ZIUA DE 2 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

Ziua de 2 august în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

1812: Ţarul Rusiei, Alexandru I, promulgă Legea privind „Înfiinţarea administraţiei provizorii în oblastia Basarabiei”,  prin care acorda Basarabiei cotropite răpite Principatului Moldovei, un regim autonom în cadrul Imperiului Rus.

 

 

 

 

Stema Basarabiei ţariste autonome, 1826-1878

 

 Provincia nou creată și încorporată imperiului avea în frunte un guvernator de origine românească (boierul Scarlat Sturdza), limba română fiind folosită în instituţiile de stat şi vechile legi moldoveneşti erau respectate pe teritoriul Basarabiei țariste.

 Conform legii din 2 august 1812 toate problemele administraţiei interne a Basarabiei stăteau în grija guvernatorului civil, iar ispravnicii judeţeni puteau fi numai români care au jurat credinţă Rusiei, nu şi colonişti.

Despre legea din 2 august 1812, Vighel arăta că însărcinarea de a o concepe i-a fost dată lui Capodistria şi nu unui rus, „fiindcă Rusia n-a avut atunci timpul necesar ca să-şi bată capul cu organizarea unui petec de pămînt de curînd dobîndit.”

Caracteristicile acestei legi erau astfel evidenţiate de Nolde:

„1) Administraţia era supusă cu totul legilor moldoveneşti, nu numai în ce priveşte dreptul civil, dar şi cel public, şi

2) Organul administrativ suprem era compus din persoane oficiale, luate în majoritate dintre proprietarii locali. Guvernul rus, nedorind să se amestece în administraţia însăşi a provinciei, a lăsat totul să meargă ca în trecut.”

Iar Krupenski concluziona:

„Anexînd Basarabia, împăratul Alexandru I a încercat în administraţia ei principiile ieşite din condiţiunile istorice ale ţării. Guvernul provizoriu al provinciei a fost obligat să lase Basarabiei legile ei. Regulamentul din 1812 le dădea basarabenilor o largă parte în administraţie. Guvernatorul nu era decît preşedintele unor instituţii în care elementele locale predominau. Autorităţile ruseşti îndrumau administraţia, nu se amestecau însă în detalii şi în modul de aplicare.”

Aceasta autonomie relativa va dura doar cativa ani, dupa care Rusia a inceput sa puna in aplicare o politica de rusificare fortata a populatiei bastinase, insotita de colonizarea accelerata a unor populatii straine, cu scopul de a disloca elementul romanesc din acest tinut anexat.

 

 

 

 

 

 

 

1869: Societatea Academică Română primeşte cea dintâi donaţie de documente istorice, din partea lui V.A.Urechia (2/14).

 

 

 

 

 

1891: S-a nascut Mihail Jora, compozitor, dirijor si  pianist român,membru titular al Academiei Române, profesor şi Rector al Academiei Regale de Muzică din Bucureşti; (d. 10 mai 1971).

Şi-a numit cele peste o sută de partituri “Cântece”, pentru a sugera caracterul românesc şi particularităţile specifice care despart aceste lucrări de tradiţia liedului german, reprezentat în special de cmpoziţiile lui Schubert, Schumann şi Brahms. Uniunea Criticilor Muzicali îi poartă numele şi organizează anual la Bucureşti “Concursul Naţional de Interpretare Muzicală Mihail Jora”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Numele lui Mihail Jora îl poartă şi Studioul de Concerte al Palatului Radio, cea mai mare sală de concerte simfonice şi corale din România.

 

 

 

 

 

 

 

1893: S-a născut la Bucuresti compozitorul, dirijorul, pianistul şi criticul muzical român Alfred Alessandrescu; (m. 18 februarie 1959, Bucureşti)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A urmat cursurile  Conservatorului din Bucureşti (1903 – 1911), s-a perfecţionat la Schola Cantorum din Paris (1913-1914, 1923-1924) si a studiat compoziţie cu Paul Vidal la Conseratoire national de musique din Paris (1913-1914). În paralel, a urmat cursuri la Facultatea de Drept din Paris, pe care le-a întrerupt din cauzaizbucnirii primului razboi mondial.

A debutat ca dirijor la Filarmonica din Bucureşti (1915). A activat ca dirijor (1926-1940) şi subdirector (1926-1937) la Filarmonică, pianist de muzică de cameră (1919-1945), dirijor la Opera Română din Bucureşti (1921-1959), profesor de teorie-solfegiu (1932-1934) şi de armonie-contrapunct (1938-1939) la Conservatorul din Bucureşti, director muzical la Radiodifuziunea Română (1933-1938, 1945-1947), director artistic şi director permanent la Orchestra Simfonică Radio Bucureşti (1933-1959). A dirijat peste 1500 de spectacole de operă, operetă şi balet.

  A fost corespondent muzical al revistelor Musica din Paris,Comoedia din Paris, Il Pianoforte din Torino, Musical Courierdin New York, The Chesterian din Londra si cronicar muzical permanent la ziarele bucureştene de limbă franeză L’Orient şiL’Independance Roumaine.

 

 

 

 

1912: S-a născut Mircea Şeptilici, unul dintre marii actori de comedie şi regizori români.

 

 

 

 

 

 

 A absolvit în 1937 cursurile Academiei de Artă Teatrală din Bucureşti.

 Debutul in cinematografie a avut loc in 1944, cu filmul „Alo, Bucureşti!” , regizat de Mircea Botez, în care juca alături de Jean Ionescu.

A jucat pe scena Teatrului Constantin Tanase din capitala si  a interpretat roluri memorabile in filme îndrăgite ca Ciresarii, Marele singuratic, Aventuri la Marea Neagră.

Făcea parte din membrii organizaţiei de tineret a Partidului Naţional Ţărănesc si in 1948 a fost arestat de autorităţile comuniste pe aerodromul din Tămădău, când incerca sa fuga din tara impreuna cu un grup din conducerea acestui partid.

A stat o perioada la Gherla impreuna cu regizorul Mircea Botez si actorul Jean Ionescu, apoi a fost trimis la colonia de munca de la Balta Alba. Cu Jean Ionescu a condus un grup muzical in detenţie, in 1956 a fost eliberat.

Dupa eliberare a  jucat in filme ca Telegrame (1959), Valurile Dunarii (1960), Cerul n-are gratii (1962), Celebrul 702 (1962), La patru pasi de infinit (1964), Calea Victoriei sau cheia visurilor (1966), Sectia corectionala (1970), Aventuri la Marea Neagră (1972), Ciresarii (1974), Agentul Straniu (1974), Premiera (1976), Avocatul (1976), Regăsire (1977), Marele singuratic (1977), Vodevilul (1980), Detasamentul Concordia (1980), Banchetul (1980), Şantaj (1981).

A fost distins cu  Ordinul Meritul Cultural  clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”

S-a stabilit de la începutul anilor ’80 în străinătate, decedând în anul 1989, la Montreal, în Canada).

 

 

 

 

 

1928: S-a născut academicianul Constantin Maximilian, medic, genetician, membru corespondent al Academiei Române.

În 1958 a organizat primul laborator de genetică medicală din România; (d. 11 aprilie 1997).

 

 

 

 

 

 

 1929: In România se înfiinţează Regia Autonomă a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă (PCA) care a luat  în exploatare şi administrare căile de comunicaţie pe apă, porturile, vasele aferente, instalaţiile de orice fel ş.a.

 

 

 

 

 

1933: S-a născut la Bucuresti, Mihai Nasta, eseist, filolog şi traducător. Este fiul marelui ftiziolog Marius Nasta si al Luciei (n. Baicoianu).

Este absolvent al Facultatii de Filologie din capitala (1955). 

A debutat cu o recenzie in Gazeta literara (1957), urmata, in toamna aceluiasi an, de un studiu de mai mare intindere in Analele Univ. din Bucuresti.  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A colaborat la revista literare si de specialitate din tara si la unele prestigioase publicatii straine (RFG, Italia, Olanda etc). In 1978 isi sustine  doctoratul in stiinte filologice cu lucrarea „Imitatie si stil in doctrina lui Dionis din Halicamas”, prima monografie pe plan mondial dedicata acestui subiect.

S-a stabilit la Bruxelles, din anul 1984.

 

 

 

 

 

 

1936: La Ediţia a XI-a a Jocurilor Olimpice de la Berlin, in Germania,  România a obţinut 1 medalie de argint prin reprezentantul sau Henri Rang, la călărie, dresaj individual.

A fost nevoie de o întrecere de baraj pentru desemnarea campionului.

După ce concurenții aflați la egalitate – germanul Kurt Hasse și românul Henri Rang – au parcurs un nou traseu, Rang s-a clasat pe locul al II-lea, obținând medalia de argint.

 

 

 

 

 

 

 

 

Henri Rang s-a născut la data de 8 iunie 1902 in oraşul Lugoj.

Între anii 1932 şi 1938, sportivul bănăţean cu calul Delfis, a fost medaliat la competiţiile ecvestre organizate la Paris, Nisa, Berlin, Varşovia şi Londra.

A urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri de Cavalerie din Târgovişte, după care a activat în diferite regimente de cavalerie şi în Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie, iar după război în Regimentul 1 roşiori din Lugoj.

 

 

 

1939: S-a născut actriţa Valeria Seciu; (unele surse dau ca dată a naşterii sale ziua de 1 august 1939).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A urmat cursurile Institutului de Teatru din Bucureşti, la clasa lui A. Pop Marţian, între 1960-1964, avându-l ca asistent pe Octavian Cotescu, cel care, ulterior, avea să-i devină soţ.

Printre colegii săi de promoţie s-au numărat: Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuţ, Rodica Mandache, Virgil Ogăşanu, Dora Cherteş, Cătălina Pintilie, Mircea Andreescu.

 

 

 

 

 

1940: A fost creata  de Moscova, dupa ruperea provinciei Basarabia din trupul Romaniei ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, asa numita RSS Moldoveneasca, o republica unionala in cadrul U.R.S.S.

 

 

 

 

Steagul si stema „Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti” (RSSM)

 

 

 

 

Stalin a  semnat (fără niciun fel de consultare a locuitorilor regiunii) un decret abuziv de crearea a  acestei asa zise “republici unionale” constituita prin ruperea unor teritorii din vechea Basarabie.  

Sase judeţe din teritoriul Basarabiei romanesti- Bălţi, Tighina, Chişinău, Cahul, Orhei şi Soroca şi alte şase raioane din cele 14 din componenţa Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti – Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Râbniţa şi Slobozia, au fost unite în cadrul noii republici unionale botezata RSS Moldoveneasca.

  În acelaşi timp, teritoriile româneşti ale Nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa, Nordului şi Sudului Basarabiei, în baza aceluiaşi scenariu, au fost incluse în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (RSSU)

Este inceputul unui sir nesfarsit  de umilinte si atrocitati la care sunt supusi  romanii basarabeni, de catre ocupantii  comunisti rusi.

Decretul din 4 noiembrie 1940 al aceluiaşi Soviet Suprem al URSS legifera delimitarea frontierelor dintre RSS Moldovenească şi RSS Ucraineană, care au fost trasate de o manieră arbitrară, încălcându-se principiul etnic, în baza căruia s-ar fi operat dezmembrarea teritorială a Basarabiei şi a RASS Moldovenesti.

În Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, deportările în Siberia au început înainte de intrarea URSS in cel de-al Doilea Război Mondial.

Peste 330 mii de oameni au fost victime ale deportărilor din 1940 şi până în 1953.

Din anul 1949, în noua „republică sovietica socialistă” a început colectivizarea.

Seceta şi achiziţionarea unei cantităţi mari de produse agricole de către ocupantii sovietici, au adus o foamete nemaiintalnita pana atunci, din cauza căreia au murit peste 350 mii de oameni.

 

 

 

 

 

 

1943: S-a nascut în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Constanţa, Stere Gulea, regizor şi scenarist român de origine aromână .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  fost director general interimar al Societăţii Române de Televiziune în perioada 19.decembrie 1996 – 8 august 1998.

 

 

 

 

 

 

 

1948: S-a nascut la Targovişte, fotbalistul şi antrenorul român Cornel Dinu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1951: S-a nascut la Băilesti, jud. Dolj, actorul român de teatru şi film Marcel Iureş.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este fondator şi director al Teatrului Act din Bucureşti, teatru independent si   unul dintre cei mai cunoscuţi actori români pe plan internaţional, cu o serie de roluri secundare în „Interviu cu un vampir”, „Misiune imposibilă”, şi trei roluri principale, în „Pacificatorul”, „Războiul lui Tom Hart” şi „Layer Cake”.

Dintre filmele sale cele mai recente se remarca „Piraţii din Caraibe: La capătul lumii”, „Tinereţe fără tinereţe” sau „Călătoria lui Gruber”.

 

 

 

 

 

1953: Este fondat Stadionul National din Bucuresti.

  Stadionul Național  a purtat denumirea de Stadionul 23 August până în 1990, când a fost redenumit în Stadionul Național „Lia Manoliu”, în cinstea sportivei de performanță Lia Manoliu.

Înaintea demolării sale în anul 2007, capacitatea stadionului era de 60.120 de locuri, fiind folosit pentru a găzdui meciuri de fotbal sau rugby, concursuri de atletism sau concerte de muzică pop sau rock.

 

 

 

 

 

 

Unul dintre cele mai de amploare concerte pop sustinute aici,  a fost   cel al lui Michael Jackson, în luna octombrie 1992, din cadrul Dangerous World Tour , cand 90 000 de oameni au asistat la cea mai mare manifestare artistică din România de după revoluție, concertul megastarului fiind singurul televizat în direct de postul american HBO.

Cu puține luni înainte de demolare, în iulie 2007, pe acest stadion a avut loc un alt mare concert, al formației britanice The Rolling Stones, la care au asistat 50.000 de spectatori

În octombrie 2005 s-a decis reconstrucția stadionului, dar din cauza lipsei fondurilor s-a hotărât numai repararea sa.

La sfârșitul lunii august 2006, Stadionul Național Lia Manoliu a trecut din administrarea Autorității Naționale a Sportului în domeniul public al municipiului București iar la sfârșitul aceluiași an, două firme au ajuns în faza finală pentru reabilitarea stadionului care presupune demolarea actualului stadion și construirea unuia nou.

Arena Națională era conceputa ca  un stadion in București, pe care se dispută meciurile echipei naționale de fotbal, finala Cupei României și Supercupa României, precum si meciuri de rugby.

Este primul stadion de elită UEFA din România, terminat înaintea stadionului Cluj Arena.

Stadionul are o suprafață de 108.000 m² și o înălțime de șase etaje. Construcția include un garaj subteran cu 200 de locuri de parcare, 40 de loje a câte 12 locuri, săli de conferințe și restaurante.

 

 

 

 

Noul stadion  are o capacitate de peste 55.000 de locuri dispuse pe patru niveluri, din care 20.000 la tribuna I și 364 pentru presă, cu pupitre individuale si are două tribune și două peluze,

Acoperișul este retractabil pe cabluri suspendate și măsoară 9.000 de metri pătrați.

Proiectul stadionului este asemănător cu cel al Commerzbank Arena din Frankfurt.

De asemenea stadionul are și 94 de căi de acces, ceea ce permite ca accesul și evacuarea spectatorilor să se poată realiza în 20 de minute, precum și un cub video, situat deasupra centrului terenului, echipat cu 4 ecrane de 30 m² fiecare.

Bugetul pentru ridicarea arenei a fost inițial de 119 milioane de euro. Când a ajuns la stadiul de finisări, costurile se ridicaseră la 213 milioane de euro, o depășire de buget de 94 de milioane de euro. Construcția la Arena Națională a început în 2007, pe locul fostului Stadion Național,construit în 1953.

Finanțarea a fost asigurată din bugetul Consiliului General al Municipiului București și din sume alocate de Guvernul României.

 

 

 

 

 

1955: S-a născut  în localitatea Comana, jud. Giurgiu, Eugen Nicolaescu, om politic liberal, fost ministru al sănănătăţii în guvernul României.

 

 

 

 

 

 

 

 

1969: Are loc vizita lui Richard Nixon în România.

 

 

 

 

A fost primul preşedinte american in vizita la Bucureşti.

 

 

 

 

1969: S-a nascut la Zalău, Codrut Seres, politician, fost ministru.

 

 

 

 

 

A fost condamnat la 4 ani si 8 luni de inchisoare cu executare,  in dosarul privatizarilor strategice. Seres a primit doua condamnari pentru fapte diferite, pedepsele fiind contopite.

 

 

 

 

1985: Inaugurarea celei mai mari nave de război românesti,crucişătorul  “Muntenia”, construit la Şantierul naval din Mangalia, primul crucişător uşor construit de români.

 

 

 

 

 

Crucişătorul „Muntenia” a intrat în serviciul Marinei Militare în luna august 1985, fiind clasificat crucişător uşor port-elicoptere.

După revoluţie a fost reclasificat şi încadrat în clasa fregatelor si i s-a schimbat numele,  mai întâi, doar pentru două luni, în „Timişoara”, iar apoi în „Mărăşeşti”, în amintirea distrugătorului „Mărăşeşti” din cadrul Flotilei de Distrugătoare a Marinei Regale Române.

Este nava-amiral a Marinei Militare,  fiind ea mai puternică navă de luptă a României.

Are deplasamentul de 5.790 de tone și atinge o viteză maximă de 27 de noduri asigurată de patru motoare Diesel, ce dezvoltă 32.000 de cai putere.

Spre comparație, cele două fregate second-hand achiziționate de la britanici, Regina Maria și Regele Ferdinand au doar 4.900 de tone, dar o viteză de 30 de noduri.

În schimb, consumul de combustibil al acestora este uriaș, ținând cont că au ca propulsie turbine, nu elice. Iar autonomia de croazieră este sensibil mai mică.

 

1992: Alpinistul Constantin (Ticu) Lăcătușu a devenit primul român care a trecut graniţa celor 8.000 de metri, atingând vârful Broad Peak (8.047 m) din Himalaya-Karakorum (Pakistan).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost singura reuşită in 1992, din totalul de 70 de alpinişti, din 14 ţări, care atacaseră vârful în acel an.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tot Ticu Lăcătușu a fost primul român care a urcat pe „Acoperişul Lumii” – Everestul (8.848 m), la 17 mai 1995.

 

 

 

 

 

 1994: În România este promulgată Legea privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societăţilor comerciale care se privatizează.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1997: La Catedrala greco-catolică “Sfânta Treime” din Blaj sunt depuse osemintele marelui iluminist român Ioan Inocenţiu Micu (Klein), personalitate marcantă a Şcolii Ardelene, aduse de la Roma după 230 de ani de la moartea sa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Au avut loc cu acest prilej ceremonii religioase, cu participarea înalţilor prelaţi ai Bisericii greco-catolice.

Rămăşiţele pământeşti ale episcopului greco-catolic au fost reînhumate în catedrală în octombrie 1997.

 

 

 

  1999: Banca Naţională a României a pus în circulaţie, în premieră în Europa, o bancnotă din plastic, cu valoare nominală de 2.000 lei.

 

 

 

 

 

 

 

BNR a marcat, în acest fel, Eclipsa totală de soare din 11 august 1999 şi intrarea în anul 2000, in noul mileniu.

 

 

 

 

 

2001: A murit Otto Weber, preşedinte şi membru fondator al Partidului Ecologist Român; (n. 1921).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2012: A decedat la  vârsta de 33 de ani,  în apartamentul său din Viena, pianista Mihaela Ursuleasa; (n. 1978, Brasov).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A studiat opt ani la Conservatorul din Viena pe care l-a absolvit cu Magna cum Laudae.

Era fiica unui lăutar de etnie romă.

La vărsta de 13 ani, artista a primit o bursă de studii la Viena oferită de celebrul dirijor Claudio Abbado,  după ce aceasta câştigase locul al doilea la un concurs de pian din Senigallia..

În 1999 a câştigat marele premiu la una dintre cele mai prestigioase competiţii internaţionale „Clara Haskil” în Elveţia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI  ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/02/o-istorie-a-zilei-de-2-august-video-4/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
   

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. worldwideromania.com ;

7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

9.  Istoria md.

10. istoriculzilei.blogspot.ro

 

Publicitate

Din nou despre volumul lui K. MARX – „INSEMNĂRI DESPRE ROMÂNI”. VIDEO

Aparitia volumului K. MARX – ÎNSEMNĂRI DESPRE ROMÂNI în librariile din Romania a fost încă un semn ca începuse, de sus, desprinderea “de fraţii noştri de la răsărit” de “eliberatorii poporului român”.

Prin tipărirea insemnărilor inedite ale lui Karl Marx despre romani , care se aflau in Arhiva Marx – Engels a Institutului Internaţional de Istorie Socială din Amsterdam, romanilor li se oferea, prin  dascalul marxismului,o lectie de istorie românească ce le-a fost interzisa din 1944, aceea a cotropirilor si exploatarilor Principatelor Romane de catre rusi, cuprinsa in perioada dintre Ocuparea Crimeii (1787) si pina la Razboiul din Crimea (1856).

        Pentru inceput as fi dorit sa scriu citeva randuri despe Karl Marx. Despre fiul unor evrei, care s-au convertit la luteranism, despre studiile sale universitare de drept, istorie, filosofie (teza cu care si-a luat doctoratul a fost despre filosofii greci, nu ruşi) despre ostilitatea şi critica sa la adresa religiilor care i-au închis toate porţile academice germane, despre suspendarea ziarului editat de el si parasirea Germaniei.

Si despre expulzarea din Franta (in 1845, din cauza ideilor sale), urmata de expulzarea din Belgia (in 1848, dupa publicarea Manifestului Comunist) si chiar despre viata lui din Anglia, dar m-am razgandit, las cititorul sa se convinga singur ca unul a fost marxismul cu care au fost indoctrinati romanii de catre dictaturastalinista si altul a fost Karl Marx pe care l-a interesat sincer soarta si viitorul romanilor.

S-a intamplat ca un profesor universitar din Polonia, Stanislas Schwann sa studieze  Arhiva Marx – Engels din Amsterdam si sa dea peste patru manuscrise inedite, autografe ale lui Karl Marx despre romani si plin de bunavointa sa semnaleze existenta lor Academiei Republicii Populare Romane (a se observa ca republica era romana, nu Romania).

Pe langa intamplare si bunavointa profesorului, s-a mai nimerit, din fericire, ca cei ce au citit scrisoarea sa fie romani si sa se apuce de treaba.

O treabă foarte grea.

Toti, dar absolut toti, care au avut in mana manuscrisele lui Karl Marx s-au simtit total dezarmati de iligibilitatea lor.

Se spune ca printre putinii care au putut sa le citeasca au fost si cele trei fete ale sale Laura, Eleonor si Jenny care le retranscriau pentru a le trimite editurilor.

Pe scurt, Karl Marx in goana neintrerupta a lecturilor si-a ideilor ce le avea nu acorda nicio atentie notitelor si conspectelor sale.

In aceiasi fraza puteau fi intalnite, de-a valma, cuvinte germane, frantuzesti si englezesti, care-i trecea primul prin minte! Mai mult, intr-un cuvant erau si litere latine si gotice.

Apoi prescurtarile. Dar trecand, cu multa truda, peste acestea, cele patru manuscrise autografe au fost descifrate corect si folosite ca dovezi impotriva “fratilor nostri de la rasarit” in momentul cind conducerea superioara de partid si de stat a considerat carusii doar si-au schimbat blana tarista cu cea marxista, dar relele naravuri de cotropitori si jefuitori nu.

         Inainte de-a intra in lectura propriu-zisa a volumului, este de precizat ca manuscrisele autografe sunt urmarea lecturii “Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes” a lui Elias Regnault care a aparut la Paris in 1855. 

Autorul istoriei politice si sociale ale Principatelor Dunarene, un valoros publicist si istoric al secolului XIX-lea, a mai scris o istorie despre Napoleon, despre Franta, Anglia si Irlanda.

Din 1848 a inceput sa stranga material istoric despre Principatele Romane scrise de diferiti publicisti francezi dar folosind si lucrarile lui Nicolae Balcescu, Ion Eliade Radulescu, Ion Ghica si Aurel Papiu Ilarian, scotand un volum istoric de peste cinci sute de pagini in 1855, pe care l-a pus la dispozitia francezilor dar si a romanilor francofili.

Elias Regnault a fost un sustinator ardent al formarii unui stat unitar roman in paginile publicatiei sale pariziene  “L’Avenir national”. 

A fost un prieten sincer al poporului roman, tot asa si Karl Marx dupa cum reiese din insemnarile sale despre romani.

Iata acum ce a extras şi cum a comentat Marx istoria românilor.

Precizare: Toate citatele cu litera groasa, care urmeaza de acum in text, sunt din K.Marx  – Insemnari despre romani (Manuscrise inedite – publicate de Acad. Prof A. Otetea si Prof. S.Schwanin) aparut in Editura Academiei Republicii Populare Romane in anul 1964.

 Manuscrisul inregistrat cu B 85 este cel mai amplu si incepe cu uciderea lui Grigore Ghica de catre turci si-i trimite capul imbalsamat la Constantinopol: acolo e infipt intr-un cui pe zidurile Seraiului (1777) pentru ca a protestat impotriva cedarii Bucovinei in favoarea Austriei

  Dacă pâna la aceasta data, doar turcii si habsburgii dominau principatele romanesti, odata cu ocuparea Crimeei de catre Ecaterina a Rusilor, in 1787 vecinatatea rusa devine un nou pericol pentru principate.

 Iar dupa Pacea de la Sistov din 1781 Karl Marx noteaza: Abia au plecat austriecii din Tara Romaneasca si rusii sub Suvorov au intrat. Tara este data prada focului si jafului de catre acesta.

 Dupa zece ani Rusia obtine un hatiserif de la sultan prin care se poate amesteca în treburile principatelor iar amestecul lor vine intotdeauna cu armata multa si jefuitoare. 

Când pe firmamentul istoriei apare Napoleon si se imprieteneste cu Alexandru, tarul Rusiei, acesta se grabeste sa-i ceara anexarea principatelor. 

Napoleon isi da consimtamintul la anexarea celor doua principate, consemneaza Karl Marx. 

Spre norocul romanilor, prietenia celor doi nu a durat mult si a inceput razboiul intre ei.

Daca incepea cu cateva luni mai devreme Basarabia nu ar mai fi fost cedata rusilor de catre turci.

 Karl Marx nota: Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i apartinea, pentru ca Poarta otomana n-a fost niciodata suverana asupra tarilor romane.

 Ca sa nu mai vorbim de Rusia care nu avea nici un drept sa ia ce nu-i apartinea, dar o asemnea Rusie nu a existat niciodata si nu va exista vreodata!

  Dupa victoria asupra lui Napoleon, Alexandru avea cuvantul hotarator in Congresul de la Viena la care Karl Marx adauga: 

…rusii s-au aratat asa cum sunt: jaful si ocuparea Basarabiei au spulberat toate iluziile si Taranul care suferise cel mai mult de pe urma ocupatiei n-avea pentru muscal (moscovit) decat cuvinte de ura.

        Din tot cuprinsul manuscrisului reiese cât de sensibil a fost Karl Marx la suferinţele ţăranilor români atat de năpăstuiti de boierii lor, dar şi cât de jefuiţi au fost de ruşi.

        Despre Tudor Vladimirescu are numai cuvinte de lauda:

Vladimirescu era patriot roman, Pentru el, Rusul si fanariotii sunt dusmanii, Tudor respinge  alianta rusa … 

Apoi in detaliu scrie despre tradarea si uciderea eroului nostru pe care o califica Asasinat marsav.

Totusi ceva se schimba dupa 1821 in Principatele Romane, turcii accepta din nou numirea de domni pamanteni, care au pus la locul de cinste limba romaneasca dispretuita de retorii Fanarului.

        Karl Marx scrie pe larg despre ocupatia rusa din timpul razboiului ruso-turc din 1828 – 1829, cand 150.000 de rusi au gasit de cuviinta sa invadeze, ca lacustele, Moldo-Valahia. Au avut loc excese groaznice. Contributii de tot felul in produse, furaje, vite, corvezi, hotii, omoruri, etc.

Barbati si femei au fost inhamati la care cu vizitii cazaci care nu-si crutau nici bata, nici varful lancii lor. Peste 30.000 de romani fura smulsi de la munca campului pentru a servi ca animale de munca.

 Ocupaţia asta de jaf si haos a tinut pina in 1835, inca sase ani dupa terminarea razboiului si-a Pacii de la Adrianopol in care rusii, ca invingatori, au dispus cum au dorit de Principatele Romane. S-a mers atât de departe incât:

Orloff, in numele tarului, propune sultanului sa cumpere cele doua provincii, oferindu-i 36.000.000 fr.Din care reiese ca sub dominatia “curtii otomane” si-a “curtii protectoare” principatele ajunsesera marfa de targ.

 Intre 1829 si 1834, Kiselev a fost guvernatorul general al Principatelor Române care işi pierduseră orice urma de libertate si independenta, pentru ca guvernatorul rus prin forta si dictat a inlaturat, prin alungare, inchisoare sau moarte pe toti romanii care protestau impotriva lui sau al Regulamentului Organic pe care l-a introdus in 1831.

        Marx exemplifica cum I. Vacarescu a protestat impotriva puterilor nelimitate ale lui Kiselev si a fost dat pe mana judecatorilor militari rusi care l-au surghiunit din Bucuresti si faptul ca alti patru boieri romani care au protestat toti murira “din intamplare” in aceiasi saptamana (vezi pag.119). Kiselev a adus niste modificari Regulamentului Organic care puneau sub control si supunere totala Principatele “curtii protectoare” de la Petersburg.

        In octombrie 1834, Rusia evacua in sfirsit Principatele. Inainte de plecarea sa Kiselev  incredinta toate posturile parte fanariotilor, parte altor levantini … si ca ofiteri subalterni, rusi sau creaturi rusesti !       

   Aici ar trebui sa ne oprim un moment si sa comparam ocupatia rusa si schimbarile impuse de ea din perioada 1829 – 1834 cu una recenta, cea din 1944 – 1958 pentru ca seamana intre ele ca doua picaturi de apa

        “ Vremea trece,vremea vine. / Toate-s vechi si noua toate” sau in 1829 “curtea protectoare” cica vroia sa ne scape de “semiluna” care ne ameninta crestinismul nostru iar ei, “fraţii nostri pravoslavnici s-au jerfit pentru noi”

Ce farsa inaltatoare la cerul tuturor religiilor! In 1944“ glorioasa armata rosie ne-aeliberat” de exploatatorii nostri si de crestinismul nostru” Alta farsa!

Dar vorba lui Marx, intii trebuie sa traim tragedia istorica ca abia apoi sa ne dam seama de farsele ei!

De invatat, oricum nu invatam aproape nimic, pentru ca noi suntem un neam prea destept sa avem nevoie de istorie.

In schimb invata ceva “conducatorii nostri”, ei care au fost “liberi cugetatori” inainte, acum practica pravoslavismul supramistic!

        Sa ne intoarcem la Marx care isi noteaza in manuscrisul sau pas cu pas momentele importante ale istoriei principatelor, si iata-l ajuns la alegera de domn conform Regulamentului Organic, dar vointei rusesti:

        Alegerea are loc la 1 ianuarie 1843. Bibescu este ales. … Ca un veritabil parvenit, el incepe prin jaf si agiotaj. … Bibescu devenea din ce in ce mai slugarnic fata de Rusia.

Un rus  Trandafirov  venise in Tara Româneasca sub pretextul de a infiinta o mare exploatare minera. 

Obtinu concesii enorme …opinia publica si Adunarea protesteaza si toata istoria devine asemanatoare cu cea din zilele lui Adrian Nastase … pentru ca Bibescu printr-un fel de “ordonanta de urgenta” a timpului sau, ordona prorogarea Adunarii … Rusia ii veni in ajutor. 

        Dacă mai adaugam şi: Bibescu – un ţigan infumurat – era acum stăpân absolut (vezi pag.128) avem un exemplu concret cum se repeta istoria noastra in anul 2002.

  Sa nu ne indepărtam prea mult de Marx, tocmai când enunţa un adevar istoric pe care istoricii romani din 1944 si pana astazi, in 2002, il ascund, iata-l:  Ideea politica fundamentala a revolutiei din 1848 de la Bucuresti a fost o miscare impotriva protectoratului rus.(vezi pag.130)

Mai cititi odata si pe urma faceti rost de volum sa aflati si argumentele lui Marx. Pentru ca Marx studia mult, nu era gurist ca Dinescu,licheluta ca Liiceianu, pseudo-moralist ca Paler si filosofel ca Plesu. Iata un argument: 

Orice ofiter sau slujitor devotat Rusiei putea fi numit boier. 

Si sub sovietici a fost la fel si sub paleo-comunistii ce conduc Romania astazi e tot asa, numai ca nu le mai zicem boieri.

 Urmeaza cateva pagini magistrale de analiza sociala si economica a Principatelor din preajma revolutiei de la 1848, pe care “iubitii nostri” istorici de azi si “crema” mass-mediei bucurestene ar trebui sa le ia de exemplu de profesionalitate si sa-l reflecte pe Marx in scrierile lor asa cum merita, sa afle si tanara generatie romana adevarul despre el.

  Deşteptarea suna şi pentru romanii ardeleni, care intre timp s-au bucurestenizat, mai precis s-au fanarizat, pentru ca Marx scrie si despre romanii din Transilvania: 

Romanii sunt opriti sa poarte haine si pantaloni de postav, cisme, palarie mai scumpa de un florin si camasa de panza fina.

Ei erau numiti “plebea vagabonda” desi formau 2/3 din populatie, in timp ce ungurii, sasii, secuii, grecii, armenii formeaza numai cealalta treime.

Principiul fundamental al legii maghiare: Nobilitas Hungarica est … In Dieta din 1847 s-a manifestat cel mai injurios  dispret fata de slavi si de romani: a topi toate nationalitatile in nationalitatea maghiara …

    Iar despre Kossuth, si Marx stia ca nu era ungur ci slovac, fiul unui plugar sarac … casatorit cu fiica unui magnat … datorita acestei protectii a ajuns in Dieta.

În Martie 1848 Kossuth a trimis o delegaţie de trei sute de magnati, imbracati in tunica nationala la Viena, la împărat cu o constitutie prin care cerea incorporarea Transilvaniei la Ungaria. 

Si imparatul le-a dat semnatura … si asa au inceput adunarile de la Blaj a romanilor iar Marx scrie admirativ despre Iancu, Barnutiu, Laurian, Baritu pe care azi romanii ardeleni ii pomenesc din nou in soapta. 

Patru ani de inchisoare pentru toti aceia care ar indrazni sa vorbeasca impotriva perfectei unitati a natiunii maghiare, asa suna articolul 18-lea al constitutiei dietei unguresti din 1848!

  Marx isi noteaza toate amanuntele evenimentelor din Transilvania anilor 1848 -1849 chiar si evenimentul necinstei unguresti prin care intalnirea de pace este folosita: …ca o cursa, Iancu, Buteanu, Dobra sunt surprinsi de catre maiorul Hatvany; primul reusi sa scape; Dobra fu masacrat pe loc. Buteanu in ziuaurmatoare fu spanzurat. Tradare lasa, noteaza Marx (paginile 158 – 159).

In concluzia manuscrisului sau despre revolutia din Transilvania, afirma: … ca fara romanii din  Transilvania,  comandati de Iancu, rusii nu ar fi fost in stare sa se masoare cu Bem. Kossuth respinse cu dispret propunerile romanilor. Iancu batu zdravan pe unguri.

Asa fura paralizate victoriile lui Bem. Austria n-a rasplatit cu nimic peromani.

 Ba da, cu o decoratie, pe care Avram Iancu, cu demnitate a refuzat-o: “Io m-am luptat pentru libertate nu pentru o cruce, de-astea avem destule”. Imparatul s-a simtit profund jignit si l-a obligat sa paraseasca Viena.

 Dar era sa uit ca, rusii vreo zece mii, intrasera in Transilvania in februarie 1849. Nu puteau sa piarda o ocazie de-a invada, de-a lupta lenes si-a jefui vîrtos! La fel au intrat si in Moldova si Tara Româneasca in 1848. Nu mai puteau sa stee in stepele lor de grija romanilor…

        La 29 sept. 48, ruşii intrară în Ţara Româneasca, ca “liberatori”.

  Manuscrisul autograf a lui Marx despre romani inregistrat ca B 85 are in volumul Academiei Romane saizeci de pagini despre care istoricul A. Oţetea crede ca, Marx ar fi adunat acest material documentar pentru tezele sale despre politica de expansiune si cotropire a marilor puteri, in special politica externa a tarismului …

 Atat a scris istoricul roman despreţarism, si mai putin altii desi stiau totul, comparau in mintea lor expansiunea tarismului si al comunismului rus din 1917, dar nu au avut curajul sa scrie ca sa informeze corect istoric poporul roman, generatia tanara.

  Pe vremea aceia ei aratau numai fata marxista a lui Marx. Ei o scoteau în relief iar tovarăşii cu propaganda ne indoctrinau prin toate mijloacele, tot timpul cu marxism-leninismul si cu “eliberatorii” care ne-au eliberat de tot ce am avut mai bun in Tara si specific ca Natiune.

Cele douasprezece “eliberari rusesti” – din 1711 pina in 1944 – sunt mai dezastroase decat toate invaziile care s-au abatut asupra noastra in doua mii de ani!      

   Exagerari? Nicidecum! Puneti in balanta, tot, tot: tara si averea romaneasca, munca si cultura noastra, plus anihilarea libertatii, credintei, aspiratiilor neamului.

 Karl Marx a citit si studiat cu asiduitate mii de volume pentru cele câteva sute de articole şi cărţi pe care le-a scris.

A citit si „Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes” a lui Elias Regnault, a fost contrariat de invaziile şi oprimarea ruseascăîn Principatele Române. A realizat marea tragedie a Poporului Român, a scris despre ea!

        Şi acesta este motivul, de azi, pentru care românilor nu li se mai vorbeşte despre el.

Sursa. Corneliu Florea,  Wiinipeg – Canada  prin  ioncoja.ro/marx-despre-romani/

 

 

 

ADEVĂRATA ORIGINE A NUMELUI „ROMÂNIA”

 

Harta: România şi ţinuturile locuite de românii din vecinătatea apropiată

DE UNDE VINE CU ADEVĂRAT NUMELE „ROMÂNIA”?

Istoricul Ioan-Aurel Pop, academician şi rector al UBB din Cluj , spunea într-un discurs rostit la Academia Română, în care explica istoria şi semnificaţia numelor de român şi România că „Numele unui popor şi numele unui stat sunt uneori aproape la fel de importante ca existenţa propriu-zisă a poporului respectiv şi a statului în cauză“, adaugă acesta.

România, în forma pe care o ştim azi, cu graniţele actuale, există din 1946-1947, când la Conferinţa de Pace de la Paris a fost consfinţită noua ordine politică de după război.

 „Numele de România (în forma specifică, cu vocalele „o” şi „â”) s-a folosit pentru prima oară în mod oficial, în documente de stat, prin anii 1862-1866, pentru teritoriul rezultat din unirea Ţării Româneşti (Oltenia şi Muntenia, fără Dobrogea) şi Moldovei (partea central-apuseană – cu zona de la nordul gurilor Dunării – fără Bucovina şi fără cea mai mare parte din Basarabia). (…) Constituţia de la 1866 a consacrat numele de România.

În străinătate s-a mai folosit, o perioadă, numele de Valahia. Foarte mulţi oameni au uitat, iar alţii nu au ştiut niciodată că, până târziu, în secolul al XIX-lea, ceea ce românii numeau generic „Ţara Românească” era pentru orice străin „Valahia” (cu diferite variante de scriere şi pronunţare).

Datorită acestei constituiri târzii a statului român modern şi a impunerii denumirii oficiale de România abia în a doua parte a secolului al XIX-lea, mulţi autori străini au rămas derutaţi în legătură cu dualitatea numelui de Valahia-România şi de valah-român.

 

 

Harta României la 1816 după autorul grec Dimitrie Philippide

reprodusă de tiparituriromanesti.wordpress.com

 

 

S-a spus şi s-a scris adesea că numele de România a fost «inventat» sau folosit pentru prima oară de către un autor grec, Dimitrie Philippide, pe la 1816, când el publica la Leipzig lucrările Istoria României şi Geografia României, referindu-se în linii mari la spaţiul vechii Dacii traiane“, scrie rectorul UBB.

Acum ştim că învăţaţii italieni, saşi şi greci au folosit numele de „România“ încă de pe la 1600. „La începutul secolului al XVII-lea, cărturarul raguzan (din provincia Ragusa, din Sicilia) Giacomo Luccari, folosea deja cuvântul România, denumind astfel Ţara Românească.

În secolul al XVIII-lea, acelaşi termen este folosit de cărturarul sas Martin Felmer. 

Multă vreme s-a considerat că aceste scrieri au constituit actul de botez al României, dar astăzi medieviştii descoperă mereu menţiuni mai vechi ale unor termeni asemănători precum Romaniolia“, afirmă profesorul Sorin Mitu, şeful catedrei de Istorie Modernă la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca.  

România nu este decât „o formă a denumirii de Ţara Rumânească/ Românească, adaptată timpurilor moderne“ şi că numele de Rumânia/ România a circulat în trecut în paralel cu denumirea de Vlahia/ Valahia.

„Se ştie sigur, din vechi izvoare, că Moldova, Banatul, Făgăraşul, Maramureşul etc. erau numite uneori şi terrae Valachorum sau Valachiae/ Vlachiae/ Volachiae, adică «ţări ale rumânilor».

Aici, între Dunăre şi Carpaţii Meridionali (sau Alpii Transilvaniei, cum le ziceau occidentalii), s-a format la cumpăna secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea, prin reunirea mai multor Vlahii, prototipul statului românesc medieval, adică Valahia Mare sau Ţara Românească. (…) Numele de Ţară Românească este absolut identic cu acela de Românie“, afirmă Ioan-Aurel Pop.

În susţinerea ideii sale, istoricul precizează că „aşa cum pentru oricine denumirea de Germania este sinonimă cu cea de Deutschland (care, tradusă literal în româneşte, înseamnă „Ţara Germană” sau „Ţara Germanilor”), tot aşa numele de Ţara Rumânească/ Românească nu poate fi decât un sinonim al denumirii de Rumânia/ România“.

„Dacă England (tradus literal „Ţara Anglilor”) este un sinonim perfect al denumirii de Anglia, dacă Scotland („Ţara Scoţilor”) este totuna cu Scoţia şi dacă Magyarország („Ţara Maghiară”) este numele oficial actual al Ungariei, nu vedem de ce şi cum am putea susţine că între numele de „Ţara Românească” şi cel de România ar fi vreo deosebire de esenţă?

De altminteri, chiar şi astăzi, românii, mai ales în mediul rural, când se referă între ei, în limbaj colocvial, la statul român, nu spun România, ci „Ţara Românească“, susţine academicianul.

„Prin urmare, pentru români, numele de Rumânia/România nu este decât o formă a denumirii de Ţara Rumânească/ Românească, adaptată timpurilor moderne, dar extrasă din trecut, cu rădăcini în trecut şi justificată de istorie“, mai explică istoricul clujean pe adev.ro/pbbwfh

La rândul său istoricul militar col.(r) Dr. Mircea Dogaru, scrie în publicaţia //basarabialiterara.com.md/ :

 

„În toate limbile neolatine, derivatele din latinescul TERRA-AE desemnează planeta pe care trăim şi solul pe care călcăm.

Pentru ultimii ROMANI (cetăţeni, membri, constructori şi stăpâni ai lumii civilizate, oameni liberi, nu sclavi, potrivit Constituţiei Antoniniene) în viaţă, „ROMANII DIN RĂSĂRIT” (Priscus din Panonion) deveniţi, prin coagulare etno-culturală şi creştinare – ROMÂNI, solul se desemnează printr-un cuvânt-pecete a vechimii, continuităţii şi civilizaţiei- PĂMÂNT-derivat din PAVIMENTUM, în amintirea PAVAJULUI străzilor din oraşele noastre, a vechii noastre vieţi urbane, distrusă de invadatorii slavo-asiatici în veacurile VI-VII.

Iar derivatul din TERRA-AE, cuvântul ŢARĂ, desemnează STATUL românilor, totalitatea bărbaţilor ridicaţi la arme, ad hostem (” împotriva duşmanilor”, de unde cuvintele oaste şi ostaşi, sinonime cu armatî i armatoli) şi TERITORIUL locuit de români.

Pentru români, desemnaţi de străini drept vlahi (valahi,olahi, volohi, blaci, blazi, balqui, ulaghi etc) termenul „VLAHIA” se traduce, aşadar, prin „Ţara Românilor”, în sensul varegului „Blokumannalant”, toate „vlahiile” fiind părţi ale „MAGNEI VLAHIA” (Mapamondul Borgian), MAREA ŢARĂ A ROMÂNILOR, identificată în hotarele întregii ROMANII ORIENTALE şi desemnată de ei înşisi, dintotdeauna, drept ROMÂNIE (dialectal RUMÂNIE sau AR(U)MÂNIE).

O spun răspicat Rudolf din Ems, Johannes Tomka Saski şi Martin Felmer, care puneau în circulaţie ştiinţifică termenul, primul pe la 1250, ceilalţi la anul 1748.

„Rumânia” vechilor cronici germane se întindea, pe vremea lui CAROL CEL MARE (rege 768-800 şi apoi împărat 800-814) între Tisa şi Nipru, între Carpaţii Păduroşi şi Pind, dar românii depăşiseră aceste bariere, fiind atestaţi, cu structuri statale, în Răsărit până la fluviul cu nume românesc-VOLGA şi râul „Volohov” dintre Novgorod şi Ladoga, în Apus până la „marea” pannonă cu nume românesc – Balaton, în Nord până la Baltică, fiind elementul despărţitor între slavo-finici şi germani, mărturie stând sutele de localităţi, cu nume atestându-i, din Silezia, Saxonia, Slovacia, Cehia, Galiţia, Lodomeria, Podolia, Volhinia, până în Beoţia şi Focida, foste cândva, trace.

(În paranteză fie spus, Carol cel Mare a cucerit o parte din teritoriile româneşti,   dintre Tisa şi Dunărea Mijlocie (alungându-i definitiv în 805 pe strămoşii secuilor, avarii).

Aceasta a fost TERRA NOSTRA, pe care s-au aşezat, în mileniul I al erei creştine, răşluindu-i marginile, barbarii germanici şi slavo-asiatici, transformându-se, prin etnogeneză, cu masivă contribuţie românească, etno-culturală şi spirituală, în popoarele moderne de astăzi: rus, polon, ceh (bohemi, moravi, silezieni, slovaci etc., sunt denumiri regionale, medievale, ale poporului ceh), ungar (așezați la început în Ţara românească a Ungului, Bereg sau Berg şi Ugocea, adică Ţara lui Uga sau Iuga, şi la Muncaci, pentru a se extinde apoi în întreaga „Pannonie”), bulgar, slavon (adică sârb, cu variantele sloven, croat, bosniac, muntenegrean etc.) şi neogrec (în Macedonia, Epir, Thessalia). O dovedesc insulele de românitate care au rezistat timpului, până în zilele noastre.

Apoi, în prima jumătate a celui de-al doilea mileniu creştin, TERRA NOSTRA, pe care încercaseră s-o unifice politic Vitalian, în anii 513-520, liderii „poporului nou” de la Săruna (Salonic) – în veacul VII, Asăneştii – în veacurile XII-XIII, a fost supusă agresiunii regatelor, ţaratelor sau imperiilor noilor veniţi, cu pretenţii deja de dominaţie universală.
Ungurii au fixat frontiera în Vest, definitv, pe Tisa, extinzându-şi doar suzeranitatea regilor lor de origine româno-cumano-maghiară (Arpadienii) la est de râu.

Apoi, după 1352 (Tzimpe)-1354 (Gallipoli), otomanii, în Sud, la Dunăre şi linia Şiştov-Lom (Basarabovo)-Ekrene, polonii şi cehii în Nord, la limita Carpaţilor Păduroşi (prin slavizarea „prutenilor” deveniţi „ruteni”), rudele noastre materne, lituanienii (traci neromanizaţi) și, la Răsărit, tătaro-mongolii apoi ruşii, pe cursurile mijlociu şi inferior ale Niprului.

Veacul XVI al Renaşterii româneşti, în condiţiile prăbuşirii Ungariei medievale la Mohacs (1526) ne-a adus din nou, în N-V, drept vecin, agresivul Imperiu Romano-German.

Împotriva acestuia, a otomanilor şi a Poloniei, domni ca Petru Rareş şi fii săi (Iliaş, Ştefan şi Constantin), Ştefan Lăcustă, Alexandru Cornea, Despot Vodă, Alexandru Lăpuşneanu etc. au conceput planul REUNIFICĂRII RUMÂNIEI IN INTEGRUM.

A reuşit, bazându-se pe interesul otomano-tătarilor şi împotriva Europei catolice şi protestante, pentru scurt timp, Mihai Viteazul (1593-1601).

După care, teritoriile vestice (Partiumul) cu Banatul, Crişana, Maramureşul istoric, Transilvania (1699), temporar Oltenia (1718-1739) şi Nordul Moldovei (1775), numit de ocupant „Bucovina”(1786), au căzut pradă germanilor, iar teritoriile din Răsărit – ruşilor.

Aceștia au fixat hotarul Ţării Româneşti a Moldovei mai întâi pe Bug (12 septembrie 1740, tratatul de la Constantinopol), apoi pe Nistru (Şiștov, 29 decembrie 1791) şi,în fine, pe Prut (Bucureşti, 16 mai 1812).

Rusificarea rapidă a dus la transformarea programată a românilor estici în ” ucraineni” (la mărgineni), ultimele lor rămăşiţe fiind astăzi transformate într-un nou popor inventat, „nistrean”, iar a celor dintre Prut şi Nistru, într-o altă invenţie – „poporul moldovenesc”, proces aflat în plină desfăşurare.

Împotriva acestei stări de lucruri s-a ridicat, în veacul XVIII, PRO TERRA NOSTRA, elita românească, închegată în PARTIDA NAŢIONALĂ, care a elaborat planul refacerii ROMÂNIEI pe etape (Planul Sfântului Sofronie din Cioara):

1) Unirea Principatelor extracarpatice mai întâi;

2) Obţinerea deplinei independenţe şi impunerea numelui de România (urât în întreaga Europă „civilizată”, care-şi aroga absurde antecedente „romane”, ca şi de vecinii cărora le amintea şi le reaminteşte calitatea lor de implant în pământ românesc);

3) Eliberarea teritoriilor aflate sub ocupaţie germană (şi supuse terorii instrumentului german de dominaţie – ungurii) sau rusească şi unirea lor cu România.

Planul a fost urmărit şi atins, punct cu punct, în 1859 (24 Ianuarie), 1861 (Proclamarea României, la 11 Decembrie), 1877 (9 Mai – Proclamarea Independenţei), 1878 (14 Noiembrie), 1913 (10 August) şi în 1918 (27 Martie/ 9 Aprilie; 15/28 Noiembrie; 18 Noiembrie/1 Decembrie).

Aşa s-a născut, prin jertfa a milioane de români, în cadrul „Bătăliei pentru România” (1716-1818), la 1 Decembire 1918, România Mare, mutilată imediat (1919-1920) de marile puteri europene, prin tratatele de la Sevres si Trianon, care i-au răşluit fruntaria vestică proclamată la Alba Iulia (regiunea Tisei şi Vestul Banatului).

„Asasinarea” hărții a continuat prin Pactul Ribbentrop-Molotv (23 august 1939) care i-a smuls, în vara şi toamna lui 1940, 101.404 km2 cu 6.837.000 locuitori, în favoarea Rusiei bolşevice, prin „confiscarea” Cadrilaterului pentru satelitul său Bulgaria (7 septembrie 1940, 7.412 km2 cu 410.000 locuitori) şi prin Dictatul de la Viena (30 august 1940, 43.429 km2, cu 2.667.000 locuitori în favoarea Ungariei fasciste).

Iar dacă, pentru scurt timp ( 1941-1944), Mareşalul Ion Antonescu şi Armata Română, prin jertfa a circa 781.000 de fii ai României au refăcut TERRA NOSTRA în Răsărit, până la Bug, Tratatul de Pace de la Paris ne-a readus, prin voinţa marilor puteri, la 10 februarie 1947, fruntaria estică pe Prut şi, în schimbul refacerii fruntariei nord-vestice:

1) Ocupaţia şi spolierea sistematică, bolşevică, până în iunie 1958;

2) Un regim stalinist până în aprilie 1964, cu distrugerea elitei naţionale de către agenţii Komintern-ului si bolşevizarea rapidă şi criminală a societăţii şi

3) Obligaţia de a-i păstra drept cetăţeni români pe cei 400.000 de colonişti fascişti unguri implementaţi de Miklos Hortz în perioada ocupaţiei (5 septembrie 1940 – 25 octombrie 1944) în Ardealul cedat.

Treptata desprindere de Moscova a regimului Ceauşescu, atrăgând temporar (1965-1977) „simpatia” Occidentului, a permis, cu concesiile de rigoare, făcute unui regim de autoritate personală, doar aparent „socialist”, păstrarea unităţii României post-belice, în pofida acţiunilor cercurilor revizioniste ungureşti, bulgare şi „ucrainiene”, sub oblăduirea URSS.

În faza de pregătire a schimbării la faţă a Imperiului rus, anchilozat în structuri socio-economice de tip „asiatic”, serviciile de informaţii şi diversiune ale Estului şi Vestului şi-au dat, însă, din nou, mâna, România redevenind ţintă a unei noi „geopolitici” sau „Ordini Mondiale”, bub lozinca„România stat izolat”, lansată de Miklos Horty în 1939.

Prin atragera pseudo-elitei tinerilor lupi „comunişti” şi instruirea lor de către oficine străine, s-a pregătit (1978-1989) aşa-zisa „revoluţie spontană” din decenbrie 1989, în fapt o agresiune externă concentrică, sprijinită de o coloana a V-a din interior şi de o gigantică manipulare psiho-mediatică a românilor, pe fondul înfometării şi alienării sistematice în deceniul IX al veacului trecut, vizând nu atât înlăturarea regimului (care era, oricum, condamnat), ci sfârtecarea statului român conform vechilor hărţi „de lucru” elaborate de Bela Kun şi V.I. Lenin în februarie-martie 1919 şi de Viaceslav Molotov şi contele Istvan Csaki în iulie-august 1940.