CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

VIDEO: Tragedia cotropirii de către soviete a Basarabiei, Bucovinei de nord şi a Ţinutului Herţa

 

 


Foto: 28 iunie (1940) –  Imagini cu românii din Bucureşti, care, după ocupaţia rusească a teritoriilor româneşti, au îngenuncheat în lacrimi pe străzi, îngroziţi de tragica veste…

O mare tragedie din Istoria românilor, legată de data fatidică de 28 iunie (1940) a fost ocupaţia rusească a străvechilor teritorii  româneşti: Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, petrecută după  Notele ultimative ale bandiţilor cocoţaţi  la conducerea URSS.

În destinul nostru naţional, dezastrul geopolitic s-a declanşat între zilele 26-28 iunie 1940 şi durează până în prezent, fiind o consecinţă a odiosului Protocol secret al pactului Molotov-Ribbentrop (Stalin-Hitler) din 23 august 1939.

Se spune că mai bine să vezi o dată, decât să auzi de o sută de ori …

 

 

 

 

 

 

Bine ar fi să  urmărim în fiecare zi de 28 iunie, acest documentar cu totul excepţional, despre viaţa frumoasă, luminoasă, civilizată din România Regală interbelică, imagini care conţin şi imagini din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Spre sfârşitul filmului (sfârştul lumii pentru buneii noştri…), vom vedea cum a venit peste noi din estul sălbatic, cu tancuri şi steag roşu în frunte, tăvălugul triburilor prădătoare ale lui Gingis han Stalin …

Este de asemenea un film, care trebuie arătat tuturor moldovenilor rătăciţi, bolnavi de propaganda imperialistă rusească, în speranţa că poate vor înţelege, în sfârşit, ce viaţă omenească / creştinească au avut basarabenii până în 1940 şi ce satanism ateist, violenţă, sărăcie, degradare sub toate aspectele şi incultură ne-au adus aşa zişii „eliberatori”,  care ne-au tâlhărit casele şi pământurile, pângărind şi mutilând totul în calea lor, inclusiv sufletele şi destinul moşilor şi strămoşilor noştri.

 

Sunt imagini extrem de preţioase, făcute publice de Arhiva Naţională de Film a României şi de TVR, pe care le-am descoperit  în august 2014, când Studioul Flacăra Film realiza video CLIP-ul documentar

 

 Click: Basarabie, nu plânge! cu Aurica Basarabeanca.

 

 

 

 

 

 

Am aşteptat cu răbdare această zi , rugându-vă să transmiteţi materialul mai departe.

 

În documentarul de mai jos, veţi avea ocazia de a vedea cadre de epocă autentice din anii 1939, 1940, 1942 despre:

oraşele Cernăuţi, Chişinău, Odesa, Bucureşti;

cetăţile Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă,

vizita Regelui Carol al II-lea la Chişinău, în 1940, de Bobotează;

vizita premierului Gheorghe Tătărăscu la Odesa (1940);

parada militară din Bucureşti, cu ocazia Zilei Independenţei din 10 mai 1940;

sosirea în România a trenurilor cu bieţii refugiaţi basarabeni şi bucovineni după 26 iunie 1940;

28 iunie 1940 – cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord si Tinutului Herţa către URSS, fragment din filmul Războiul nostru sfânt, 1942;

Multe imagini sunt fără sunet, să nu credeţi că e defect calculatorul dvs, la sfârşit, realizatorii filmului – Radu Stancu şi George Stroe explică de ce…

Vizionare cu folos şi mai ales,  să nu uităm NICIODATĂ cât rău au făcut aceşti terorişti ai lumii, poporului martir daco-român dintre Prut şi Nistru!

Sursa: ANF: Cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord si Tinutului Herta – 26-28 iunie 1940

 

 

Sursa material: Flacăra TV / Luminiţa Dumbrăveanu

Sursa foto: Cuvântul Ortodox

Sursa video: YouTube / Flacăra TV & Film

 

12/08/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 12 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 12 august în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

1816: S-a născut Ion Ghica, scriitor, economist, om politic, membru şi preşedinte al Societăţii Academice Române, prim-ministru al României de două ori, de patru ori preşedinte al Academiei Române.

 

 

 

 

 

 

A fost unul dintre fondatorii societăţii “Frăţia”, participant la Revoluţia de la 1848. (“Scrisori ale lui Ion Ghica catre V. Alecsandri”, “Scrieri economice”, “Pamântul si omul”); (d. 22 aprilie 1897).

 

 

 

 

1856: S-a născut în comuna Trohan (jud. Vaslui), Athanasie Mironescu,  mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1909-1911).

 

 

 

 

 

 

 

A fost autorul unor lucrări de istorie şi morală bisericească si  membru de onoare al Academiei Române din 1909; (m. 9 octombrie 1931, la Mănăstirea Cernica.).

 

 

 

1857: Poarta Otomană ordonă sub presiunea puterilor europene, anularea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei.

 

 

 

 

Alexandru Ioan Cuza al Moldovei, 1859-1866

   Domnitorul Alexandru Ioan Cuza al Moldovei, 1859-1866

Nicolae Vogoride (Vogoridis, Bogoridi), (n. 1820, Iaşi – d. 23 aprilie 1863, Bucureşti), sprijinit de Austria şi Turcia, care-i promiteau lui Vogoride domnia, prin falsificarea listelor electorale de reprezentare în Divanul Ad-hoc al Moldovei obţine funcţia de Caimacam (locţiitor, regent) al Moldovei între 1857 – 1858.

 

 

Caimacam Nicolae Vogoride al Moldovei, 1857-1858, caricatura din presa vremii

 

Foto:  O caricatura din presa vremii – Caimacamul Nicolae Vogoride al Moldovei (1857-1858).  

 

 

 

Anterior căimăcămiei proprii, Vogoride, fusese Ministru de Finanţe al Moldovei: 18 decembrie 1856 – 7 martie 1857, sub căimăcămia lui Teodor Balş.

După ce a fost numit Caimacam al Moldovei, Vogoride s-a manifestat ca un antiunionist convins şi dornic de a-şi face partizani.

Compromisul de la Osborne între Napoleon al III-lea al Franţei, susţinut de regina Victoria a Angliei, precum şi de regii Prusiei, Rusiei şi Sardiniei, a contribuit la anularea primelor alegeri în Moldova.

Poarta Otomană ordonă anularea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei la 12 august 1857 şi organizarea la 18 august de noi alegeri, care de această dată se soldează cu o majoritate unionistă.

La 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Valahiei şi prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate.

Colonelul Alexandru Ioan Cuza se numără printre deputaţii noi aleşi în Divan, meniţi să dezbată şi viitorul Principatelor.

 Unirea ulterioara  a Principatelor româneşti îşi datorează înfăptuirea conjuncturii internaţionale favorabile apărute după Războiul Crimeii (1853-1856) şi dorinţei de unire a românilor.

Sesizînd momentul internaţional favorabil, elita românească de la acea data, generaţia paşoptistă, a înteles şansa extraordinară care li se oferă şi a acţionat în consecinţă.

Dorinţa puterilor occidentale era aceea de a bloca Rusia din drumul spre controlul continentului european.

Congresul de la Paris (13 februarie 1856-18 martie 1856) a încercat să pună bazele unei noi ordini europene după Războiul Crimeii, avînd la bază îngrădirea puterii ruseşti şi a influenţei sale în sud-estul Europei.

Blocarea Imperiului Rus era eminentă, dar în ceea ce priveşte Unirea Principatelor, opiniile Marilor Puteri Occidentale au fost împărţite în funcţie de interesele lor strategice de politică externă. În cele din urmă s-a decis ca Principatele să-şi decidă singure soarta în cadrul unor Divanuri ad-hoc.

Şedinţele Divanului ad-hoc din Moldova s-au deschis la 22 septembrie 1857, ulterior a fost deschis şi divanul din Muntenia. 

Avînd în vedere majoritatea unionistă zdrobitoare din ambele Divane, rezultatul formulat în rezoluţia din 7 octombrie a fost unul clar: Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România şi Prinţ străin, cu moştenirea tronului, ales dintr-o familie domnitoare a Europei şi ai cărui moştenitori să fie crescuţi în religia ţării.

A doua zi a fost adoptată rezoluţia şi în Muntenia, avînd practic aceleaşi concluzii.

Rezultatele au fost analizate într-un raport de comisari ai Puterilor garante şi dezbătute într-o Conferinţă care a durat trei luni. La 7 august 1858 a fost semnată Convenţia de la Paris care stabilea viitorul politic al Principatelor.

În fapt, acest document cu rol de constituţie era un compromis între regele Napoleon al III-lea al Franţei şi regina Victoria a Angliei. S-a stabilit ca unirea să fie una formală, fiecare principat avînd propriile sale instituţii legislative şi executive.

În perioada următoare au avut loc alegerile pentru Adunările Elective din fiecare principat, cele care trebuiau să aleagă domnii, de asemenea, cîte unul pentru fiecare principat.

 

 

 

 

 

  1865 (12/24 august): S-a născut (la Sigmaringen, in Germania) Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, rege al României (1914-1927), nepot de frate al regelui Carol I, caruia i-a succedat la tron  în 1914.

 

 

 

 

 

 

In 1916 a susţinut intrarea României în război de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale (fapt pentru care a şi fost numit, în ţară, Ferdinand cel Leal, fiind dezavuat însă de familia de Hohenzollern din Germania).

De numele său se leagă şi Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

 

 

 

 

 

La 15 octombrie 1922 a fost încoronat, la Alba Iulia, ca rege al tuturor românilor.

 

După înfăptuirea României Mari, a sprijinit toate iniţiativele menite să ducă la importante transformări în viaţa economică, social-politică şi culturală a ţării.

A fost membru de onoare al Academiei Române (1890) si  preşedinte de onoare şi protector al Academiei Române (1914-1927);.

A decedat in 1927 si este înmormântat în pronaosul Mănăstirii Curtea de Argeş.

 

 

 

 

 

1871(12/24): Se inființeaza Cabinetului numismatic al Academiei Române, prin donațiile lui Al. Papiu Ilarian și V.A. Urechia.

Al. Papiu-Ilarian prezintă ca dar din partea clericului Mihail Crişan din Reghin,  160 de monede romane, care, împreună cu alte 19 monede şi medalii româneşti, dăruite tot atunci de V. A. Urechia, stau la baza Cabinetului numismatic al Academiei Române.

  

 

 

 

1899: S-a născut Scarlat Longhin, general şi medic dermatovenerolog român, membru corespondent al Academiei Române; (d. 13 martie 1979).

A  întreprins cercetări originale, fiind precursorul imunostimulării nespecifice cu vaccinul BCG.

 

 

 

 

 

1913: S-a născut la Bucureşti, actrița română de teatru și film Clody Bertola; (“Felix si Otilia”, “Profetul, aurul si ardelenii”); (d. 28 decembrie 2007).

 

 

 

 

 

A absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din Bucureşti şi a fost actriță a Teatrului Bulandra, dar a jucat și la Teatrul de Comedie, Teatrul Național din București și Teatrul Mic.

A fost căsătorită cu regizorii Liviu Ciulei și Lucian Pintilie. Cariera actriței a fost evocată în volumul „La vie en rose” de Ludmila Patlanjoglu.  

A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

 

 

 

 

 

 

 1916: S-a născut generalul Ioan Dicezare (Di Cesare), pilot român de origine italiană şi as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

 

 

 

Imagini pentru Ioan Dicezare,fotos

 

 

 

Dicezare a efectuat peste 500 de misiuni de luptă,  repurtând 16 victorii certe și trei probabile.

Unele surse afirmă că ar fi avut 40 de victorii aeriene. (d. 10 august 2012). 

 

 

 

 

 1918: Se constituia, la Chișinău, Partidul Țărănesc din Basarabia, având în program: împărțirea pământului la țărani, vot universal, îmbunătățirea situației muncitorilor.

Primii președinți aleşi au fost  Pantelimon Halippa (1918-1921) şi Ion Inculeț (1921-1923).

 

 

 

 

1933: A încetat din viaţă la Iaşi, lingvistul şi filologul Alexandru Philippide, membru al Academiei Române, întemeietorul şcolii de lingvistică de la Iaşi; (n. 1 mai 1859, Bârlad).

 

 

 

 

 

 

 

 

A absolvit, în 1881, Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Iaşi.

Între 1888 şi 1890 şi-a continuat studiile la Halle (Germania). A fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară „M. Eminescu” din Iaşi (1881-1884), profesor la Liceul Naţional din Iaşi şi, din 1893, profesor universitar la Catedra de Filologie Română înfiinţată în acelaşi an.

În 1898 a devenit membru corespondent al Academiei Române, pentru ca, în 1900, să fie ales membru titular.

A fost decan al Facultăţii de Litere şi Filozofie, între 1913 şi 1916, cu prelungire până în 1918. În 1927 a înfiinţat Institutul de Filologie Română, care astăzi îi poartă numele.

A elaborat cărţi fundamentale pentru lingvistica şi filologia română: Introducere în istoria limbei şi literaturei române(1888), Principii de istoria limbii (1894), Gramatică elementară a limbii române (1897), Originea românilor (vol. I, subintitulat Ce spun izvoarele istorice, 1925; vol. II, subintitulat Ce spun limbile română şi albaneză, 1928) – considerată opera sa fundamentală.

Între 1897 şi 1906 a redactat o primă formă a  Dicţionarului limbii române al Academiei (porţiunea A – dăzvăţ, rămasă în manuscris), stabilind principiile şi metoda de lucru adecvate Dicţionarului tezaur al limbii române.

Printre studenţii săi s-au numărat Iorgu Iordan şi G. Ivănescu.

 

 

 

 

 

1937: A încetat din viaţă în satul Mănăstirea, scriitorul marxist Alexandru Sahia (Alexandru Stănescu), membru post-mortem al Academiei Române; (n. 9 octombrie 1908 în satul Mănăstirea, judeţul Ilfov).

 

Sahia Alexandru

 

 

Parintii,Alexandru Stanescu si Voica, erau ţărani instariti. Dupa ce face cinci clase primare în satul natal (1915-l920), pleacă la Bucureşti pentru a da examen de admitere la Liceul Militar din Craiova, ale cărui cursuri le urmeaza intre 1920 si 1927; în penultima clasa, trece la Liceul „Sf. Sava” din capitala, nemultumit de „educaţia prusacă, cu batai, interdicţii, suferinte” a scolii militare.
S-a inscris la Facultatea de Drept, pe care o paraseste dupa un an (1929), „neintîlnind nimic din oamenii si viaţa autentică pe care eu o doream cu ardoare”.

O puternica criza religioasa îl determina sa se retraga la manastirea Cemica (1929-1930).

  La capatul acestei experiente îşi pierde  credinţa intră într-o accentuată criză morală.

Călătoreşte in Orientul Mijlociu, la locurile sfinte (1930), unde isi ia pseudonimul „Sahia”, inspirat de un cuvint arab.

Intra in presa, devenind gazetar profesionist Debutase in revista şcolară din Târgu Mures, Şoimii, cu schiţa Sculptorul Boambă (1926), semnind cu pseudonimul Al. Manastireanu. Adevaratul debut, îl va avea în revista in Bilete de papagal, condusă de Arghezi, unde semneaza pentru prima oara „Sahia” (1929); Începe să colaboreze  la Viaţa literara, Rampa, Vremea, Sfinxul, Viitorul social, Ultima ora, Caiete literare, Azi, Cuvintul liber s. a., precum si in ziarul Dimineata (unde redacteaza rubrica Fapt divers, iar din 1935 Tribuna muncitoreasca).

Are contacte cu miscarea muncitoreasca si comunista (1931). Din 1932 şi se angajază în lupta social-politica antifascista si antirazboinica. Scoate revista Bluze albastre (1932, suprimata dupa patru numere).

Scrie nuvelele Revolutia din port. Uzina vie, Executia din primavara, Moartea tînarului cu termen redus, intoarcerea tatei din razboi, in câmpia de sânge a Marasestilor s. a.

Publica si articole de orientare ideologico-estetica: Literatura proletara, Lenin si literatura proletariana.

Împreuna cu E. Jebeleanu, poet cu orientări politice de stânga, a tinut rubrica Miscarea literara in Rampa (1931).

A tradus din Aragon, Dreiser, Ehrenburg.

O sedere de câteva luni in Uniunea Sovietica i-a prilejuit lui Sahia Alexandru interesante observatii pe viu, trecind prin Moscova, Leningrad, Kiev, vizitind mari santiere sau colhozuri, studiind aspectele strazii, monumentele, bisericile si propaganda anti-religioasa, economia, agricultura, industria, conditia sociala a femeii si a copiilor, scoala, teatrul si literatura. Sahia Alexandru asista la Congresul Scriitorilor Revolutionari, asculta discursurile lui Jdanov, Buharin, Gorki, cunoaste creatori din Occident veniti cu acest prilej, precum si confrati sovietici, in ipostaze oficiale sau in intimitate.

Rezultatul e o carte-şoc, reportaj si meditatie, scrisa cu nerv publicistic si tradind un observator cu privirea foarte atenta si lucida: URSS azi (1935). Prima marturie, la noi, asupra vastei realitati revolutionare institutionalizate, dupa reluarea relatiilor diplomatice cu tara vecina.

Fara s-o declare, cartea lui Sahia Alexandru se voia probabil si o replica la proaspata drama de constiinta a lui Panait Istrati.

Oricum, un document sociologic si literar de nedezminţit interes.

 

 

 

 

 

 

1963: A murit matematicianul Simion Sanielevici; cercetări în domeniul ecuaţiilor diferenţiale, integrale şi integrofuncţionale; membru titular onorific al Academiei Române din 1948; (n. 1870).

 

 

 

 

 

1965: A decedat  Costin Kirițescu, istoric român (autor al unor lucrări fundamentale privind participarea României la cele două conflagraţii mondiale), zoolog (contribuţii la cunoaşterea faunei de reptile şi batracieni din ţara noastră), autor de manuale şi publicist;  (n. 3 septembrie 1876) . 

 

 

 

 

 

1918 - Constantin Kiritescu.png

 

 

 

 

 

 A facut parte din delegatia  ţarii noastre la Liga Naţiunilor.

Este autorul monumentalei  lucrari “Istoria războiului pentru Întregirea României: 1916-1919″, Editura Casei Școalelor, București, 1921, reeditata la  Editura Științifică și Enciclopedică, 1989.

 

 

 

 

 

2012: A murit geofizicianul Dumitru Enescu; contribuţii semnificative în domeniul seismologiei, fost director al Institutului Naţional pentru Fizica Pământului, membru de onoare al Academiei Române din 2011; (n. 1930).

 

 

 

 

 

 

2012: Are loc ceremonia de inchidere a Jocurilor Olimpice de la Londra.

Lotul Romaniei  la Jocurile Olimpice din 2012 a fost compus din 104 atleți, care au concurat în 15  probe sportive.

Romania a castigat 2 medalii de aur, 5 de argint si doua de bronz, ocupand locul 27 in clasamentul pe medalii al echipelor participante.

 

 

 

 

 

Portdrapelul Romaniei  la ceremonia de deschidere a fost tenismenul profesionist Horia Tecău, iar la ceremonia de închidere, portdrapel a fost gimnasta Sandra Izbaşa .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

12 august este Ziua Internaţională a Tineretului incepand cu anul 2000 si a fost  proclamata de Adunarea Generala a ONU  la data de 17 decembrie 1999, la recomandarea Conferintei Mondiale a Ministrilor responsabili cu problemele tineretului, desfasurata la Londra între 8-12 august 1998.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/12/o-istorie-a-zilei-de-12-august-video-4/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

  10. istoriculzilei.blogspot.ro

12/08/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

100 de ani de republică în Rusia

 

Foto: iunie 2017 – Bolşevicii preiau puterea în Rusia

 

S-a  împlinit un secol de când, după abolirea monarhiei, Rusia a fost proclamată oficial republică. Această decizie a fost rezultatul unui șir de grave crize politice, care au oferit în martie 1918, posibilitatea Basarabiei de a se uni cu Regatul României.

Anul 1917 a început în Rusia cu greve și proteste de amploare, îndreptate împotriva țarului Nicolae al II-lea și al guvernului său.

În 1916, Rusia suferise grave înfrângeri în fața Puterilor Centrale, împotriva cărora intrase în război în 1914.

Înfrângerile de pe front și greutățile unui război prelungit au pregătit terenul pentru propaganda bolșevică, finanțată de Germania, care avea interesul să își slăbească adversarii.

Au izbucnit greve și revolte în marile orașe rusești, iar cele mai grave tulburări au apărut în capitala Imperiului Rus, Sankt Petersburg.

În data de 15 martie, țarul Nicolae al II-lea, care domnise ca monarh absolut, a abdicat pentru el și pentru fiul său, țareviciul Alexei. Nicolae al II-lea a trecut puterea fratelui său, Marele Duce Mihail, care spera să domnească în calitate de monarh constituțional.

Însă Mihail nu a domnit decât o zi. Lipsit de orice putere reală, el a decis să treacă puterea în mâinile unui Guvern Provizoriu, condus de prințul Ghiorghi Lvov.

Acest Guvern urma să convoace o Adunare Constituantă, care ar fi trebuit să decidă inclusiv asupra viitoarei forme de guvernământ.

Familia Imperială Rusă a fost arestată și asasinată de comuniști un an mai târziu. Prințul Ghiorghi Lvov a decis să continue războiul de partea Antantei. Acest lucru a provocat o succesiune de crize politice, alimentate de bolșevici, care doreau încheierea imediată a păcii, pentru a răsturna Guvernul Provizoriu dominat de liberali și de socialiști.

În acest context, Ucraina și-a declarat autonomia, urmată de Finlanda, care și-a declarat independența, în timp ce la Kronstadt a fost proclamată o republică autonomă.

De pe front, au dezertat 1,5 milioane de soldați.

În acest condiții, prințul Lvov a demisionat din fruntea Guvernului. El a fost înlocuit de socialistul Kerenski.

Acesta a încercat să negocieze cu liderii popoarelor care doreau să se despartă de Rusia.

De asemenea, a dorit să continue lupte contra Germaniei, Austro-Ungariei și Turciei și a făcut o serie de concesii bolșevicilor.

Printre acestea s-a numărat și proclamarea republicii, în 14 septembrie, act care năruia speranțele liberalilor ce doreau proclamarea unei monarhii constituționale.

De asemenea, Kerenski a avut de înfruntat și o rebeliune a țariștilor, conduși de generalul Kornilov, care a fost înfrânt de trupele fidele Guvernului Provizoriu.

În acest context, Kerenski și-a pierdut vechii aliați și a rămas singur în fața bolșevicilor hotărâți să pună mâna pe putere cu orice preț. În noiembrie, bolșevicii au răsturnat Guvernul Provizoriu și au pus mâna pe putere.

Au încheiat pacea cu Puterile Centrale, însă în Rusia a izbucnit un sângeros război civil, care a oferit românilor basarabeni posibilitatea să se rupă de Rusia și să se unească cu Regatul României, la 27 martie 1918.

(În acest material sunt utilizate datele din calendarul pe stil nou).

 

12/08/2019 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: