CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Branau, un Kosovo pe dos! Cine a pierdut la Trianon?


 

 

Istoria adevarată ! Cine a pierdut la Trianon?  Branau – un Kosovo pe dos! 

 

Motto: 

Să renunţăm la minciuna convențională conform căreia nu vrem să omorâm naționalitățile non-maghiare.
Da, vrem să le exterminăm și trebuie să-i exterminăm!

Kosztenszky Geza Scriitor maghiar.

 

 In replică la mişcările şi manifestările fasciste şi rasiste ungare , este bine ca cititorul român să-şi pună unele întrebări, despre rasism, despre maghiarizare, despre genocid în Europa şi mai ales despre starea “minorităţilor” majoritare înainte de 1900, în spaţiul administrat de Pesta (Offen).

Pentru aceasta cetăţeanul român trebuie sa fie corect informat.

Apoi îşi va raspunde singur la întrebarea din titlu.

I. Cum a evoluat maghiarizarea de la eliberarea Panoniei de sub turci de către austrieci?

Iată evoluţia maghiarizării în teritoriile administrate de Budapesta STRICT după date ungureşti :

 

   1787

    1869

   1890

    1900

Unguri şi maghiarizaţi

    29 %

    44,4 %

   48,5 %

    51,5 %

Români, germani, slavi

   71 %

    55,6 %

   51,5 %

   48,6 %

In 1715 în actuala Budapesta, pe atunci Offen, erau recenzati 55,6% germani şi doar 19,4% unguri şi maghiarizaţi (cam 25% erau slavi şi români), ca în 1891 să mai ramână doar 23,7% germani, în timp ce ungurii şi maghiarizaţii sa atingă aproape 46,1%!

Intre 1880 si 1890 structura etnică a municipiului Deva a evoluat astfel: ungurii si maghiarizaţii au crescut cu 293,9%, romanii au crescut cu 21,2% iar germanii au scăzut cu 67,7%!

II. Branau( Fünfkirchen ) – un Kosovo pe dos.

Lucrurile stau la fel de rău şi în Suabia Turceasca (jud Branau), la care ne vom referi mai jos, aici germanii reprezentau pana in 1910 – 90 (nouazeci)% din populatia judeţului (112.297 germani, restul 19.659 sunt ungurii si maghiarizaţii), că în 1914 să nu mai fie nici o şcoală populară germană, adică întreţinută de comunitate, nu de stat! Efectele legii şcolare a lui Albert Appony!

De remarcat e că intre 1890 si 1910, adică pe un interval de 20 de ani, populaţia germană majoritară, din judeţ creşte cu exact 599 persoane!

Apoi, in1920, dupa statisticile ungureşti mai rămasera în toată Ungaria 551624 germani ca în 1930 sa mai fie 478.630 germani.
In timpul Mariei Tereza, numărul ungurilor şi maghiarizaţilor in câmpia panonică era atât de mic, încât nici nu putea fi vorba de colonizarea lor în Banat sau Transilvania – cum deplângeau istorici unguri; remarca este din 1940 si aparţine lui Hans Walter Ruhrig, ca un răspuns la reproşurile ungare adresate Austriei.

Asa s-a ajuns, istoric, la maghiarizarea forţată a majoritarilor germani, români şi slavi din bazinul Dunarii, până în centrul României. 

In Panonia trebuie amintit ca maghiarizarea a fost TOTALĂ.

 

III.Unde e graniţa etnica româneasca la vest?

        Pentru teza de doctorat “Câmpia Tisei”, Ştefan Manciulea a depus o muncă stăruitoare timp de 15 ani.

Se prezenta în faţa comisiei de la Universitatea Bucureşti, anual, cu comunicări privind teza de doctorat.

Pentru documentare a străbătut pe jos, întreaga zonă a graniţei de vest a României de la Ceremuş la Orşova.

În localităţile din stânga Tisei, cerceta şi studia arhive şi biblioteci, pentru strângerea materialului documentar arheologic, istoric şi statistic referitor la trecutul neamului românesc din Câmpia Tisei.

Deznaţionalizarea şi maghiarizarea elementului românesc din zona de vest a vetrei romanilor, mai ales în secolul XIX şi până la1 Decembrie 1918, a fost o principala preocupare a cercetărilor tânărului doctorand.

Cercetări care s-au concretizat în diferite lucrări ştiinţifice, unele păstrate, altele au fost distruse după anul 1948 de comunişti. Aceste cercetări i-au adus aprecieri unanime.

În acest sens, redăm o notiţă apăruta în publicaţia „Unirea” Nr. 22 din 31 mai 1930 – despre Adunarea generală a societăţii de geografie – “… în 23 Mai s-a ţinut la Bucureşti sub prezidiul d-lui general C. Coandă …

Adunarea generală a Societăţii Regale de Geografie.

În afară de chestiunile curente de ordin administrativ, membrii acestei adunări au putut asculta şi două conferinţe deosebit de interesante, dintre care una a pr. Ştefan Manciulea, harnicul profesor de la Blaj, care a vorbit despre “Elementul Românesc la graniţele de apus ale ţării” – Studiul pr. Ş. Manciulea este un răspuns documentat, la propaganda ungurească care a încercat să convingă Europa, că România, n-ar avea nici un drept istoric asupra părţilor apusene ale ţării.”

IV. Unde sunt şvabii din Suabia Turcească?

 

 

 

 

    In cartea „NAŢIONALISMUL RASIAL UNGURESC – Documente “ (Dr. Johann Weidlein Schondorf , Germania, 1961) partea a II-a „Razboiul de exterminare a germanilor din Ungaria“ autorul citeaza articolul lui Gyulla Illyes (nn-poet, prozator) – “Ancheta despre Şvabi“ din ziarul „Nyugat“ (1933):

„Transdanubia se află în pericol, toată lumeaştie asta aici (în Branau). . .

Ce se întâmplă dacă Transdanubia, intr-o zi, se separa de Ungaria? Poate că mica bucata care rămâne între Dunăre şi Tisa sa mai rămâna maghiară?

Va avea dreptul de a exista, va fi în valoare, pentru a obţine acest lucru între naţiuni?

Transdanubia, (nn-Suabia turcească) este o mare pierdere.

Se pune piciorul pe râul Drava şi se răzbate în acest fel pâna în faţa Pestei, realizând jumatate din calea de a avea graniţa cu judeţul Weisseburg (nn-judet la est de taul Balta – Balaton). …

Împotriva ciumei nu trebuie să ne temem, pentru că acest oraş (nn- Branau capitala Suabiei turcesti, oraş german, încă nemaghiarizat complet in 1933) a fost, probabil, capitala ţării (nn-Suabiei Turceşti) dar niciodată a poporului …

„Temerile acestui scriitor ungar sunt graitoare prin ele insele si nu mai trebuiesc comentate.

Originalul în germană:

„Vernichtungskampf gegen das ungarlandische Deutschtum

Die Schwaben-Enquete in der Zeitschrift ,,Nyugat,” Jg. 1933 Gyula lllyés,1 Pusztulús (Untergang).

 

 

 

 

 

 

 

Transdanubien befindet sich in ausserster Gefahr, das weiss hier (in der Branau) jedermann . . . Was geschieht, wenn Transdanubien eines Tages von Ungarn abgesplittert wird? Kann jenes kleine Stuck, das zwischen Donau und Theiss vielleicht noch erhalten bleibt, noch madjarisch bleiben? Wird das eine Daseinsberechtigung haben, wird es der Muehe wert sein, dieses in der Reihe der Nationen zu erhalten?

Der spaltende Keil 2 ist grossartig wirksam. Er stemmt seinen Fuss an die Drau und dringt auf diese Weise nach Pest vor, die Haelfte des Weges hat er bereits zurueckgelegt und ist schon an der Grenze des Komitats Weissenburg.

Unterwegs wird er von harten, lebenskraeftigen deutschen Inselchen erwartet sie lockern vor ihm den Boden auf.

Vor Pest muss ,er sich nicht fuerchten, denn diese Stadt war vielleicht die Hauptstadt des Landes, niemals aber die des Volkes … ‘”

V. Răspândirea românilor la finele secolului XIX si începutul secolului XX?

S-au luat în considerare hărţile lui Kiepert (Berlin 1882), G.Weigand (Leipzig 1890), G.Valsan (1911), Maier (Munchen,1918), Alexis Nour (Moldova 1915) şi Sabin Manuilă (1930).

 

 

Octavian Căpăţîna, Iunie 2011

 

 

 

 

Publicitate

29/09/2019 - Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: