1 august 1883: S-a născut Pantelimon Halippa, neînfricatul luptător pentru cauza unirii Basarabiei cu patria mamă – România

Pantelimon Halippa         Actul Unirii

 

 

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n.1 august 1883 , în localitatea  Cubolta,  judeţul  Soroca, în Basarabia ţaristă), a fost  unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru Unirea cu România.

A condus în calitate de președinte Sfatul Ţării din Republica Democrată Moldovenească, atunci când pe 27 martie  1918 s-a votat  în favoarea Unirii cu România a ţinutului dintre Prut şi Nistru cotropit de Rusia şi  botezat de aceasta Basarabia.

A ocupat funcții importante în diferite guverne ale României Mari.

 

Pantelimon Halippa: LUPTATOR NEÎNFRICAT PENTRU BASARABIA

Patriotul roman basarbean Pantelimon Halippa urmat şcoala primară în satul natal, la Cubolta, apoi cursurile Şcolii Spirituale din Edineţ şi ale Seminarului Teologic din Chişinău.

După ce a absolvit seminarul în 1904, s-a înscris la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Dorpat (azi Tartu, Estonia).  De aici a fost exmatriculat un an mai târziu, pentru implicarea în mişcarea naţionalistă.

Revenit la Chişinău, s-a apropiat de tinerii intelectuali români, colaborând la „revista Basarabia”, prima publicaţie română a epocii, în paginile căreia a tipărit imnul „Deşteaptă-te, române”, fapt pentru care a fost arestat de autorităţile ţariste în 1906 şi depus la o închisoare de lângă Moscova.

  După eliberare, Halippa s-a refugiat la Iaşi, în România, şi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie, a cărei cursuri le-a urmat între 1908 şi 1912.

În această perioadă a colaborat la revista „Viaţa românească”, în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”.

În 1908 a tipărit la Chişinău, cu caractere chirilice, „Pilde şi novele”, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiţă geografică”.

Revenit la Chişinău în 1913, editează împreună cu Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvânt moldovenesc”, al cărui director a fost.

În scrierile sale, Halippa nu a contenit să militeze pentru unirea Basarbiei  cu România.

Activitatea sa politică s-a intensificat iar în 1917 a înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc.

Anul 1918 l-a găsit pe Halippa în fruntea curentului pro-unire, drept pentru care a fost ales vicepreşedinte, apoi preşedinte al Sfatului Ţării, care a votat  la 27 martie 1918 Unirea Basarbiei cu România.

A luat de asemenea parte la adunările de la Cernăuţi şi de la Alba-Iulia, care au proclamat Unirea Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei, cu Ţara Mamă, România.

După 1918 a deţinut mai multe funcţii: ministru, secretar de stat pentru  Basarabia (1919-1920), ministru al Lucrărilor Publice (1927), ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (1930), ministru ad-interim la Ministerele Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale (1930), ministru secretar de stat (1928-1930, 1932, 1932-1933), senator şi deputat în Parlament (1918-1934), urmărind neîncetat propăşirea culturală a Basarabiei.

Este întemeietorul Universităţii Populare din Chişinău (1917), Conservatorului Moldovenesc, Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni, Societăţii de Editură şi Librărie “Luceafărul” din Chişinău (1940).

În 1932 a editat şi a condus revista “Viaţa Basarabiei” şi  cotidianul omonim.

A scris aproape 300 de  poezii, articole, schiţe, traduceri, memorii, reuşind să editeze în timpul vieţii doar un singur volum, „Flori de pârloagă”(1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu.

A scris şi câteva studii istorice: „Bessarabia do prisoedineniâ k Rossii (1914), Basarabia inainte de sub dominatia Rusă (1812-1825), B. P. Hasdeu” (1939).

Postum i s-a  publicat în revista „Patrimoniu” din Chişinău , „Povestea vieţii mele” (1990) şi un volum de publicistică (2001).

În colaborare, a mai semnat şi cartea „Testament pentru urmaşi” (publicata in 1991). Membru corespondent al Academiei Române (1918). 

A protestat energic, prin memorii trimise Corpurilor Legiuitoare, impotriva notelor ultimative din 26 si 27 iunie 1940, transmise de guvernul sovietic, prin care Romania este nevoita sa cedeze Basarabia si nordul Bucovinei («Drama Basarabiei in iunie 1940.

 

In martie 1944, Pantelimon Halippa  a incercat sa realizeze o ampla actiune prin trimiterea in strainatate a unor personalitati politice si culturale basarabene – Ion Pelivan, dr. Petre Cazacu, Stefan Ciobanu, Vladimir Cristi, Anton Crihan, Gheorghe Nastase, Alexandru Boldur, Vasile Harea s.a. – care sa militeze «pentru păstrarea nezdruncinată a unirii Basarabiei cu Patria-mamă».

Acţiunea proiectată nu a reusit din cauza precipitarii evenimentelor, dupa intrarea trupelor sovietice in tara.

In noaptea de 5 spre 6 mai 1950, a fost arestat ţi aruncat fără a fi judecat, în inchisoarea de la Sighetu Marmaţiei, dupa care, la 26 martie 1952, a fost  predat organelor sovietice, dus la Chişinău, judecat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică în Siberia.

 A solicitat o audienţă la … Petru Groza, pe care l-a intrebat de ce a fost predat Uniunii Sovietice.

Acesta i-a raspuns ca n-ar fi stiut nimic de acest lucru, pe care l-a pus pe seama «jidancei Ana Pauker» şi a lui «Georgescu-Talharescu» (Teohari).

La obiectia lui Halippa, ca Ana Pauker şi Georgescu i-au fost totuşi miniştri, iar el, Petru Groza,  ca şef al Guvernului trebuia să ştie ce fac miniştrii săi, Groza i-a răspuns că, pe vremea aceea, guverna Moscova,  nu el.

După ce a stat aproape 4 ani in 11 lagăre din URSS,în decembrie 1955, a revenit in ţară, dar in loc sa fie lăsat să meargă acasa, a fost dus la închisoarea Gherla, unde a stat pana în 1957 («Anii de inchisoare: Sighetul, Siberia, Gherla si, din nou, acasa»).

În octombrie 1965, Pan Halippa şi-a redobândit cu concursul Institutului de Istorie si Studii Social-Politice de pe lânga Comitetul Central al PCR, locuinţa de pe strada Al.Donici nr.32 din Bucureşti, care îi fusese confiscată de comunişti.

«Sa nu-şi inchipuie nimeni că din dragoste m-au readus in casa mea. Au facut-o din interes.

Un înalt personagiu de la Consiliul de Stat a adus intr-o zi in discutie cu patriarhul Iustinian problema romanilor din Basarabia.

Si atunci si-au adus aminte de mine, ca unul care am trait direct evenimentele istorice importante şi care cunosc multe aspecte poate total ignorate de alţii…».

Pan Halippa era în permanenţă la curent cu apariţiile periodice şi editoriale din URSS.

Mai mult, marele patriot român aprecia că:

«ruşii incearcă să falsifice istoria în modul cel mai grosolan.

Realitatea este cu totul alta. Nu moldovenii sau valahii – cum spun ei – sunt slavi romanizati, ci slavii au ocupat Basarabia si prin toate mijloacele de care dispun staruie sa rusifice elementul baştinaş daco-roman ce formeaza majoritatea populaţiei din aceasta provincie. Acesta este adevarul etnic şi istoric!».

Marele patriot român Pantelimon Halippa a părăsit această lume la venerabila vârstă de 95 de ani, în data de 30 aprilie 1979, la Bucureşti.

 Cu patru ani înainte de a muri, în ziua de 8 martie 1975, el îi spunea unui prieten:

«Dragă … eu ma duc, mă prăpădesc, ca un cântec bătrânesc. Aşa cum glăsuiau şi străbunii şi te-aş ruga… pe cine întâlneşti din fraţii noştri din Basarabia, spune-le sa vină să mă vadă, căci o să-mi facă plăcere.

Căci eu voi pleca dintre cei vii, aceasta e legea firii, nu te poţi opune ei, dar mă chinuie faptul că n-o să mai prind ziua cea mare de a revedea Basarabia readusă la sânul scumpei noastre Patrii, România.

Gândurile mele se furişează, fraţilor nostri de peste Prut să nu uite că pravoslavnicii rusi au purtat sâmbetele şi neamului nostru şi că, dacă intorci reverul medaliei acestora, pe rever scrie «Sovietia» care, în fond, nu e altceva decât continuarea politicii pravoslavnicilor.

Vreau să le spun fraţilor de peste Prut sa nu-şi uite neamul  din care facem parte, căci numai aşa vor fi vrednici urmaşi ai unui Ştefan cel Mare».

Pe 23 august 2010, preşedintele interimar al Republicii Moldova şi preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, i-a conferit post-mortem lui Pantelimon Halippa, alături de un grup de luptători împotriva regimului totalitar comunist sovietic de ocupaţie din Basarabia, înalta distincţie „Ordinul Republicii”.

O stradă şi o mică piaţă din sectorul Centru al oraşului Chişinău îi poartă numele.

 

 

Pantelimon Halippa pe fundalul clădirii Sfatului Ţării, timbru al Republicii Moldova (1998)	Bustul lui Pan Halippa ridicat la Alba Iulia, România

Opera

     Basarabia sub împăratul Alexandru I (Chişinău, 1914)
     Basarabia înainte de lipirea ei la Rusia. Studiu istoric (Chişinău, 1914)
     Bogdan Petriceicu Hasdeu (Chişinău, 1938)
     Calvarul românilor basarabeni şi bucovineni. Documente (Bucureşti, 1974)
     Flori de pârloagă (Iaşi, 1921)
     Pilde şi poveţe. Întâia carte moldovenească de cetire (Chişinău , 1908)
     Povestea vieţii mele (Chişinău, 1990)
     Publicistică (Chişinău , 2001)
     Soia. Sfaturi pentru ţărani (Chişinău, 1939)
     Stihuri pentru zilele de astăzi (Chişinău, 1990)
     Testament pentru urmaşi. Mărturii şi documente (Chişinău , 1991)

Bibliografie (surse):

 

1. Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967

2. Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, Calendar Naţional. 2003

3. Istoria md.

4. Cartea«Pantelimon Halippa, neinfricat pentru Basarabia» de Ion Constantin, ed. Biblioteca Bucurestilor, 2009.

5.   Destin Romanesc, nr. 3-4 (67-68), an V, Chisinau, 2010)

Publicitate