Se îndreaptă România spre o republică prezidențială de ocupație ?

 

 

 

 

 

 

Problema cea mai mare pentru noi nu este că a căzut guvernul – se mai întâmplă – ci că Iohannis nu mai are nicio opreliște în calea „re-se-tă-rii sta-tu-lui”, adică a instituirii propriei dictaturi uni-personale în România.

Eu am tot scris că scopul lui este, după lichidarea PSD, obținerea unei majorități absolute în Parlament care să-i permită modificarea Constituției, dacă nu schimbarea ei cu totul și instaurarea unei republici prezidențiale, parte dintr-o federație europeană cu capitala de facto la Berlin.

Ăsta este cel mai mare pericol pentru întreaga noastră societate, pentru țara și poporul nostru.

Iohannis nu are nicio legătură cu poporul român. Ba îl mai și disprețuiește fără să facă măcar cel mai mic efort să o ascundă, ba dimpotrivă, o arată apăsat, răstit, ori de câte ori i se ivește sau își caută vreo ocazie.

Și ce dovadă mai mare de sfidare a istoriei și sacrificiului poporului român, a statalității și independenței României vreți, decât absența lui de la ședința comună a Parlamentului, cu ocazia Centenarului Marii Uniri – pe care el o vede ca pe o comemorare și nu ca pe o celebrare, ceea ce poate fi de înțeles având in vedere originile sale – dar este prezent la toate sărbătorile și zilele patriei lui, Germania.

Oameni buni,  individul ăsta, scăpat de sub orice control instituțional și politic, e pornit în forță să distrugă statul național român și nu mai există niciun partid important, nicio forță semnificativă care să-l oprească.

Iar celelalte partide ori instituții ale statului care îi sunt complice îl sprijină în atingerea punctelor de pe foaia de parcurs dată în plic de cei care i-au dat țara pe mână.

Să-mi spună și mie cineva care mai este rostul alegerilor? Dacă un guvern degajat de o majoritate rezultată din alegeri nu își poate exercita sau duce la capăt mandatul primit de la popor, din cauza sabotajului președintelui și a dezertărilor celor aleși înspre partide parlamentare care nici nu au trecut prin alegeri, care mai este rostul alegerilor?

Practic ne batem joc de noi înșine și ne drogăm cu iluzia că trăim într-o lume pe care noi, cu voința noastră, ne amăgim că o construim. Bulshit! Suntem captivi unui monstruos regim de ocupație, fără posibilitatea de a ne mai elibera.

PSD e pe cale să devină istorie. A avut o majoritate pe care nu a știut ori nu a putut să o gestioneze. Cauzele sunt multiple și le-am mai abordat, nu mai reiau. PSD a avut totul și a pierdut totul. Pe mâna lor!

În loc să fi ras din scurt puterea din umbră, să-i fi tăiat oxigenul până se sufoca, a făcut un balet continuu cu monștrii ascunși în subteranele statului profund și acum vor suporta consecințe grave.

Din nefericire și noi, oamenii obișnuiți, fiind și cei mai expuși.

De acum, statul subteran revine în forță și mult mai întărit. Ocupantul și-a marcat terenul și primatul asupra întregului teritoriu, pierdut fără luptă de partidul căruia marea majoritate a populației, prin vot, i-a dat puterea.

Căderea de ieri a guvernului nu este decât actul final al unei conspirații îndelungate și elaborate, in spatele căreia stau forțe din afara țării, servicii secrete interne și externe, aglutinate de interese geo-politice și economice care nu au nicio legătură cu interesele legitime ale poporului român.

Semnalul doborârii guvernului a fost dat la începutul anului de la Cotroceni prin blocarea ilegală și neconstituțională a guvernării.

A urmat condamnarea ritualică a liderului partidului majoritar, chiar a doua zi după pierderea alegerilor europene, la cererea Bruxelles-ului și prin implicarea la vedere a serviciilor și schimbarea din soft a procentelor.

Înlăturarea de ieri a guvernului încheie practic această etapă de revenire în forță a statului subteran.

Și iată cum PSD în loc să defileze în invingător – când urma să schimbe legile siguranței naționale care vizau direct serviciile secrete, să numească procurorii șefi, să indrepte legile strâmbe ale (in)justiției și să readucă statul într-un regim de funcționare legitim, național și democratic –, iată-i inlăturați în forță de pe toate palierele puterii, prin implicarea pe față și neconstituțională a președintelui și a structurilor oculte din spatele lui.

 

Ce urmează? Simplu de înțeles…

Un prim act necesar câștigării unei majorități, care să permită modificarea Constituției în vederea instaurării republicii prezidențiale dorită și anunțată cu aroganță de Iohannis, urmează schimbarea legii alegerilor locale, cu consecința directă a pierderii primăriilor și consiliilor locale de către PSD, urmată inevitabil de pierderea alegerilor parlamentare și aducerea ultimului partid cu reprezentare națională, la dimensiuni care să nu mai conteze.

În același timp, se reinstaurează regimului polițienesc de ocupație.

Desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din justiție, numirea procurorilor șefi, restaurarea protocoalelor și reluarea prigoanei și arestărilor politice.

Apoi, eliminarea Ordonanței de Urgență 114/2018, cunoscută ca„taxa pe lăcomie”, cu consecințele ce decurg de aici pentru marea parte a populației; revenirea presiunilor pentru profituri maxime ale cămătarilor internaționali; austeritate; înstrăinarea resurselor și lichidarea ultimelor active strategice ale României (Nuclerelectrica, Hidroelectrica și a salbei de hidrocentrale, Portul Constanța ș.a.m.d);

regionalizarea; alinierea la politicile progresiste neo-marxiste și migraționiste, federaliste și antistatale diktate de la Berlin-Bruxelles; continuarea militarizării aberante a teritoriului României și achiziționarea pe alte multe miliarde de fier vechi de la „aliați” odată cu extinderea bazelor militare americane și transferul întreținerii lor pe banii noștri, adică a celor ocupați;

Fondul suveran, privatizarea Sănătății și Educației, de fapt, re-se-ta-rea sta-tu-lui, cum ne amenință răstit Iohannis sau altfel spus, preluarea ostilă și destructurarea statului național, în întregul său.

                                                                                                             

Petre CĂLUIAN

 prin http://www.justitiarul.ro/spre-o-republica-prezidentiala-de-ocupatie/

Publicitate

ZIUA DE 12 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 12 octombrie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

1113:  Orașul Oradea este mentionat pentru prima data sub numele latin Varadinum („vár” însemnând cetate în limba maghiară),  într-o diplomă a abaţiei benedictine din Zobor , în care apare numele episcopului Sixtus Varadiensis şi al comitelui Saul de Bychar. Asezarea este insa mult mai veche, rădăcinile sale fiind  de origine romano-dacică.

Asa cum o atesta descoperirile arheologice, în zona Salca din oraş şi  cele din zona Băilor Felix, erau stabiliţi romani şi daci

 

 

 

 

 

1449: Are loc bătălia de la Tămăşeni, pe Siret (la miazănoapte de Roman).

Bogdan al II-lea al Moldovei, fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun si tatal lui Stefan cel Mare, avînd sprijinul lui Iancu de Hunedoara   (voievod al Transilvaniei între 1441-1456 si regent al Ungariei între 1446-1452), il înfrange pe Alexăndrel voda şi devine domn al Ţării Moldovei.

 

 

 

 

 

 

Bogdan al II-lea Musat

 

 

Alexăndrel a fugit în Polonia, în timp ce Bogdan a intrat în cetatea Sucevei, unde a fost uns domn.

Alexandru al II- lea sau Alexandrel voda,  a fost domn al Moldovei de trei ori: februarie 1449 – 12 octombrie 1449, februarie (înainte de 24) 1452 – 1454, februarie (înainte de 8) 1455 – 25 mai 1455.

 

 

 

 

 

1595:  Domnul Moldovei, Ștefan Răzvan, ocupă Bucureștiul.

Ștefan Răzvan a fost domn al Moldovei  în perioada aprilie 1595 –  decembrie 1595, si este citat ca una dintre  puținele figuri ale istoriei românilor care ar  fi avut origini țigănesti.

Fiul unui  tigan musulman care emigrase către Moldova din Imperiul Otoman și al unei femei moldovence,  se pare ca a servit în armata regelui Henric al IV-lea al Frantei si  apoi în armata poloneza.

Înainte de a accede la tronul Moldovei  avea titlul de hatman.

A luptat alături de Mihai Viteazul și a principelui transilvanean Sigismund Bathory  împotriva otomanilor si  i-a succedat la tron lui Aron Voda, pe care l-a alungat de pe tron, devenind domn.

Detronat la randul sau ca urmare a invaziei poloneze în Moldova, a fost înlocuit cu Ieremia Movila.

Bătălia decisivă a fost dată la  Areni, lângă Suceava.

Pierzând bătălia, Ștefan a fost capturat în încercarea sa de a fugi spre Transilvania  și a fost executat prin tragere in teapa.

 A fost imortalizat in drama istorica a lui Haşdeu,”Răzvan şi Vidra.

 

 

 

 

 

1777: Grigore al III-lea Ghica (n. 1724), fost domn al Moldovei (1764-1767; 1774-1777) şi al Munteniei (1768-1769), este ucis de trimisul Înaltei Porţi, Kapegibaşa.

Era suspectat de relaţii prea strânse cu Rusia, si pentru ca s-a opus ocuparii  Bucovinei, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture, iar aceștia au trimis un capugiu (agent executor) la curtea lui Grigore, care l-a strangulat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Principala cauză a tragicului său sfârşit a fost energicul protest înaintat de domnitorul moldovean Înaltei Porţi în urma cesiunii Bucovinei către Austria (1775).

Este înmormântat la biserica Sfântul Spiridon din Iasi.

 

 

 

 

 1808: Napoleon I şi Alexandru I, împăratul Rusiei semnează convenţia prin care Rusia anexează Moldova şi Ţara Românească.

 

 

 

 

 

1825: A murit poetul Nicolae Văcărescu, fiul mai mic al lui Ienăchiţă Văcărescu.

Versurile sale manieriste aduc, pe alocuri, neaşteptate inflexiuni folclorice şi preromantice; (n. 1785 sau 1786).

 

 

 1860: S-a născut Constanţa Hodoş, prozatoare, autoare dramatică şi publicistă, afirmată în cadrul grupării de la „Sămănătorul”; soţia scriitorului Ion Gorun (m. 1934).

 

 

1863: În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneştieste investit Guvernul Mihail Kogălniceanu.

Acest guvern a activat până pe 26 ianuarie 1865  şi s-a remarcat prin rodnice realizări social-economice.

 

 

 

 

 

 

1863: A decedat poetul  revolutionar roman ardelean Andrei Mureşanu; (n. 1816).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A început să publice poezie în revista Foaia pentru minte, inimă și literatură. A fost printre conducătorii revolutiei de la 1848, participând în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj  din mai 1848.

Poemul său Un răsunet, scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele) și denumit ulterior “Deșteaptă-te, române !”, a devenit imn revoluționar – fiind numit de Nicolae Balcescu , Marseilleza românilor. Din  1990,  acesta a devenit Imnul Romaniei.

 După revoluția din 1848, Mureșanu a  publicat în revista Telegraful Român, operele sale având tentă patriotică și de protest social. În 1862, poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănatatea precară, a murit în 1863 la Brașov.

 

 

 

 

 

 1872: Prin decret imperial, s-a înfiinţat Universitatea din  Cluj, în limba maghiară, cu patru facultăţi: filosofie şi litere, matematici şi ştiinţele naturii, drept, medicină. Inaugurarea Universităţii din Cluj a a vut loc la 10 noiembrie 1872.

 

 

 

 

1879: A fost  promulgată Legea de revizuire a art. 7 din Constituția României, care acorda cetățenie și locuitorilor de altă religie decât cea creștină. I. C. Brătianu, din poziţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, a dat citire, în Senat, la 17 ianuarie 1879, Mesajului domnesc şi declaraţiei prin care Guvernul arăta că „este de trebuinţă a se supune reviziunei art. 7 din Constituţiune”.

La 22 mai 1879 au început lucrările de revizuire a Constituţiei, pentru ca la data de 24 iunie 1879, Comisia Senatului să depună raportul. Se statua că cel care intenţiona să se naturalizeze era obligat să adreseze domnitorului o cerere şi să declare că renunţă la protecţia străină.

După depunerea acestei cereri solicitantul trebuia să îndeplinească următoarele condiţii: să locuiască pentru o perioadă de 10 ani în ţară şi prin modul de comportament în societate să dovedească că este folositor acesteia.

După iniţiativa Domnului, Adunările legiuitoare îi acordau decretul de naturalizare, care era sancţionat şi promulgat de către domn. Proiectul de revizie, propus de către Guvern Adunării Deputaţilor, a fost votat la 6 octombrie 1879 (cu 132 de voturi pentru, 9 contra şi 2 abţineri). Noul articol a fost publicat în Monitorul oficial din 13/25 octombrie 1879 (12/24).

 

 

 

 

 

1882: A decedat la Sankt Petersburg, în Imperiul Rus generalul american de origine română, George Pomuţ (n. 31 mai 1818, Giula, Ungaria). S-a remarcat în Războiul civil american, după ce anterior a luptat în Revoluţia de la 1848 din Ungaria, de partea revoluţionarilor maghiari, ocazie cu care a primit gradul de căpitan.

 

 

 

 

La sfârşitul vieţii, Gheorghe Pomuţ a fost diplomat american la curtea imperială rusă de la St. Petersburg, de numele său fiind legate tratativele în urma cărora, Statele Unite ale Americii au cumpărat în condiţii foarte avantajoase, teritoriul nord -american Alaska de la Rusia ţaristă.

 

 

 

 

 

1903: Este terminată construcţia clădirii Facultăţii de Medicină din Bucureşti, edificiu conceput după planurile arhitectului elveţian Louis Blanc.

Un merit deosebit în realizarea acestei construcţii, precum şi în obţinerea fondurilor necesare îi este atribuit profesorului Thoma Ionescu (1860-1926), fratele lui Take Ionescu, personalitate politică de primă mărime a vremii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 În aceeaşi zi a fost inaugurată şi statuia lui Carol Davila, întemeietorul învăţământului superior medical românesc, aşezată în faţa facultăţii, realizată de sculptorul Carol Storck.

 

 

 

 

1918: A fost adoptată Declaraţia de independenţă a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungare, de către Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania (în şedinţa din 29.IX/12.X.1918, de la Oradea), prin care românii transilvăneni îşi afirmau dreptul inalienabil la separarea de Ungaria.

Comitetul a fost recunoscut ca organ provizoriu de conducere a Transilvaniei, în acest scop constituindu-se, la Arad, un Comitet de acţiune, în frunte cu Vasile Goldiş.

 

 

 

 

1931: Se inaugurează statuia lui Cristos  Mantuitorul din Rio de Janeiro, in Brazilia .

Are 30 de metri înălțime fără să se includă cei 8 metri ai soclului, lățimea între brațe este de 28 metri, are o greutate de 635 de tone și este situată pe vârful muntelui Corcovado la o altitudine de 700 de metri.

 

 

 

 

 

 

 

 

Mulajul (modelul) din ghips, precum și sculptura a fost efectuată de  o echipa condusa de sculptorul francez  Paul Landowski, in care s-a aflat sculptorul roman Gheorghe Leonida ,însărcinat să realizeze capul statuii Mântuitorului.

 

 

 

 

 

 

1940: Incepe intrarea trupelor Germaniei naziste în România în baza “garanţiei” din 30 august, privind noile graniţe.

Primele formaţiuni de comandament ale Misiunii militare germane, conduse de generalul de cavalerie Erik Hansen, generalul Wilhelm Speidel, comandantul forţelor de aviaţie şi generalul Arthur Hauffe, şeful de stat major, au sosit la Bucureşti la 12 octombrie 1940.

La 11 noiembrie 1940 în România se găseau deja 22.430 militari germani, dintre care 890 ofiţeri şi 21.540 soldaţi.

“Misiunea militară” germană a ocupat principalele puncte strategice de pe Valea Prahovei, în Bucureşti şi pe raul  Prut, devenit granita cu URSS, dupa anexarea Basarbiei de catre URSS.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1944: În timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, Armata română a eliberat  de sub ocupaţia Ungariei horthyste, oraşul Oradea.

 

 

 

 

1946: A fost înființat Institutul de Endocrinologie “C.I. Parhon”, din București.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1947: S-a născut Î.P.S. Laurenţiu Streza (prenumele la naştere: Liviu), arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului (întronizat în noiembrie 2005).

 

 

 

1949: S-a născut la Hînceşti, în RSS Moldovenească, interpreta de muzică uşoară , Lidia Ciobanu.

 A studiat la secţia teoria muzicii din Şcoala de Muzica „Ştefan Neaga” din Chişinău între anii 1963 şi 1967. În ultimul său an de studii, Lidia Botezatu a fost invitată de Mihai Dolgan în formaţia de muzică uşoară „Noroc”, în componenţa căreia are o carieră muzicală de mai bine de 20 de ani.

 Printre cele mai celebre cântece ale sale se numără „Frumoasa mea patrie” de Constantin Rusnac, „De ce?” de Petre Teodorovici, „Bade Petre” de Mihai Dolgan.

S-a căsătorit cu  muzicianul Mihai Dolgan din 1969, cu care a născut un singur fecior, Radu Dolgan, şi el membru al formaţiei „Noroc”.

 

 

 

 

 

 

 

 În anul 1994, Lidia Botezatu a primit  titlul de „Maestru în Artă din Republica Moldova”.

În 2012, prin decret prezidenţial, a fost distinsă cu Ordinul Republicii Moldova, împreună cu soţul său, Radu Dolgan,  primul artist din Basarabia / R. Moldova, care a avut curajul să scrie şi să interpreteze public în plină existenţă a URSS,primul cântec patriotic antisovietic, celebrul cântec-imn Basarabia, compus  împreună cu poetul martir Dumitru Matcovschi în anul 1987.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1954: S-a născut sculptorița Delia Brândușescu.

 

 

 

 

 

 

 

1968: Se deschide a XIX-a ediție a Jocurilor Olimpice de Vară din Mexico City, Mexic.

 

 

 

 

 

 

România a obținut 15 medalii (4 aur, 6 argint, 5 bronz).

 

 

 

 

 

1979: A încetat din viaţă sculptorul Iosif Fekete Negrulea, realizatorul Monumentului aviatorilor din Bucureşti între anii 1928 şi 1930 .

 Sculptorul s-a născut la Hunedoara, fiind la 15 iulie 1903 al doilea fiu al lui Iosif Fekete si al Iulianei Fekete (născută Járdánházi).

Din 1921 pînă în 1927 a urmat cursurile Şcolii de Belle Arte din Bucureşti avîndu-i ca profesori pe: Dimitrie Paciurea la sculptură şi pe Fritz Storck, C. Artachino şi G. D. Mirea la desen şi pictură.

 

 

 

 

 

Monumentul Aviatorilor din Bucureşti conceput de Iosif Fekete Negrulea în colaborare cu sculptoriţa de origine rusă Lidia Kotzebue, a fost construit din 1928 până în 1930.

 

Construcţia, având o înălţime totală de 20 m, este compusă din sculpturi de bronz, aşezate pe un postament de beton armat placat cu piatră  format dintr-un obelisc, situat la rândul său pe o structură realizată din patru prisme trapezoidale lipite între ele prin arcuri de cerc.

Tot acest complex este fixat pe o bază circulară din piatră.

Deasupra obeliscului este aşezată statuia înaltă de 5 m, cântărind 5 tone, care ilustrează omul zburător, având aripile desfăşurate.

La baza obeliscului, de jur împrejurul acestuia, sunt prezentaţi trei aviatori căzuţi.

Pe soclu sunt prezente insignele, casca, aparatura aviatorilor, dar şi numele aviatorilor căzuţi între 1930-1935, sculptate în 13 plăci de bronz.

În 1929 la Salonul Oficial primeşte premiul pentru lucrarea „Diana”.

1930 – Primeşte un premiu pentru lucrarea „Capitel” la Salonul de Arhitectură şi Artă Decorativă

1931 – Primeşte premiu pentru lucrarea „Sf. Francisc de Assisi”.

1932 – Primeşte premiu pentru lucrarea „Taurul” la Salonul Oficial.

1933 – La Salonul Oficial primeşte premiu pentru reliefurile portalului Ministerului de Justiţie. In acelaşi an se căsătoreşte cu Anisia Dumitru născută la 30 aprilie 1911 la Dobridor, Dolj.

Între 1931 – 1941 este angajat ca sculptor animalier la Institutul Naţional Zootehnic.

În 1934 este primit ca membru asociat, iar în 1935 ca membru definitiv al „Tinerimii artistice”.

 

 

 

 

 

1981: A încetat din viaţă scriitoarea Agatha Grigorescu-Bacovia, soţia poetului George Bacovia; a publicat volumele “Armonii crepusculare” – 1923 şi “Muguri cenuşii” (1926) (n. 8 martie 1895).

 

 

 

 

 

Foto: Agatha Grigorescu si George Bacovia

 

 

 

 

 

 

1994: A încetat din viaţă regizorul român de origine evreiască Manole Marcus (“Viaţa nu iartă”, “Actorul şi sălbaticii”, “Mitică Popescu”.

 

 

 

 

 S-a născut în Bucureşti pe 8 ianuarie 1928 la Bucureşti

 A absolvit Academia de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1955. Primele sale filme au fost: „La Mere”, „Viața nu iartă”, „Într-o Dimineață”, în colaborare cu Iulian Mihu.

În 1969 regizează „Canarul și Viscolul”, adaptare a nuvelei scriitorului Ioan Grigorescu despre pretul libertatii unui ilegalist urmărit de autoritatile burghezo-mosieresti.

Filmul este interzis la începutul anilor 1970 întrucât în prima secvență trupa Phoenix interpreta cântecul „Canarul”.

În 1974, realizează un film de excepție, „Actorul și Sălbaticii”, cu o distribuție strălucită: Toma Caragiu în rolul titular (Constantin Caratase), inspirat de viaţa marelui actor de teatru de revistă şi comedian  Constantin Tanase, Mircea Albulescu , Ion Besoiu, Margareta Pogonat, Marin Moraru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Diaconu.

Își va continua activitatea cu pelicula „Operațiunea Monstrul”, în 1976, o comedie, tot cu Toma Caragiu si ceilalţi, ca protagonişti.

Până în anul decesului său va mai regiza nouă filme.

 

 

 1996: A murit la Iaşi, poetul Haralambie Ţugui; (n.10 februarie 1916, Dorohoi, jud. Botoşani).

 

 

 

 

 

 

 

A fost fiul lui Teodor Tugui, grădinar, si al Nataliei (n. Turcu). ‘Scoala primara'(1924-l928) si gimnaziul'(1928-l931) la Dorohoi.

S-a înscris la  Liceul militar „Stefan cel Mare” din Cernăuţi (193l-l934) şi Liceul militar „General Macarovici” din Iaşi (1934-l936), unde-l are prof. de limba română pe D. Popovici.

Absolvent al Scolii pregatitoare de ofiteri din Bucuresti (1936-l937) si al Academiei Militare de infanterie din Sibiu (1937-1939).

Ulterior va mai absolvi şi Şcoala de Normare Tehnică din Arad (promoţia 1951).

Ofiter activ in garnizoanele Cahul, Braila si Panciu (1939-l941); mobilizat pe front (194l-l943). Instructor la Scoala de subofiteri Radna (1943-l944), remobilizat si luat prizonier de armata sovietica, suportând câţiva ani de prizonierat în U.R.S.S.

După repatriere (1948) este trecut în rezervă şi lucrează ca tehnician constructor pe diverse şantiere din ţară (1949-1963) şi ca metodist la Biblioteca Regională Banat (1963-1968)

Pensionar din 1968, cind se stabileste la Iasi.

A debutat  publicistic în revistele Muguraşi (revistă şcolară), cu poezia Nocturna; Cernăuţi, 1933), Crai nou (Chişinău, 1934) şi în revista Însemnări din Dorohoi (1935).

  Colaboreaza la publicaţiile Flamuri, Lanuri, Familia, Pagini basarabene. Curentul literar. Ateneu, Iasul literar, Astra, Cronica etc.

A avut de asemenea colaborări la diverse publicaţii periodice cu versuri, articole şi reportaje: Albina, Astra, Ateneu, Contemporanul, Convorbiri literare, Cronica, Curentul literar, Familia, Flamuri, Iaşul literar, Însemnări, Luceafărul, Orizont, Pagini basarabene, Scrisul bănăţean, Tribuna, Universul literar, Viaţa Românească ş.a.

Este autorul unei poezii puternic marcate de perioada razboiului (Poezii, 1966; Contrapunct, in toamna, 1969; Sunetul bronzului, 1974; Confesiunile pamintului, 1979). Prin autenticitatea tonului si acuitatea senzatiilor ea aminteste poemele lui Camil Petrescu din Ciclul mortii.  

Poeziile de inspiratie patriotica (Sub cerul Mioritei, 1971; Inalt prin stema, 1972; Linga vetrele sacre, 1974; Sunetul bronzului, 1974; Tarm de legenda, 1975) elogiaza munca plina de abnegatie, pamintul strabun si tara, vesnicia neamului, ideea de libertate si unitate nationala, mari evenimente din istoria poporului, locuri si figuri eroice, personalitati ale culturii romane. Lirica de dragoste reprezinta partea cea mai rezistenta a creatiei lui Haralambie Tugui

 

Figurează în antologia Poezia ieşeană contemporană/ I. Popescu (Iaşi: C.J.C.P., 1968).
Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, 1979.

 

 

 

 

 

1998: Curtea Supremă de Justiţie a Romaniei  i-a reabilitat pe Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, fondatorii Partidului Naţional Ţărănesc, persecutaţi de guvernarea comunistă şi morţi în timpul detenţiei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2002: Papa Ioan Paul al II-lea şi Patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române (BOR),  au semnat în premieră o declaraţie comună, care îndemna la unitatea creştinilor, acesta fiind primul act încheiat vreodată între un suveran Pontif şi un patriarh ortodox.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2003: A murit memorialistul Ion Ioanid; (n. 28 martie 1926, la Ilovăt, jud. Mehedinti)

In 1945 a intrat la Facultatea de Drept de unde va fi  exmatriculat în anul al III-lea, din pricina originii sociale (provenea dintr-o familie de moşieri).

In 1949 are loc prima sa arestare, iar in  1952 – a doua arestare, urmată de ani de detenţie grea si muncă în mină.
La  6 iunie 1953 evadează si  trăieste în libertate o sută de zile fiind prins în cele din urma si pedepst sever pentru curajul sau.
În  1964, la presiunile guvernelor occidentale, regimul comunist din România îi eliberează pe deţinuţii „politici”.

Ion Ioanid este si el eliberat, iar în 1969 primeşte o  viză de turist pentru Elveţia şi va cere azil politic în RFG. Se stabileşte la München, unde devine angajat al postului de radio „Europa Liberă”.

 

 

 

 

 

 

 

 

În seria de volume „Închisoarea noastră cea de toate zilele” (apărută între anii 1991 şi 1996), Ion Ioanid relatează experienţele trăite în închisorile comuniste din România .

 

 2007: A încetat din viaţă arhitectul, scenograful şi designerul Paul Bortnovschi ; (n. 17 iulie 1922, la Sinaia, în jud. Prahova).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 A absolvit Facultatea de Arhitectură din Bucureşti în anul 1948 si incă din primii ani a participat la proiectarea a numeroase expoziţii de plastică, scenografie, arhitectură teatrală la: Moscova, Pekin, Budapesta, Praga, Viena, Salonic, Paris, Tokio, Buenos Aires, Havana, Edinburgh, etc.

 În 1951 şi-a început colaborarea cu Liviu Ciulei în scenografie de film, participând la producţiile primei etape de dezvoltare a industriei cinematografice româneşti în studiourile Tomis, Floreasca şi Buftea: „Nepoţii gornistului”, „Răsare soarele”, „Erupţia”, precum şi cu Lucian Pintilie la „Duminică la ora 6”şi „Reconstituirea”.

În perioada 1961 – 1973 a avut o intensă activitate didactică, fiind profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde a devenit şi şef de catedră din 1967.

Realizează decorurile la montarea regizorului  Lucian Pintile a piesei ”Revizorul” de Gogol (1971) de la Tearul Bulandra, interzisă de cenzura comunistă la cererea ambasadei URSS.

A fost membru al Comisiei Internaţionale OISTAT UNESCO pentru arhitectură teatrală, al Design History Society, vicepreşedinte al Centrului Român al OISTAT, preşedinte al Comisiei Române de Arhitectură Teatrală, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, membru UNITER.

Promotor al înfiinţării învăţământului de design, a reuşit inaugurarea acestuia în anul universitar 1969 – 1970.

A fost membru al Comisiei Internaţionale OISTAT UNESCO pentru arhitectură teatrală, membru al Design History Society, vicepreşedinte al Centrului Român al OISTAT, preşedinte al Comisiei Române de Arhitectură Teatrală, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, membru al UNITER, din conducerea căreia a făcut parte.

A primit Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru Scenografie (1975), Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a, Premiul Academiei Române pentru întreaga activitatea (2003), titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Uniunea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (2003).

 

 

 

 

 

 2014: A decedat   medicul psihiatru şi profesorul universitar Florin Tudose; (n. 1952).

A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, devenind medic psihiatru. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A lucrat ca profesor universitar din 1999 și a predat cursuri de psihia­trie, psiho­patologie și psihologie clinică.  

În 1980, împreună cu C. Gorgoș, a pus bazele primului centru de sănătate mintală (CSM) din România.

A fost autorul a peste 30 de cărți de specialitate (singur sau cu alți colaboratori) și aproape 200 de articole din domeniul psihiatriei.

A înfiinţat şi primul serviciu de psihiatrie de legătură, devenit centru de referinţă pentru reformă în psihiatrie din România, în 1995.

 

 

 

 

 

Citiţi şi :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/12/o-istorie-a-zilei-de-12-octombrie-video/

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

8.  Istoria md.;

9. istoriculzilei.blogspot.ro;

10. http://www.referatele.com/referate/romana/Haralambie-Tugui

Jaful OMV Petrom în România şi denunţul public făcut de un ofiţer de contrainformaţii economice. VIDEO

 

 

 

Denunţ public făcut de un ofiţer de contrainformaţii economice privitor la jaful OMV Petrom în România!

Colonelul (în rezervă) prof. univ. dr. ing. Marian Rizea a lansat o scrisoare deschisă în care acuză conducerea OMV Petrom că „ascunde” anual milioane de tone din producţia de ţiţei, pentru a nu plăti redevenţa corspunzătoare statului român.

Publicăm integral scrisoarea acestui ofiţer de informaţii şi contrainformaţii economice:

„Sunt col (r). prof. univ. dr. ing. Marian Rizea. Cei mai mulţi dintre destinatarii acestui mesaj mă cunoaşteţi, cu bunele şi mai puţin bunele lucruri pe care le-am făcut în cei 25 de ani ca ofiţer de informaţii şi contrainformaţii economice.

Sunt inginer petrolist şi mi-am dat doctoratul în 2001, după mai bine de 5 ani de cercetări în care, sub coordonarea distinsului prof. univ. dr. ing. George Iordache de la UPG Ploieşti, am studiat, în schelele Tg. Ocna, Ocnele Mari, Ocna Mureş, etc. exploatarea zăcămintelor de sare, prin dizolvare cu ajutorul sondelor, cu o teză în premieră naţională.

Grupul petrolier OMV Petrom, care a obţinut anul trecut un profit de aproape un miliard de euro, este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, plătind taxe şi impozite în valoare de 8 miliarde de lei, în 2012.

În total, primii zece contribuabili la bugetul de stat au plătit aproximativ 30 de miliarde de lei, în 2012, reprezentînd 15 procente din buget, relatează Digi24.

Pe al doilea loc se află producătorul de ţigări British American Tabacco (5,6 miliarde de lei) şi Rompetrol Rafinărie (4,6 miliarde de lei), urmată de Petrotel-Lukoil Ploieşti.

Iată clasamentul:

1. OMV Petrom: 8 miliarde de lei
2. British American Tobacco Trading: 5,6 miliarde de lei
3. Rompetrol Rafinare: 4,6 miliarde de lei
4. Petrotel-Lukoil 2,2 miliarde de lei

Întrebare: ESTE POSIBIL CA DIFERENŢA DINTRE PROFITUL OMV PETROM ŞI O COMPANIE DE ŢIGĂRI SĂ FIE DE DOAR 2,4 MILIARDE LEI?

SĂ ÎNŢELEG CĂ FUMĂM DE APROAPE CÎT CONSUMĂM PRODUSE ENERGETICE???

GUVERNANŢILOR, DACĂ AŢI TRECUT PE LA ŞCOALA ŞI NU AŢI CHIULIT LA ORELE DE ARITMETICĂ, UITAŢI-VĂ ÎN OGLINDĂ, PRIVIŢI-VĂ ÎN OCHI ŞI DAŢI-VĂ UN RĂSPUNS CARE SĂ NU VĂ CRAPE OBRAZUL!

 

 

 

 

 

 

Acum 2-3 ani, la o conferinţă pe tema energiei, la Hilton, după ce reprezentantul OMV prezenta realizările de excepţie ale grupului OMV-Petrom, m-am ridicat în picioare (deşi aplauzele celor din sala nu se terminaseră) şi am făcut următoarele precizări:

1. Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.

2. În anul în care se discută problema, 2010, OMW, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat „4,7 milioane tone!”)

3. Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decât cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei? Unde o stocaţi? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcând normele internaţionale, în materie vamală…

Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16-22%)!

Liniştea şi stupoarea celor de faţă, inclusiv a unor înalte feţe oficiale guvernamentale şi consilieri de rang înalt, au fost întrerupte de un zgomotos ropot de aplauze!

4. Din grupul OMV-Petrom, cineva a întrebat “pe ce mă bazez” (replica celebră din MOROMEŢII) şi am realizat că este un român, o coadă de topor…

Calm, deşi mi se ridicase sângele la cap, i-am răspuns că sunt ofiţer de informaţii (înainte şi după “loviluţie”), petrolist practicant on/offshore, am avut atribuţii în sectorul energetic peste 15 ani, profesor în informaţii strategice şi riscuri energetice şi pasiunea mea este aceea de a face bilanţuri energetice, sectoriale, pe care le public semestrial, la sesiunile de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională… (Cât petrol se extrage, cât se raportează, cât se prelucrează, cât se vinde la pompă, dar şi produse auxiliare…)

Aplauzele au continuat, spre deznădejdea celor de la OMV-Petrom!

După şedinţă, am fost abordat de reprezentanţii Grupului şi mi-au propus să le devin partener în echipă… Mi-au spus că citiseră cartea publicată la Editura ANI Bucureşti, “PETROL, DEZVOLTARE ŞI (IN)SECURITATE”.

Am cerut (conform uzanţelor, fiind ofiţer în activitate) timp de gândire (spre a mă consulta cu şefii).

Nici nu vă puteţi închipui ce şuturi verbale şi morale am primit, a doua zi, de la un şef tembel, ajuns ulterior general la apelul bocancilor: că nu am fost orientat, că nu am pic de bun simţ faţă de cei care aduc nu ştiu cât la bugetul de stat.

L-am ascultat şi, în final, în cea mai sănătoasă atitudine de copil trăit la ţară (în câmpia Buzăului şi munţii Zarandului), instruit şi educat la şcolile înalte din bariera Bucureşti (zona Mimiu Ploieşti – liceul de petrol-chimie, Universitatea de petrol și gaze) l-am băgat în p…a mă-sii, pe româneşte, şi i-am spus că-l aştept să ieşim la pensie, să-i pot trage una în botul lui de nemernic.
La cîteva zile, un alt mare şef, un om deosebit, care mă aprobă scrâşnind din dinţi, m-a sfătuit să fiu mai blând…

După cîteva săptămîni, ajuns aproape la câteva luni de vârsta biologică a trecerii în rezervă şi a peste 25 de ani de militărie, scârbit şi informat că ni se vor micşora salariile şi, evident, cuantumul soldelor compensatorii şi pensiile, m-am pensionat!

De atunci, sunt liniştit personal, dar nu împăcat cu soarta! Sper că, într-o zi, trădătorii de neam şi ţară să dea socoteală în faţa neamului românesc, pentru încălcarea art. 136, “Proprietatea”, alin. (3) din Constituţia României!

Iar cei care simt şi gândesc româneşte, să le fie judecători!!!

Doamne, ocroteşte România, Europa şi întreaga lume!

Cu mare amărăciune,

Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA