui Transilvaniei în bătălis  de la Şelimbăr (1599) şi în campania din Moldova (1600).

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru baba novac photos

 

 

 

 

 

A murit ars de viu la Cluj, după ce a fost schingiuit în piaţa centrală a cetăţii.

 

 

 

 

 

 

1601: Radu Şerban este ales domnitor al Munteniei în tabăra de la Cărstineşti de oastea lui Mihai Viteazul, căreia i se alăturasera şi boierii Buzeşti.

Simion Movilă, fostul domnitor, este silit să se retragă în Transilvania, unde a jurat credinţă împăratului Rudolf II al Austriei la 6 noiembrie 1601.

Radu Serban era nepotul lui Neagoe Basarab (care ar fi avut, pe lângă Teodosie, încă un fiu, numit Șerban) și  a ajuns mare dregător în timpul domniei lui  Mihai Viteazul, a cărui politică de independență a Țării Românești a continuat-o după înălțarea sa pe tron.

 

 

 

 

 

 

Radu Şerban, domn al Munteniei, frescă în Biserica Domneasca din Tirgoviste, sec.XVII

 

Foto: Radu Şerban, domn al Munteniei, frescă în Biserica Domnească din Tirgoviște, sec.XVII.

 

 

Ajuns domn, Radu Șerban, a preferat Targoviște ca cetate de scaun, dar nu a neglijat nici Bucureștiul, unde a construit podul Șerban Vodă și a amenajat heleșteul Șerban Vodă, aflat astăzi în Parcul Carol I.

 A rezidit  Mănăstirea Comana, ctitorie din 1461 a lui Vlad Țepeș, care se ruinase.

Tot în timpul domniei lui Radu Șerban, în anul 1608, s-a ridicat și Manastirea Cernica, care a fost ctitorită de marele vornic al lui Mihai Viteazul, Cernica Știrbei și de soția acestuia, Chiajna.

 

 

 

 

 

1638: S–a încheiat construcția Mănăstirii Căldărușani, ctitorie a lui Matei Basarab, domnul Țării Românești între 1632 și 1654.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dintr-un hrisov din anul 1615, emis de cancelaria voievodului Radu Mihnea, aflam ca la Caldarusani exista o sihastrie inainte de 1637.

Manastirea Caldarusani este una dintre cele mai mari si vechi manastiri ortodoxe din Muntenia si una dintre marile manastiri cu viata de obste din sudul tarii noastre.

Aflata la mica distanta de municipiul Bucuresti, pe malul lacului Caldarusani, pe teritoriul comunei Gruiu, in judetul Ilfov, manastirea a fost zidita intre anii 1637-1638, fiind inzestrata cu multe daruri de catre domnitorul Matei Basarab. 

 

 

 

 

 

Imagini pentru matei basarab photos

Matei Basarab (n. 1580, Brâncoveni – d. 9 aprilie 1654)

 

 

 

 

Matei Basarab a ridicat de la temelie 46 de biserici, la care se adaugă refacerea multor altora, atât în țară, cât și la Muntele Athos, precum și pe teritoriul actualei Bulgarii, la Vidin și la Șistov.

Dacă Ștefan cel Mare a zidit 45 de biserici și mănăstiri, Matei Basarab a zidit 46, atestate documentar, fiind astfel cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc.

 

 

 

 

 

 

1821: S-a născut renumita actriţă şi cântăreaţă Eufrosina Vlasto Marcolini Popescu

Eufrosina Vlasto s-a născut pe 20 octombrie 1821 (an revoluţionar), la Bucureşti, în casa boierului Vlasto şi a soţiei sale, Maria.

Dovedind de timpuriu înclinația sa pentru cântec, dans şi declamație, în 1834, “Frosa” Vlasto a devenit elevă a Şcolii de muzică vocală, declamaţie şi literatură, a Filarmonicii din Bucureşti, prima de acest gen din Ţara Românească.

La 16 ani, “Frusinica” se mărită cu polcovnicul Theodor Popescu, aghiotant al voievodului Alexandru Ghica, dar după numai câţiva ani de căsnicie rămâne văduvă.

 

 

 

 

 

 

Foto: Polcovnicul Theodor Popescu, căruia „…îi căzu dragă fata ce juca și cînta atît de frumos și o ceru în căsătorie…” (După un tablou de epocă).

 

   

Îndepărtându-se pentru o scurtă perioadă de teatru, Doamna Colonel Popescu îşi va continua studiile muzicale la Viena şi Paris

Adoptând numele de Marcolini (după cel al primului soţ al mamei, Mărculescu), obţine succes după succes pe scenele lirice din Italia şi Franţa.

După aproape două decenii de carieră muzicală, care au făcut-o cunoscută în Europa, artista revine în ţară, pentru a se dedica artei dramatice.

Timp de alte trei decenii, Eufrosina Popescu va fi cea mai apreciată actriţă din teatrul românesc, înainte de consacrarea Aristizzei Romanescu.

Odată cu noul secol, pe 3 noiembrie 1900, Eufrosina Vlasto Marcolini Popescu va părăsi definitiv scena vieţii, pentru a ne ramâne în memorie drept una din cele mai proeminente figuri feminine ale teatrului nostru.

 

 

 

 

 

 

 

„…Frumoasă la chip, bine făcută la trup, cu ochi vioi și vorbitori,

cu gura mică, șăgalnică…” Așa arăta Eufrosina Vlasto Popescu, în epoca  primelor roluri, la vîrsta de 15-16 ani (După un tablou de epocă). 

 

 

A cântat, sub pseudonimul Marcolini, pe scenele unor teatre muzicale din Veneţia, Florenţa, Milano, Nisa, Paris; (m. 1900).

S-a născut  la Bucureşti, în casa boierului Vlasto şi a soţiei sale, Maria. In 1834, “Frosa” Vlasto devine elevă a Şcolii de muzică vocală, declamaţie şi literatură a Filarmonicii din Bucureşti, prima de acest gen din Ţara Românească.

Primele noţiuni de artă dramatică le -a  primit  de la Costache Aristia, iar pregătirea muzicală i-a fost dată de profesorii Bongianini şi Conti.

La 16 ani, se mărită cu polcovnicul Theodor Popescu, aghiotant al voievodului Alexandru Ghica, dar după numai câţiva ani de căsnicie rămâne văduvă.

Îndepărtându-se pentru o scurtă perioadă de teatru, Doamna Colonel Popescu îşi va continua studiile muzicale la Viena şi Paris. Adoptând numele de Marcolini (după cel al primului soţ al mamei, Mărculescu), obţine succes după succes pe scenele lirice din Italia şi Franţa.

Se spune că  vorbea franceza, germana, engleza, spaniola, italiana şi poloneza… 

Întâmplarea a făcut ca o mare cântăreaţă a vremii, Josefina Ronzi, aflată în trecere prin Bucureşti, s-o audă cântând pe Frosa Vlasto Popescu la o serată dintr-un salon boieresc. Întrevăzându-i perspectivele, aceasta o sfătuieşte pe tânăra româncă să îşi cultive vocea peste hotare. Ca urmare, Eufrosina Popescu îşi va continua studiile muzicale la Viena şi Paris.

Dacă încercarea de a debuta pe scena Operei din Paris nu are succes, în 1847, după doi ani de şedere în capitala Franţei, pleacă in Italia, unde îşi desăvârşeşte studiile, îşi perfecţionează vocea şi îşi schimbă numele în Marcolini.  

După aproape două decenii de carieră muzicală, care au făcut-o cunoscută în Europa, artista revine în ţară, pentru a se dedica artei dramatice. Şi timp de alte trei decenii, Eufrosina Popescu va fi cea mai apreciată actriţă din teatrul românesc, înainte de consacrarea Aristizzei Romanescu.

Odată cu noul secol, pe 3 noiembrie 1900, Eufrosina Vlasto Marcolini Popescu va părăsi definitiv scena vieţii, pentru a ne ramâne în memorie drept una din cele mai proeminente figuri feminine ale teatrului nostru.

 O stradă din București îi poartă numele.

 

 

 

 

 

 

 

1821: S-a născut la Cernăuți, în Bucovina aflata în componența Austriei, azi in Ucraina, Carol Miculi, compozitor, pedagog şi pianist, armeano-polono-român, elev al lui Chopin si profesorul lui  Ciprian Porumbescu; (m. 21 mai 1897, Lvov).

A fost student al lui Frédéric Chopin la cursurile de pian (devenind mai târziu asistentul acestuia) și al lui Napoléon-Henri Reber la cursurile de compoziție.

In anul 1858 a devenit director artistic al Conservatorului din Lemberg. În 1888 a demisionat din conducerea orchestrei și a fondat o școală privată.

 

 

 

 

 

1827: S-a născut Ion Catina, poet romantic şi jurnalist, participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; (m. 29 iulie 1851).

A debutat în Curierul Românesc in 1846, cu un  volum  de POEZII, urmat in 1847 de piesa Zoe.

Considerat un geniu de contemporani, a fost lansat de Ion Heliade Rădulescu și ulterior redescoperit de Alexandru Macedonski și George Călinescu.

Acestea din urmă i-a dedicat nuvela sa Catina damnatul, portretul unui erou romantic.

Camil Petrescu l-a inclus ca personaj în romanul său despre Nicolae Bălcescu.

 

 

1828: S-a născut  la Brăila, George Baronzi, poet, prozator şi dramaturg; (m. 28 mai 1896).

A tipărit peste 45 volume, din cele mai variante genuri: versuri , teatru, traduceri din limba franceză și engleză și de asemenea proză. Prin „Misterele Bucureștului”, apărut în trei volume între anii 1862 – 1864, Baronzi poate fi considerat un pionier al romanului românesc.

În aceeași măsură, s-a remarcat și în gazetărie, redactând la Brăila ziarele „Moș Ion” (1886) și „Pressa Română” (1886), la Galați, „Vocea Covurluiului” (1873 – 1888), iar la București, în 1848, săptămânalului „România – libertate – egalitate – fraternitate”, care susținea cauza revoluției.

 

 

 

 

 

 1829: S-a născut Iosif Hodoş, istoric, om politic, avocat şi publicist; unul dintre fruntaşii mişcării naţionale a românilor transilvăneni; a militat pentru promovarea în şcoli şi în administraţie a limbii române.

S-a numărat printre fondatorii ASTREI si al Societăţii Academice Române din 1866; (m. 1880).

 

 

 

1837: Apare “Jurnalul” domnului Tarii Românești, Alexandru Dimitrie Ghica, prin care se acorda satenilor dreptul (conditionat), de a se stramuta in orase.

In primavara anului 1843, noul domn, Gheorghe Bibescu, anuleaza “Jurnalul”.

 

 

 

1850: S-a născut Ioan Boroş, preot şi istoric, autorul unor studii despre istoria Banatului si a unor lucrări privind istoria Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice ; (m. 1937).

 

 

 

1860: Împăratul Franz Joseph a promulgat  Diploma din Octombrie,  care a pus capăt sistemului absolutist și a deschis era guvernării constituționale (“regimul liberal”) în Imperiul Austriac.

Potrivit documentului, Transilvania  redevenea autonomă, în cadrul imperiului.

 

 

 

 

Imagini pentru Impăratul Franz Joseph

 

Împaratul Franz Josef (18 august 1830 –  21 noiembrie 1916)

 

 

1865: A murit Alexandru (Alecu) Donici, traducător şi fabulist, considerat de contemporani drept unul dintre cei mai de seamă literaţi ai epocii (n. 1806, la Bezin/Orhei, azi în R. Moldova).

NOTĂ: Mai multe surse dau ca dată a morţii sale ziua de 21 ianuarie 1865.

 

 

 

 

Imagini pentru Alexandru (Alecu) Donici,photos

 

1872: S-a nascut la Avdela, în Grecia, Pericle Papahagi, filolog, lingvist și folclorist român de origine aromâna  (macedoromână);  (d.20 ianuarie la Silistra, (azi in Bulgaria), în  1943.

 

 

Imagini pentru Pericle Papahagi,photos

 

Între lucrările publicate se numără :

  • Din literatura poporană a aromânilor, 2 vol. (1900)

  • Românii din Meglenia. Texte și gosar (1900)

  • Meglenoromânii. Studiu etnografico-filologic, 2 vol. (1902)

  • Graie aromâne (1905)

  • Basme aromâne și glosar (1905)

  • Scriitori aromâni din sec. XVIII (1909)

  • Din trecutul cultural al aromânilor (1912)

  • Poesia înstăinării la aromâni (1912)

  • Numiri etnice la aromâni (1925)

  • Urme românești în toponimia Peninsulei Balcanice (1925)

  • Macedoromânuu sau aromânii (1927)

 

 

 

 

 

 

1872: S-a născut Cincinat Pavelescu, epigramist, publicist şi dramaturg; primul preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români (S.S.R.), ales la 28 aprilie 1908; (m. 1934).

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru cincinat pavelescu photos

 

 

 

NOTĂ: Dicţionarul de literatură română (1979) dă naşterea sa  la 2.XI.1872.

 

 

 

1880: S-a născut generalul Nicolae M. Condiescu  (profesor de istorie militară la Şcoala Superioară de Război), ministru al armatei în perioada 1930-1931, scriitor, membru de onoare al Academiei Române din 1938; (m. 1939).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost adjutant regal al lui Carol al II-lea, devenit, după război, președinte al Societății Scriitorilor Români și secretar general al Fundațiilor Culturale Regale, cunoscută instituție de mecenat, postură din care a făcut mult bine pe tărâm literar și artistic.

A făcut parte, în anul 1932, din Consiliul  de  Administraţie al Radiodifuziunii Române, iar în perioada 1933 – 1937 a fost preşedinte al Consiliului de Administraţie al radioului public. NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii sale  2 octombrie 1880.

N. M. Condiescu a deținut – lucru aproape deloc știut – cea mai importantă bibliotecă românească din perioada interbelică.  

În martie 1948, aceasta a fost arsă de comuniști.  

 

 

 

 

1882: S-a născut Bela Lugosi, pe numele său adevărat Bela Ferenc Dezso Blasko, actor american originar din Transilvania – pe atunci parte din Imperiul Austro-Ungar. S-a născut la Lugoj, de unde si pseudonimul “Lugosi”.

 

 

 

 

 

În 1931 a obtinut cetățenia americană. A devenit celebru datorita rolului Dracula si de altfel actorul a cerut sa fie inmormantat in costumul de scena pe care l-a purtat in aceasta productie.

S-a stins din viață la vârsta de 73 de ani în urma unui infarct.

 

 

 

1886: S-a născut  istoricul literar, Dimitrie Marmeliuc, folclorist, publicist şi profesor; a  cărui operă cuprinde domenii variate, de la folclor la lingvistică şi de la istoria literară, vizând mai ales Antichitatea, la publicistica militantă; a jucat un rol proeminent în unirea Bucovinei cu România; (m. 1970).

 

 

 

 

 

1895: S-a născut lingvistul şi filologul Alexandru Rosetti, specialist în istoria limbii române, fonetică, dialectologie şi lingvistică generală membru titular al Academiei Române  din 1948, membru corespondent al Academiei Suedeze de Științe ; (d. 27 februarie 1990).

 

 

Alexandru ROSETTI - poza (imagine) portret

 

 

 

 

A înfiinţat, în 1963, Centrul de Cercetări Fonetice şi Dialectologie al Academiei.

 

 

 

 

 

1917: Începe în casa eparhială din Chişinău, Congresul Ostaşilor Moldovei, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste de Imperiul Rus şi s-a votat convocarea  organului suprem – Sfatul Ţării.

La Congres au participat 898 de delegaţi, reprezentând circa 300.000 de soldaţi aflaţi pe toate fronturile şi în toate armatele ruseşti. Congresul proclama autonomia teritorială şi politică a Basarabiei şi crearea Sfatului Ţării, în care vor fi aleşi 195 de deputaţi, între care 150 de români basarabeni şi 45 de reprezentanţi ai minorităţilor.

 

 

 

 

   

     Imagini pentru vasile cijevschi photos   

Vasile Cijevschi (n.1880-d.1931).

A fost  Preşedinte al Congresului Ostaşilor Moldoveni 1917.Piatră funerară vandalizată, Cimitirul Armeanu, Chişinău, R.Moldova

 Casa eparhială, Chişinău, sec. XIX, edificiu distrus de comunişti după al Dolea Război Mondial

Casa eparhială, Chişinău, sec. XIX, edificiu distrus de comunişti după al Dolea Război Mondial

Conferinţa a durat pînă in data de  25 octombrie.

 

Vasile Cijevschi (n. 17 octombrie 1880, com. Zaim, jud. Tighina – d. 14 iulie 1931), a fost delegat în Sfatul Ţării de Congresul Ostaşilor Moldoveni cu mandat din 21noiembrie 1917 pînă la 27 noiembrie.

 La 27 martie 1918, Vasile Cijevshi a votat  pentru Unirea Republicii Democrate Moldoveneşti, succesoarea de drept a Basarabiei Ţariste, cu România.

 

 

 

1918: A încetat din viaţă istoricul Constantin Giurescu, membru fondator al Academiei Române, tatăl istoricului Constantin C. Giurescu și bunicul istoricului Dinu C. Giurescu ; (n. 20 august 1875).

 

Imagini pentru Constantin Giurescu,

 

 

 

 

 

 

A fost conferențiar de istoria modernă a românilor la Facultatea de Litere, a Universitatii  din București, secretar General al Ministerului de Instrucție, 1918, rector al Seminarului Normal Superior din București, 1919, director al serviciului Arhivelor din Ministerul de Externe, 1919.

 

 

 

 

 

1919: Este fondat clubul de fotbal “FC Ceahlăul” de către un grup de elevi și profesori de la Liceul Petru Rareș care au  înființat Asociația Sportivă Ceahlăul, primul club sportiv din Piatra Neamț.

 

 

 

 

 

 

FC Ceahlaul Piatra Neamt Logo Vector Download

 

 

 

 

 

 

În 1926 echipa Ceahlăul devine campioană a Moldovei, iar după câteva luni își schimbă titulatura în Ceahlău Foot-Ball Club.

În 1959  echipa revine la titulatura „Ceahlăul” după ce, începând din 1949, se numise Progresul, Avântul, Recolta sau Chimia.

În 1961 Ceahlăul promovează în Divizia B  si mai apoi, în 1993, în Divizia A. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1920: In România incepe o greva generală, care va dura pînă pe data de 28 octombrie şi la care participă 400 000 de salariaţi.

A cuprins toate ramurile industriei şi transporturilor din România recent unita (20–28 octombrie).

 

 

 

 

 

 

 

 

Greva, care a fost înfrântă, era prima grevă politică generală muncitoreasca din România .

 

 

 

 

 

 

 

 1924: S-a născut Valentin Silvestru (nume real Marcel Moscovici), critic şi istoric de teatru, dramaturg, umorist, prozator, antologator şi publicist; a înfiinţat Festivalul de umor „Constantin Tănase” de la Vaslui – („Bordeiul de la Poarta Albă“, „O femeie aprigă“, „Jurnalul cu file violete“, „Tufă de Veneţia“, „Când plouă, taci şi–ascultă“) (d.1996).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1928: S-a născut Pompiliu Marcea, critic şi istoric literar; (m. 1985).

 

 

 

 1930: S-a născut Mircea Herivan, scriitor, eseist şi publicist; (m. 1996).

 

 

 

 

 

 

 

1930: S-a născut la Ploiești,  Ioan Grigorescu, cineast, prozator şi publicist, român, partea cea mai importantă a operei sale constituind-o volumele de publicistică şi reportaje.

A fost vicepreşedinte al Radioteleviziunii Române în perioada 1966–1970 („Scrisoare din Moscova”, „Lupta cu somnul”, „Paradisul murdar”) și autor (imagine şi text) al unor filme tv. de călătorie si al  uneia dintre cele mai longevive emisiuni de televiziune „Spectacolul lumii”.

De asemenea a scris scenarii şi comentarii de film documentar şi de ficţiune; (m. 26 martie 2011, Ploiești).

 

 

 

1931: Are loc la Istanbul, a doua conferinţă Balcanică la care au participant reprezentanți din Albania, Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, România, care se încheie cu un pact pentru eliminarea războiului ca instrument de rezolvare a litigiilor. Conferinţa va dura pînă pe 26 octombrie.

 

 

 

 

1932 : A fost format un guvern naţional–ţărănesc sub preşedinţia lui Iuliu Maniu, în care portofoliul Externelor era deţinut de Nicolae Titulescu.

Renunţând la „politica porţilor deschise”, Guvernul Maniu a iniţiat un şir de măsuri cu caracter protecţionist, printre care şi Legea vămilor.

 

 

 

 

 

Foto: Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin, în apropiere de Șimleu Silvaniei – d 5 Februarie 1953, in inchisoarea comunista de la  Sighetu Marmației).

 

 

 

 

 

 

 

1933: S-a născut la  Adjud, în jud. Vrancea, actorul Ion Dichiseanu (“Pistruiatul”, “Toate pânzele sus”).

 

 

 

 

 

1937: S-a născut la București, Vlad Georgescu , istoric român, fost director al secției române a postului de radio Europa Liberă din Munchen între anii 1983-1988.

S-a născut la Bucureşti, într-o familie de boieri. Un bunic din partea tatălui, generalul I. Georgescu, fusese aghiotant al regelui Carol I, iar un bunic din partea mamei, R. M. Porumbaru, a fost un important membru al Partidului Naţional Liberal, ministru de externe (între anii 1914 – 1917) şi apoi fusese preşedinte al Senatului României, în perioada de dinaintea instalării dictaturilor.

A fost cercetător la Muzeul Româno-Rus. Când Muzeul Româno-Rus a fost desfiinţat, în 1963, Vlad Georgescu a fost transferat la Institutul de Studii Sud-Est Europene.

S-a stabilit în Occident în 1979, după ce în 1977 a fost ţinut în arest timp de două luni, sub acuzaţia de trădare, în urma redactării unei lucrări de istorie critice la adresa regimului. A devenit colaborator, apoi director al Serviciului românesc la postul de radio Europa Liberă.

A predat cursuri de istorie la mai multe universități americane: University of California, Los Angeles (1967-1968), University Columbia, New York (1973), University of Maryland şi Rutgers University. 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Vlad Georgescu , istoric photos

 

 

 

 

Foto: Vlad Georgescu (n. la Bucureşti, la 20 octombrie 1937 – d. 13 noiembrie 1988), istoric, ziarist, între anii 1983-1988, directorul Departamentului românesc al postului de radio Europa Liberă.

 

Se presupune că a fost asasinat prin iradiere, de agenti ai Securitatii romane.

Alți trei directori ai secției române a postului de  radio Europa Libera  muriseră de cancer în condiții misterioase si s-a vorbit  de asemenea  că decesele lor ar fi fost cauzate de iradieri.

 

 

 

 

 

 

 1940: S-a născut preotul Nicu Moldoveanu, profesor de teologie, compozitor de muzică bisericească, dirijor, muzicolog, bizantinist, diortositor şi editor de carte muzicală bisericească psaltică şi corală.

 

 

 

 

 

1941: A murit slavistul Stoica Ştefan Nicolaescu, bun cunoscător al vechilor texte slave şi slavo-române, precum şi al istoriei relaţiilor românilor cu slavii din Sud; (n. 1879).

 

 

 

 

1942: S-a născut la Galați actorul Costel Constantin.

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru actorul Costel Constantin.

 

 

 

 

 

A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din București în 1964 si a debutat ca actor la Teatrul National din Iași, unde a activat în perioada (1965-1969).

Din 1969, devine actor al Teatrului National din București (filme – „Tănase Scatiu”, „Pepe şi Fifi”; teatru – „Apus de soare”).

A devenit societar de onoare al Teatrului National Bucuresti, a carui scena o slujea din 1969, este detinatorul pentru performantele sale artistice cu Premiul I pentru interpretare masculina (1970), Premiul revistei “Teatru” pentru “cel mai bun spectacol” si din nou “pentru cea mai buna interpretare masculina “ FESTIVALUL ARTELOR 28. (1983), Premiul “pentru cel mai bun spectacol cu o piesa romaneasca” in cadrul Festivalului “I. L. Caragiale” (1990). In 2002 i s-a conferit Ordinul National “Serviciu Credincios” in grad de Cavaler.

După evenimentele din 1989, a  deschis, primul club de cabaret din Europa de Est, celebrul “Sexy Club”.

 

 

 

 

1946: S-a născut Dan Ardelean, compozitor şi dirijor de muzică uşoară.

 

 

 

1951: S-a născut „sensei” (maestrul) Dan Stuparu, unul dintre fondatorii Federaţiei Române de Arte Marţiale, imediat după 1989; fondatorul şi preşedintele Federaţiei Române de Karate Tradiţional din România (înfiinţată în anul 1993); vicepreşedintele Federaţiei Internaţionale de Karate Tradiţional, vicepreşedinte al Federaţiei Europene de profil şi preşedinte al Federaţiei Balcanice; (m. 2013).

 

 

 

 

 

1958: A încetat din viață  la Bucuresti, Constantin I. Moisil (n. 8 decembrie, Bistrita – Nasaud),  fost profesor de istorie, arheolog și numismat român,  considerat întemeietorul numismaticii moderne în România (din 1910 a organizat Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române, pe care l-a condus până la sfârşitul vieţii.

A condus prima publicaţie românească de numismatică, „Buletinul Societăţii Numismatice Române”).

Intre anii 1923 şi 1938 s-a aflat la conducerea Arhivelor Statului din Bucureşti, de numele său legându-se reorganizarea acestei instituţii şi înfiinţarea Şcolii Superioare de Arhivistică şi Paleografie; (n. 1876)

 

 

 

În anul 1948  a fost ales  membru de onoare al Academiei Romane. A fost nepotul vicarului unit  Grigore Moisil și tatăl matematicianului  Grigore C.Moisil.

1997: Filosoful roman anticomunist, fost detinut politic, Petre Ţuţea, a fost reabilitat de către Curtea Supremă de Justiţie a Romaniei.

 

 

 

 

 

 

2011: În perioada  20-31 octombrie s-a desfăşurat al XII-lea recensământ al populaţiei şi locuinţelor din România (populaţia stabilă: 19.042.936 persoane, locuinţe: 8,5 milioane).

Recensământul anterior a fost efectuat în 18-27 martie 2002 (populaţia stabilă: 21.680.974 persoane).

 

 

 

2013: A decedat poetul Ion Stanciu.

În anul 1975, Ion Stanciu a primit Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Despre uimire”.

Considerat unul dintre poeții de talent ai generației sale, acesta a fost elogiat de Marin Preda, care i-a editat cărțile la Editura „Cartea Românească”.

 

 

 

 

 

Imagini pentru poetul Ion Stanciu.photos

 

 

 

 

 

 

Născut în anul 1950, în satul Lanuri, comuna Ziduri, județul Buzău, Ion Stanciu a absolvit liceul în Brașov și Facultatea de Filosofie și Istorie din cadrul Universității București. A fost profesor de filosofie la Colegiul Economic din Buzău.

Dintre cărțile publicate au fost remarcate si  volumele: „Ființa concretă” 1979, „Mihai Eminescu — un sistem de filosofie politică românească” 2000, „Constelația miresmei” 2009, „Pasteluri metafizice” 2012.

 

 

 

 

 

2015: A murit Vasile Ilica, publicist, scriitor, cercetător al masacrelor antiromâneşti din nordul Bucovinei, veteran de război; (n. 1924).

 

 

 

2016: A murit, regizorul de teatru şi profesorul universitar Valeriu Moisescu ; (n. 1 aprilie 1932, Bucureşti).

A absolvit  Secţia de regie a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, 1951-1956. A lucrat foarte mult pe cele mai diverse scene ale ţării, la Galaţi, Oradea şi Ploieşti, reuşind pretutindeni să pună în lumină talentul interpreţilor săi, dezvăluindu-le adeseori dimensiuni încă necunoscute şi neexploatate.

 Devenit regizor bucureştean, Moisescu dă strălucire şi putere de convingere, mai ales pe scena Teatrului Bulandra şi comediilor contemporane şi celor clasice.
Nu ocoleşte nici Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, cu atât mai mult cu cât genul îi prilejuieşte manifestarea plenară a fanteziei şi inventivităţii sale.

În 1989, anunţând parcă revoluţia ce va urma să fie, tot pe scena Teatrului Bulandra, realizează una dintre cele mai interesante montări cu Mizantropul de Moliere.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

A predat arta regizorală la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, unde a format  cu asiduitate, directori de scenă cu înalt simţ de responsabilitate.

Lui i se datorează elaborarea planurilor de învăţământ şi a programelor analitice necesare acestei discipline.

 

 

 

 

2018: A murit la București Mihail Bălănescu, inginer și  fizician, doctor în științe nucleare, unul dintre marii specialiști care, alături de acad. Horia Hulubei, acad. Șerban Țițeica și prof. Ciorăscu, au fondat Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, în 1949.  

A fost director tehnic al Institutului de Fizică Atomică, viceguvernator al International Atomic Energy Agency (AIEA) din Viena și membru de onoare al Academiei Române.

 

 

 

 

 

 

 

În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial își face studiile universitare la Facultatea de Construcții – Instalații a Politehnicii din București, pe care a absolvit-o în anul 1945 cu calificativul „Magna cum laude”.

După absolvire ajunge inginer la Inspecția de Poduri Cluj, șef de secție la Regionala C.F.R. Oradea, proiectant la Direcția Superioară Politică a Armatei.

La 26 de ani, deși foarte tânăr, era deja Director de construcții-investiții în Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă (Ministerul Culturii).

În 1949 Mihail Bălănescu a fost chemat de Horia Hulubei si, dupa un interviu de o ora, a fost acceptat ca apropiat colaborator si asa a ramas pana în 1972, când savantul s-a stins din viata.
La Institutul de Fizica Atomica, Mihail Balanescu a parcurs toate treptele ierarhiei stiintifice si manageriale pana la functiile de decizie – inginer-sef, director tehnic.

A facut parte din ceea ce s-a numit „echipa de aur“ a Institutului de Fizica Atomică devenit în scurtă vreme o emblema a cercetarii romanesti pe plan national si international.

Horia Hulubei s-a dovedit a fi o șansă pentru Mihail Bălănescu și când, in 1958, acesta a fost arestat si trimis, până in 1962, în „gulagul românesc“, la Periprava, „imperiul ucigas al stufului“.

Atunci, Horia Hulubei, împreuna cu liderul comunist Gheorghe Gaston Marin, a facut demersuri pentru a fi eliberat, „din lipsa de probe“.

Un timp, Mihail Bălănescu, „omul cu dosarul dupa el“, a fost nevoit să ocupe functia de muncitor necalificat la modernizarea centralei termice de la Grozavești, deși calificarea sa era aceea de inginer.

Avea 36 de ani. Au fost clipe grele, dar a urmat cu credinta cuvintele bunicului sau: „Sa nu te lași invins niciodată“.

Apoi, lucrurile au început sa reintre pe un fagaș normal după ce, in 1963, Mihail Bălănescu a fost reintegrat la IFA, unde a desfasurat o rodnică activitate de cercetare și management stiintific.

In paralel, a lucrat la teza de doctorat și a efectuat stagii de lucru la Grenoble si Saclay, in Franta. 

De asemenea, a lucrat în cercetarea de vârf din domeniul nuclear, fiind implicat în realizarea aparaturii cu izotopi radioactivi pentru aplicații în medicină și industrie, precum și în construcția centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă; a pus la punct și tehnologii brevetate de filtrare a aerului de particule contaminate radioactiv și de alte naturi; membru de onoare al Academiei Române din 2011.

 

 

 

 

 

CITITI SI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/20/o-istorie-a-zilei-de-20-octombrie-video/

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro;

  10. http://yorick.ro/eufrosina popescu

20/10/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ședința Sfatului Țării din 27 martie 1918 și discursul patriotului român basarabean Constantin Stere

 

 

 

 

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

 

 

Constantin Stere (n. 8.11.1865, Ciripeau, după alte izvoare 01.06.1865, Horodişte, județul Soroca   în Basarabia țaristă − decedat în data de  26.06.1936, în localitatea Bucov, judeţul Prahova, România), într-o familie de boieri basarabeni, a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român.

A învățat la Liceul nobilimii din Chișinău, unde a aderat la mișcarea narodnicistă din Rusia, fiind arestat în ultimul an de liceu pentru activitatea revoluţionară. Condamnat la mai mulţi ani de închisoare,  a fost exilat în Siberia (1886-1892), rămînând surghiunit un timp  dincolo de cercul polar. 

După ispăşirea pedepsei, a revenit în Moldova de Est, apoi, prin cunoştinţele părintelui său, Stere Egor Stepanovici, a obţinut un paşaport pentru străinătate. Trece frontiera şi ajunge la Iaşi, unde are susţinerea şi ajutorul socialistului Ion Nădejde, cu care corespondase în timpul exilului siberian.

A urmat cursurile  Facultății de Drept ale Universităţii de la Iaşi, devenind ulterior profesor de drept constituţional şi chiar rector al acestei prestigioase instituţii de învăţământ din România.

 

A fost unul dintre marii artizani ai Marii Uniri din 1918, supranumit „Marele Apostol al Unirii” și  fondator, împreună cu G. Ibrăileanu, P. Bujor, M. Sadoveanu, al revistei „Viaţa românească” (1906). 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe 27 martie 1918 Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România. Au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – spre sfârșitul anului 1918, fiind creată România Mare.

Majoritatea voturilor în favoarea Unirii a fost posibilă numai datorită eforturile depuse de Stere și de liderii Sfatului Țării în cele câteva zile care au precedat ședința din 27 martie/9 aprilie.  Unirea s-a decis deopotrivă la Iași și la Chișinău, fiind rezultatul mai multor discuții și negocieri între liderii politici de pe ambele maluri ale Prutului, care au adus, pentru legitimitate, decizia de unire în dezbaterile Sfatului Țării.

Ședința care va adopta decizia istorică de unire a Basarabiei cu România a început la orele 16 și 15 minute, printr-o scurtă introducere a lui Ion Inculeț, care va oferi cuvântul lui Al. Marghiloman, dorind să afle „cu ce scop a venit la noi”.

Discursul lui Marghiloman este în general cunoscut, redat de mai multe surse, în care cu diferențe de nuanțe se repetă același lucru. Acesta a invocat timpurile tulburi pentru Republica Moldovenească, când aceasta s-a adresat după ajutor României, „ca un copil crud, care își întinde brațele spre mama lui, așa a alergat Basarabia, cerând scăpare de la România”.

Anunțând că Puterile Centrale „ne-au dat toate asigurările în privința Basarabiei”, Marghiloman conchidea că „Unirea Basarabiei cu patria mumă este necesitate pentru statul vostru”. Dar nu înainte de a recunoaște îndeplinirea drepturilor basarabenilor „în conformitate cu obiceiurile locale, moravurile și libertățile câștigate…și care nu sunt contrare cu interesele marei, unitei și nedespărțitei Românii”.

Un  moment crucial în desfășurarea favorabilă a votului de Unire, a fost prezența și alegerea lui Constantin Stere în calitate de deputat al Sfatului Țării. Această alegere, făcută la propunerea lui V. Cijevschi, pare exotică în condițiile parlamentarismului actual, dar deloc excepțională în condițiile timpului.

Venirea lui Stere la Chișinău era așteptată cu mult interes și curiozitate, aura sa de revoluționar și luptător contra autocrației, generând un respect profund în Basarabia, inclusiv din partea minorităților. C. Stere va prelua cuvântul după retragerea delegației române, vorbind atât în limba română, cât și în limba rusă, pentru reprezentanții minorităților naționale, pe care a încercat să-i convingă să renunțe la egoismul lor etnic și să nu se opună tendinței românilor din Basarabia de a reveni la patria-mamă România.

Pe de altă parte, liderul basarabean a flatat spiritul revoluționar al membrilor Sfatului Țării, îndemnându-i ca prin acest vot să contribuie la democratizarea regimului oligarhic din România, să ducă dincolo de Prut „lumina” și să „rupă lanțurile nedreptății seculare”.

După izbânda Marii Uniri, patriotul român C.Stere a fost ales deputat şi în Parlamentul României.

 

 

Proces verbal al ședinței Sfatului Țării din ziua de 27 martie 1918

Discursul lui Constantin Stere rostit în ședința Sfatului Țării din 27 martie 1918

Istorica ședință a Sfatului Țării din 27 martie 1918 a fost prezidată de Ion Inculeț care a dat, mai întâi, cuvântul lui Alexandru Marghiloman, președintele Consiliului de Miniștri al României. Apoi a fost invitat la tribună, C. Stere a ținut un memorabil discurs [1]:

„Domnilor deputați, în viața omului ca și în viața unui popor întreg, momente așa de înălțătoare nu sunt multe. Sunt profund emoționat de încrederea pe care mi-ați acordat-o și pentru greaua sarcină pe care ați pus-o pe umerii mei, dar simt și bucuria nesfârșită că îmi dați iar posibilitatea de a lupta pentru dreptatea și libertatea poporului, al cărui fiu sunt.

Gonit din țara mea natală, prin puterea oarbă a despotului țar, astăzi eu sunt adus iar aici prin voința poporului eliberat. Astăzi noi trebuie să hotărâm ceea ce va avea o importanță extraordinară asupra soartei viitoare a poporului nostru. Mersul de fier al istoriei pune asupra umerilor noștri o răspundere, pe care noi nu o putem ignora cu nici un fel de sofisme.

Nimeni în afară de noi n-are dreptul să vorbească și să hotărască ceva în numele poporului basarabean. Noi suntem aduși aici prin acel proces elementar istoric care distruge temeliile cetăților și ale bastiliilor [2]. Revoluția a adus la aceasta nu numai pe ruși, ci și pe întregul popor românesc. Voi ați aprins acea făclie la a cărei flacără au ars toate hârtiile care împărțeau pe oameni în privilegiați și neprivilegiați, voi ați creat din poporul moldovenesc un popor care n-are alt privilegiu decât cel al muncii.

Acuma sunteți chemați de Istorie să duceți această flacără sfântă dincolo de Prut, ca să-i luminați tot așa pe frații voștri și să le rupeți lanțurile nedreptății de veacuri, achitând prin aceasta datoria voastră față frații care au venit în ajutorul vostru în cel mai greu moment istoric. Astăzi noi proclamăm drepturile poporului suveran, nu numai aici în Basarabia, ci și drepturile tuturor fraților, oriunde ar fi ei. Mulțumindu-vă pentru cinstea pe care mi-ați arătat-o prin alegere, astăzi, după atâția ani de luptă, eu împreună cu voi, voi merge la luptă cu aceeași hotărâre ca și cu 30 de ani în urmă, când încă tânăr am fost aruncat în pușcăria care se înalță și astăzi acolo, ca o amintire a trecutului blestemat, de care noi astăzi ne-am despărțit pentru totdeauna”.

În continuare, C. Stere s-a adresat Sfatului Țării în limba rusă, pentru a fi înțeles ca reprezentanții minorităților naționale: „Domnilor deputați! În acest moment istoric, care trebuie să ne ridice la nivelul acestei probleme, eu îmi voi permite să mă adresez acelora care până acuma au fost stăpânii situației și nu s-au despărțit de gândul despre schimbarea acestei ordini. Domniile voastre ați auzit declarația pe care a făcut-o primul ministru, care a înțeles din discuțiile avute cu diferiți reprezentanți ai parlamentului, dorința țării. El a vorbit despre hotărârea poporului românesc și a guvernului român de a satisface dorința domniilor voastre.

Socot că vorbesc cu domniile voastre ca cu oameni care se conduc de rațiunea oamenilor de stat, care înțeleg situația. Și socot că sunt oameni care nu sunt mulțumiți cu hotărârea luată, dar eu vă rog să vă gândiți, în fața cărei dileme trebuie să stea statul român dacă Sfatul Țării ar respinge ideea Unirii? Domnilor, se poate ca România să renunțe la drepturile sale istorice, la idealurile naționale și chiar la drepturile ei de viață? Fiindcă fără a avea acces la Mare, România nu va putea trăi [3].

Să presupunem că din dorința de a complace îndoielilor și conștiinței minorităților, guvernul, devenind trădătorul întregului trecut al poporului român, ar renunța la aceasta. Ce ar ieși din aceasta? Toate poftele vecinilor ar duce în mod precis la aceea că România, sacrificându-și viitorul poporului său, ar pune Basarabia în fața necesității crude de a fi ruptă în bucăți de către vecini [4]. Este admisibil aceasta pentru Basarabia?

Și dacă România nu poate renunța nici la drepturile sale istorice și nici la idealurile naționale, nici la interesele de stat, care îi dictează să-și găsească ieșirea la Mare, ea va fi nevoită să anexeze Basarabia, fără consințământul nostru. Sau – bazându-se pe alte elemente ale societății – anume acele elemente care de multe ori în viața istorică a Basarabiei aveau singure dreptul de a vorbi în numele ei, și dacă Unirea s-ar face sub auspiciile elementelor arătate de noi, la ce ar duce aceasta? Tot sângele, toate suferințele din care a ieșit Basarabia liberă, ar fi zadarnice.

Această dilemă, domnilor, stă înaintea noastră și, ca fiu al Basarabiei, eu zic că o asemenea hotărâre ar pune asupra noastră o mare răspundere în fața urmașilor noștri, cărora poate le va fi sortit să trăiască din nou toate suferințele trecutului nu prea îndepărtat. Poate oare sub un pretext oarecare o creațiune logică să justifice această răspundere? Fac apel, domnilor, la conștiința domniilor voastre, la răspunsul domniilor voastre”.

C. Stere a continuat în limba română: „Unul dintre reprezentanții minorităților, un rus, a spus că dacă se va face Unirea Basarabiei cu România, toată intelectualitatea rusească va pleca de aci. Eu respect acest sentiment, fiindcă toate sentimentele sunt legitime, dar omul la care sentimentele de legătură cu țara aceasta sunt atât de slabe și șubrede poate să aibă același mod de judecată ca populația băștinașă?

Poporul românesc n-a venit în Basarabia din afară, el aci s-a născut, aci a fost acel cazan unde au fiert și s-au topit toate elementele din care s-a născut poporul român. Noi n-avem unde ne duce și pe noi nimeni nu nimeni nu ne poate alunga din casa noastră. Un veac fără sfârșit noi, plecați, tăcuți, conștienți de slăbiciunea noastră am dus jugul, un veac întreg limba noastră a fost persecutată ca o otravă revoluționară, sacrificii imense au fost făcute de aceia care doreau să-și însușească începuturile culturii naționale. Și acum, când noi voim să intrăm ca stăpâni în casa noastră, reprezentanții minorităților n-au dreptul moral de a închide ușa în fața noastră.

Nu uitați, domnilor, că nu numai chestiunea dreptății naționale, ci și chestiunea dreptății sociale cere să avem tăria și hotărârea de a lua asupra noastră răspunderea. Astăzi voi puteți da poporului pământul cerut de el în condițiuni acceptabile pentru el și nimeni nu poate garanta că mâine voi veți avea această posibilitate. Conștiința proprie a domniilor voastre să vă lămurească”.

După acest discurs a luat cuvântul Ion Buzdugan care, în numele Blocului Moldovenesc, a dat citire Declarației privind Unirea Basarabiei cu România. Declarația a fost adoptată cu 86 voturi pentru, 36 abțineri și 3 voturi contra .

Așa cum prevăzuse C. Stere, drumul spre Marea Unire a început la Chișinău cu Unirea Basarabiei, a ajuns la Cernăuți unde s-a proclamat Unirea Bucovinei, și s-a oprit la Alba Iulia, în memorabila zi de 1 decembrie 1918, când s-a votat Unirea Transilvaniei cu România. (autor: Ioan Scurtu, sursa: Blog Ioan Scurtu)

În numele Blocului Moldovenesc, Ion Buzdugan în limba română, iar Vasile Cijevschi în limba rusă, vor citi declarația privind unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România. Potrivit acestei decizii:

„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”.

 

 

NOTE:

1. C. Stere, Documentări și lămuriri politice. Preludii. Partidul Național-Țărănesc și „cazul Stere”, București, 1930, pp. 209-211
2. Aluzie la închisoarea Bastilia din Paris, dărâmată în timpul revoluției din 1789
3. C. Stere avea în vedere faptul că, în timpul negocierilor de pace, Puterile Centrale cerut desprinderea Dobrogei de România.
4. Aluzie la ucraineni

20/10/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: