CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Mumia vie a unei zdrenţe comuniste se încăpăţânează să refuze să dispară în munţii de rahat ai istoriei


 

 

 

 

 

Imagini pentru mihai sora photos

 

 

Partidul Neamul Românesc i-a cerut primarului general al Bucureștilor să-i retragă titlul de cetățean de onoare filozofului Mihai Șora.

„Cu uriașă stupefacție și imens regret am aflat că Primăria Capitalei la propunerea slugilor lui SOROS (USR si PNL) din Consiliul General i-a acordat unuia dintre puținii bolșevici autentici care mai subzistă în România, politrucul comunistoid Mihai ȘORA deosebita distincție de ”Cetățean de Onoare al Bucureștilor”. Greșeală mai mare nici că se putea face”, scria pe Facebook președintele partidului, Ninel Peia .

Azi adulat de amărâții neobolșevici de la # rezist, „idoți utili”, biete minți tulburate de ideologia demonicului George SOROS, acest ȘORA se înrolase de bunăvoie în rândurile cele mai înalte ale sistemului comunist adus pe tancuri de la Moscova, pentru a beneficia de statutul privilegiat de intelectual de casă al criminalilor Neamului Românesc.

Dar cine este acest Mihai Şora născut la Timişoara la 7 noiembrie 1918 şi care a depăşit vârsta de 100 de ani?

Fiul unui preot ortodox, el a studiat filosofia la Universitatea din București din 1934 până în 1938, unde a fost studentul lui Mircea Eliade şi unde a avut profesor printre alţii şi pe filosoful Nae Ionescu.

A continuat studiile la Paris şi Grenoble din 1939 până în 1948 , cu o bursă acordată de guvernul francez, obţinând titlul de doctor in filozofie şi devenind pentru o vreme cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique.

  În această perioadă s-a alăturat Partidului Comunist Francez .  

Revenit  în 1948 în România în curs de comunizare, Șora a fost angajat  la Ministerul Afacerilor Externe, la vremea aceea condusă de liderul comunist Ana Pauker.

În interviurile publicate după căderea guvernării Partidului Comunist, Șora a afirmat că a fost „arestat neoficial „.

„Arestatul neoficial” a fost consilierul Anei Pauker în mandatul acesteia la Ministerul de Externe, iar mai apoi a fost redactor-şef la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă între 1959 şi 1969, şef de secţie între 1951 şi 1954 la Editura pentru limbi străine.  

Familia lui Șora a emigrat în Occident în anii ’70, dar „filosofului arestat neoficial” i s-a permis să o viziteze în anii ’80.

Potrivit lui Aurelia Crăiuţu, acesta ar fi fost obligat să publice sub pseudonime  şi să nu semneze cu propriul nume.

Cu toate acestea, Șora a putut să-și publice a treia carte în 1985.  

După căderea lui Nicolae Ceaușescu în decembrie 1989, omul nostru a ocupat  funcția de ministru al educației în coaliția postrevoluționară a lui Petre Roman.

A fost membru al Grupului pentru dialog social, scriind pentru publicația sa săptămânală Revista „22” și a Fundației Civic Alliance, care ulterior a devenit Partidul Alianței Civice.  

A fost căsătorit de două ori: prima dată în 1939, cu scriitoarea Mariana Klein   (1917–2011), cu care are trei copii și a doua oară în 2014, cu eseista și poeta Luiza Palanciuc ( foto sus).  

Devenit mare „rezistent” în zilele noastre, Mihai Șora, cel care sprijinea în anii ’50 regimul comunist instaurat cu tancurile rusești, a devenit în ultima perioadă un fel de mascotă a protestelor #Rezist şi USR.

 

 

Imagini pentru mihai sora si #resist photos

 

 

 

La fiecare protest este scos 20-30 de minute pe stradă, face câteva poze, dă o declarație plină de platitudini și merge la culcare, dar toată mass-media preia declarația lui iar comentariile de genul ”la 101 ani, Mihai Șora luptă pentru democrație” – curg pline de adulaţie…

Plângerile unui bătrân comunist trădător de neam  

Dacă un jandarm îmi spune „Mişcă-te mai încolo, moşule!“, nu mă supăr: pot înţelege că Jandarmeria română vrea să „elibereze“ cutare metru pătrat din Piaţa Victoriei; nu e cea mai fericită formulă de adresare, dar treacă! (am auzit atâtea, într-o viaţă de om).

Însă când 10-15 băieţi (musculoşi, bine hrăniţi şi echipaţi) mă turtesc în pătrăţelul meu, ceva îmi spune că Jandarmeria română este, în clipa de faţă, altceva decât ar trebui să fie. Ne aşteaptă zile grele, dragi prieteni. Un lucru am înţeles aseară: cu cât suntem mai mulţi, cu atât devin mai agresivi. Le este frică de noi. – a scris Mihai Șora pe Facebook

 

Pe acest „tovarăş”Șora îl deranjează acum Jandarmeria, în vreme ce represiunea comunistă din anii 1950 l-a lăsat rece, ba chiar a și beneficiat de pe urma ei, ocupând funcții importante în aparatul de propagandă al regimului.

Comunistul Şora, școlit la Moscova pe vremea lui Stalin, secretar al Anei Pauker și beneficiar direct al atrocităților comise de  gruparea moscovită căţărată la vârful conducerii în România graţie susţinerii ocupanţilor ruşi, ne dă acum lecții de democrație și acuză autoritățile legitime !

El își dorește o restaurare  cu forța a unui regim nedemocratic, uitând că nu mai suntem în anii ’50, iar tancurile rusești sunt departe, scrie Alexandru David pe blogul https://octavpelin.wordpress.com – turnatorul-comunist-mihai-sora-consilierul-anei-pauker-pe-post-de-mascota.

 

 

 

Iată că acum si consilierii generali ai USR au propus „acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al Capitalei filosofului Mihai Şora, „pentru recunoaşterea activităţii sale şi a contribuţiei aduse la dezvoltarea şi promovarea valorilor culturale româneşti”.

 O inițiativă  argumentată oficial cu o imensă minciună. Una care, din nefericire, s-a perpetuat cu buna știință a acestui personaj toxic:

“Se confera titlul de cetăţean de onoare al municipiului Bucuresti domnului Mihai Sora, în semn de recunoastere a activităii sale şi a contributiei la dezvoltarea si promovarea valorilor culturale românesti”, se arata in proiectul de hotărâre al USR,  care spune despre Mihail Șora că este “un reper de civism, de implicare si participare” și care este semnat de membrii grupului de consilieri ai USR.  :))

“Ca filosof si eseist a avut o activitate publicistică remarcabila. (…) Şora a avut o contributie importanta in societatea romaneasca prin activitatea sa profesionala desfasurata in cadrul Editurii de Stat pentru Literatura si Arta (redactor-sef intre anii 1954 – 1969), unde s-a remarcat ca fiind fondatorul unei noi colectii de carti, ‘Biblioteca pentru Toti’, Editurii pentru Limbi straine (sef de sectie intre anii 1951 – 1954), Ministerului de Externe (referent de specialitate intre anii 1948 – 1951) “, se arată în expunerea de motive a proiectului de hotărâre.

Mai aflăm că ”Mihai Şora a fost redactor-şef la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă între 1959 şi 1969, fiind fondatorul colecţiei de cărţi ”Biblioteca pentru toţi”, şef de secţie între 1951 şi 1954 la Editura pentru limbi străine şi a fost primul ministru al Învăţământului după căderea regimului comunist, în guvernul Petre Roman.

Şi-a dat demisia din guvern în semn de protest faţă de mineriadele din 13-15 iunie 1990, fiind singurul ministru din guvern care a făcut acest gest de onoare, refuzînd mai apoi să mai ocupe funcții în cadrul administrației de stat” (s.n.).

Se ocoleşte adesea faptul că Mihai Șora a fost consilierul Anei Pauker în mandatul acesteia de ministru al Externelor şi nu se vorbeşte nici despre faptul că  a deținut șefiile unor edituri comuniste în anii cei mai teribili pentru cultura română, ’50-’60. Niște funcții cam greu accesibile intelectualilor fără dosare comuniste beton.

Nu se poate trece însă peste minciunile grosolane care, din păcate, se încadrează în efortul unora – tot mai mulți – de a falsifica istoria cu orice preț, inclusiv cea recentă.

O spunem răspicat: Mihai Șora NU a demisionat niciodată din guvernul Petre Roman, în semn de protest față de mineriada din iunie 1990 sau față de orice altcceva.

De notat şi faptul că despre așa-zisa demisie a lui Șora din guvernul Roman nu există, de altfel, nicio relatare în presa vremii.

În schimb, o cercetare banală pe google după numele „reputatului” filosof, aduce aproape în toate cazurile cu sine și informația despre legendara sa demisie.

Numai că, cel mai bine știe cum au stat lucrurile chiar premierul de atunci, Petre Roman, cel care ar fi trebuit să primească demisia ministrului său.

Contactat de Inpolitics, Petre Roman nu își ascunde uimirea: 

”Sunt surprins de povestea asta. Nu e adevărat deloc. Dl.Mihai Șora nu a demisionat și nici nu a avut vreo tentativă de a demisiona din guvernul meu, nu știu cum și de unde a putut să apară o asemenea informație. 

Și eu vă spun cine anume a venit la mine și a spus ”Noi vrem să rămînem în guvern”: domnii Șora și Paul Cornea.

”Am fi încîntați să rămânem în guvern” mi-au spus. 

În anul acela a existat o singură încercare de demisie, dl.Andrei Pleșu, în decembrie 1990, cînd a fost povestea cu Regele, dar după o discuție severă cu mine în ședința de guvern, s-a răzgîndit.

Deci, nici vorbă ca dl.Șora să fi demisionat din guvern. Nu e adevărat. E foarte bine ca domnia sa să fie desemnat cetățean de onoare, dar nu pe baza unei minciuni”, spune Bogdan Tiberiu Iacob pe situl  InPolitics

 Paul Goma , cetățean francez și expert pe tematica istoriei comuniste, care cu adevărat s-a luptat pe viață și pe moarte pentru libertate și drepturile omului, spre deosebire de Mihai Șora, nomenclaturist bolșevic şi uzurpator  fariseic , spunea:

„Acum niște ani, în Franța, a fost de pomină scandalul provocat de văduva lui Missak Manouchian, cea care il acuzase pe agentul sovietic Boris Bruhmann, aka Boris «Holban», devenit general de Securitate, în România că, în anii războiului, fiind kominternist, conducea «rezistența franceză» după ordinele Moscovei și nu ezitase să-i dea pe cei din Grupul Manouchian, celebru grup de rezistență, pe mâna…Gestapoului.

Între 1 septembrie 1939 (când Franța a declarat război Germaniei) și 22 iunie 1941 – inceputul războiului in Est – Partidul comunist francez – ghidat de kominterniștii spioni sovietici a acționat impotriva Franței, sabotînd industria de război, fiindcă…așa suna ordinul lui Stalin, prietenul lui Hitler;

– Din iunie 1940 – când Franța a capitulat (iar Stalin l-a felicitat călduros pe Hitler pentru marea ispravă), partidul comunist francez (total «pătruns» de evreii originari din Europa de Est, dintre care nu puțini din Romania), a făcut tot posibilul ca să slăbească, să saboteze firava rezistență franceză – dusă de câțiva intelectuali, aristocrați, catolici și militari, in majoritate aflați in Africa, în colonii, o altă parte in Anglia, in jurul lui de Gaulle;

– Abia după 22 iunie 1941 comuniștii francezi… au intrat in rezistență – dacă Hitler nu mai era aliatul lui Stalin… activitatea lor constând mai cu seamă actele de terorism care urmau să provoace din partea nemților represalii sălbatice; deci luare de ostateci; deci moartea multor nevinovați – deci nemulțumirea generală.

Șeful Rețelei Moscovei, Boris Bruhmann s-a intors in Romania, în 1946, când a fost și el expulzat din Franța împreună cu alte sute de dovediți spioni sovietici – printre care Mariana Șora și iubitul ei soț;Boris Bruhmann nu a fost militar, ci kominternist în Franța.

Imediat după fuga șefului partidului comunist francez, Thorez. in URSS, «locțiitorul» acestuia Jacques Duclos – notoriu agent sovietic – l-a avut, nu neapărat «consilier» ci măcar «coleg» pe Bruhmann.

– Boris Bruhman a fost arestat în România – înainte de 1940 – pentru activitate comunistă, dar liberat «din lipsă de probe»;
– A trecut in Cehoslovacia – unde, declara el, Partidul Comunist nu era interzis…
– După ocuparea Cehoslovaciei de către germani, a plecat spre Spania, «ca să lupte alături de republicani», numai că… in 1938 nu mai avea ce face in Spania (republicanii fuseseră infranți, majoritatea lor se retrăsese in Franța);
– Boris Bruhmann s-a oprit în Franța. El pretinde că, la mobilizare (după 1 septembrie 1939) a fost incadrat in armata franceză și că a fost luat prizonier de nemți, fapt neadevărat, și a devenit un actor important al Rezistenței franceze (unul dintre puținii care au rămas in viață din grupul Manoukian [corect: Manouchian, n.m.]

– celebra afacere a «Afișului Roșu». Iată adevărul istoric, consemnat de majoritatea cercetătorilor din generația lui Courtois:

Boris Bruhmann nu a făcut parte din grupul Manouchian – ci l-a controlat, din ordinul sovieticilor, declarînd că el este singurul care dă ordine…;

Boris Bruchmann constatînd că un franctiror, pe nume Davidowitz, și-a exprimat teama că Duclos și «Holban» sunt în suspect de bune relații cu…Gestapo-ul, l-a convocat la o intalnire «conspirativă» și l-a impușcat – apoi a pretins că Davidowitz era agent al Gestapoului;

Boris Bruchmann nu numai că nu a fost solidar cu grupul Manouchian, dar, la un moment dat, constatind că alcătuitorii lui nu sunt «disciplinați», că «activează anarhic» ba, pe urma lui Davidowitz, deveniseră bănuitori (in ceea ce il privea pe el, «Holban»), i-a livrat Gestapoului.Boris s-a intors in Romania după 1945, sub numele de Boris Holban. şi a fost – din 1946 pană în 1953 – general de securitate;”

Am încheiat citatele din Goma, Jurnalul său din 2004, se găsește la liber.                                                             

*Mihai Șora, subordonatul kaghebistului Boris Bruchmann și al lui Jacques Duclos – notoriu agent sovietic, s-a întors în România și a ajuns la Cabinetul Anei Pauker pentru că a beneficiat de o protecție superioară.

NKVD nu a livrat Gestapoului toată rețeaua rezistenței franceze afiliată Partidului comunist, au fost doar o parte lichidați, cei care constituiau aripa militară, de care nu mai aveau nevoie, și care chiar deranjau că lucrau cam de capul lor.

Aripa ideologică a fost protejată, deoarece mai avea treabă de făcut – în România, unde lipseau ideologii comuniști, deoarece erau doar 458 de membri ai Partidului, până să vină URSS cu tancurile peste noi, majoritatea alogeni, comunismul nu avea priză absolut deloc la români – spre exemplu Ungaria, Bulgaria, vecinii noștri, aveau sute de mii de membri comuniști, ba chiar și peste ocean, în USA, Partidul comunist a avut o bază puternică.

Pentru „reeducarea” românilor s-a trecut la lichidarea masivă a elitei intelectualității autentice românești, la lichidarea țărănimii și a nucleelor de rezistență armată  în majoritate legionare ,ce au conlucrat cu NATO.

Alde Șora & comp conlucrau cu URSS, cu KGB. Bine răsplătiți pentru asta, ca toate hienele bolșevice de trădători de țară. Râuri de sânge au curs în România în acea perioadă sălbatică, barbară, a bolșevismului ruso-evreiesc.

Partenerii lui Mihai Șora au ucis, au ucis, au ucis…Cei de la USR nu pot fi suspectați că n-au avut la îndemână suficiente motoare de căutare și surse deschise cu privire la Mihai Șora și activitatea sa de agent sovietic al NKVD, strămoșul KGB, cea mai teribilă mașinărie criminală din istorie, ce a lichidat zeci de milioane de oameni, condusă de Beria, călăul popoarelor, dementul sanguinar care-i inspira teama până și lui Stalin.

Mă interesează mai puțin că a lucrat sub Hannah Rahbinson Pauker, amanta lui Stalin și ucigașa elitelor românești, șefă la MAE, un minister ruso-evreiesc controlat total de Moscova, ca și acum în mare parte.

În timp ce intelectualitatea românească putrezea în lagăre și la Canal și în Bărăgan, Mihai Șora ducea un trai bine remunerat de nomenclaturist bolșevic, nu de „activist pentru libertate și drepturile omului”, cum este scris pe un obscen afiș eMag.

Culmea, mai e și membru al comitetului de initiativa pentru „Fără Penali în funcții publice”, pe undeva este corect tipul dacă era „Comitetul fără kaghebiști în spațiul public”, sigur nu se băgaAsta este tot ce am avut de scris pe tema asta, este o abjecție expectorația rudimentară publicitară a USR , scrie George RONCEA în http://www.justitiarul.ro/agentii-sovietici-mihai-si-mariana-sora-kgb .

 

 În jurnalul scriitorului și criticului de artă Barbu Brezianu putem citi că Mihai Șora a colaborat de la Paris cu Securitatea din România, ceea ce nici nu e de mirare…

Andrei Badin a publicat pe blogul  său transcrierea acestei pagini:

 

„ Mă întreabă ce cred despre Șora-Nimic bine.-În 1940 și ceva era la Paris, era comunist și m-a îndemnat să colaborez cu românii iar Rodicăi i-a propus chiar să lucreze la Ambasadă. Firește că refuză. Este un suspect.

-Să afle toată lumea. Să nu fie ascunsă atitudinea lui de atunci. De la mine să se știe. Cînd a vrut sa revină în Franța nu i s-a mai dat voie. A fost turnător.”

Iar filologul Adrian Papahagi scria pe 3 octombrie pe Facebook despre impostorul Şora:

”Când la 30 de ani erai membru al Partidului Comunist Francez, (…) nu ne povesti despre cum ai suferit sub comunism.

Detest minciuna și impostura.Când la 30 de ani erai membru al Partidului Comunist Francez, când la 32 de ani, în 1948, te întorceai ca membru al unui partid comunist în proaspăt instalata Republică Populară Română, din care cei persecutați încercau disperați să fugă, când primul tău job după repatriere a fost, timp de 3-4 ani, în Ministerul de externe condus de Ana Pauker, după epurarea lui Neagu Djuvara, Constantin Karadja sau Alexandru Paleologu, când timp de 15 ani ai ocupat funcția de redactor-șef al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, creată de comuniști prin transformarea Fundației Regale pentru Literatură și Artă, în timp ce Blaga sau Arghezi erau marginalizați, iar Noica înfunda pușcăria, nu ne povesti cum ai suferit sub comunism!”    

 

După ce a fost denunțată mistificarea cu un Șora recompus de publicitari ca un dizident, când el a venit în țară, după falsificarea alegerilor din 1946 și abdicarea Regelui Mihai, punând umărul la edificarea bolșevismului în ministerul condus de criminala scelerată Ana Pauker, aflăm că marea lui rezistență în Franța, de care se prevala eroic el și familia, este un fals grotesc.

Gérard Luçon, fost director în Ministerul de Justiție francez și urmaș al unor luptători în Maquis – Rezistența Franceză din al Doilea Război Mondial, a denunțat, într-o discuție pe pagina scriitorului Alexandru Petria, această penibilă scuză a intrării în Partidul Comunist a dlui Șora, mascota neomarxiștilor locali.

G. Luçon este rezident în România și a asistat la tărăboiul electoral care stătea în spatele campaniei realizate de golanii globaliști de la Papaya, cu tot cortegiul de minciuni pe care-l conținea, practic istoria fiind rescrisă pentru naivi exact ca în zorii comunizării României.

Există un site al Memoriei Luptătorilor Rezistenței, în care, evident, numele Mihai Șora – un “gunoi falsificator” după Luçon – este inexistent.

Ce jenant…

 

 

Citiți și:

 

Mihai Şora, Mircea Cărtărescu, troţkismul, Cominternul şi „lovitura de stat permanentă”

Ipocrizia unui impostor de cursă lungă: Mihai Șora comunist, apoi progresist, dar întotdeauna globalist

 

 

 

 

07/10/2019 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. O hahaleră…
    Din păcate, mai sunt mulți ticăloşi ca el. Iar, dacă ticăloşii au murit, au rămas copiii sau nepoții lor – la fel de cameleonici, la fel de lipsiți de scrupule şi de onoare, la fel de nesătui de privilegii şi de onoruri găunoase şi nemeritate.
    Țara asta e condamnată…

    Apreciază

    Comentariu de Camelia | 02/05/2020 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: