CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Fapte istorice falsificate de propaganda sovietică, folosite în prezent de propaganda rusă


 

 

Imagine similară

 

Cunoscuta fotografie a soldatului sovietic care inălţa pe cladirea Reichstagului din Berlin steagul cu secera si ciocanul, l-a facut celebru pe reporterul sovietic Evgheni Kaldei, însă tocmai această fotografie legendară este un exemplu de manipulare multiplă, scrie revista germana Der Spiegel.

Kaldei, un tânăr locotenent evreu sovietic , având asupra sa o cameră foto Leica şi un steag sovietic, a convins în dimineaţa zilei de 2 mai 1945, un soldat să urce pe acoperişul Reichstagului german şi să pozeze, însoţit de alţi doi soldaţi ai Armatei Roşii , la două ore după ce ultimul comandant al zonei militare Berlin capitulase.

 Khaldei a realizat un film întreg, cu 36 de poziţii, una dintre ele reprezentând legendara fotografie care a marcat prabuşirea Reichului,  devenită o icoană a secolului al XX-lea, cunoscută acum în lumea întreagă,  

La 13 mai 1945, atunci când fotografia a fost publicată pentru prima oară în ziarul sovietic Ogoniok, dera deja manipulat un detaliu…

Fuseseră îndepărtase de pe unul din negative, prin scrijelire cu un ac, ceasul de pe braţul drept al sodatului care îl susţinea pe camaradul care ridica steagul sovietic, soldatul având câte un ceas pe fiecare braţ.

Realitatea era că, în momentul cuceririi Berlinului, sovieticii jefuiau prin oraş si strigau victimelor civile într-o germană stricată: „Uri, uri” (Uhren – ceasurile n.red). 

In versiunea ulterioară a pozei, au aparut din senin nori negri de fum pe cer, iar în ultima versiune, se putea vedea un nou drapel sovietic, fluturând falnic în vânt.

Mai târziu, chestionat despre aceste  manipulari şi falsuri grosolane, Khaldei raspundea scurt:„urmatoarea întrebare va rog”.

Asadar, aceasta  fotografie celebră, a fost un trucaj ordinar, un fals menit să exalte eroismul „glorioasei”armate sovietice şi să ascundă jafurile în masă la care s-au dedat soldaţii sovietici în teritoriile „eliberate”!

În URSS, mitul „Marelui Război Patriotic” (din timpul celui de- Al Doilea Război Mondial), a stat la baza formării identității cetățeanului sovietic.

Motivele practice au fost evidente: după sfârșitul războiului, nu a existat nici un eveniment de importanță egală, care putea juca un rol unificator.

Începând din 1965, statul sovietic cultivat, imaginea națiunii sovietice victorioase în lupta cu invadatorii, au început să fie marcate prin sărbători grandioase.

Astăzi, această propagandă este folosită pentru a justifica expansiunea militară rusă modernă. Kremlinul încearcă să convingă astfel populația din Rusia că, prin invadarea Ucrainei, a altor state ex-sovietice și anexarea unor teritorii, nu comite o agresiune împotriva unei țări vecine, ci doar continuă lupta împotriva fasciștilor care pun în pericol atât Rusia, cât și întreaga lume.

Pentru a face acest lucru, perpetuează fapte istorice falsificate din epoca sovietică.Iată câteva mituri sovietice din cel de-Al Doilea Război Mondial, care sunt prezente şi astăzi în propaganda  Kremlinului.

 

Mitul 1.

 

Pentru URSS, Al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941. În Rusia mai este denumit „Marele Război Patriotic”, deoarece URSS s-a apărat împotriva invaziei naziste.

În realitate, URSS a început războiul la 17 septembrie 1939, când Armata Roșie a ocupat Polonia, în urma unui tratat încheiat cu Germania nazistă condusă de Hitler. Înțelegerea este cunoscută ca „Pactul Ribbentrop-Molotov”.

Astăzi, conceptul de „Mare Război Patriotic” este folosit de Rusia ca o alternativă la cel de-Al Doilea Război Mondial, în încercarea de a-și menține influența asupra fostelor republici sovietice.

 

Mitul 2.

URSS este o victimă nevinovată a agresiunii germane și a fost întotdeauna un inamic al naziștilor.

Realitatea? URSS a semnat un pact de neagresiune cu Germania nazistă, pactul Ribbentrop-Molotov, care nu numai că a definit o cooperare economică largă cu cel de-al Treilea Reich, dar a fost un acord privind neagresiunea reciprocă şi împărţirea Europei.

 

 

 

Foto: 23 august 1939: semnarea Pactul Ribbentrop-Molotov (sau Pactul Hitler-Stalin) între Germania şi Uniunea Sovietică, act care a însemnat împărţirea sferelor de influenţă în Europa între cele două puteri.

Miezul acestei înţelegeri tâlhăreşti îl reprezenta de fapt controlul  asupra spaţiului european .

Târziu, după război, s-a aflat că Tratatul conținea un protocol secret prin care URSS și Germania au fost de acord să împartă Europa. În urma acestui acord, România pierdea Basarabia și nordul Bucovinei.

Trupele germane și sovietice au mers o perioadă mână în mână, iar după ce Hitler a început războiul în Europa, URSS chiar a oferit în secret asistență economică Germaniei naziste.

În perioada sovietică și în Rusia de azi, existența pactului între Germania nazistă și URSS a fost explicată ca o necesitate venită în urma unor negocieri fără rezultat cu Marea Britanie și Franța. De asemenea, se neagă că invazia Poloniei era legată de pact.

De fapt, Stalin a ruinat de bunăvoie încercările de a înființa o coaliție anti-nazistă. În perioada 12-21 august 1939 au avut loc la Moscova negocieri cu Marea Britanie și Franța privind colaborarea militară împotriva de-al Treilea Reich.

Nu s-a ajuns însă la un acord, deoarece Stalin a cerut dreptul de a ocupa regiunile poloneze Halychyna și Vilenska Oblast (astăzi, regiuni occidentale din Ucraina și Belarus).

După cum se știe, britanicii și francezii nu au fost de acord.Atât Stalin, cât și Hitler erau nemulțumiți de ordinea mondială apărută după Primul Război Mondial, ceea ce a făcut ca colaborarea lor să fie naturală.

Pe lângă clauzele stipulate la vedere în pactul de neagresiune Ribbentrop-Molotov, a fost adoptat și un protocol secret, care împărțea teritoriile României, Poloniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei și Finlandei în „sfere de influență” germane și sovietice, anticipând potențialul unor reamenajări teritoriale și politice ale acestor țări.

Kremlinul a negat existența protocolului secret al Pactului dintre Hitler și Stalin până în 1992.

 

 

 

 

Comandatii privesc defilarea

Foto: Generalul german Heinz Guderian, alături de generalul sovietic Semion Krivoşein, la parada militară comună sovieto-germană de la Brest Litovsk din 22 septembrie 1939, care serba împărţirea Poloniei între cele două imperii totalitare.

Colaborarea militară sovieto-nazistă este fără îndoială clară în fotografiile de la parada militară germano-sovietică din Brest-Litovsk la 22 septembrie 1939 în timpul invaziei Poloniei.Pactul a avut consecințele tragice pentru națiunile europene și pentru lume.

Acest acord a devenit mecanismul de deschidere a ușilor pentru un nou război mondial. Ceea ce a urmat a fost invazia Poloniei de către Germania nazistă și URSS, urmată de remodelarea granițelor din interiorul Europei.

Mitul 3.

 

Armata Roșie nu a comis crime de război

Se vorbea frecvent în timpul perioadei sovietice că Armata Roșie a protejat URSS împotriva fasciștilor, a salvat milioane de oameni de la exterminare și a adus libertate națiunilor europene asuprite, fără a comite crime de război în acest proces.

Toate dovezile care mărturisesc contrariul au fost respinse ca propagandă și falsificare a istoriei.

În realitate, crimele soldaților sovietici împotriva civililor au fost numeroase.

 

4.148 de ofițeri și un număr mare de soldați au fost condamnați chiar de tribunalul militar rusesc numai în primele luni ale anului 1945.

Când Armata Roșie a intrat în Prusia de Est în octombrie 1944, unul dintre soldați a scris părinților săi din Smolensk: „Acum ni se permite să facem orice ne dorim ticăloșilor germani”.

 

Imagine similară

 

 

Într-o scrisoare, un căpitan al Armatei Roșii scria:

„Băieții noștri au gustat deja toate femeile germane. În general, există multe trofee”.

Un alt ofițer nota: „Desigur, este extrem de brutal să ucizi copii.

Dar germanii merită aceste barbarii”.

Amploarea jafurilor, incendierile, violența împotriva civililor și a prizonierilor a devenit larg răspândită în rândul armatei sovietice.

S-a încercat însă, după o bucată de timp, restabilirea disciplinei în armată. Cu toate acestea, măsurile luate nu au fost suficiente.

La sfârșitul lunii martie 1945, un memorandum adresat Secretarului Partidului Comunist, Malenkov, înregistrează un alt caz de viol în masă a femeilor de către soldații sovietici.

Și nu erau doar femei germane ci și de alte naționalități, toate aflate în drumul Armatei Roșii către Berlin.

Se consemnau totodată zeci de mii de jafuri săvârşite de soldaţii ruşi.

Imagini pentru istorie falsificata de propaganda sovietică photos

Militarii sovietici jefuiau orice – de la piane şi covoare, până la haine, biciclete și ceasuri.

Mitul 4.

URSS a învins Germania nazistă fără ajutorul aliaților. Conform propagandei, forțele rusești ar fi câștigat războiul și fără ajutorul altor naționalități din Uniunea Sovietică.

Manualele sovietice au descris rolul aliaților URSS în război într-o manieră destul de superficială.

Despre ajutorul Statelor Unite se vorbește doar în treacăt.În timpul Războiului Rece, această informație a fost deosebit de importantă.

Se preamărea rolul Uniunii Sovietice în război și se diminua cel aliaților săi, care erau acum de cealaltă parte a Cortinei de Fier.

În realitate, înzestrarea armatei sovietice de către SUA a fost unul dintre factorii decisivi în victoria Armatei Roșii împotriva Axei. Nici până astăzi, URSS, apoi Rusia ca succesor al acesteia, nu și-a rambursat datoriile pentru împrumutul venit din partea americanilor.

Conform unor estimări, echipamentele venite de la aliații occidentali reprezentau 12-16% din echipamentul trupelor armate sovietice, 10-15% din aviația URSS și 32,4% din marina sa.

Până la 70% din mijloacele de transport ale armatei sovietice proveneau din SUA, ceea ce înseamnă că militarii ruși au condus în principal mașini americane.

De exemplu, în timp ce URSS a dotat numai 600 de camioane rusești cu celebrele rachete „Katyusha”, SUA au contribuit cu sute de mii de camioane, acestea devenind principalul vehicul al artileriei sovietice.

Ponderea echipamentelor livrate de aliați URSS a constat în:

  • 56% dintre locomotive și vagoane
  • 43% pneuri pentru vehicule
  • 42% din zahăr
  • 18% din conservele de carne
  • 18% din combustibilul pentru avioane

Locomotivele pe care Occidentul le-a oferit a depășit producția URSS de 2,4 ori, iar numărul trenurilor – de 10,2 ori. Cantitatea de alimente primită de URSS, ca parte a contractului de împrumut, ar fi fost suficientă pentru a hrăni o armată de zece milioane de oameni timp de 1.688 de zile, aşadar pe perioada întregului război.

 

Sursa: Euromaidanpress.com

 

 

 

Propaganda sovietică şi acum propaganda rusă, au trecut şi trec  cu vederea ajutorul material imens pe care l-au primit sovieticii de la anglo-americani, fără de care nu se ştie ce desfăşurare ar fi avut războiul.

Despre acest substanţial ajutor logistic în epocă ştia toată lumea.  

Uniunea Sovietică primea în cantităţi mari mijloace auto, în special camioane, echipament şi hrană conservată.

 Sprijinul anglo-american dat Uniunii Sovietice în acest război era considerabil; fără acest sprijin Armata sovietică nu ar fi putut rezista atacului german.

Cu toate că era binevenit acest ajutor, în sânul populaţiei sovietice era voit răspândită îngrijorarea că, „după terminarea războiului, ruşii să nu devină robii şi muncitorii americanilor”. Se mai spunea că, avioanele şi tancurile primite de la americani, vor fi plătite foarte scump, însă nu exista o altă soluţie: autorităţile sovietice au acceptat ajutorul anglo-american pentru a putea învinge în acest război.

Existau destule resurse umane, în schimb resursele tehnico-materiale erau insuficiente.

În fapt, tehnica de luptă nu era marea problemă a ruşilor, căci ei produceau o tehnică bună, problema era a alimentelor. Or, aici americanii au avut un aport decisiv.  

Problema Armatei Roşii era mâncarea, aşa cum este de fapt şi astăzi… (…) ruşii aveau camioane militare, dar erau foarte proaste, nu puteau merge nici pe noroi, nici pe zăpadă. Camioanele americane erau ultramoderne, mergeau pe orice teren şi în orice condiţii atmosferice.

Graţie acestor camioane americane, Armata Roşie s-a putut deplasa rapid, începând cu anul 1942, sute de kilometri numai în câteva zile. 

Numai S.U.A. a furnizat U.R.S.S. 427.284 de camioane militare („Studebaker”, „Dodge”), 50.501 jeep-uri militare („Willis”), 595 de vapoare, 3 spărgători de gheaţă, 105 submarine, 9.681 de avioane de vânătoare, 2.771 de bombardiere, 35.041 de motociclete, 1981 de locomotive, 11.155 de vagoane, 136 de tone de explozibil, 473.000.000 de proiectile de artilerie, 423.107 aparate telefonice, 3.820.906 tone de alimente (conserve, unt, ciocolată, etc.), 2.541.008 tone de petrol şi produse petroliere, 2.317.694 de tone de oţel (inclusiv de blindaj), 5.807 tone de aluminiu şi 166.699 de tone de aliaje din aluminiu, 3.700.000 de anvelope, 50.413 tone de piele, 15.010.900 de perechi de cizme de piele, 69.000.000 m2 de ţesături din lână, etc., etc.

După încheierea războiului, foştii aliaţi sovieto-anglo-americani au revenit la confruntările ideologice.

În acest context, sovieticii  au mai pomenit doar sporadic de ajutorul anglo-american din timpul războiului şi i-au minimalizat rolul în victoria obţinută de U.R.S.S. asupra Germaniei naziste; (http://www.ax.md)

Reclame

23/08/2019 - Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: