CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 23 august a fost declarată de Guvernul de la Chişinău zi de doliu, cu arborarea în bernă a drapelului de stat

 

 

 

 

 

 

Guvernul de la Chișinău a declarat ziua de 23 august zi de doliu, cu arborarea în bernă a drapelului de stat

Ziua de 23 august a fost declarată de Guvern zi de doliu în vederea comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare, transmite Radio Chișină preluat de Romanian Global News.

În context, în ziua respectivă, la ora 10:00, Guvernul și autoritățile publice vor păstra un moment de reculegere în memoria tuturor victimelor.

Totodată, Maia Sandu a îndemnat instituțiile de presă să susțină inițiativa respectivă și seara la ora 20:00, atunci când majoritatea cetățenilor urmăresc programele televizate – să păstreze un moment de reculegere în memoria celor uciși, deportați, înfometați sau torturați.

De asemenea, Executivul a declarat ziua de 23 august drept Ziua europeană a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare, precum nazismul, stalinismul, regimurile fasciste și comuniste.

,,Prin instituirea unei asemenea zile, condamnăm în mod ferm și neechivoc toate crimele împotriva umanității și încălcările grave ale drepturilor omului comise de toate regimurile totalitare și autoritare.

Din perspectiva victimelor, nu contează care regim i-a lipsit de libertate, i-a torturat sau i-a ucis sau care a fost motivul, iar o zi a memoriei tuturor victimelor ar veni să unească societatea în jurul compasiunii, a înțelegerii și a recunoașterii suferințelor tuturor victimelor și membrilor familiilor acestora și să asigure că cei care s-au opus activ acestor regimuri și au luptat împotriva tiraniei și oprimării nu vor fi uitați„, a reiterat primul ministru Maia Sandu.

În timp ce la Chișinău, guvernul republicii comemorează victimele totalitarismului, la Comrat, în Găgăuzia, președintele -slugă rusească Igor Dodon, serbează  în ziua de 23 august  intrarea ruşilor cu tancurile în Chișinău, considerată a fi fost o „eliberare  de fascism”, nu o anexare a Basarabiei de către Uniunea Sovietică.

Potrivit postării sale pe Facebook, Dodon, împreună cu bașcanul Autonomiei Găgăuze, Irina Vlah și deputați în Parlamentul R Moldova, a depus  la Complexul memorial din Comrat flori „cu ocazia aniversării a 75-a de la eliberarea orașului de sub ocupația fascistă, marcată în ziua de 23 august”.

Sâmbătă, pe 24 august, Președinția şi Dodon organizează o serie de ceremonii pentru a marca „eliberarea R.Moldova” de fascism la Complexul memorial „Capul de pod Șerpeni” și Chișinău.

Ceremonii la care președinția i-a invitat, fără a consulta în prealabil guvernul, pe ministrului rus al apărării, Serghei Șoigu, și pe vicepreședinta Consiliului Federației Ruse, Galina Karelova.

Vizita lui Șoigu a creat deja tensiuni în guvern scrie  moldova.europalibera.org/

23/08/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 23 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

Ziua de 23 august în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

1575: Diaconul Coresi termina tiparirea  “Octoihului”mare slavon, în doua părţi.

 

 

 

 

https://i2.wp.com/www.cimec.ro/carte/cartev/poze/016mare.jpg

Lucrarea se înscrie în seria de tiparituri pe care Coresi le-a executat, pe parcursul mai multor ani, în Şcheii Braşovului 

Octoihul (sau Ohtoih, din limba greacă oktoihos sau „opt tonuri”) este o carte bisericească destinată cultului ortodox, care cuprinde cântările fiecărei zile din săptămână pe opt glasuri (tonuri), fiecărei săptămâni consacrându-i-se succesiv câte un glas.

A fost compus de teologul bizantin Ioan Damaschinul în secolul al VIII-lea. Cel mai vechi octoih în manuscris copiat pe teritoriul României, în limba slavonă, datează din secolul XIII (Octoihul de la Caransebeș, adus în această localitate din Moldova).

Cel mai vechi octoih tipărit, în aceeași limbă, care se numără și printre primele tipărituri din România, este Octoihul lui Macarie ieromonahul -1510.

 

 

 

 

24 martie: Diaconul bisericesc Coresi, primul tipograf în slujba limbii române

 

 

Diaconul Coresi (1519?-1581) a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște, fiind editorul primelor cărți în limba română.

Şi-a făcut ucenicia la Tipografia lui Dimitrie Liubavici,un tipograf sârb care a activat în Ţara Româneasca.

 A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, contribuind la unitatea lingvistică a poporului român dar și la apariția limbii române literare.

Se poate spune că ceea ce a fost Martin Luther pentru lumea apuseană, Diaconul Coresi este pentru spațiul românesc.

 

 

1752: A încetat din viaţă Grigore al II-lea Ghica, domn al Ţării Moldovei (1726-1748) şi al Ţării Româneşti (1733-1735 şi 1748-1752), ctitor al mănăstirilor Frumoasa (Iaşi) şi Pantelimon (Bucureşti).

 

 

 

 

 

 

 

 

  1800: S-a născut (în  localitatea Labovë e Madhe din Imperiul Otoman, acum în Albania) Evanghelie Zappa, moşier, negustor şi întreprinzător aromân, bine cunoscut, la jumătatea secolului al XIX-lea, atât în Ţările Române, cât şi în Grecia.

Este cel care a lansat, cu mulţi ani înaintea francezului Pierre de Coubertain, ideea renaşterii olimpismului modern; în acest sens, Zappa a redactat un proiect şi a creat un fond necesar organizării jocurilor şi construcţiei unui aşezământ olimpic (Zappeionului din Atena, un complex de clădiri, cu stadion, amfiteatru de conferinţe şi cu săli de gimnastică).

In anii 1859 şi 1870 statul grec a organizat, cu fondurile lăsate de el, două ediţii modeste ale olimpiadelor moderne.

In România a susţinut financiar construcţia Ateneului şi înfiinţarea Academiei Române, precum şi reclădirea Bucureştiului, pârjolit de un mare incendiu; ( d. 19 iunie 1865, Broșteni, România)

 

 

 

 

 

 

1881: S-a născut juristul Constantin C. Stoicescu; ministru al justiţiei (1941, 1942), specialist în drept roman.

Este cel care a introdus în procesul de învăţământ metoda istorică de predare a dreptului roman.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1936; (m. 1944).

 

 

 

1894: S-a născut la Caracal, inginerul constructor Cristea Mateescu, autorul unor studii  privind proiectarea şi execuţia unor importante lucrări de construcţii hidraulice pe râurile Prahova, Ialomiţa, Siret ş.a. ( d.14 iunie 1979, Bucureşti)

In  anul  1913,  a  fost  admis  primul  la  Scoala  Nationala  de  Poduri  si  Sosele  Bucuresti,  pe  care  –  dupa  o  intrerupere  de  un  an  din  cauza  razboiului,  la  care  a  participat  ca  ofiter  –  a  absolvit-o  in  anul  1918,  cu  media  19,28  –  cea  mai  mare  medie  obtinuta  vreodata  in  scoala.  De  mentionat  ca,  din  clasa  intaia  primara  pana  la  absolvirea  facultatii,  elevul  si  studentul  Mateescu  Cristea  a  obtinut  numai  premiul  intai  cu  calificativele  cele  mai  mari.

A obtinut,  prin  concurs,  o  bursa  a  Academiei  Romane  pentru  doi  ani  ca  sa  studieze,  in  Elvetia  si  Franta,  amenajarea  caderilor  de  apa.  Intors  in  tara,  in  anul  1922,  a  fost  angajat  la  Societatea  anonima  romana  Electrica.

In  anul  1920 a inceput activitatea in invatamantul superior,  ca  asistent  la  cursul  de  Mecanica  rationala  (prof.  A.G.  loachimescu)  si  Rezistenta  materialelor  (prof.  Gh.  Em.  Filipescu).

In  urma  seismului  din  anul  1940,  a  elaborat  Masuri  de  prevedere  la  constructii  in  urma  cutremurelor,  de  care  s-a  facut  uz  pana  la  elaborarea  prescriptiilor  oficiale.  De  asemenea,  a  elaborat  si  Prescriptii  pentru  proiectarea  si  executarea  constructiilor  de  beton  armat.

In 1950,  a  fost  numit  seful  Catedrei  de  hidraulica  si  constructii  hidrotehnice.  A  functionat  in  invatamant,  pana  in  anul  1964,  cand  a  fost  pensionat  pentru  limita  de  varsta.

Din  anul  1964,  a  fost  profesor  consultant  si  a  continuat  activitatea  de  cercetare  stiintifica  si  de  conducere  a  doctoranzilor  in  specialitatile  Constructii  hidrotehnice  si  Hidroamelioratii.

In  anul  1955,  a  fost  ales  membru  corespondent  al  Academiei  Romane,  iar  in  anul  1974  membru  titular.

A fost şef de proiect (proiectare/realizare) al complexului hidroenergetic de la Vidraru-Corbeni si membru titular al Academiei Române din 1974 .

 

1907: S-a născut istoricul Mihai Berza; specialist în istoria Evului Mediu; preocupările sale au vizat, printre altele, istoria economiei şi a ideilor, genealogia şi heraldica; membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1978).

 

 

 

 

 

1914: S-a născut Iosif Antochi, pedagog român stabilit în Germania; a desfăşurat o susţinută activitate publicistică, abordând diferite domenii ale pedagogiei generale, istoriei pedagogiei şi pedagogiei comparate; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993; (m. 1997).

 

 

 

 

 1921: A murit (la Paris) Gheorghe Bengescu, un diplomat şi publicist, care din 1872 a desfăşurat o intensă activitate diplomatică, funcţionând la mai multe legaţii ale României în străinătate.

A fost delegat al României pe lângă Comisia Europeană a Dunării şi membru titular al Academiei Române din 1921; (n. 1848).

 

 

 

 

1924: S-a născut la Bucuresti, Paul Everac (pseudonimul lui Petre Constantinescu), dramaturg şi prozator,autor de scenarii radiofonice şi de televiziune, publicist.

 

 

 

 

A fost director general al Societăţii Române de Televiziune (ian. 1993 – ian. 1994); ( d. 18 octombrie 2011, Bucureşti)

 

 

 

 

1939: S-a semnat la Moscova, Tratatul de neagresiune germano-sovietic, Pactul Ribbentrop-Molotov, care, într-un protocol adiţional secret, prevedea împărţirea sferelor de influenţă în Europa de Est.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, România a fost obligată să cedeze, în 1940, Basarabia şi Bucovina de Nord URSS-ului.

 

 

 

 

 

Pactul Ribbentrop-Molotov (Pactul Hitler-Stalin) a constituit un act de trădare a neamurilor creştine ale Europei Răsăritene, care a servit drept bază pentru ocuparea criminală a teritoriilor româneşti de către Armata Sovietică la 28 iunie 1940.

 

 

 

Adolf Hitler, coducătorul Germaniei FascisteImplementarea divizării Europei de Est în urma Pactului Ribbentrop-Molotov (1939)Iosif Stalin, conducătorul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste

Adolf Hitler     Divizarea  Europei de Est     Iosif Stalin 

 

 

Din pacate, pentru zeci de milioane de oameni, trăind în Albania, Belarus, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrata Germana (sau R.D.G.), Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România şi Ungaria, ceea ce au hotărît cîţiva politicieni, iniţial Hitler şi Stalin, în 1939, ulterior Churchill, Roosevelt şi, din nou, Stalin, în 1945, dintr-o simplă trasatură de condei, avea sa fie tragedia lor pentru 2 sau 3 generaţii.

Cu ocazia semnării Tratatului de neagresiune dintre Reichul german şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), la Moscova în data de 23 august 1939, plenipotenţiarii semnatari din partea celor două părţi au discutat, în cadrul unor convorbiri strict confidenţiale, problema delimitării sferelor de influenţă în Europa răsăriteană.

Conform Actului Adiţional Secret al Pactului, partea sovietică accentuează interesul pe care-l manifestă faţă de teritoriul dintre rîurile Prut şi Nistru,  fosta ocupaţie ţaristă a jumătate din Moldova sau aşa zisa Basarabie Ţaristă, iar, Partea germană îşi declară dezinteresul politic total faţă de acest teritoriu.

Pactul a fost  semnat din partea Guvernul Reichului german de ministrul de externe, Ribbentrop, iar din partea Guvernului U.R.S.S. de către Veaceslav Molotov (Viaceslav Mihailovici Skriabin), în prezenţa lui Stalin.

Semnarea Protocolului Secret a Pactului Ribbentrop-Molotov a permis ocuparea nepedepsită a teritoriilor româneşti de către Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) la mai puţin de un an după semnarea acestuia şi anume la 28 iunie 1940.

În conjunctura naţională şi internaţională indicată mai sus, România este prinsă de planurile mişeleşti ale lui Hitler şi Stalin de divizare a Europei Centrale şi de Est, planuri ce afectează România, prin utimatumul sovietic, la 26 iunie 1940.

Administraţia şi Armata română se retrag de pe teritoriile dintre Prut şi Nistru ale României precum şi din Bucovina de Nord, iar în ziua de 28 iunie 1940 primele unităţi militare sovietice pătrund în teritoriile supuse ultimatumului.

 

 

 

Carol II-lea, Rege al României

Pierderile teritoriale ale Romaniei, 1940

 

 

 

 

 

1940 : S-a născut Zoe Petre, istoric, profesor universitar, publicist şi om politic.

 

 

 

 

 

In perioada 1990 – 1996 a fost decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, iar între anii 1996 – 2000, a îndeplinit funcţia de consilier prezidenţial pentru politică internă şi externă, fost sef al Departamentului de analiza politica din România (“Civilizaţia greacă” si “Originile democraţiei”).

 

 

 

 

 

1943: S-a născut Mircea Iorgulescu, critic şi istoric literar, eseist şi comentator politic, stabilit la Paris din vara anului 1989 (fost coordonator al redacţiei române a Radio France Internationale de la Paris.

A colaborat şi la postul de radio Europa Liberă ; (m. 2011).

 

 

 

 

1944:  România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei. 

Armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie, iar  regele Mihai hotaraste impreuna cu reprezentantii unei coalitii formata din liberali, taranisti si comunisti, înlăturarea prin forţă a mareşalului Antonescu, dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite.

În urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai a ordonat arestarea acestuia și a instaurat un guvern condus de Constantin Sanatescu, care a decis ruperea aliantei cu Germania nazista si trecerea de partea Aliaților.

La ora 20:20 s-a transmis la Radio, Proclamaţia regelui Mihai, care anunţă ruptura de Germania şi noua orientare politică a ţării.

In audienţa acordată ministrului Germaniei la Bucureşti, Manfred von Killinger, suveranul îi declară acestuia că, dacă trupele germane nu vor deschide ostilităţile, ele se vor putea retrage  în linişte din ţară.

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 23 august a fost in Romania comunista sărbătoare națională între anii 1948–1989.

 

 

 

 

 

1947: Parlamentul Român a ratificat în unanimitate Tratatul de pace de la Paris (semnat la data de 10.02.1947) dintre România si Puterile Aliate si Asociate, prin care României i se recunoşteau drepturile legitime asupra Transilvaniei de Nord, dar Basarabia si nordul Bucovinei rămâneau anexate URSS-ului.

In Tratat cobeligeranţa României alături de Aliaţi nu a fost recunoscută, iar clauzele economice erau deosebit de grele şi injuste.

 

 

 

 

1948:  A fost creat Consiliul Mondial al Bisericilor, care reuneşte bisericile anglicană, ortodoxă şi numeroase biserici protestante.

 

 

 

 

1948:  S-a născut la  Bucureşti, Andrei Pleşu, filosof, eseist, fondator al săptămânalului “Dilema” (în prezent « Dilema veche »), rector al Colegiului “Noua Europă”, din Bucureşti ( “Despre îngeri”, “Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului”, ”Limbajul păsărilor”).

A fost fost ministru al culturii (decembrie 1989-octombrie 1991) şi al afacerilor externe (decembrie 1997- ianuarie 1999),  membru în CNSAS (2000-2004) si  consilier prezidenţial pentru relaţii internaţionale (decembrie 2004-mai 2005).

 

 

 

 

 

 

 

 

1956:  Inaugurarea Bibliotecii Centrale de Stat din România (azi Biblioteca Naţională din Bucureşti).

Primul sau director a fost Angela Popescu-Brediceni

 

 

 

1973: Ilie Năstase a devenit lider mondial al clasamentului ATP, poziţie pe care o va păstra timp de 40 de săptămâni.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  1975: S-a născut jurnalistul şi corespondentul de război Mile Cărpenişan.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Timp de mai bine de zece ani a fost corespondent al posturilor de televiziune Antena 1 şi Antena 3 şi a realizat numeroase reportaje din zonele de război ale lumii.

A decedat in  anul 2010, la numai 34 de ani.

S-a făcut remarcat prin transmisiile din fosta Iugoslavie aflată în război, din Irak sau din Asia afectată de tsunami.

În memoria lui, Asociaţia Civic Media a instituit Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism.

 

 

 

 

 

1976: S-a născut la Turda, cântareţul român de muzica populară Fuego  (numele sau real este  Paul Ciprian Surugiu).

 

 

 

 Imagini pentru Fuego photos

 

 

 Este absolvent al Facultăţii de Teatru din cadrul Universităţii Ecologice, fiind actor la Teatrul „Alexandru Davila” din  Pitesti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1983: Prima transmisie color a Televiziunii Romane.

 

 

 

 

 

1986: S-a născut la Câmpia Turzii, Alexandra Irina Mihai (Andra Măruță), cunoscuta cântăreață de muzica usoara.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1986: A murit Ion Clopoţel, publicist, sociograf şi memorialist, animator al presei româneşti în perioada interbelică, fost  preşedinte al Sindicatului Presei Române (1920-1936).

A fost remarcat, încă din anii de liceu de Vasile Goldiş, pentru talentul gazetăresc şi zelul la învăţătură.

Cu  sprijinul acestui eminent înfăptuitor al statului naţional unitar român a urmat studii universitare la Budapesta şi Viena încununate cu o licenţă în filologie romanică şi în filosofie, a fost redactor-şef al cotidianului Românul din Arad şi a devenit, în zilele glorioase ale Marii Uniri, şef al serviciului de presă al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia.

În perioada interbelică a continuat să desfăşoare o susţinută activitate de gazetar şi publicist în calitate de redactor-şef sau director al unor importante ziare şi reviste din Ardeal (Gazeta Transilvaniei, Libertatea, Patria, România de Vest).

Publicistul patriot care a fost arestat şi deţinut de autorităţile ungare în închisoarea de la Seghedin în anul 1918 pentru agitaţie unionistă a fost, totodată, un intelectual animat de sincere idealuri socialiste, manifestate cu mult timp înainte de instaurarea comunismului în România.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru a cunoaşte şi contribui la remedierea relelor de ordin social Ion Clopoţel a înfiinţat şi condus, între anii 1924 şi 1945, revista „Societatea de mâine” şi a întreprins o vastă muncă de documentare ce se va finaliza atât în cărţi şi articole consacrate mediului rural („Sociografia românească” (1928), „Cum trăiesc 40000 de moţi” (1929), „Satele răzleţe ale României” (1939)) cât şi în lucrări dedicate analizei vieţii politice precum „Criza democraţiei în România” (1926), „Social-democraţia şi problemele României contemporane” (1931) ş.a.

A fondat Biblioteca Ziaristică şi „Almanahul presei române” (1926); (n. 1892).

 

 

 

 

 

 

1997: Guvernul a ratificat Acordul–Cadru de cooperare financiară între România şi Banca Europeană de Investiţii (BEI).

 

 

 

 

 

2000:  Ministrul Finanţelor, Decebal Traian Remeş, senatorii Dan Amedeu Lăzărescu Vicenţiu Găvănescu şi alţi membri marcanţi ai PNL au anunţat că demisionează din partid şi că organizează un grup care va “reconstitui adevăratul Partid Naţional Liberal”, şi va strînge semnături pentru susţinerea candidaturii lui Mugur Isărescu la Preşedinţia României.

 

 

 

 

 

2013: A decedat Oscar Berger, jurnalist, regizor, editor, scenarist şi producător de film; a contribuit la apariţia primului ziar privat din Timişoara de după Revoluţie, ziarul „Timişoara”.

Potrivit opiniatimisoarei.ro, Oscar Berger era născut în 15 februarie 1947 și era un monarhist convins. El a fost decorat de Regele Mihai I pentru loialitate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Printre altele, Oscar Berger a scos și o carte în care își publica dosarul de la Securitate, din care reieşea că fusese ani la rândul urmărit de forțele de represiune ale fostului regim.

A fost un susţinător constant al principiilor Proclamaţiei de la Timişoara .

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/23/o-istorie-a-zilei-de-23-august-video-2/

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

  10. istoriculzilei.blogspot.ro

     

23/08/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Minciuni șocante cu care ne intoxică propaganda rusă din R.Moldova

 

Foto: Report.md

Foto: Report.md

 

 

 

 

„Două refrigeratoare cu copii morți… Iată de la ce a izbucnit conflictul armat de la Nistru din 1992”.

„R.Moldova a deschis pușcăriile și toți bandiții au venit la balul de absolvire la una din școlile din Bender și le-au tăiat copiilor organele genitale”. (…)

„Pentru că afară era foarte cald, copiii masacrați, îmbrăcați în haine de gală, pline de sânge, au fost încărcați în două TIR-uri cu congelatoare”…

 

 

Masacrarea absolvenților, o minciună care alimentează ura

Povestea despre copiii masacrați ne-a fost relatată de trei persoane diferite, pe care le-am întâlnit pe stradă, la Tiraspol.

A patra persoană care ne-a relatat această oripilantă „istorie” despre „refrigeratoarele cu copii” a fost ghidul de la Muzeul de Istorie din centrul Tiraspopului.

Cu 4 lei (da, am plătit cu lei moldovenești), avem acces în toate sălile muzeului.

În sala cu elemente ale războiului din 1992 nu am găsit pe nimeni. Aflând că suntem de la Chișinău, cei trei ghizi au refuzat pe rând să ne vorbească despre istoria acelui război, motivând că nu știu nimic și că persoana responsabilă de acea sală are zi liberă.

Reușim totuși să o convingem pe una din cele trei doamne să ne povestească ce știe ea despre război, ca simplu cetățean, nu în calitate de ghid.

 

Muzeul din Tiraspol / FOTO: Report.md 

– Seara, în jurul orei 17.00, într-o zi de odihnă, era organizat balul de absolvire a elevilor într-o școală din Bender (Tighina).

Toți copiii au fost omorâți de niște mercenari români plătiți. Le-au tăiat organele genitale și la băieți și la fete.

Totul s-a întâmplat prea repede. Tancurile moldovenești au intrat în Bender și au început să împuște. Armata a 14-a a Rusiei era pe teritoriul nostru, dar ea nici nu s-a implicat în acel război.

Nici măcar tancuri nu vroiau să ne dea ca să ne apărăm… Totul s-a întâmplat prea repede. Tancurile moldovenești au intrat în Bender și au început să împuște.

– Ale cui tancuri?

– Ale Moldovei. Tancurile moldovenești au intrat în Bender.

– Păi, Moldova nu avea tancuri. Nici azi nu are tancuri.

– Cum nu avea?…, întreabă ea mirată. Atunci avea…

– Nu, nu avea!

– Vedeți? Nu știm noi nimic. Dacă nu erau tancurile moldovenești, poate erau chinezești?

 

 

 

Pereții muzeului sunt plini cu fotografii din timpul războiului. Oameni morți, puși grămadă. Localnici plângând lângă casele lor distruse.

Pacificatori ruși cu zâmbetul până la urechi. Printre ei, o față care seamănă izbitor de mult cu Igor Ghirkin, rusul care a recunoscut că a fost ofițer al serviciilor secrete ruse FSB.

A luptat în ambele războaie din Cecenia, a fost voluntar separatist în Ucraina, în 1992 a fost voluntar separatist în războiul din Transnistria, după care a luptat, tot ca voluntar, de partea sârbilor în războiul din Bosnia.

„Iată acesta este primul batalion de pacificatori ruși care a venit pe 1 august”, – ne arată ghidul spre soldații zâmbitori și spre cel care seamănă cu Ghirkin.

 

 

/ FOTO: Report.md / Primul batalion de pacificatori ruși parașutat în regiunea transnistreană și pacificatorul care seamănă cu Ghirkin.

O întrebăm dacă știe cine este acest soldat zâmbitor cu mustăți cochete. Ne spune răspicat că nu are de unde ști.

Când deja ieșeam pe ușă, femeia ne-a ajuns din urmă și, parcă justificându-se, ne-a spus: „Atunci se omora rus pe rus și moldovean pe moldovean. Noi, poporul de pe ambele maluri ale Nistrului, am fost uniți și până la război și acum tot uniți suntem…”.

Șocați de informația despre adolescenții masacrați, am mers la Tighina (Bender) să ne documentăm – să înțelegem ce e cu această istorie șocantă.

În zi de duminică, chiar în centrul orașului, oprim lângă magazinul „Sheriff”. Lume multă.

Încercăm să cumpărăm o sticlă cu apă, dar ni se spune disprețuitor, evident, în limba rusă, că nu putem achita nici în lei moldovenești, nici cu cardul.

Doar ruble transnistrene și carduri emise de băncile lor.

Căutăm o persoană mai în vârstă care a trăit acele evenimente. Avem marele noroc să dăm peste cineva care vorbește limba română.

Mă rog, moldovenească, cum spune bunica, alături de care stă nepoțelul ei, savurând o înghețată și vorbind pe silabe… evident, rusește.

„Despre absolvenți masacrați nu am auzit.

În 1992, locuiam aici – nu cred că n-aș fi știut dacă era adevărat. Nu am auzit de așa prostie, mai ales că eram atunci în centrul evenimentelor – locuiam pe strada Pervomaisk, exact unde a fost cel mai mare prăpăd. Dar despre absolvenți omorâți nu am auzit”.

Masacrul absolvenților este un mit. Așa ceva nu a avut loc, iar informația mincinoasă a fost răspândită de propagandiști, pentru a induce spaima și ura în rândul populației locale. Aceste minciuni au fost testate de propagandiștii ruși în Republica Moldova, pe teritoriul aflat temporar sub ocupație, apoi transpuse sută la sută în Ucraina.

Amintiți-vă de vestitul fals din Donbas despre copilul răstignit.

Despre „mercenarii români”

Despre mercenarii români, care omorau populația pașnică, am auzit atât de la tinerii cu care am discutat pe stradă, cât și de la oamenii mai în vârstă.

Uneori, ceea ce ne spuneau unii interlocutori părea de-a dreptul hilar, dar i-am ascultat, ca să înțelegem sursa intoxicării. 

 

 

Foto: Complexul memorial de la Tiraspol / FOTO: Report.md

 

 

 

„Eram în ospeție la niște fete și vine cineva și strigă: „Ia uitați-vă, tancuri!”. Și imediat am auzit „Bah! Bah!”… Cineva a strigat că se pare că a început războiul. Noi eram fete mari pe atunci. Soldații țineau pentru prima dată puștile în mână, abia se învățau a împușca.

Ne dădeau spirt, mâncare. Și din automat am împușcat. Pe nașul meu de cununie l-au luat cu de-a sila la război și i-au dat pușcă. A intrat atunci în fabrica „Floare” și a încărcat vreo 4 saci cu încălțăminte.

Când a ajuns acasă, era doar vreo 4 perechi complete, restul erau de pe același picior. S-a furat mult aici”.

„Pentru că Transnistria nu a vrut să fie alipită la România , Moldova a hotărât să o convingă cu forța. Au trimis mercenari români pe teritoriul nostru.

Au arătat la televizor cum copiii din două clase au fost omorâți la balul de absolvire și i-au băgat în TIR-uri cu congelator. Pe spatele atacatorilor care i-au omorât scria POLIȚIA. Dacă nu era Lebedi, la noi ar fi fost așa ca în Ucraina.

(Generalul)Lebedi, care a venit din Rusia, ne-a apărat de Moldova și de Snegur, care ne-a atacat. Noi și monument i-am pus lui Lebedi”.

„Mercenarii români” și „fasciștii români” sunt mituri. Aceste minciuni propagandistice au fost promovate de serviciile speciale din Federația Rusă, pentru a „desena” în mințile oamenilor imaginea de „dușman român”.

Din informațiile mincinoase lansate de propaganda rusă mai pot fi enumerate cele despre „fasciștii români care au violat fetele de la Colegiul de medicină din Bender” și cea despre „fasciștii români care aruncau mine antipersonal, deghizate în jucării”.

„Латышки”. „Сучки”. „Mercenarele” din Țările Baltice

„Nimeni din ai noștri nu vroiau să lupte. Nici nu li s-a spus că sunt trimiși să lupte. Li s-a spus că vin la „podgatovkă” (antrenamente militare). Li s-au dat armament, echipament și au început să împuște, dar nu știau pentru ce.

Când de partea cealaltă de Nistru au început să împuște în ei, nu înțelegeau ce se întâmplă, așa că au aruncat armele și au fugit acasă. A fost adus un grup de fete-lunetiste, care au fost „semănate” pe blocuri.

Aveau părul blond, lung și împușcau în toți. Erau mercenare din Țările Baltice – din Estonia și Letonia. Nu știm din partea cui erau, dar au omorât foarte multă lume. Cine le nimerea în vizor, era pus la pământ imediat. Apoi ele au fost omorâte. Toate”.

„Latîșki”, așa numitele lunetiste, nu au existat! Această minciună propagandistică a devenit subiectul unei povestiri tirajate de presa separatistă, întitulată „Сучки”.

Când propaganda repetă obsesiv şi răspândeşte zilnic aceeași informație, ea penetrează subconștientul oamenilor.

Transmisă din gură în gură, ani de zile, ea începe să pară credibilă.

Manipularea din școli

 

Cinematograful „Тирасполь” / FOTO: Report.md 

 

 

 

În fața Cinematografului „Тирасполь”, pe peretele căruia stă un panou cu un mesaj în limba rusă „Unitate cu Rusia”, câteva echipe de muncitori lucrează pe sectoare.

Unii pun pavaje, iar alții instalează un havuz modern și sofisticat, cu leduri. Spectatorii tocmai ies de la film, iar alții se pregătesc să intre. Poate pentru că țin dictafonul în buzunar și nu se vede, tinerii discută cu noi deschis și… destul de sincer.

„Știți, noi nu eram pe atunci și nu putem ști care este adevărul, dar domnul colonel de la școala de pregătire militară ne-a spus că Transnistria și Moldova au avut niște divergențe în privința teritoriului. Moldova a început conflictul din cauza limbii. Vroiau să ne impună să vorbim limba română și să interzică limba rusă. Asta ne spun la școală”.

– Ați vrea ca Transnistria și Moldova să fie din nou împreună?

– Dacă să fim doar împreună – da, dar fără să ne oblige să învățăm alte limbi. În Moldova sunt mai multe privilegii… Noi nu avem niciun viitor în această republică nerecunoscută.

– Tu cum crezi, Moldova este vinovată de izbucnirea războiului din 1992?

– Nu, eu nu cred așa. Am o poziție neutră față de acest conflict. Nu știu cine pe cine a atacat, dar am senzația că ceea ce ni se spune la școală despre acest război nu este adevărat. Sunt lucruri care nu se leagă.

– Cum vezi viitorul regiunii transnistrene?

– Cred că această republică nerecunoscută nu mai are mult de „trăit”. Corupția este la un nivel foarte înalt, iar „președintele” și alte persoane trag spre ei cât mai mulți bani.

Cel mai probabil, Transnistria se va realipi la Moldova, pentru că așa cum este acum, nu se mai poate. Totul se năruie! Nu mai poate fi salvat nimic!”.

Reunirea

Poate pentru că la ei demult nu au fost echipe de jurnaliști și noi nu eram la curent cu schimbările din gândirea și societatea lor, ori poate pentru că printre noi circulă mitul că oamenii din stânga Nistrului trăiesc în lumea lor, dar majoritatea oamenilor cu care am vorbit la Tiraspol și Tighina – tineri și mai în vârstă – au vorbit despre „realipire” cu speranță și au blamat… „mafia Sheriff”.

Un bărbat de vreo 30 de ani, care își ducea copiii la film ținându-i strâns de mână, ne-a spus că oamenii din regiune nu pot să pornească nicio afacere, pentru că sunt sufocați de „Sheriff”.

„Nu există nicio mișcare spre bine aici. Sheriff a luat toate pământurile și oamenii nu au nicio șansă să crească ceva producție ca să o vândă. Moldova se dezvoltă… Greu, dar se mișcă! Dar aici lucrurile au înghețat. Stau pe loc. Nimeni nu se gândește la oamenii simpli de aici – nici Rusia, nici Moldova, nici România. Tot ce se construiește pe acest teritoriu este pentru ei, pentru cei care controlează acest petec de pământ. La oameni nu se gândesc. Situația în regiunea noastră nu o să se schimbe până când oamenii nu vor începe să aibă glas, să protesteze. Doar că ei aleg să plece… Vin, apoi iarăși pleacă la muncă peste hotare”.

– Cum vedeți viitorul copiilor atunci?

– Ori le facem pașapoarte rusești, ori românești, ori de care o fi, pentru că nu văd aici nici un viitor.

– Vă gândiți să plecați de aici?

– Evident. Copiii au învățat doi ani în Rusia, dar nici acolo nu e mai multă libertate… I-am adus înapoi!

– Reunirea cu Republica Moldova?..

– Este inevitabilă. Nu doar eu, dar toți suntem conștienți că asta oricum se va întâmpla. Am fost și suntem un stat și suntem frați.

Bărbatul ni se destăinuie că atunci când a început războiul el avea 5 ani și a văzut pentru pentru prima dată tancuri. Tatăl lui a fost luat forțat la război și a stat în „zastavă”. Nu a omorât pe nimeni.

De ce copiii crescuți acum sunt învățați să urască? De ce?

„Nu știm ce a fost și ce s-a întâmplat. Știm doar că este vinovată Moldova”…

Majoritatea celor cu care am discutat în regiunea transnistreană consideră Moldova „stat agresor”. Dar când îi rugam să-și explice percepția, deveneau nesiguri, se simțea o stare de jenă în încercarea lor stângace de a jongla cu miturile impuse la nivel de „stat”.

Totuși, se simte o schimbare de percepție comparativ cu ceea ce am observat cu ceva ani în urmă. Oamenii au început să pună miturile la îndoială. Au o „poziție neutră”. Se detașează de tot ce a fost și își contestă politicienii.

„Politicienii sunt de vină că au întors oamenii împotriva oamenilor. Noi cum am fost prieteni cu moldovenii, așa și suntem. Nu contează dacă ești rus sau moldovean. Dacă nu erau interesele unor politicieni, poporul acesta ar fi trăit în pace și armonie și azi. Informația pe care o știm noi diferă de informația pe care o știți voi, cei din dreapta Nistrului, pentru că suntem intoxicați prin media de către politicieni.

Ne manipulează! Nu mai cred nimic din ceea ce ne arată la televizor! Noi toată viața am trăit în pace și armonie cu Ucraina, dar acum?… Nici măcar nu putem pleca în țara vecină. De ce copiii crescuți acum sunt învățați să urască? Să urască Moldova, să urască Ucraina sau Rusia… De ce?”.

– Cum percepeți Moldova? E țara dumneavoastră sau țară vecină?

– Deja țară vecină. Din 1992. Ar fi fost bine să fim o republică unită și chiar se vorbește că, în viitorul apropiat, Transnistria va fi alipită din nou la Moldova.

Noi vrem să fie pace și să nu aibă nimeni de suferit, pentru că prea mulți oameni au murit pentru această pace.

 

Sursa: Report.md

23/08/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: