CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ReUnirea Republicii Moldova cu România este un proiect de țară pentru întreaga noastră clasă politică?

 

 

 

 

 

Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului este organizată de Centrul Cultural Topliţa, cu sprijinul Guvernului României, în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Federaţia Organizaţiilor Româneşti din centrul şi sud-estul Europei şi Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş.

 

DANIELA MEZEY în Informația Harghitei de la Izvoru Mureșului: ReUnirea Republicii Moldova cu România, un proiect de țară pentru români? Dar pentru clasa politică?

Republica Moldova în evoluțiile geopolitice din zonă și interesul național românesc.

La cea de-a XVII-a ediție a Universității de Vară de la Izvoru Mureșului participă cursanţi din ţară şi de peste hotare, din Bulgaria, Serbia, Republica Moldova, Ucraina și Ungaria, reprezentanţi ai românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, ai romano-catolicilor din Moldova, conferenţiari din principalele centre universitare ale ţării şi din străinătate, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, reprezentanţi ai societăţii civile şi ai mass-media.

La fel ca la toate edițiile precedente, au fost invitaţi înalţi demnitari ai statului român, miniştri, parlamentari reprezentând întregul spectru politic românesc.


La dezbateri s-a discutat modul în care clasa politică românească se raportează la realitățile existente în Republica Moldova.

Ca întotdeauna, subiectul reunirii Republicii Moldova cu România a născut un interes aparte la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului, pentru că orice român, fie el din țară sau din afara ei, rezonează cu acest deziderat, visul de aur al românilor de o parte și de cealaltă a Prutului de a recrea România Mare, scrie Daniela Mezey în Informația Harghitei, preluată de Romanian Global News.

Printre vorbitorii care au abordat această temă s-au aflat persoane reprezentative ale societății, între care jurnaliști, istorici, lideri ai mișcării naționale, un fost ministru al Apărării din Republica Moldova, reprezentanți ai organizațiilor nonguvernamentale unioniste și președinți de partid.

Deputatul Constantin Codreanu a amintit că, deși a existat o evoluție pozitivă în 2017 și în 2018, care a culminat cu declarația privind procesul reunirii cu Republica Moldova dată de plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului României în 27 martie 2018, când s-a afirmat că țara noastră este pregătită să răspundă dorinței organice de reunire a moldovenilor de dincolo de Prut, în 2019, „din păcate, situația s-a înrăutățit și am asistat la o involuție”.

„De remarcat cele două declarații nefericite ale președintelui în exercițiu, care a spus că în Republica Moldova și în România trăiesc două popoare diferite, ulterior rectificând și afirmând că sunt doar două națiuni. Și problema este și mai gravă, pentru că există toate șansele ca respectivul domn să rămână la Palatul Cotroceni pentru alți cinci ani, iar unul dintre contracandidații lui, reprezentantul USR, a vorbit în aceeași termeni nefericiți despre procesul de reunire, spunând că poate ar fi de dorit, dar nu există sub nicio formă voință politică. Or, nu poți să ai voință politică, dacă nu există demersuri în acest sens”, a arătat deputatul de diaspora, președinte al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării.

S-a vorbit și despre situația geopolitică, despre situația Republicii Moldova, prinsă în menghina dintre Vest și Est, precum și despre recentele evoluții de la Chișinău, unde s-a instaurat un guvern „total anormal, total ilogic și total nefiresc”, unde rușii și țări vestice precum Germania, SUA, chiar și România au girat un Guvern format din partide politice cu orientări opuse: prorușii lui Igor Dodon și proeuropenii reprezentați de Maia Sandu și Andrei Năstase.

În acest context, vorbitorii au subliniat necesitatea coagulării forțelor unioniste în Republica Moldova, fiindcă deși procentul estimat de sondaje se ridică la 30%, crescând an de an, pe plan politic nu se poate capitaliza această evoluție.

Deputatul Codreanu a prezentat zece măsuri pe care statul român ar trebui să le adopte în viitorul apropiat pentru grăbirea reunirii cu Țara Mamă.

„Vorbim despre menținerea aceluiași cuantum de burse pentru etnicii români din Republica Moldova, pentru că în 2017 am avut, din păcate, bătălii cu Ministerul Educației Naționale pe această temă – și-ar fi dorit ei să micșoreze acest număr de burse.

2 – Refacerea celor 14 poduri peste Prut, distruse de sovietici – vorbim despre lucruri esențiale de infrastructură.

3 – Deblocarea procesului de dobândire a cetățeniei române, prin creșterea numărului de membri ai Comisiei pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, pentru că și eu și alți vorbitori suntem convinși că cetățenia română este vehiculul cel mai sigur pentru a grăbi reunirea.

4 – Accesul facilitat pe piața forței de muncă a etnicilor români din Republica Moldova, măsură pe care am propus-o ca parte a unui proiect legislativ, pentru a-i scoate de sub influența rusească pe etnicii români care nu au cetățenia română și care nu pot veni în România sau în alte state din Vest”, a explicat parlamentarul.

Alte măsuri au în vedere, potrivit sursei citate, 5 – Finanțare directă pentru comunitățile locale din Republica Moldova și nu prin intermediul Guvernului de la Chișinău, în condițiile în care nu de puține ori asistăm la deturnare de fonduri pe de o parte, iar pe de altă parte la alocarea acestor fonduri în funcție de apartenența politică a celor care beneficiază de ele.

O lată măsură, a șasea, vizează Spațiul informațional comun România – Republica Moldova, în contextul propagandei rusești „toxice” promovată pe teritoriul celei din urmă care ocupă mai mult de 80 de procente din spațiul media.

Ar mai fi 7 – Constituirea unei circumscripții electorale separate pentru Republica Moldova, o propunere făcută de reprezentantul Consiliului Mondial Român, cu care „rezonează” deputatul Codreanu, în acest sens fiind pregătit un proiect de lege.

O problemă punctuală se referă la 8 – Accelerarea procesului de recunoaștere a medicilor de cetățenie română din Republica Moldova.

„9 – Vorbim despre un proces care a început dar care, din păcate, stagnează și anume interconectarea energetică între cele două state românești, fie că vorbim de energie electrică, fie de gaze și ultimul, dar nu cel din urmă, este

10 – crearea unui Minister al Reîntregirii, pe modelul german, care să grăbească și practic să monitorizeze toate aceste procese.

Deși am început pesimist și toată discuția a avut parte de o atmosferă mai pesimistă, eu rămân optimist și încerc să vin cu propuneri constructive, pentru că am obosit să aud declarații patriotarde, care nu sunt dublate de măsuri concrete.

Având aceste măsuri, pot să le spun oamenilor: acesta este setul de măsuri pe care l-am propus, Guvernul știe despre aceste măsuri, colegii mei parlamentari știu despre ele și dacă nu le implementează, haideți să vedem ce putem face noi, mișcarea unuionistă din cele două state românești”, a continuat Codreanu.

Numărul unioniștilor este în creștere în Republica Moldova. Dacă în urmă cu 15-20 de ani se vorbea despre 2-3 procente care și-ar dori reunirea cu România, în prezent chiar și cele mai pesimiste sondaje, inclusiv cele comandate de socialiștii lui Igor Dodon vorbesc despre aproximativ 30% din populația Republicii Moldova.

„În realitate, sunt convins că suntem mult mai mulți. Marea problemă în acest moment este că Republica Moldova, fiind un stat eșuat, toți unioniștii, toți acești oameni cu viziune, bine educați, care cunosc adevărul și nu pot fi manipulați de propaganda rusească, pleacă și cu cât întârziem implementarea acestor măsuri, cu atât va fi mai complicat să transpunem în realitate reunirea cu România, dar eu sunt convins că mai devreme sau mai târziu ea se va produce, este un lucru inevitabil”, a conchis președintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării.

Auditoriul, români din țară, din comunitățile istorice, jurnaliști și invitați la dezbateri, deplâng imaginea actuală a mândrei Basarabii, prezentată de Ion Varta, istoric și om politic, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova în Legislatura 2005-2009 și apoi director al Arhivelor Naționale de la Chișinău timp de opt ani, destituit din funcție de către puciști în ultima zi a mandatului său.

„Suntem în continuare sub ocupație străină, prezența militară rusească pe o parte a teritoriului național semnifică un lucru cert și greu de contestat. Nu suntem liberi, nu avem o independența integră, suntem mereu în pericol de a fi invadați, pentru că distanța între Chișinău și aceste unități militare rusești este de 20 de kilometri.

Structurile statului sunt penetrate de Coloana a cincea, care are grijă să servească alte interese decât cel național și de aceea suntem un stat cu o suveranitate ciuntită, cu o independență amputată, suntem în bătaia riscurilor și nu putem să acostăm la un mal, pentru că nu ne-am recuperat memoria istorică, suntem niște Ioani fără de țară, care nu ne cunoaștem istoria, nu avem conștiința națională integră, suntem în continuare sub impactul fatidic al propagandei rusești promovată zi și noapte prin intermediul unor televiziuni performante rusești, finanțate din abundență. Prin urmare, românul basarabean este derutat, nu mai știe cine este el în realitate, elitele au plecat, ne-am înjumătățit”…

Pe fundalul dezamăgirilor provocate în ultimii ani de „cei care au furat miliarde din Republica Moldova”, a crescut numărul persoanelor care au înțeles că singura cale de a ajunge în comunitatea europeană a rămas reunirea cu România.

În opinia președintelui Partidului „Democrația Acasă”, profesorul de Istorie și jurnalistul Vasile Costiuc, așa cum vocea deputatului Codreanu răzbate de la tribuna Parlamentului României, trebuie să existe o voce „clară, hotărâtă” și în Parlamentul de la Chișinău, care să vorbească despre imperativul, despre dorința

firească a românilor din Basarabia, să ajungă în „civilizația europeană”.

„Ca să înțelegeți cât de mare este propaganda rusească în Republica Moldova, toată ziua ni se spune că românii sunt răi, că sunt extremiști și, iată, pe 24 august, președintele Dodon are planificată o mare sărbătoare națională: eliberarea Basarabiei de către trupele fasciste române din ʾ44 și mulți moldoveni sunt ostatecii acestei propagande.

Aici ar fi minunat să intervină statul român, prin aducerea la Chișinău a unor posturi românești cu acoperire națională”, consideră profesorul Costiuc, doar să existe voință de la București.

Astfel, ar putea fi convinsă o mare parte dintre cei care acum sunt reticenți la ideea reunirii. „Astăzi l-am invitat, prin intermediul dnei consilier (Sandra Pralong – n.a.), pe președintele Iohannis la Chișinău, să-și vadă acel milion de cetățeni români care îl așteaptă, pentru că, indiferent de luptele politice, el este un simbol al statului român, care, dacă ar veni, ar transmite semnalul pozitiv că unirea este posibilă. Și sper să ajungă.

Chiar dacă avem un președinte prorus, n-ar trebui să-l intereseze pe Iohannis valoarea morală a lui Dodon, el trebuie să vină pentru cetățenii români din Basarabia. Dacă România nu va înțelege că avem nevoie de armata NATO pe Nistru, se va trezi cu armata rusă pe Prut, asta trebuie să înțeleagă frații noștri români, că problema nu mai este doar a noastră, ci și problema României”, a atenționat Vasile Costiuc.

Președintele Consiliului Mondial Român din SUA, Mircea Popescu, confirmă că în cei 30 de ani scurși de la căderea URSS, adevărata luptă politică din Basarabia a fost și este cea pentru renașterea națională românească, în pofida diversiunilor în care este atrasă populația și a presiunilor externe ale Rusiei, susținută de Germania.

De trei decenii, societatea românească cu precădere civică, dezbate și cere reîntregirea, fără să găsească voința politică necesară nici la Chișinău, nici la București.

Potrivit acestuia, pliticienii abat atenția de la Unire prin promisiunea fără acoperire a integrării europene a Basarabiei, deși este de notorietate faptul că Basarabia nu va deveni parte a UE decât și numai ca parte a României.

„Trebuie să fim realiști și să recunoaștem că acest deziderat și acest drept național sacru la reîntregire în actuala situație geopolitică și geostrategică, este un act politic complicat.

La Chișinău există o puzderie de partide cu veleități unioniste, dar nu există o forță politică comună unionistă de tip confederativ (bloc, alianță) care să constituie nucleul în jurul căruia să graviteze unuionismul basarabean și care să poată aduce unionismul în Parlament. (…) Dar un bloc confederativ nu este dorit nici de partidele din România, pentru că le defavorizează, acestea pierzând capitalul electoral pe care îl obțin prin fărâmițarea unionismului”, precizează Mircea Popescu.

Pentru promovarea intereselor naționale, mai spune domnia sa, Bucureștiul ar trebui să iasă din defensivă și să declare oficial necesitatea reunificării, „așa cum a făcut Germania, Vietnam, chiar și Koreea, fără ca nimeni să îndrăznească să înnăbușe tendințele unui popor de a trăi împreună”.

Popescu a avansat posibilitatea adoptării unei propuneri de modificarea Legii electorale, arătând că aducerea acasă a provinciei istorice Basarabia poate începe prin înființarea Circumscripției 44 Basarabia, în care vor putea candida exclusiv românii basarabeni, pe un număr suficient de locuri pentru a putea fi constituit grupul parlamentar al Basarabiei.

„Când reprezentanții Basarabiei vor avea putere legislativă în România, basarabenii vor înțelege că a început procesul politic de integrare românească”, argumentează președintele Consiliului Mondial al Român din SUA.

La postul public „Radio Moldova”, unde activează, Alina Chiriac Ivașcu înfăptuiește unirea prin cultură. Își amintește cu drag de duplexurile radiofonice pe care le-a realizat cu cei de la București, ani de zile.

Anul trecut, de Ziua Națională a României a intrat în direct cu frații de la Alba Iulia, transmițând emoții și trăiri care le-au încălzit inimile fraților moldoveni. După mulți ani „draconici”, șefii de la postul de radio nu-i mai stabilesc limite și opreliști.

„ Poate este un pas mic ceea ce facem noi la Chișinău, dar este un pas înainte spre unitate, spre a construi poduri de cultură. Eu sunt optimistă și cred că se va întâmpla odată și odată ceea ce ne dorim”, a încheiat Alina Chiriac Ivașcu.

După mai bune de patru ore de dezbateri, problema este departe de a se fi încheiat.

Dar ar mai fi zile și opinii destule, gata să fie prezentate.

13/08/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 13 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 13 august în istoria noastră

 

 

 

 

1391: Prima atestare documentară a mănăstirii Peri (Transilvania), în “Tomos”- ul patriarhului ecumenic Antonie al IV – lea.

Pe malul drept al Tisei, in localitatea Peri ,pe pamantul Dragoiestilor , la inceputul secolului XIV sau dupa unii chiar in secolul XIII , s-a  infiintat o sihastrie, intretinuta de strabunii lui Dragos, protector fiind  Arhanghelul Mihail.

In prima jumatate a  veacului al XIV-lea , comunitatile isihaste de pe Tisa Superioara s-au grupat la Sihastria Peri.

Tot cam atunci, Bogdan Vodă ,voievod de Maramureş ,intra în Moldova şi îl alunga pe BALC , fiul lui SAS şi nepot al lui Dragoş, vasal al regelui Ungariei, intemeind voievodatul cu acest nume.

Dupa venirea lui Bogdan Voda la tronul Moldovei, fraţii Balcu si Drag au condus Tara Maramureşului ca voievozi, vreme de 30 de ani.

Luându-l ca exemplu pe Bogdan, au vrut să intemeieze si ei, la nord de Carpaţi, o ţară românească nedependentă de Coroana ungară.

Lupta  cea mare a fost pentru păstrarea si impunerea ortodoxiei şi de aceea a  el daruit mănăstirii Perii Maramuresului,bunuri si pamânturi pe care a fost  ridicată o biserică din piatră, în 13 august 1391. 

La cererea lor, cu acordul patriarhului Antonie al IV-lea al Constantinopolului, mănăstirea e ridicata la rangul de Stavropighie Patriarhala cu drept de jurisdictie asupra bisericilor din opt tinuturi , si  timp de 312 ani aici si-a avut sediul Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului.

Cele opt tinuturi care s-au aflat sub jurisdictia Stavropighiei de la Peri au fost: Maramuresul, Salajul, Arva, Ugocea, Beregul, Ciceul, Ungurasul si Almasul Bihorean. Pe 13 august 1391, printr-o diploma patriarhala, Manastirea Peri a fost instituita cu atribute episcopale, avandu-l ca intai episcop pe Simion Moldoveanul.

La Săpânţa-Peri a existat de asemenea una din scolile de caligrafie insemnate din Romania, aici au fost traduse si copiate in romana pentru prima data Psaltirea, Evanghelia, Legenda duminicii, Codicele Voroneţean si Faptele Apostolilor.

Manastirea Peri a fost distrusa si desfiintata in 1703,  in timpul rascoalei antihabsburgice a lui Francisc Rakoczi al II-lea.

 

 

 

 

biserica peri

Noua biserica Peri

 

 

 

Astazi localitatea Peri apartine Ucrainei , dar pe malul sting al Tisei cat mai aproape de vechea asezare , linga Sapanta ,a fost  construita o biserica din lemn menita sa aminteasca de vechea manastire si episcopie

Prin darurile generoase ale unei  familii de  ctitori si prin stradania preotului Grigore Lutai, linga Sapanta  s-a ivit , intr-un frumos parc dendrologic, cea mai inalta biserica de lemn din Europa, atingand 75 metri de la pamant spre cer. Crucea din varful turlei are 7,50 metri inaltime si o greutate de 430 kg.

Constructia a fost realizata dupa planurile arhitectului Dorel Cordoş, de catre mesterul Ioan Ştiopei, zis Buga din Bârsana.

 

 

 

 

 

1595: Are loc Bătălia de la Călugăreni (13/23 august).

Domnitorul Mihai Viteazul a înfrânt oastea otomană condusă de marele vizir Sinan Paşa.

  Oastea munteană condusă de Mihai Viteazul, întărită de un corp de oaste secuiesc  trimis de Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, a încercat să oprească oastea otomană invadatoare condusă de Sinan Paşa, al cărei obiectiv era transformarea Ţării Româneşti în paşalâc.

Desi in batalia de la Calugăreni turcii au suferit grele pierderi,ei si-au continuat inaintarea  ocupând Bucureştiul.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Bătălia de la Călugăreni photos

 Bătălia de la Călugăreni

 

 

Mihai a fost obligat sa-si continue retragerea tactică în munţi, in asteptarea sosirii ajutoarelor din Ardeal şi de la împăratul Austriei.

Ulterior, întărit cu o armată mai puternică, Mihai avea să-i îndepărteze pe otomani, învingându-i decisiv în bătălia de la Giurgiu, la mijlocul lunii octombrie 1595.

 

 

 

 

1787 (13/24 august): Izbucnirea războiului ruso-turc. Ţările Române devin teatrul operaţiunilor militare.

Sunt ocupate mănăstirile Sinaia, Cozia şi Tismana.

 

 

 

 

 

1859: S-a născut Ion C. Constantineanu, biolog specializat în micologie (ramură a botanicii care se ocupă cu studiul ciupercilor), considerat întemeietorul acestei ramuri a fiziologiei vegetale în România.

A înfiinţat   pe lângă Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”primul laborator de fizilogie vegetală la Iaşi; (m. 1931).

 

 

 

 

 

1862: Prin decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ia fiinţă Ministerul Trebilor Străine al României .

 

 

 

 

1893: S-a născut la Bucuresti, etnomuzicologul şi compozitorul Constantin Brăiloiu, urmaşul unei familii boiereşti vechi din Oltenia (Brăiloiu), cu rădăcini în neamul Brancovenilor.

Familia sa se mai înrudeşte cu alte familii celebre (Ştirbey, Glogoveanu, Obedeanu, vechii Craioveşti).membru corespondent al Academiei Române din 1946.

 Studiile muzicale le-a început în Bucureşti (1901-1907) cu D.G. Kiriac , continuându-le la Viena şi Vevey (1908-1909), Lausanne (Institut cantonal „Thelin”, 1909-1911) şi Paris (1912-1914) cu Andre Gedalge .

 

 

 

 

 

 

 

În 1920 a fost unul dintre membrii fondatori ai Societăţii Compozitorilor Români (SCR), al cărei secretar general a fost între 1926 şi 1943), profesor de istoria muzicii (1923-1948), de folclor (1932-1948) şi prodirector (1942-1943) la Conservatorul Bucureşti, rector şi profesor la Academia de muzică religioasă din Bucureşti (1929- 1935).

De asemenea a fost consilier tehnic la Legaţia română din Berna (1943-1946), fondator (împreună cu Eugene Pittard) şi conducător al „Archives internationales de musique populaire” din Geneva (1944-1958); lector (1948-1950) şi conferenţiar (1951-1958) la „Centre national de la recherche scientifique d’ethno-musicologie du Musee de l’Homme şi la Institut de musicologie de l’Universite” din Paris (1951-1958).

A fost membru la „Societe Francaise de Musicologie” din Paris (1927), membru în Consiliul de administraţie al Operei Române din Bucureşti (1929), în Comisia pentru Arhiva Fonogramică a Ministerului Cultelor şi Artelor din Bucureşti (1932), în Comisia pentru decernarea Premiului muzical „Robert Cremer” (1932), în Consiliul de administraţie (1934) şi în Comitetul de lectură (1937) la Opera Română din Bucureşti; consilier la Fundaţia Culturală „Principele Carol” din Bucureşti (1934);  consilier cultural pe lângă Ministerul Afacerilor Externe din Bucureşti (1938) şi consilier tehnic în Ministerul Propagandei Naţionale din Bucureşti (1940); membru (1940) şi vicepreşedinte (1942) în Consiliul de administraţie al Casei Compozitorilor, Pictorilor şi Sculptorilor de pe lângă Ministerul Muncii; membru în Comitetul artistic al Societăţii corale „Carmen” şi Societăţii Simfonice „Muzica” din Bucureşti.

A condus până la moartea sa, în 1958, Les Archives Internationales de musique populaire (AIMP), unde a colectat muzică din întreaga lume. 

În 1948 a devenit maître de conférence (profesor asistent) la Centre national de la recherche scientifique din Paris.

Între 1951 şi 1958 a lansat 40 volume (discuri de vinil) în seria Collection universelle de musique populaire enregistrée (Universal collection of recorded popular music), înregistrate la gramofon. Institutul de Etnografie şi Folclor (IEF) din Bucureşti, fondat în anul 1949, ca institut de cercetări etnologice, poartă şi în prezent numele său.

 

 

 

 

 

 

 

A fost distins cu Ordinul naţional al Legiunii de Onoare franceze în gradul de cavaler (Paris, 1929) şi cu Ordinul „Odradznie Polski” (Varşovia, 1932). Membru corespondent al Academiei Române din Bucureşti (1946).

A întemeiat Arhiva de Folclor a Societăţii Compozitorilor Români (1928-1934) si  a fost fondator şi conducător al Arhivei Internaţionale de Muzică Populară de la Geneva (1944-1958).

A decedat in 20 decembrie 1958, la Geneva, in Elvetia.

 

 

 

 

 

 1906: A murit Ioan Axente Sever, om politic, participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească şi din Transilvania; unul dintre conducătorii mişcării de eliberare naţională a românilor transilvăneni; (n. 1821).

 

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

 

 

1913: S-a născut în comuna Lungeşti din judeţul Vâlcea,  arheologul şi istoricul de artă bisericească Ion Barnea, autorul unor valoroase studii de arheologie paleocreştină  şi bizantinologie în România.

 

 

 

 

 

A studiat la Universtatea din Bucureşti (teologie, litere şi filosofie, 1933-1937), după licenţă continuându-şi specializarea la Atena cu doctoratul în arheologia creştină şi bizantinologie (1940).

A fost unul dintre cei mai importanţi autori (şi, practic, coordonator) al primului volum din seria monograficăDinogetia (1967) şi coautor important la Princeton Encyclopedia of Classical Sites (1976).

I se datorează primele două volume din seria Arta creştină în România editată de Patriarhia Ortodoxă Română (1979 şi 1981) şi a fost coordonator şi coautor la primul volum din seria Tropaeum Traiani (1979, premiul Academiei Române).

A avut o contributie importanta  la Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, din care au apărut trei volume (1994, 1996, 2000), precum şi la Dictionnaire encyclopedique du christianisme ancien, Le Cerf, 1990. Rămân de referinţă, între altele, şi textele participărilor sale (directe sau indirecte) la câteva congrese de limes, bizantinologie sau arheologie creştină, între care, pentru cele din urmă, L’épigraphie chrétienne de l’Illiricum Oriental(1980) şi Menasampullen auf dem Gebiet Rumäniens (1991) nu pot lipsi din bibliografia de specialitate.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1999 (m. 2004). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii 15 august 1913.

 

 

 

1914: S-a născut în satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, duhovnicul ortodox român Arsenie Papacioc (d. 19 iulie 2011, Techirghiol.

 

 

 

 

A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu, în 1941, pentru participare la rebeliunea legionară şi apartenenţa la Mişcarea Legionară, dupa care a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi alţii. 

S-a călugarit în 1946, după eliberare la Mănăstirea Antim din Bucureşti până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ.

Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că facea parte din grupul „Rugul Aprins”.

Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în 1964 de la închisoarea Aiud

  Din anul 1976, a devenit  duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol.

 

 

 

 

 

 

1919: S-a născut în satul Târpeşti, comuna Petricani, judeţul Neamţ, meşterul popular Nicolae Popa, cel mai cunoscut realizator de măşti populare din România; (m. 2010).

  Este renumit pentru Muzeul Popular ridicat cu eforturile proprii în curtea casei sale.

  S-a înscris voluntar în armată în 1938 şi ia parte la cel de al II-lea război mondial pentru ca în august 1944 să fie rănit şi lăsat la vatră.

A fost arestat şi condamnat pe motive politice în perioada 1952-1957, din cauza faptului că a susţinut rezistenţa împotriva comunismului bolşevic. Eliberat din închisoare, va fi consemnat cu domiciliu forţat în satul natal.

Capetele de daci şi romani creeate de acesta de-a lungul timpului vor face furori şi în exteriorul ţării, mai ales prin stilul abordat, asemănător cu cel al statuilor din Insula Pastelui.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1928: S-a născut scriitorul român Ion Lăncrănjan, laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor pentru proza in 1963 (“Cordovanii”, “Caloianul”, “Fiul secetei”); (d. 4 martie 1991).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1943: S-a născut (la Lipnic-Ocniţa, azi în R. Moldova) Florin Muscalu, poet, critic şi istoric literar; a fost redactor la Televiziunea din Focşani; împreună cu prozatorul Traian Olteanu, a fondat, după 1990, la Focşani, „Revista V” (iniţiala din titlu fiind de la judeţul Vrancea) (m.  2001, într-un accident rutier). NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români M-Q (2001) şi http://www.referatele.com/referate/romana/Florin-Muscalu , dau  ca dată a naşterii sale ziua de  la 3.VIII.1943.

 

 

 

 

 

1946: În şedinţa plenară a Conferinţei de Pace de la Paris, ia cuvântul şeful delegaţiei române, Gheorghe Tătărescu, care expune punctul de vedere al României.

 

 

 

 

 

 

A cerut recunoaşterea calităţii de cobeligerant al tarii noastre, modificarea unor clauze economice şi adeziunea României la principiile Cartei ONU.

Totuşi, României i s-a impus plata unor reparaţii de război imense, si a ramas fara teritoriile Basarabia si  Bucovina de Nord, ocupate de URSS in 1940 si fara Dobrogea de sud (Cadrilater), ocupat de Bulgaria in acelasi an.

 

 

 

 

1948: S-a născut la Paris printul  Paul – Philippe de Hohenzollern, cunoscut și ca Paul Lambrino, sau chiar Prințul Paul al României, fiul lui Mircea Grigore Carol Lambrino ( Mircea Grigore Carol de Hohenzollern, 1920–2006), fiul nelegitim al regelui Carol al II-lea al României.

În urma a două procese de paternitate în Portugalia și Franța, câștigate de tatăl său, numele legal recunoscut în UE al lui Paul este Paul Philippe, Prinț de Hohenzollern, Prinț al României.

Mama sa este Helene Nagavitzine, prima soție a lui Mircea Grigore Carol.

 

 

 

 

Imagini pentru paul lambrino photos

 

 

 

Paul susține că el este adevăratul succesor la tronul României, deși mariajul morganatic al lui Carol al II-lea cu Zizi Lambrino (mariaj ce a dus la nașterea tatălui său in ianuarie 1920), a fost anulat de către Tribunalul Ilfov în ianuarie 1919, după care această hotărâre a fost contestată în tribunalele internaționale (din Portugalia și Franța), acolo unde a câștigat recunoașterea faptului că tatăl său este fiul legitim al lui Carol al II-lea.

 Paul Lambrino, a ridicat pretentii si la mostenirea familiei regale de Romania.

 

 

 

1954: A murit la Cluj Gáal Gabor, critic literar, publicist, estetician şi sociolog de naţionalitate maghiară din România, membru titular al Academiei Române din 1948  si teoretician al „realismului socialist”; (n. 8 martie 1891, Budapesta).

A absolvit Universitatea din Budapesta şi a participat la revoluţia comunisră din Ungaria. După un scurt exil la Viena, a revenit  în Ungaria, unde a fost arestat, apoi a evadat şi s-a refugiat în România. A condus revistele „Korunk” (1926-1940) şi „Utunk” (1946-1954).

A fost profesor de filosofie şi istoria literaturii maghiare la Universitatea din Cluj, membru titular al Academiei Române din 1948.

 

 

 

 

1969: A decedat  George Oprescu, istoric, critic si colectionar de arta membru al Academiei Române; (n. 27 noiembrie 1881).

 

 

 

Imagini pentru George Oprescu, istoric, critic

 

 

 

Lui i se datorează înfiinţarea la Bucureşti, a Institutului de Istoria Artei al Academiei Române, căruia, alături de revista de specialitate (“Analecta”) si  Galeria de artă universală a Muzeului Naţional, le-a consacrat ultimii ani de viaţă .

 

 

 

 

 

 

1999: A încetat din viaţă la Bucuresti pictorul Ion Pacea ; (n. 7 septembrie 1924, la Hortopani, Grecia).

A fost un actor și pictor român, membru de onoare al Academiei Romîne. A interpretat roluri în câteva filme româneşti, cel mai cunoscut fiind cel al lui Ioanide din filmul Bietul Ioanide, al regizorului Dan Pița (1980).

 

 

 

Imagini pentru ion-pacea photos

A fost distins cu mai multe premii importante naționale și internaționale, ca premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1963), Premiul pentru pictură (1965) și Marele Premiu al UAP (1967).

 

 

2004: Se deschid  Jocurile Olimpice de la Atena. În această competiţie care a durat pana la  29 august 2004 au participat 10.625 de sportivi din 201 de ţări,care au concurat la 28 de sporturi diferite.

 

 

 

 

 

 

 Romania a obtinut locul 14 la clasamentul pe medalii, cucerind  5 medalii de aur, 2  de argint si 3 de bronz.

 

 

 

 

 

 

2013: A decedat profesorul doctor Ion Gherman, specialist în parazitologia clinică, fost preşedinte al Societăţii Culturale „Ţinutul Herţa”; (n. 1920).

 

 

 

 

 

https://i2.wp.com/www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2013/08/Prof-Univ-Dr-Doc-Ion-Gherman-Tinutul-Herta-Ziaristi-Online.png

 

https://i1.wp.com/www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2013/08/Tinutul-Herta-Prof-Univ-Dr-Ion-Gherman.jpg

 

 

 

A desfăşurat o bogată activitate editorială, mai ales în direcţia stabilirii adevărului istoric privind soarta românilor din Bucovina, Basarabia şi Ţinutul Herţa, teritorii cotropite de Urss in 1940.

 

 

 

 

 

 2016: Regina Ana, soţia regelui Mihai I al României, a fost  înmormântată  la Curtea de Arges, în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală, necropola regilor României.

Inhumarea Majestăţii Sale regale a fost precedată de funeralii impresionante.

 

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

M.S. Ana de Bourbon-Parma s-a născut la 18 septembrie 1923, la Paris și a fost fiica principelui René de Bourbon-Parma și a principesei Margareta a Danemarcei. A decedat in ziua de 1 august 2016, in Elvetia.

  In urma deciziei luate de Guvern, Sâmbătă, 13 august, a fost  declarata zi de doliu național pe intreg teritoriul României, în memoria Reginei Ana.

Toate instituțiile, autoritățile publice centrale și locale au arborat drapelul României în bernă.De asemenea drapelul a fost  arborat în bernă și la sediile partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, instituțiilor de învățământ, instituțiilor de cultură și misiunilor diplomatice ale României, la punctele pentru trecerea frontierei, aeroporturi, porturi, gări și aerogări, precum și ca pavilion pe navele și ambarcațiunile care navighează sub pavilion românesc.

Slujba Reginei Ana a fost oficiată atât de ierarhi ortodocşi, in frunte cu Patriarhul Daniel, cât si de cei catolici, conduţi de monseniorul Ioan Robu.

De asemenea, președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a semnat un decret privind declararea zilei de 13 august 2016, zi de doliu național „în semn de profundă durere cauzată de trecerea în eternitate a Reginei Ana a României”.

 

 

 

 Regina Ana, inmormantata astazi – Funeraliile Reginei Live Update

 

La funeraliile reginei Ana au fost prezenti, printre altii, principele Lorenz al Belgiei, principesa Maria Astrid de Luxemburg, arhiducesa a Austriei, arhiducele Cristian al Austriei, Alteta Sa Regală, Maximilian, Mare Duce de Baden, principele Georg Friedrich al Prusiei, ducesa Maria a Rusiei, principele Carlos de Bourbon, Duce de Parma, care va reprezenta si familia regala a Olandei, si arhiducele Martin al Austriei.

De asemenea, la funeraliile reginei au  participat principesa mostenitoare Margareta, principele Radu, principesa Elena, principesa Sofia si principesa Maria, printul Nicolae, nepotul reginei, alaturi de alti membri ai Casei Regale.

Regele Mihai nu a participat la funeralii, din cauza starii de sanatate precare, la fel si Principesa Irina, care nu mai face parte din Casa Regala.

Nici familia regala din Marea Britanie nu a participat la ceremonie, insa  a fost reprezentata de insarcinatul cu afaceri al Ambasadei britanice si de contele Tibor Kalnoky.

 

 

 

 

 

 

 

 

Acestea au fost primele funeralii regale din ultimii 78 de ani, dupa ce la 24 iulie 1938  la Castelul Peleș, la București și la Curtea de Argeș au avut loc funeraliile Reginei Maria a României.

 

 

 

 

 

 

 

2018: A decedat Aurelian Segărceanu, antrenor emerit de tenis, tatăl fostului jucător Florin Segărceanu, actualul căpitan-nejucător al echipei de Fed Cup a României.

 

 

 

FOTO: frt.ro

 

 

 

 

Născut la 16 ianuarie 1934, el a fost unul dintre cei mai mari tehnicieni din istoria tenisului românesc contribuind, de-a lungul timpului la formarea unor jucători importanţi, de la Florența Mihai, Virginia Ruzici, Mariana Simionescu, Sever Dron sau Florin Segărceanu  sau Irina Spîrlea, Cătălina Cristea sau Răzvan Sabău.

În 2013, la „Gala Așilor Tenisului Românesc”, el a primit din partea Federației Române de Tenis Diploma de Excelență, „ca recunoaștere a întregii activități sportive”.

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/13/o-istorie-a-zilei-de-13-august-video-4/

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

  10. istoriculzilei.blogspot.ro

 

13/08/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre disoluţia Statului Român şi despre acţiunile sistematice distrugere prin dezmembrare a României

Despre disoluţia statului român si despre acţiunile sistematice  distrugere si dezmembrare a României, putem afla citind un material important apărut în premieră la Cotidianul.ro :

 

“De la statul-naţiune la statele-regiuni”

 

“Roumanie – Le demembrement teritorial a commence”

 

Afirmaţia citată este titlul unui articol semnat de Jean-Michel Berard în rubrica “Actualitatea ignorată” a revistei lunare “B.I. Infos” (“Balkans Info”), care apare la Paris, începând din martie 1996.

Autorul menţionat spune că noua Românie europeană a fost descoperită de Comisia de la Bruxelles printre lamele a “două cuţite oculte” – Uniunea Federalistă a Comunităţilor Etnice (UFCE) şi Centrul European pentru Minorităţile Problemă (ECMI) – ca o Românie hibridă.

România regionalizată se prezumă a deveni, consecinţă a metehnelor unei clase politice lipsite de conştiinţa naţională, “un Etat feodal”, în care seniorii vor capta maximul de resurse de la guvernul central, în numele prerogativelor lor locale, iar sub autoritatea Comisiei de la Bruxelles, pentru a se individualiza şi întări faţă de “Centru”, vor realiza [n.n. definitivă] alianţe tranfrontaliere [n.n. deja proiectate şi chiar existente, dar nefuncţionale].

Configuraţiile alianţelor tranfrontaliere sunt deja stabilite, unele fiind şi consacrate în tratate bilaterale, fără ca, la vremea respectivă, semnatarii de la Bucureşti să realizeze şi toate consecinţele pe termen lung.

 

 

 

 

Harta: Cu prilejul Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare Europeană de la Viena, în octombrie 1993.

 Ion Iliescu a acceptat „integrarea economică” a judeţelor Maramureş, Satu Mare şi Sălaj, cu entităţi administrativ-teritoriale din Ungaria, Slovacia, Ucraina şi Polonia, într-o “EURO-REGIUNE  CARPATICĂ“.

 

 

Din aprilie 1997, România este reprezentată în Asociaţia Interregională “Euroregiunea Carpatică” şi de către judeţul Botoşani, iar în noiembrie 2000, a fost acceptat şi judeţul Harghita.

Judeţele româneşti au statutul de membru cu drepturi depline alături de regiunile din celelalte state: Ungaria, Polonia, Ucraina.

Regiunile slovace au primit statutul de membru cu drepturi depline la şedinţa Consiliului EC din 25 noiembrie 1999.

Euroregiunea Carpatică: 161.192 kmp şi 16.051.000 de locuitori

În 1997, prin Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina, la Articolul 8 se menţionează: “(…) Părţile contractante (…) vor contribui la colaborarea dintre unităţi administrativ-teritoriale din cele două state în cadrul euro-regiuni existente, precum şi al euroregiunilor «Prutul de Sus» şi «Dunărea de Jos», nou create, la care pot fi invitate şi unităţi administrativ-teritoriale din alte state interesate”.

 

 

EUROREGIUNEA „PRUTUL DE SUS” a fost înfiinţată la data de 22 septembrie 2000 în municipiul Botoşani (România).

Actele de constituire ale euroregiunii sunt Acordul despre crearea Euroregiunii „Prutul de Sus” şi Statutul euroregiunii.

Fondatorii Euroregiunii „Prutul de Sus” au fost regiunea Cernăuţi (Ucraina), judeţul Botoşani (România), judeţul Suceava (România), judeţul Bălţi (Republica Moldova), judeţul Edineţ (Republica Moldova).

Începând cu data de 15 octombrie 2003, în componenta Euroregiunii „Prutul de Sus” intră regiunile Cernăuţi şi Ivano-Frankivsk din partea Ucrainei, judeţele Botoşani şi Suceava din partea României, raioanele Făleşti, Edineţ, Glodeni, Ocniţa, Râşcani şi Briceni din partea Republicii Moldova.

 

 

 

EUROREGIUNEA DUNĂREA DE JOS

 

 

Asociaţia de Cooperare Transfrontalieră Eurorogiunea Dunărea de Jos are ca membri fondatori: Consiliul Judeţului Galaţi, Consiliul Judeţului Tulcea şi Consiliul Judeţului Brăila din România, Consiliul raional Cahul şi Consiliul raional Cantemir din Republica Moldova, Consiliul Regional Odessa, Administraţia Regională de Stat Odesa şi Consiliul raional Reni din Ucraina.

Euroregiunea “Dunărea de Jos” funcţionează în baza Convenţiei semnate la 14 august 1998. Reprezintă un parteneriat între România, prin judeţele Tulcea, Brăila şi Galaţi, Republica Moldova, prin raioanele Cahul şi Cantemir şi Ucraina, prin Consiliul Regional Odessa.

 

La sfârşitul anului 1997, premierul Victor Ciorbea prevede, în cadrul Proiectului de Regionalizare, crearea, între România şi Ungaria, a Euro-regiunii “Dunăre-Mureş-Tisa”.

Ulterior se alătură şi provincia Voivodina din Sebia.

 

 

 

Euroregiunea DCMT (română Dunăre-Criş-Mureş-Tisa, maghiară Duna-Körös-Maros-Tisza, sârbă: Dunav-Kriš-Moriš-Tisa) are o populaţie 5.732.000 şi suprafaţa de 77.456 kmp.

Guvernul a semnat în 1997 Tratatul de Liber Schimb “CESTA” cu Ungaria, Cehia şi Slovacia, ale cărui efecte au fost dezastruoase pentru piaţa şi agricultura României, dar benefice pentru cei cu planuri de cucerire economică a României.

Pe un alt plan, administraţiile teritoriale de specialitate în domeniile transporturilor, apelor, pădurilor, mediului, comerţului, sănătăţii ş.a. au fost reconfigurate, încă din anii ’90, la recomandări externe, după alte criterii decât cele ale actualei împărţiri administrativ-teritoriale a României, ceea ce a indus falii între realitatea economică şi cea politico-administrativă. Consecinţa poate fi exprimată prin titlul sugestiv al unei opere de analiză şi predicţie geopolitică a lui Pierre Hillard, “La marche irresistible du nouvel ordre mondial. Destination BABEL” (“Marşul irezistibil al noii ordini mondiale. Destinaţia BABEL”, Editions François-Xavier de Guibert, 2007).

Anterior sau concomitent temporal, colocvii şi conferinţe internaţionale asupra ţărilor de est, ori special dedicate Transilvaniei au început concertarea atacurilor la adresa istoriei şi identităţii naţionale a românilor.

Astfel, la un colocviu din Olanda, Sandor Vogel (format şi prin redacţiile “A Hét” şi “Korunk”), în acord cu istoricul Andrei Pippidi, afirmă că “istoria românilor este creată din mituri, iar identitatea lor este în realitate inexistentă”.

Mai afirmă vectorii atentatului la fiinţa noastră naţională că “România nu este un stat-naţiune, ci un mozaic de multiple grupuri etnice“.

Nu poate scăpa observaţiei manipularea “mitului Dracula” pentru a caracteriza specificul românilor, ca grup etnic lipsit de o conştiinţă şi identitate naţională, cu rezerva că în Transilvania există o conştiinţă europeană (Alexandru Duţu, “The politicization of myths: The Transilvanian case”).

De la statul-naţiune la statele-regiuni

La întrebarea dacă statele-naţiune mai pot avea vreun rol în economia mondializată, Kenichi Ohmae, specialist în strategia şi geopolitica afacerilor, dă un răspuns clar negativ.

Sub efectul fluxurilor transnaţionale de investiţii, industrii, informaţii şi populaţie, în 41 de state-naţiune, rolul acestora este deja mai mult figurant pe scena economică, devenind, astfel, unităţi teritoriale artificiale pe plan economic (Kenichi Ohmae, “The End of the Nation State: The Rise of Regional Economies”, Simon and Schuster, Free Press paperback, 1995).

Statele-naţiuni cedează rolul lor în favoarea noilor entităţi economice “naturale” – “statele regiuni”. Acestea vor apărea fie în interiorul graniţelor actualelor state, fie depăşind graniţele politice. Ele vor deveni, se spune, motorul prosperităţii mondiale.

Şi ni se dau ca exemple de succes entităţile administrativ-economice ad-hoc de prin Asia de Sud- Est sau Silicon Valley. S-ar putea să fie o constatare pripită şi cu o mare doză de optimism propagandistic.

“Alianţa Liberă Europeană” (“The European Free Alliance”) este reprezentarea politică activă a “minorităţilor problemă” din viitoarele 29 de “state naţiuni şi regiuni”: Galiza [în nord-vestul Spaniei], Catalunia, Euskal Herria [între Asturia şi Aragon], Fryslan [nord Olanda şi sud Danemarca], Emiliana-Romagna [Italia], Veneto [Italia], Savoie [Italia], Kernow (Cornwall, Marea Britanie), Andalucia [sudul Spaniei], Occitania [între Spania şi Franţa], Sardegna [Sardinia], Corse [Corsica], Cymru [Wales. Ţara Galilor în limba galeză], Scotland, Silesia, Friuli [între Veneţia şi Slovenia], Vlaanderen [nordul Belgiei], Breizh [Bretagne, Franţa], Elass-Alsace, Sud-Tirol, Vale d’Aosta [în Alpii Italiei], “Macedonian Minority în Grece”, “Deutchsprachige Gemeinschaft Belgiens” [comunitatea belgienilor de limbă germană].

Viitori membri ai alianţei, anunţaţi la apariţia lucrării lui Pierre Hillard, în 2007, erau menţionaţi “Baleare, Moravia, Transilvania-Banat, Aragon, minorităţile maghiară din Slovacia şi poloneză din Lituania.

Euroregiunea Adriatică este proiectată a include şapte entităţi administrativ-teritoriale din Italia, 10 entităţi ex-iugoslave de pe coasta dalmată şi Albania.

Euroregiunea Pirinei-Mediterana va reuni regiunea Languedoc-Roussillon din Franţa, Aragonul, Catalunia şi Baleare din Spania.
Retrasări geopolitice de amploare, dramatice pentru unii şi binevenite pentru alţii, sunt estimate ca urmare a recompoziţiei Orientului Mijlociu, unde vor apărea state noi: Statul Sfânt Islamic (Mecca şi Medina), Marele Iordan, Sunni Irak, Bagdad (city state) Arab Shia State, Free Kurdistan, Free Belucistan, Marele Lebanon.

Într-un asemenea context, pe care geopoliticienii români par să-l ignore, ce surprize şi în ce orizont de timp ne-ar putea rezerva viitorul?

 

Aurel I. Rogojan 

 

Surse:

Ziaristi Online prin http://www.badpolitics.ro/ 

13/08/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: