ZIUA DE 19 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 Ziua de 19 august în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

1316: Regele  Ungariei, Carol Robert d’Anjou, acordă Clujului privilegiul de a fi oraș liber regal, anulându-i astfel statutul de  posesiune a Episcopiei Catolice de Alba Iulia.

 Prin obţinerea statutului de oraş, Clujul era subordonat doar regelui Ungariei, fiind sustras autorităţii voievodului Transilvaniei, comiţilor şi altor potentaţi locali.

Actul regal a transformat Clujul într-o republică urbană autonomă (cu drept de autoadministrare) şi într-un centru economic foarte important al Transilvaniei, dar şi al Europei Centrale.

Acordarea privilegiului din 1316, venită în urma cererii parohului Benedict şi a comitelui Stark, din Cluj, apare din dorinţa regalităţii de a-şi întări poziţia şi dominaţia în faţa nobililor din Transilvania

Clujenii obțin astfel dreptul de a-și alege liberi judele (villicum), cu putere de a judeca pricinile între ei, în afară de omucideri, care se judecau împreună de către judele orășenesc și judele regesc.

Locuitorii Clujului erau obligați să-i plătească impozitele anual, de ziua sfântului Martin, și să pună la dispoziția regelui câte un ostaș bine echipat la fiecare 60 de gospodării.

 

 

 

 

 

 

 

 

Împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit si rege al Ungariei, a extins în anul 1405 privilegiile clujenilor, aceştia  primind dreptul de a-și întări și înconjura orașul cu ziduri şi şanţuri de apărare, de a ridica turnuri și metereze, de a-și alege pe lângă judele orășenesc 12 jurați drept consilieri.

 

 

 

 

Foto: Sigismund de Luxemburg

 

 

Treptat, Clujul a devenit un important centru de  producție și comerţ, care se întindea pe o suprafață de circa 45 de hectare

 

 

 

 

 

1800: S-a nascut  Iacob Cristian Stanislav Cihac (scris uneori şi Czihak), medicul ceh  stabilit la Iaşi (1825), care a organizat serviciul medical al armatei din Moldova, creând două spitale militare la Iaşi şi la Galaţi.

Tot el a  înfiintat, impreuna cu Mihai Zotta, “Societatea de medici si naturalisti din Iasi” (1833).

In anul 1834 a fondat primul muzeu de istorie naturală, la Iaşi.

De asemenea a publicat primul manual de „Istorie Naturală” în limba română (1837).

A fost membru de onoare al Societăţii Academice Române din 1872 (m. 29 noiembrie 1888, la Aschaffenburg, in Germania)

 

 

1828: S-a nascut Ioan Raţiu, om politic din Transilvania, unul dintre întemeietorii Partidului Naţional Român, al cărui preşedinte a fost între anii 1892 şi 1902, militant pentru cauza românilor ardeleni, unul dintre liderii mişcării de emancipare naţională (s-a numărat printre iniţiatorii „Memorandumului” din 1892, adresat Curţii de la Viena în numele naţiunii române din Transilvania.

 

 

 

 

 

 

 

A fost întemniţat de autorităţile maghiare în urma procesului intentat „memorandiştilor” ; (d.4  decembrie 1902).

 

 

 

 

 

 

 

1858: Reprezentantii celor şapte puteri europene (Marea Britanie, Franta, Austria, Prusia, Rusia, Turcia, Regatul Sardiniei), au semnat Convenţia de la Paris, potrivit căreia cele două ţări române urmau să poarte numele de Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti (fiecare cu domn, guvern şi adunare legiuitoare proprii), rămânând sub suzeranitatea Porţii. Convenţia a devenit legea fundamentală a ţării şi a rămas în vigoare până în 1864.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1881: S-a născut genialul compozitor român George Enescu.

 

 

 

 

 

 

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoșani – d. 4 mai 1955, Paris), a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor, considerat pe bună dreptate cel mai mare muzician român.

Între anii 1888-1894 studiază la Conservatorul din Viena. Se încadrează rapid în viața muzicală a Vienei, concertele sale în care interpretează compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmînd presa și publicul, deși avea doar 12 ani.

După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, își continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție).

În ziua de 6 februarie 1898 își face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română, op. 1.

Tot atunci, în același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia.

Enescu a pus pe muzică cîteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dînd naștere mai multor lieduri în limba germană ale compozitorului.

Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Șapte cîntece pe versuri de Clément Marot (1908).

Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene, avînd parteneri prestigioși ca Alfredo Casella, Louis Fournier.

În timpul Primului război mondial rămîne în București. Dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiție integrală în România), compoziții de Claude Debussy, precum și creațiile proprii: Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră Nr. 2 (1915).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În același an are loc prima ediție a concursului de compoziție „George Enescu”, în cadrul căruia compozitorul oferea câştigătorilor, din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum și șansa interpretării acestor piese în concerte.

După război își continuă activitatea împărțită între România și Franța. De neuitat au rămas interpretările sale ale Poemului pentru vioară și quartet de corzi de Ernest Chausson și ale Sonatelor și Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach.

Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) și New York (1938). Activitatea sa pedagogică capătă de asemenea o importanță considerabilă.

Printre elevii săi se numără violoniștii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin.

Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult și o profundă afecțiune pentru Enescu, considerîndu-l părintele său spiritual. „Pentru mine, Enescu va rămîne una din veritabilele minuni ale lumii. (…) Rădăcinile puternice și noblețea sufletului său sunt provenite din propria lui țară, o țară de inegalată frumusețe.” (Yehudi Menuhin)

În anii 1921-1931 lucra la opera Oedip, monumentală creație dramatică și muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume.

Opera o dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se va căsători mai tîrziu. Opera Oedip a fost terminată la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pămînt, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 și s-a bucurat de un succes imediat.

Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Opera se inspiră din cele doua piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colonos și Oedip rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg.

Cariera internațională a operei a fost însă întreruptă de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, cînd, în 1940, Paris-ul a fost ocupat de armata germană.

Opera și-a păstrat însă popularitatea în România, fiind de mai multe ori montată în timpul Festivalului internațional „George Enescu” din București, premiera românească datînd din 1958, cînd în rolul titular a evoluat David Ohanesian, regia aparținînd lui Jean Rînzescu iar dirijor fiind Constantin Silvestri.

O spectaculoasă punere în scenă s-a făcut în regia lui Andrei Șerban (1995), care a provocat numeroase controverse.

În ultimii 20 de ani se observă un puternic reviriment al operei, prin montări în mai multe țări ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Portugalia.

 NOTĂ: Dicţionarul Membrii Academiei Române (1866-1999) dă ca dată a naşterii 7/19.VIII.1881.

 

 

 

VIDEO:

http://www.youtube.com/watch?v=b5Pn1X1_a64

 

 

 

 

 

1888 (19/31 august): S-a născut inginerul constructor Emil Prager. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A folosit în premieră betonul armat în construcţiile din România si a paticipat la realizarea unor importante clădiri din Bucureşti: Muzeul de Artă, Ministerul Afacerilor Interne, Spitalul Elias ş.a, a Bibliotecii Universitare din Iaşi; (m. 1985).

 

 

 

 

 

1891: A încetat din viaţă pictorul Theodor Aman, fondator al scolilor de arte frumoase din Bucureşti şi Iaşi (1864), membru post-mortem al Academiei Române (n.20 martie 1831, Campulung-Muscel, jud.Arges).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Despre Muzeul Theodor Aman puteti afla mai multe accesand : 

 

 

 

 

 

 

 

1901: S-a născut inginerul Ştefan Nădăşan autorul unor valoroase  contribuţii în domeniul rezistenţei şi încercărilor de metale.

 A fost membru titular al Academiei Române 1963, vicepreşedinte al acestui for în perioada 1963-1966; (m. 1967).

 

 

 

 

 

1916 (19.08/1.09-24.08/6.09): “Dezastrul de la Turtucaia”, batalie în care armata româna a fost înfrânta si nevoita sa se predea în fata atacului germano-bulgar.

  La 14/27 august 1916, România declara război Austro-Ungariei, iar a doua zi, la 28 august 1916, ca ripostă, Germania şi Turcia declarau război României.

Aliata Germaniei, Bulgaria, a declarat de asemenea război României la 1 septembrie 1916, moment în care armata bulgară, pregătită din timp, s-a pus în mişcare împotriva Turtucaiei, cel mai vestic punct al teritoriului românesc de la sud de Dunăre, un oraş situat în faţa Olteniţei, pe celălalt mal al Dunării.

Pierderile Armatei Române în această bătălie s-au ridicat la 6.000 soldaţi şi 160 ofiţeri morţi sau răniţi, 28.000 soldaţi şi 480 ofiţeri luaţi prizonieri, 100 tunuri şi 62 mitraliere capturate de inamic, pe lângă multe alte materiale de război pierdute în mâna inamicului.

Se estimează că trupele bulgare  au suferit  pierderi ( morţi şi răniţi)   199 ofiţeri şi 7773 soldaţi.

Dezastrul suferit de trupele române va permite extinderea ofensivei germano-bulgare în Estul Dobrogei, aceasta fiind principala cauză a şirului de înfrângeri pe care România le va înregistra pe frontul sudic.

De asemenea, continuarea ofensivei germano-bulgare influenţează negativ campania română din Ardeal, după o perioadă în care înregistrase progrese semnificative.

Mutarea unor contingente importante din cadrul forţelor ce operau în aceste zone va contribui, în egală măsură, la anularea rezultatelor pozitive obţinute prin împingerea trupelor române pe linia Carpaţilor, şi, pe de altă parte, a permis ulterior invadarea Munteniei.

 

 

 

 

 

1917: În timpul bătăliei de la Mărăşeşti a avut loc celebrul atac  al “cămăşilor albe” din Regimentul 32 Infanterie “Mircea”.

 

 

 

 

 

1920: Solemnitate la Palatul Artelor aflat atunci în Parcul Filaret (Parcul Libertatii) : Guvernul francez a decorat prin maresalul Joffre, orasul Bucuresti cu cea mai înalta distinctie militara – « Crucea de razboi ».

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Mareşalul  Joseph Joffre (1852 – 1931)

 

 

 

 

 

 

 

1935: S-a născut (în satul Păușa, jud.Bihor), Dumitru Radu Popescu, prozator, dramaturg și academician român.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost membru supleant în CC al PCR din 1968, deputat în Marea Adunare Națională din 1975.

Romanele sale au fost comparate cu cele din cadrul curentului numit realism magic  latino-american, prezentând similitudini, până la un punct, cu romanele lui Italo Calvino.

In 1981, este ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor.
În primii ani de după 1989, Dumitru Radu Popescu a dispărut de pe scena vieţii publice şi, departe de agitaţia vieţii, a scris noi romane, printre acestea numărându-se „Dumnezeu în bucătărie”, „Truman Capote şi Nicolae Ţic”, „Săptămâna de miere”, „Întoarcerea fiului risipitor”.

Este unul dintre dramaturgii contemporani români extrem de apreciați. Capodoperele sale dramaturgice sunt Pasărea Shakespeare, Acești îngeri triști și Piticul din grădina de vară.

 

 

 

 

 

1941: S-a născut inginerul chimist Mircea Desideriu Banciu, membru corespondent al Academiei Române, membru al Societăţii europene de chimie; (d. 2005).

 

 

 

 

 

 

1948: S-a născut Radu Anton Roman, jurnalist, scriitor şi realizator TV; (n.Făgăraş; d. 29.08. 2005, Bucureşti).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1958: Iolanda Balas a cucerit pentru România primul titlu european la saritura în înaltime, la Campionatele Europene de Atletism de la Stockholm, desfăşurate în perioada 19-22.07.1958.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1961: A murit N.I. Herescu, latinist, poet, prozator, eseist, traducator, fondator si director al Institutului Român de Studii Latine din Bucuresti (1937-1945), presedinte al Societatii Scriitorilor Români, director al Fundatiilor Culturale Regale Carol I din 1940; din anul 1944 s-a aflat în exil, în Portugalia, apoi în Franta.(n. 6 decembrie 1903).

 

 

 

 

1961: S-a născut Beatrice Rancea, regizoare de teatru, TV şi cinema, coregrafă, interpretă, scenaristă şi dramaturg; din anul 2011 este director al Operei Naționale Române din Iași.

 

 

 

 

 

1963: A fost lansată în eter, prima emisiune în limba română a postului de radio vest-german “Deutsche Welle ”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1983: A murit  Octav Onicescu, matematician, membru al Academiei Române, membru al Uniunii interbalcanice a matematicienilor; (n.20.08.1892, Botosani).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este împreună cu Gh. Mihoc, creatorul şcolii matematice româneşti de teoria probabilităţilor şi statistică matematică.

A fost de asemenea, membru titular al Academiei Române din 1965.

 

 

 

 

 

 

1983: Inaugurarea celui de-al treilea tronson (Eroilor-Industriilor) al primei magistrale a metroului bucureştean, în lungime de 7,8 km, care lega cartierele Titan, Balta Alba si Militari cu centrul Capitalei.

 

 

 

 

 

 

 

1999: A decedat Mircea Sântimbreanu, scriitor,director al Editurii Albatros , publicist, scenarist şi producător român de film (“Lîngă groapa cu furnici”, “Recreaţia mare”).

 

 

 

 

 

 

 

Mircea Sântimbreanu (n. 7 ianuarie 1926, Băița, județul interbelic Hunedoara), a fost cunoscut mai ales ca scriitor de literatură pentru copii.

La 20 mai 1996, Mircea Sântimbreanu a fost declarat „Cetăţean de onoare al municipiului Brad”, ca Fiu al Ţării Zarandului, pentru întreaga sa activitate în domeniul literaturii.

 

 

 

 

2001: A decedat lingvistul Emanuel Vasiliu,  specialist în fonologie, gramatică şi lingvistică generală.

A fost membru titular al Academiei Române din 1992; (n. 1929, la Chişinău, azi în R. Moldova).

 

 

 

 

 

2004: A murit Doina Stănescu, ziaristă sportivă, fostă jucătoare de tenis de câmp şi campioană naţională; (n. 1958).

 

 

 

2014: A decedat la Londra, omul de afaceri Dinu Patriciu (Dan Costache Patriciu), deputat între anii 1990 – 2003 din partea PNL; (n.  3 august 1950, Bucureşti).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În anul 1998, Dinu Patriciu a achiziţionat compania Rompetrol, care avea să-l propulseze ca unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa energetică a României.

După ce a condus achiziţia Rompetrol SA de către un grup de investitori în 1998, a fost membru al Consiliului de Administraţie de la înfiinţarea acestuia, preluând poziţia de director general în 2001.

În anul 2000, este ales ca membru în Consiliul de conducere al Uniunii Generale a Industriaşilor din România. De asemenea, deţine şi funcţia de preşedinte al Alianţei Confederaţiilor Patronale din România (ACPR), instituţie afiliată la Confederaţia Patronatelor Europene (UNICE) [1].

În anul 2001, Dinu Patriciu a devenit Preşedinte al Consiliului de Administraţie şi Director General CEO al The Rompetrol Group, NV (TRG), devenită o societate petrolieră multinaţională cu sediul în Olanda, cu operaţiuni în 13 ţări, având majoritatea activelor şi operaţiunilor în România, Franţa şi sud-estul Europei.

În anul 2002, el a perfectat cea mai importantă tranzacţie pe piaţa petrolieră din România: încheierea unui parteneriat al Rompetrol cu OMV, grupul petrolier austriac cotat cel mai bine la bursa din Viena.

În 2003, Dinu Patriciu a fost printre cei care au demisionat din  Parlament , datorită „legii incompatibilităţilor”, care interzice amestecarea intereselor politice publice cu cele private.

În anul 2006, Topul 300 al revistei Capital îl plasa pe Dinu Patriciu pe locul al şaptelea dintre cei mai bogaţi români, cu o avere de circa 300-350 de milioane de dolari.

În august 2007, Dinu Patriciu a vândut 75% din acţiunile Rompetrol Holding (el deţinând un procent de 80% din acţiuni), care controla Grupul Rompetrol companiei petroliere de stat KazMunaiGaz din Kazahstan.

În urma acestei tranzacţii, el a rămas în continuare preşedintele şi directorul general al grupului Rompetrol, dar a devenit cel mai bogat român, cu o avere de aproximativ 3,4 miliarde de dolari, din care 2,7 miliarde de dolari au venit doar din vânzarea pachetului deţinut la Rompetrol.

A detinut pachetul majoritar de acţiuni de la cotitianul Adevarul anunţând ample investiţii în dezvoltarea acestei afaceri şi eventuala deschidere a unui post de televiziune.

De asemenea, după propriile afirmaţii, el ar deţine proprietăţi imobiliare în România de „sute de milioane”, investiţiile sale nefiind concentrate în zona Capitalei.

În anul 2009, Dinu Patriciu se afla pe poziţia 397 din 739 de miliardari ai listei Forbes, averea sa fiind estimată la 1,8 miliarde de dolari (1,3 miliarde euro.

 

 

 

 

2016: A murit Adrian Enescu, compozitor, orchestrator şi instrumentist, unul dintre primii promotori ai muzicii electronice din România; (n. 1948).

 

 

 

2018: A murit Margareta Niculescu, artist păpuşar, regizoare și profesoară care a avut contribuţii importante la înnoirea teatrului de marionete în Europa și în lume, începând cu anul 1950.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost director al Teatrului Țăndărică din București (1949-1986) şi a condus Institutul Internațional de Teatru de Păpuși din Charleville-Mezieres, Franța.

A fost de asemenea cofondatoare, împreună cu Jacques Félix, a Școlii Naționale de Artă a Marionetelor din acel oraș ; (n. 1926). 

 

 

 

 

 2018: A murit Marius Sala, lingvist cu o prodigioasă carieră internaţională, doctor docent în filologie, profesor; autorul a sute de lucrări în domeniile: lingvistică romanică, hispanistică, istoria limbii române, lingvistică generală, dialectologie română, onomastică etc.; director al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române (1994-2018); membru titular al Academiei Române din 2001, vicepreşedinte al acestui for (2006-2014) .

 

 

 

 

 

 

 

 

Născut la Vaşcău, jud. Bihor, a absolvit Facultatea de Filologie a Universitatăţii din Bucureşti (1951-1955).

Din 1953 a lucrat la Institutul de Lingvistică din Bucureşti al Academiei Române, actualmente Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”: cercetător (1955-1962), cercetător principal (1962-1967), cercetător principal I (din 1981), şeful sectorului de limbi romanice (1967-1995), secretar ştiinţific (1968-1990), director adjunct (1990-1994), director (din 1994)Doctor în filologie 1967 cu teza Fonetica şi fonologia iudeospaniolei din Bucureşti.

A devenit Membru titular al Academiei Române (2001), membru corespondent al Real Academia Española (1978), al Instituto Mexicano de Cultura(1981), al Academiei Române (1993), al Academia Nacional de Letrasdin Uruguay (1994), al Academia Peruana de la Lengua (2004).

Doctor honoris causa al universităţilor din Arad („Aurel Vlaicu”), Craiova, Oradea şi Timişoara. Profesor universitar, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti; cursuri şi seminarii la Universitatea Bucureşti (1963-65, 1967-68, 1970, 1972-73, 1995-96), cursuri de masterat la Universitatea de Vest şi Institutul „Tibiscus” din Timişoara (1992-2004).

A fost Profesor invitat la universităţile din Heidelberg (1971), Mexic (1981), Köln (1984), Frankfurt (1992-93), Oviedo (1994), Málaga (1968, 1970, 1978, 1979), Madrid (1978, 1981), Udine (2002). Redactor responsabil la Dicţionarul limbii române (= dicţionarul Academiei), Dicţionarul etimologic al limbii române, Istoria limbii române, Micul dicţionar academic 4 vol.

A fost de asemenea Consultant ştiinţific, iniţiatorul şi coordonatorul seriilor Etymologica şi Limba română ale editurii Univers Enciclopedic din Bucureşti, Preşedintele Comisiei pentru cultivarea limbii române a Academiei RomâneDirectorul Biroului din România al Uniunii Latine (din 1990), Membru în Comitetul Internaţional al Atlasului Lingvistic Mediteraneean(1960), Comitetul Internaţional de Ştiinţe Onomastice (1969), Junta Directiva a Asociaţiei Internaţionale a Hispaniştilor (1974-1980), Biroul Societăţii de Lingvistică Romanică (1974-1980, 1989-2001), Comitetul Internaţional Permanent al Lingviştilor (1987-1992), Comitetul ALFAL (1985), membru de onoare în Biroul Societăţii de Lingvistică Romanică (2004).

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/19/o-istorie-a-zilei-de-19-august-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
   

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. worldwideromania.com ;

7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

9.  Istoria md.

10. istoriculzilei.blogspot.ro

Publicitate