CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 1 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

Ziua de 1 august în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

1473: Atestarea documentară a oraşului Zalău.

Matia Corvin, regele Ungariei și Boemiei, a declarat Zalăul pentru prima dată oraș-târg, „oppidum Zilah” (cetatea Zilah), privilegiu care scotea orașul de sub dominația comitatului, ceea ce îi conferea dreptul de comerț liber cu toată țara și îl făcea independent economic într-o eră în care bunul plac al aristocrației și al monarhului erau singurele criterii de împărțire a dreptății și de conducere a statului.

 

 

 

Imagini pentru orasul zalauZalau -Zilah , Vederea Orasului foto

 

Prima mențiune scrisă cu privire la Zalău se află în Gesta Hungarorum, numită și Cronica lui Anonymus (notar al regelui Béla al III-lea al Ungariei) lucrare apărută în jurul anului 1200.

În baza acestei surse, Zalăul va fi existat ca așezare încă din jurul anului 900. După marea invazie mongolă, care a pustiit orașul în 1241, Zalăul a ajuns în 1246 sub administrația episcopatului catolic de Oradea.

Această tutelă s-a menținut până în 1542, când Zalăul a intrat în componența Principatului Transilvania.

   De-a lungul istoriei, localitatea a avut diverse denumiri: Ziloc – în anul 1220, Oppidum Zilah – în 1473, Zila – în 1601, Zilahu şi Zalahu – în secolul al XIX-lea. Zalăul a fost întotdeauna capitală de comitat, iar din anul 1968 a devenit reşedinţa judeţului Sălaj, pentru ca din anul 1979 să devină municipiu

 

 

 

 

 

1664: Trupele Imperiului Otoman sunt  învinse  de armatele austriece conduse de Raimondo Montecuccoli în Bătălia de la Saint Gotthard si se semneaza  Pacea de la  Vasvár .

Aceasta  încheie primul război austro-turc și asigura  pacea între austrieci și otomani până 1683, anul în care otomanii  vor asedia Viena pentru a doua oară.

Pacea de la Vasvár recunoștea controlul otomanilor asupra Transilvaniei și obliga Imperiul Austriac săplăteasca despăgubiri de război Imperiului Otoman.

 

 

 

 

1714: În şedinţa Consiliului Academiei de Ştiinţă din Berlin, constatându-se agrementul Protectorului (regele Prusiei), s-a confirmat primirea lui Dimitrie Cantemir în Academie, devenind astfel primul român cu acest merit şi primul român membru al unui înalt for științific internațional.

Acceptarea cererii lui Dimitrie Cantemir, datată 11 iulie 1714, s-a concretizat prin acordarea Diplomei de membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin cu textul următor:

„Pe vremea când Marte stăpânea mai cu putere decât Palas, o astfel de întâlnire se arăta a fi mai mult o dorinţă decât o speranţă.

Dar iată că faptul şi-a găsit împlinirea acum, că prea luminatul şi prea învăţatul Dimitrie Cantemir, principe al Imperiului Rusesc, Domn ereditar al Moldovei, dând o pildă, pe cât de demnă, pe atât de rară, şi-a închinat numele ilustru cercetărilor ştiinţifice. Iar prin adeziunea sa, Societatea noastră a dobândit o nouă strălucire şi o podoabă neîntrecută.

Ne închinăm cu smerenie în faţa bunei voinţe ce ne-o acordă Principele nouă şi lucrărilor noastre”

 

 

 

 

 

1770: Începe Bătalia de la  Cahul, între armata rusăcondusă de Rumeanţev şi oastea turcească avându-l la comandă pe Halil-Paşa.

A fost cea mai importantă bătălie a războiului ruso-turc din 1768-1774 și una dintre cele mai mari bătălii din secolul al XVIII-lea. A avut loc la doar două săptămâni după victoria rusă de la Larga.

 Comandantul rus Piotr Rumeanțev cu o armata   de 40.000 de soldați  a ales să meargă în ofensivă împotriva forțelor unite ale Imperiului Otoman și Hanatului Crimeii, care constau din 30.000 de infanteriști și 45.000 de cavaleriști.

  Pierderile rusești au fost de 1.000 soldati, în timp ce pierderile de partea otomană s-au ridicat la peste 20.000 de soldați morți și răniți. În urma acestei victorii, rușii au capturat si 130 de tunuri otomane.

  Victoriile de la Larga, urmata de cea de la Cahul, au schimbat situația strategică a conflictului în favoarea Rusiei.

În septembrie 1770, rusii au cucerit Tighina, iar apoi au capitulat cetățile Ismail, Chilia, Cetatea Albă și Ibrail.

După aceasta, operațiunile militare au continuat pe teritoriul Bulgariei. La 21 iulie 1774, Rusia și Poarta Otomană au semnat Pacea de la Kuciuk-Kainargi.

Tratatul conținea 16 prevederi favorabile Moldovei și Țării Românești.

În decembrie 1774, armata rusă s-a  retras, Moldova și Țara Românească rămânând în continuare sub turci.

 

  

 

 

1789: Armatele  ruso-austriece in frunte cu  generalul rus Suvorov, înving  în timpul Razboiului  ruso-austro-turc   din 1787-1792, în bătălia de  lângă Focşani, trupele turceşti.

Imperiul Otoman dorea ca prin acest război să-şi recapete teritoriile care fuseseră anexate la Imperiul Rus ca urmare a Războiului ruso-turc din 1768—1774, inclusiv Crimeea. Războiul s-a finalizat cu victoria ruşilor şi încheierea Păcii de la Iaşi.

  Ruşii au fost conduşi de Alexandr Suvorov, austriecii de Frederic Josias, Prinţ de Saxa-Coburg-Saalfeld, iar otomanii de Marele vizir Koca Yusuf Paşa.

 

 

 

 

 

1860: S-a născut Assan Bazil, inginer şi explorator român, membru al Societăţii geografice române, primul român care a efectuat o călătorie în jurul Pământului, în perioada 1897-1898.

Este de asemenea primul român care a explorat (în 1896) zona Oceanului Arctic.

A fost şi deţinătorul automobilului cu nr. 1 din Bucureşti;  (m. 1918, Montreux/Elveţia).

 

 

 

 

1865: A apărut la Bucureşti, până în 1867 (cu o reapariţie scurtă în 1870), „Tipograful român”, prima gazetă muncitorească din ţară, sub conducerea lui Petre Ispirescu şi G. Walter; (1/13)

 

 

 

 

1867: În sesiunea din august a Societăţii Literare Române, s-a hotărât schimbarea denumirii în Societatea Academică Română şi a fost ales primul ei preşedinte (Ion Heliade Rădulescu, 1867-1870).

 

 

 

 

1874: Se dă în  exploatare calea ferata Iaşi–Ungheni, care făcea  jonctiunea  cailor ferate romane cu cele ruseşti din Basarabia, (construită de antreprenorul român, Grigore Heliad).

 

 

 

 

1883:  S-a născut in localitatea  Cubolta, județul Soroca, gubernia Basarabia, Pan Halippa, poet şi publicist , promotor al unirii Basarabiei cu România.

A fost  președinte al  Sfatului Țării care a votat Unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România si un membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc din Romania, parlamentar în toate legislaturile între anii 1918-1940, ministru în guvernul României Mari în perioada 1927-1931; (d. 30 aprilie 1979).

 

 

 

 

 

 

Pantelimon Halippa, preşedinte a Sfatului Ţării care a votat Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu România la 27 martie 1918

 

A înființat în 1917 Partidul Național Moldovenesc, după care a fost vice președintele și apoi preşedintele Sfatului Ţării care la 27 martie / 9 aprilie 1918 a votat Unirea cu România.

A luat de asemenea parte la adunările de la Cernăuţi şi de la Alba-Iulia, care au proclamat Unirea Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei cu România si a ocupat funcţii de ministru în diferite guverne.

  A fost membru corespondent al Academiei Române din 1918 exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.

În 1908 şi 1912 a colaborat la revista „Viaţa românească”, în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”.

În 1908 a tipărit la Chişinău, cu caractere chirilice, „Pilde şi novele”, prima carte literară din Basarabia, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiţă geografică”.

Revenit la Chişinău în 1913, publică împreună cu Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvînt moldovenesc”, al cărui director a fost. În scrierile sale, Halippa nu a contenit să militeze pentru unirea Basarabiei cu România.

Este întemeietorul Universităţii Populare din Chişinău (1917), Conservatorului Moldovenesc, Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni, Societăţii de Editură şi Librărie “Luceafărul” din Chişinău (1940).

În 1932 a editat şi a condus revista “Viaţa Basarabiei” şi ziarul cotidian omonim.

A fost persecutat politic de regimul comunist şi închis la Sighet.

Pantelimon Halippa a scris peste 280 poezii, articole, schiţe, traduceri, memorii, reuşind să editeze în timpul vieţii doar un singur volum – „Flori de pîrloagă” (1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu.

A scris şi cîteva studii istorice: „Bessarabia do prisoedinenia k Rossii” (1914), „Basarabia sub împăratul Aleksandr I (1812-1825)”, „B. P.Hasdeu” (1939). Postum, i se publică în revista „Patrimoniu” din Chişinău „Povestea vieţii mele” (1990) şi un volum de publicistică (2001).

În colaborare, a mai semnat şi cartea „Testament pentru urmaşi” (1991).

 

 

 

 

 

1891: S-a născut regizorul Grigore Brezeanu,fiul actorului Iancu Brezeanu.

 

 

 

 

 

 

 

 

A realizat filme documentare si primele filme de ficţiune românesti (“Inşiră-te, mărgărite”, “Amor fatal”, “Independenţa României”); (d. 1919)

 

 

1901: Vede lumina tiparului la Paris, primul tratat consacrat istoriei limbii române,“Histoire de la langue roumaine”(volumul I, Les origines), de Ovid Densuşanu, oopera fundamentală în care sunt strânse informații vaste asupra formării și evoluției limbii române.

 

 

 

 

Ovid_Densusianu

 

 

Tot în acest an, Densuşanu este este ales membru corespondent al Academiei Român.

 

 

 

 

 

 

1908: A încetat din viaţă  Ştefan Dimitrie Greceanu, istoric medievist cu preocupări privind genealogiile familiilor boiereşti din Ţara Românească; (n. 19 septembrie 1825).

 

 

 

 1909: Se înfiinţează primacompanie particulară de teatru „Compania Davila” (care a funcţionat până în 1912). Activitatea companiei demonstra necesitatea şi posibilitatea existenţei altor teatre în afara Naţionalului bucureştean.

 

 

 

 

 1912: A intrat în funcţiune, la Bucureşti, aerodromul de la Băneasa şi Şcoala de pilotaj; la data de  5.V.1912 se înfiinţase societatea Liga Naţională Aeriană, din iniţiativa prinţului George Valentin Bibescu, „având drept scop înzestrarea Armatei române cu aeroplane”.

 

 

  1912: S-a născut compozitorul Ion Totan; (m. 1983).

 

 

 

 1913: S-a născut Coca Farago (prenumele la naştere: Ana-Virginia), fiica poetei Elena Farago.

Poetă, prozatoare şi autoare dramatică, actriţă la teatrele din Craiova şi Cernăuţi a fost şi pictor scenograf la Teatrul Naţional din Craiova; (m. 1974).

 

 

 

 

 

 

1915: S-a născut scriitorul Gellu Naum.

 

 

 

 

 

 

Este considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist şi unul dintre ultimii mari reprezentanţi ai acestuia pe plan european:”Castelul orbilor”, „Zenobia”, „Cartea cu Apolodor”.

A murit la data de 29 septembrie 2001.

 

 

 

 

1921: A fost creată Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga.

 

 

 

 

 

 

1928: S-a născut Constantin Maximilian, medic genetician şi antropolog; a organizat, în 1958, primul laborator de genetică medicală din România; a pus bazele geneticii populaţiilor; a înfiinţat primul centru de sfaturi genetice din România; a fost primul profesor de bioetică din învăţământul universitar românesc; a redactat peste 20 de volume de antropologie, bioetică şi genetică umană; membru corespondent al Academiei Române din 1992 (m. 1997). NOTĂ: Unele surse dau naşterea sa  la 2.VIII.1928.

 

 

 

 

 

 

1936: Se deschid Jocurile Olimpice de vara de la Berlin (ultimele din perioada interbelică).

Bazat pe ideea doctorului Carl Diem, a fost introdus ceremonialul ştafetei Flăcării Olimpice, aprinsă în Olympia. Torţa a fost purtată pe teritoriile a şapte ţări (Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Austria si Germania), înainte de a ajunge pe stadionul olimpic din Berlin.

 

 

 

 

Imagini pentru jocuri olimpice berlin 1936 photos

Startul Jocurilor a fost dat de Adolf Hitler.

Au participat 49 de țări, cu 12 mai mult decât la olimpiada din 1932. Cinci țări au participat pentru prima dată: Afghanistan, Bermuda, Bolivia, Costa Rica și Liechtenstein. Germania a avut cea mai numeroasă echipă, însumând 348 de atleți. SUA a dispus și ea de 312 atleți, inlcusiv 18 de culoare.

Vedeta ediţiei a fost atletul american de culoare Jesse Owens care a castigat patru titluri olimpice la 100 m, 200 m, stafeta 4×100 m si saritura in lungime.

Participarea românească la aceste Jocuri Olimpice a fost mai mare decât la ediţiile precedente ale Olimpiadelor.

În 1936, oficialităţile române au sprijinit nu numai deplasarea unei numeroase delegaţii sportive, ci şi a unor grupuri de elevi, studenţi, dansatori, corişti, totalizând peste 100 de persoane.

Atleţii români deşi se pregătiseră câteva luni, au înregistrat rezultate modeste.

 

 

Călărie – Concurentul român Henri Rang, pe calul Delfi

 

Henri Rang a cucerit prima medalie olimpica de argint din istoria sportului românesc, la călărie – obstacole individual.

Probele de călărie, dominate de concurenţii germani, au adus în final prima medalie olimpică pentru delegaţia românească.

În proba individuală a Marelui Premiu al naţiunilor a fost nevoie de o întrecere de baraj pentru desemnarea campionului.

După ce concurenţii aflaţi la egalitate – germanul Kurt Hasse şi românul Henri Rang – au parcurs un nou traseu, Rang s-a clasat pe locul al doilea, obţinând medalia de argint.

Germania a câștigat cele mai multe medalii, 89 la număr.

 

 

 

Locul Țara Aur Argint Bronz Total
1  Germania 33 26 30 89
2  SUA 24 20 12 56
3  Ungaria 10 1 5 16
4  Italia 8 9 5 22

 

In clasamentul pe medalii Romania a ocupat  locul 29.

Planul lui Hitler de a promova Germania pe plan mondial a funcționat. The New York Times scria că JO au readus germanii printre marile națiuni și chiar i-au făcut mai umani…

Lumea şi-a fosrmat falsa impresie că acest interludiu pacifist avea să dureze, însă în spatele aparențelor Hitler își elabora grandilocventul său  plan de exapansiune.

 

 

 

1941: Trupele germane  execută la Chişinau, peste o mie de evrei şi comunişti.

 

 

 

 

 

1943: A încetat din viaţă  la Viena, arhitectul Horia Creangă (nepotul lui Ion Creangă, n. 20 iulie 1892).

 

 

 

 

 

 

 

 

Promotor al arhitecturii moderne în România, a construit mai multe edificii (peste 70 ) administrive, social-culturale, industriale, dar și clădiri de locuințe (cea mai cunoscută fiind blocul ARO).

Alte construcții realizate după planurile sale:  Grupul Școlar Mihai Bravu, Blocul Burileanu-Malaxa,  hotelul ARO din Braşov, teatrul Giuleşti din Bucureşti, precum şi clădirile Fabricii de locomotive “Malaxa”.

 

 

 

 

1943: Aviaţia americană atacă cu 177  bombardiere decolate de la Benghazi, din Libia, zona petrolifera de pe Valea Prahovei.

 

Operaţiunea „Tidal Wave” (Valul nimicitor), de la 1 august 1943, avea drept scop să distrugă nouă rafinării din  jurul oraşului Ploieşti.

 

 

 

 

 

Imagini pentru aviatia americana atacă rafinariile din ploiesti

 

 

 

 

Avioanele americane au bombardat zăcămintele de petrol de lângă Ploieşti şi Câmpina, producand mari pierderi umane şi materiale României.

Cu toate acestea,in ciuda unei pregări îndelungate, „Valul nimicitor” a fost totusi un eşec: la Ploieşti nu s-a înregistrat „niciun fel de micşorare a capacităţii globale de producţie”, dar aviaţia americană a pierdut într-o singură zi 53 de avioane şi 660 de militari ( 310 au fost ucişi, iar restul au căzut prizonieri).

Cât priveşte pagubele materiale produse de bombardament, informaţiile diferă, evident, în funcţie de surse. Estimările americane au indicat, astfel, distrugerea a 40% din capacitatea de producţie a rafinăriilor. Adevărul e însă că majoritatea lor a rămas neatinsă, iar cele lovite într-adevăr  si-au revenit în numai câteva săptămâni.

Conform evaluării efectuate în septembrie 1943 de către Ennemy Oil Committee asupra rezultatelor bombardamentelor de la Ploieşti din 1 august 1943: „nu a fost înregistrată nicio micşorare a capacităţii globale de producţie”, multe dintre rafinarii operând, înaintea atacului, sub capacitatea maximă.

 

 

 

 

1945: S-a născut Tudor Gheorghe, solist vocal, instrumentist, compozitor, actor la Teatrul Naţional din Craiova (Podari, jud. Dolj).

 

 

 

 

 

 

 

1947: S-a născut  actriţa de teatru şi film Adina Popescu.

 

 

 

Adina Popescu - poza 1

 

A debutat în 1972 în filmul lui Virgil Calotescu : “ Dragostea incepe vineri “ alături de doi monstri sacri ai cinematografiei (Toma Caragiu si Margareta Pogonat) pe scenariului lui Francisc Munteanu.  In 1998, actrita Adina Popescu a terminat filmarile la ” Ultima gară”, o coproductie româno-italo-germană, un film regizat de Bogdan Dumitrescu, care l-a avut in rolul principal pe Sergio Rubinni, un actor “ la modă”.

Partea română a fost reprezentata pe generic de nume mari precum: Dorel Visan si Gheorghe Visu, iar muzica a folst semnata de maestrul Adrian Enescu, sotul actritei. Continua sa joace si in prezent in filme de televiziune si in teatru.

 

 

 1948: S-a născut la Vălenii de Munte, jud.Prahova, actriţa Emilia Dobrin.

 

 

 

 

 

 

A absolvit „Institutul de Arta Teatralală şi Cinematografică ‘I.L. Caragiale'” (I.A.T.C.) în 1971. Între 1971 și 1977 a fost actriță la „Teatrul Municipal” din Ploiești, iar din 1978 la „Teatrul Nottara” din București.

De cativa ani este angajata la Teatrul „ACT”. A intruchipat peste 40 de personaje in spectacole, lucrând cu regizori renumiti precum Dan Nasta, Sanda Manu, Ion Cojar, Ion Lucian, Alexandru Tatos, Dan Micu, Mihai Berechet, Alexandru Dabija, Mihai Măniuțiu, Gelu Colceag, Alice Barb, Radu Afrim, Sorin Militaru, Radu Dragomirescu…

A fost casatorita cu actorul Ion Besoiu. Actualmente este soția regizorului Alexandru Dabija.

 

 

 

 

 

 

1948: S-a născut Titus Vîjeu, poet, publicist, traducător şi realizator de emisiuni radiofonice.

 

 

 

 

 

 

Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” secţia Teatrologie-Filmologie (promoţia 1971).

Din 1972 lucrează la Radiodifuziunea Română

În 2014, a publicat volumul ”Cinema, cinema, cinema” . În 2016, publică ”Mircea Daneliuc. Monsieur l’auteur sau lupul singuratic al filmului românesc”, iar în 2017, publică ”Florin Mihăilescu. Imaginea imaginii de film”, pentru care primește Premiul George Littera” din partea Asociației criticilor de film din cadrul UCIN în 2018.

 

 

 

 

 

1949 : S-a născut  (Drăgăşani, Jud. Valcea), Mugur Constantin Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, fost prim-ministru al României (1999-2000), membru al Academiei Române .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1952: S-a născut  la Târgu Jiu, Horaţiu Mălaele, actor la Teatrul Nottara din Bucureşti (“Puricele”, “Unde-i revolverul?”, “Fierarii”,“Unchiul Vanea”).

 

 

 

 

 

Imagini pentru Horatiu Malaele,photos

 

 

A jucat în numeroase filme (“Divorţ din dragoste”, “Aceasta lehamite”, “Timpul liber”).

 

 

 

 

 

 

1961: În RSS Moldovenească, aflată sub ocupaţia URSS, sunt desemnaţi  membrii titulari şi membrii corespondenţi, care la prima Adunare Generala din 2 august al aceluiaşi an, vor fonda Academia de Ştiinte din Moldova sovietică.

 

 

 

 

 

1975: Se semnează la Helsinki, Actul  final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, de catre înalţii Reprezentanţi ai 35 state europene, incluzând România, (aproape toate statele europene, cu excepţia Albaniei şi An­do­rrei), plus SUA şi Canada.

La fi­nal, s-au adoptat 10 principii ge­ne­rale: respectarea suveranităţii, nerecurgerea la forţă, inviolabilitatea frontierelor, integritatea te­ri­torială, reglementarea paşnică a disputelor, neintervenţia în afacerile interne, respectarea drepturilor omului, autodeterminarea po­poarelor, cooperarea statelor şi su­punerea legilor internaţionale.

Du­pă doi ani, la Belgrad, CSCE şi-a continuat dezbaterile. S-a bă­tut însă pasul pe loc, deoarece fiecare alianţă şi-a susţinut interesele. În timp ce statele comuniste in­sistau pe aspecte politice şi economice, occidentalii au pistonat pe problema drepturilor omului.

Statele semnatare s-au declarat  hotărîte  să se abţină în relaţiile lor reciproce, ca şi în general în relaţiile lor internaţionale, de la folosirea forţei şi ameninţarea cu forţa împotriva integrităţii teritoriale sau a independenţei politice a oricărui stat, sau în orice alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite şi cu Declaraţia privind principiile care guvernează relaţiile între statele participante.

În prezent CSCE se numeşte Organizaţia pentru Cooperare şi Securitate în Europa – OSCE).

 

 

 

  

1977: S-a declanşat greva generală a minerilor din Valea Jiului. Cca.35.000 de mineri au blocat exploatările şi au cerut să discute numai cu Nicolae Ceauşescu (1 – 3 august).

Grevistii au revendicat îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă. Această grevă este considerată cea mai mare acţiune revendicativă organizată de muncitori în timpul regimului comunist din România.

 

 

 

 

 

1990: România preia, conform principiului rotaţiei, preşedinţia Consiliului de Securitate al ONU.

Hotărârile luate de acest organism al ONU in cursul lunii august s-au dovedit a fi esentiale pentru rezolvarea situatiei create de invadarea de catre Irak a Kuweitului.

 

 

 

 

 

 

2005: În Piaţa Revoluţiei din Bucureşti, a avut loc inaugurarea ansamblului monumental „Memorialul Renaşterii”, realizat de sculptorul Alexandru Ghilduş şi închinat Revoluţiei române.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Monumentul a născut polemici aprinse  pe marginea construcției, amplasării sau a aspectului sau, primind mai multe porecle de la  locuitorii Bucureștiului sau de la mass-media.

Dintre aceste porecle pot fi amintite: „Țeapa” din Piața Revoluției, Cartoful pe Băț , Țepușă cu cartof, „Vector cu coroniță”, “cartof tras în țeapă”, „ghildușa piramidă”, „circumcizia ratată”, „monumentul cu penetrare”, „un creier pe băț”, „măslina-n scobitoare”, „nuca-n țeapă”,   “cartoful revoluției”, “țeapa de 56 de miliarde”, “kitsch cu patalama”etc.

 

 

 

 

 

 

 

2008: Are loc o  eclipsă totală de Soare, vizibilă în România ca eclipsă parţială.

 

 

 

 

2008: Şi-a încetat activitatea Serviciul BBC în limba română. „Radio Londra” a transmis prima sa emisiune în limba română la 15 septembrie 1939 (la două săptămâni după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial), tot atunci fiind creată şi Redacţia  in limba  română.

Anul 1989 a făcut posibil ca BBC World Service să deschidă birouri la Bucureşti şi Chişinău
 

Tot atunci  a încetat să emită în România, Radio Europa Liberă, care  şi -a continuat transmisia în Republica Moldova şi regiunea Transnistria.

Înfiinţate la doar câţiva ani de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial (1949), Radio Europa Liberă (REL) şi Radio Libertatea (RL) au fost concepute de George F. Kennan (Departamentul de Stat al SUA) şi Frank G. Wisner (Biroul pentru Coordonarea Politicii, devenită apoi CIA), cu scopul de a pune energia şi aptitudinile emigranţilor est-europeni şi ruşi în slujba politicii externe americane. REL a început să emită în 1950 spre Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia şi România.

 

 

 

 

 

 

 2014: A murit dupa o indelungata suferinta, in urma unui cancer osos, celebrul cascador roman de origine secuiasca, Szabolcs Cseh (SZABI CSEH) ; ( (n. 11 decembrie 1942, la Miercurea Ciuc)

  De la debutul său, SZABI CSEH, cunoscut si ca Sobi, a colaborat la realizarea a peste 150 de filme artistice de lungmetraj sau TV, dintre care 25 de producții străine și coproducții (Germania, Franța, SUA etc), realizând concepția și regia secvențelor de acțiune-lupte, conceperea și/sau execuția cascadelor, coordonarea cascadorilor, interpretarea unor roluri memorabile de film.

 În anul 1985, revista vest-germană “Bunte Illustrierte” l-a desemnat cel mai bun cascador din Europa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Din anul 2005, lărgindu-și sfera preocupărilor, Szabi Cseh derulează programul social GLADIATOR pentru copii săraci, destinat prevenirii și combaterii delicventei juvenile, iar din 2008 a derulat un  program-metodă pentru copii cu handicap psihic și fizic sever.

Ambele programe  erau  bazate pe metodologii originale create de el, care au dat  rezultate impresionante.

 

 

 

 

 

2016: A încetat din viaţă astăzi  la ora 13.45, la Spitalul din Morges, în Elveţia, Majestatea Sa Regina Ana a României.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La căpătâiul Reginei au stat, până în ultima clipă, Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu, Principesa Elena, Principesa Sofia şi Principesa Maria.

Majestatea Sa Regele Mihai a venit la spital, alături de Regină, în fiecare zi din ultima săptămână.

Cu o zi înainte, Regina Ana a primit ultimele sacramente de la părintele titular al Parohiei Catolice din oraşul Morges.

 La dorinţa Majestăţii Sale Regelui Mihai I, funeraliile Reginei Ana vor respecta tradiţia înaintaşelor Majestăţii Sale.

Conform cu tradiţia funeraliilor regale din ţara noastră, corpul neînsufleţit al Reginei Ana va fi depus pentru o zi în Holul de Onoare al Castelului Peleş, iar apoi pentru o zi în Sala Tronului, la Palatul Regal din Calea Victoriei.

Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeş, în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală in ziua de 13 august.

Principesa Ana de Bourbon-Parma s-a născut la 18 septembrie 1923, la Paris.

Este fiica Principelui René de Bourbon-Parma şi a Principesei Margareta a Danemarcei. Principesa Ana a copilărit în Franţa.

Începând cu anul 1939, după izbucnirea războiului, şi-a urmat familia în Spania şi în Statele Unite ale Americii, unde a urmat o şcoală de artă, la New York.

În paralel, pentru a-şi putea câştiga existenţa, a lucrat ca vânzătoare la magazinul universal Macy’s.

În 1943, Principesa Ana s-a înrolat ca voluntar în armata franceză. A fost, împreună cu regimentul ei, în Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg şi Germania, până la sfârşitul ostilităţilor.

A primit înalta distincţie “Crucea de Război” a Franţei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Regele şi Regina s-au cunoscut pentru prima dată în Londra în 1947, cu ocazia căsătoriei principesei Elizabeth a II-a a Marii Britanii cu principele Philip, duce de Edinburgh.

Regele Mihai I i-a cerut mâna principesei Ana de Bourbon-Parma la numai o săptămână de la prima lor întâlnire.

S-au căsătorit la 10 iunie 1948 la Atena, în Grecia, la scurt timp dupa ce guvernantii comunisti l-au fortat pe rege să abdice şi să se exileze.

 

 

 

 

 

2017: A murit Ana-Maria Avram, o compozitoare, pianistă, dirijoare și muzicolog care reprezintă, alături de Iancu Dumitrescu, curentul hiperspectral în muzica actuală.

Împreună au iniţiat şi realizat importante festivaluri internaţionale dedicate muzicii electronice şi muzicii spectrale, în România şi în Europa; (n. 1961).

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/01/o-istorie-a-zilei-de-1-august-video-4/

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

  10. istoriculzilei.blogspot.ro

 

 

01/08/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Ce se întâmplă cu România? Marius Oprea despre dezastrul de după crima de la Caracal

 

 

Imagini pentru romania în deriva photos

 

 

„Pe 29 ianuarie 2018, Viorica Dăncilă a renunțat la serviciile SPP, anunțînd acest lucru fără să comenteze” – notează istoricul Marius Oprea pe contul său Facebook. 

„A comentat în schimb Codrin Ștefănescu, care a spus că demnitarii sînt monitorizați și se strînge o bază de date cu ei, de către generalul Pahonțu, șeful Serviciului de Protecție și Pază.

Se pare că Dragnea aflase că acesta, pe care îl calificase public drept ”un personaj veninos”, i-a transmis vicepremierului Paul Stănescu, printr-un intermediar, că el, șeful partidului, va fi „executat, undeva prin martie”, iar Stănescu va fi „protejat” şi va ajunge în locul lui Dragnea preşedinte al PSD.

Ei bine, n-a fost martie, a fost mai, dar lucurile așa au stat. 

Pe 30 mai 2018, analizînd rapoartele de activitate ale Serviciului Român de Informații din anii 2005 – 2016, Claudiu Manda a declarat că numărul total al mandatelor de ascultare puse în aplicare de SRI în cei unsprezece ani menționați este de „peste 311.000” și însumează cam 6 milioane de români.

Mai tîrziu, s-a aflat și pentru ce: datele de la Ministerul Justiției privind condamnările pe siguranță națională din 2009 și până în 2016 arată că numărul lor în această perioadă a fost de 32.

Numărul mandatelor de ascultate ale SRI a fost mai mare de 36 de ori decît cele ale FBI în Statele Unite, în aceeași perioadă.

În rest, în fiecare zi la televizor, la știrile dimineții vedem cîte un incendiu de peste noapte, care arde mocnit.

Bineînțeles, și multe accidente, sau bancomate scoase din zid prin explozia unor butelii cu gaz.
Pe 18 aprile 2019, un pod s-a prăbușit în Gorj, rănindu-i grav pe cei șase muncitori, care au căzut cu tot cu el de la patru metri.

Pe 29 mai, s-a prăbușit și un un viaduct din Austostrada Sebeș-Turda, la doar câteva ore după ce a fost montat.

Deși zeci de muncitori lucrau la autostradă chiar sub pod, o singură persoană a suferit leziuni ușoare.
Pe 14 iunie, un incendiu a izbucnit la locomotiva electrică a trenului Interregio Bucureşti – Timişoara, în gara din oraşul Recaş, judeţul Timiş.

Două sute de persoane au fost evacuate din garnitură, iar alimentarea liniei de înaltă tensiune a fost întreruptă.

Acum, în iulie, o fată răpită dă un telefon la 112, descriind cu lux de amănunte unde se află sechestrată de răpitorul ei.

Serviciul de Telecomunicații Speciale dă o locație greșită, procurorul amînă intervenția Poliției ”pînă la 6 dimineața”, invocînd Codul de Procedură Penală.

După 19 ore de la telefonul adolescentei, forțele de ordine mai găsesc din aceasta 21 de dinți, câteva bijuterii și un pumn de oase calcinate.

E clar, România se prăbușește, fără să fie nevoie de niciun război.

Eu plec în munți.”

Marius OPREA

 

 

 

 

 

 

Marius Oprea (n. 22 mai 1964, Târgovişte) este un istoric, poet şi eseist român. A studiat istoria la Universitatea din Bucureşti şi este  autorul unei teze de doctorat cu tema Rolul şi evoluţia Securităţii (1948-1964).

În prezent este preşedintele Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului (CICC).

A debutat ca poet în volumul Pauza de respiraţie, alături de Simona Popescu, Caius Dobrescu şi Andrei Bodiu şi este membru al Uniunii Scriitorilor din România. 

Trăieşte cu familia sa în Braşov.

01/08/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

1 august 1883: S-a născut Pantelimon Halippa, neînfricatul luptător pentru cauza unirii Basarabiei cu patria mamă – România

Poza 2, Pantelimon Halippa, preşedinte a Sfatului Ţării, Republica Democratica MoldoveneascăPoza 3, Actul Unirii Republicii Democratice Moldoveneşti cu România la 27 martie 1918, semnat şi de Vice-Preşedintele Sfatului Ţării - Pan Halippa

Pantelimon Halippa         Actul Unirii

 

 

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n.1 august 1883 , în localitatea  Cubolta,  judeţul  Soroca, în Basarabia ţaristă), a fost  unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru Unirea cu România.

A condus în calitate de președinte Sfatul Ţării din Republica Democrată Moldovenească, atunci când pe 27 martie  1918 s-a votat  în favoarea Unirii cu România a ţinutului dintre Prut şi Nistru cotropit de Rusia şi  botezat de aceasta Basarabia.

A ocupat funcții importante în diferite guverne ale României Mari.

 

Pantelimon Halippa: LUPTATOR NEÎNFRICAT PENTRU BASARABIA

Patriotul roman basarbean Pantelimon Halippa urmat şcoala primară în satul natal, la Cubolta, apoi cursurile Şcolii Spirituale din Edineţ şi ale Seminarului Teologic din Chişinău.

După ce a absolvit seminarul în 1904, s-a înscris la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Dorpat (azi Tartu, Estonia).  De aici a fost exmatriculat un an mai târziu, pentru implicarea în mişcarea naţionalistă.

Revenit la Chişinău, s-a apropiat de tinerii intelectuali români, colaborând la „revista Basarabia”, prima publicaţie română a epocii, în paginile căreia a tipărit imnul „Deşteaptă-te, române”, fapt pentru care a fost arestat de autorităţile ţariste în 1906 şi depus la o închisoare de lângă Moscova.

  După eliberare, Halippa s-a refugiat la Iaşi, în România, şi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie, a cărei cursuri le-a urmat între 1908 şi 1912.

În această perioadă a colaborat la revista „Viaţa românească”, în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”.

În 1908 a tipărit la Chişinău, cu caractere chirilice, „Pilde şi novele”, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiţă geografică”.

Revenit la Chişinău în 1913, editează împreună cu Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvânt moldovenesc”, al cărui director a fost.

În scrierile sale, Halippa nu a contenit să militeze pentru unirea Basarbiei  cu România.

Activitatea sa politică s-a intensificat iar în 1917 a înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc.

Anul 1918 l-a găsit pe Halippa în fruntea curentului pro-unire, drept pentru care a fost ales vicepreşedinte, apoi preşedinte al Sfatului Ţării, care a votat  la 27 martie 1918 Unirea Basarbiei cu România.

A luat de asemenea parte la adunările de la Cernăuţi şi de la Alba-Iulia, care au proclamat Unirea Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei, cu Ţara Mamă, România.

După 1918 a deţinut mai multe funcţii: ministru, secretar de stat pentru  Basarabia (1919-1920), ministru al Lucrărilor Publice (1927), ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (1930), ministru ad-interim la Ministerele Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale (1930), ministru secretar de stat (1928-1930, 1932, 1932-1933), senator şi deputat în Parlament (1918-1934), urmărind neîncetat propăşirea culturală a Basarabiei.

Este întemeietorul Universităţii Populare din Chişinău (1917), Conservatorului Moldovenesc, Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni, Societăţii de Editură şi Librărie “Luceafărul” din Chişinău (1940).

În 1932 a editat şi a condus revista “Viaţa Basarabiei” şi  cotidianul omonim.

A scris aproape 300 de  poezii, articole, schiţe, traduceri, memorii, reuşind să editeze în timpul vieţii doar un singur volum, „Flori de pârloagă”(1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu.

A scris şi câteva studii istorice: „Bessarabia do prisoedineniâ k Rossii (1914), Basarabia inainte de sub dominatia Rusă (1812-1825), B. P. Hasdeu” (1939).

Postum i s-a  publicat în revista „Patrimoniu” din Chişinău , „Povestea vieţii mele” (1990) şi un volum de publicistică (2001).

În colaborare, a mai semnat şi cartea „Testament pentru urmaşi” (publicata in 1991). Membru corespondent al Academiei Române (1918). 

A protestat energic, prin memorii trimise Corpurilor Legiuitoare, impotriva notelor ultimative din 26 si 27 iunie 1940, transmise de guvernul sovietic, prin care Romania este nevoita sa cedeze Basarabia si nordul Bucovinei («Drama Basarabiei in iunie 1940.

 

In martie 1944, Pantelimon Halippa  a incercat sa realizeze o ampla actiune prin trimiterea in strainatate a unor personalitati politice si culturale basarabene – Ion Pelivan, dr. Petre Cazacu, Stefan Ciobanu, Vladimir Cristi, Anton Crihan, Gheorghe Nastase, Alexandru Boldur, Vasile Harea s.a. – care sa militeze «pentru păstrarea nezdruncinată a unirii Basarabiei cu Patria-mamă».

Acţiunea proiectată nu a reusit din cauza precipitarii evenimentelor, dupa intrarea trupelor sovietice in tara.

In noaptea de 5 spre 6 mai 1950, a fost arestat ţi aruncat fără a fi judecat, în inchisoarea de la Sighetu Marmaţiei, dupa care, la 26 martie 1952, a fost  predat organelor sovietice, dus la Chişinău, judecat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică în Siberia.

 A solicitat o audienţă la … Petru Groza, pe care l-a intrebat de ce a fost predat Uniunii Sovietice.

Acesta i-a raspuns ca n-ar fi stiut nimic de acest lucru, pe care l-a pus pe seama «jidancei Ana Pauker» şi a lui «Georgescu-Talharescu» (Teohari).

La obiectia lui Halippa, ca Ana Pauker şi Georgescu i-au fost totuşi miniştri, iar el, Petru Groza,  ca şef al Guvernului trebuia să ştie ce fac miniştrii săi, Groza i-a răspuns că, pe vremea aceea, guverna Moscova,  nu el.

După ce a stat aproape 4 ani in 11 lagăre din URSS,în decembrie 1955, a revenit in ţară, dar in loc sa fie lăsat să meargă acasa, a fost dus la închisoarea Gherla, unde a stat pana în 1957 («Anii de inchisoare: Sighetul, Siberia, Gherla si, din nou, acasa»).

În octombrie 1965, Pan Halippa şi-a redobândit cu concursul Institutului de Istorie si Studii Social-Politice de pe lânga Comitetul Central al PCR, locuinţa de pe strada Al.Donici nr.32 din Bucureşti, care îi fusese confiscată de comunişti.

«Sa nu-şi inchipuie nimeni că din dragoste m-au readus in casa mea. Au facut-o din interes.

Un înalt personagiu de la Consiliul de Stat a adus intr-o zi in discutie cu patriarhul Iustinian problema romanilor din Basarabia.

Si atunci si-au adus aminte de mine, ca unul care am trait direct evenimentele istorice importante şi care cunosc multe aspecte poate total ignorate de alţii…».

Pan Halippa era în permanenţă la curent cu apariţiile periodice şi editoriale din URSS.

Mai mult, marele patriot român aprecia că:

«ruşii incearcă să falsifice istoria în modul cel mai grosolan.

Realitatea este cu totul alta. Nu moldovenii sau valahii – cum spun ei – sunt slavi romanizati, ci slavii au ocupat Basarabia si prin toate mijloacele de care dispun staruie sa rusifice elementul baştinaş daco-roman ce formeaza majoritatea populaţiei din aceasta provincie. Acesta este adevarul etnic şi istoric!».

Marele patriot român Pantelimon Halippa a părăsit această lume la venerabila vârstă de 95 de ani, în data de 30 aprilie 1979, la Bucureşti.

 Cu patru ani înainte de a muri, în ziua de 8 martie 1975, el îi spunea unui prieten:

«Dragă … eu ma duc, mă prăpădesc, ca un cântec bătrânesc. Aşa cum glăsuiau şi străbunii şi te-aş ruga… pe cine întâlneşti din fraţii noştri din Basarabia, spune-le sa vină să mă vadă, căci o să-mi facă plăcere.

Căci eu voi pleca dintre cei vii, aceasta e legea firii, nu te poţi opune ei, dar mă chinuie faptul că n-o să mai prind ziua cea mare de a revedea Basarabia readusă la sânul scumpei noastre Patrii, România.

Gândurile mele se furişează, fraţilor nostri de peste Prut să nu uite că pravoslavnicii rusi au purtat sâmbetele şi neamului nostru şi că, dacă intorci reverul medaliei acestora, pe rever scrie «Sovietia» care, în fond, nu e altceva decât continuarea politicii pravoslavnicilor.

Vreau să le spun fraţilor de peste Prut sa nu-şi uite neamul  din care facem parte, căci numai aşa vor fi vrednici urmaşi ai unui Ştefan cel Mare».

Pe 23 august 2010, preşedintele interimar al Republicii Moldova şi preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, i-a conferit post-mortem lui Pantelimon Halippaalături de un grup de luptători împotriva regimului totalitar comunist sovietic de ocupaţie din Basarabiaînalta distincţie „Ordinul Republicii”.

O stradă şi o mică piaţă din sectorul Centru al oraşului Chişinău îi poartă numele.

 

 

Poza 4, Pantelimon Halippa pe fundalul clădirii Sfatului Ţării, timbru al Republicii Moldova (1998) Poza 5, Bustul lui Pan Halippa ridicat la Alba Iulia, România

 Pantelimon Halippa pe fundalul clădirii Sfatului Ţării, timbru al Republicii Moldova (1998)

  Bustul lui Pan Halippa ridicat la Alba Iulia, România

 

Opera

     Basarabia sub împăratul Alexandru I (Chişinău, 1914)
     Basarabia înainte de lipirea ei la Rusia. Studiu istoric (Chişinău, 1914)
     Bogdan Petriceicu Hasdeu (Chişinău, 1938)
     Calvarul românilor basarabeni şi bucovineni. Documente (Bucureşti, 1974)
     Flori de pârloagă (Iaşi, 1921)
     Pilde şi poveţe. Întâia carte moldovenească de cetire (Chişinău , 1908)
     Povestea vieţii mele (Chişinău, 1990)
     Publicistică (Chişinău , 2001)
     Soia. Sfaturi pentru ţărani (Chişinău, 1939)
     Stihuri pentru zilele de astăzi (Chişinău, 1990)
     Testament pentru urmaşi. Mărturii şi documente (Chişinău , 1991)

Bibliografie (surse):

 

  1. Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967

  2. Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, Calendar Naţional. 2003

  3. Istoria md.

  4. Cartea«Pantelimon Halippa, neinfricat pentru Basarabia» de Ion Constantin, ed. Biblioteca Bucurestilor, 2009.

  5.   Destin Romanesc, nr. 3-4 (67-68), an V, Chisinau, 2010)

01/08/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: