CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 28 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 Ziua de 28 iulie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

1468: A fost încheiat un  Tratat  moldo-polon, care a confirmat vechile raporturi politice dintre Moldova şi Polonia.

Cazimir al IV-lea, regele Poloniei, se obliga să nu ocrotească în ţara sa nici un pretendent la scaunul Moldovei.

 

 

 

 

1848 (28 iulie/ 9 august): Are loc o nouă adunare populară pe „Câmpia Libertăţii” (Filaret) din Bucureşti, unde se alege o Locotenenţă domnească formată din trei membri (liberalii moderaţi Nicolae Golescu, Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell), care acceptă să modifice Constituţia în sensul dorit de sultan.

A doua zi Locotenenţa este recunoscută de comisarul Porţii Otomane drept guvern legitim al Ţării Româneşti.

 

 

 

 

 

 

1854: S-a născut savantul roman dr.Victor Babeş, unul dintre fondatorii microbiologiei moderne; (m. 1926).

 

 

 

 

1868: Între 28 şi 30 iulie trupa Pascaly, insotita de Mihai Eminescu, a prezentat o serie de spectacole în Timișoara.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1892: S-a născut in localitatea Gaesti, economistul Victor Bădulescu, participant  ca delegat al României la negocierile financiare şi comerciale din cadrul Societăţii Naţiunilor, la tratativele şi aranjamentele privind despăgubirile de război.

A studiat la Şcoala de Ştiinţe Politice din Paris unde, pe lângă drept, urmează şi cursuri care îl vor îndrepta către domeniul economiei: doctrine economice şi politice, finanţe, geografie economică, statistică, contabilitate publică.

Astfel, în 1914 obţine diploma de licenţă la Secţia financiară cu o teză despre chestiunea agrară din România.

În 1915 se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Paris, pe care o absolvă anul următor. Parcursul său academic este întrerupt de izbucnirea războiului. Reîntors în ţară, merge la Şcoala de ofiţeri de rezervă de artilerie şi geniu, unde devine şef de promoţie.

Din august 1916 ia parte la război, iar după terminarea acestuia este trecut în rezervă cu gradul de căpitan.

După terminarea războiului îşi continuă studiile la universitatea pariziană pentru a obţine doctoratul.

 

A fost desemnat ca membru permanent al Consiliului Economic al Micii Antante, susţinându-l cu expertiza sa pe Nicolae Titulescu. La propunerea acestuia a fost desemnat membru permanent în Consiliul Economic al Micii Antante şi apoi a Înţelegerii Balcanice.

Datorită meritelor deosebite a fost cooptat ca în consiliul economic al Societăţii Naţiunilor, cu un mandat de patru ani. 

Era membru corespondent al Academiei Române din 1945, dar după terminarea războiului mondial, prestigiosul titlu avea să-i fie retras odată cu instalarea regimului comunist şi începutul prigoanei contra elitei româneşti.

Viaţa sa a luat o întorsătură dramatică dupa ce a fost inchis la Sighetu-Marmaţiei din considerente politice si a murit în închisoare la 10 decembrie 1953.

A fost repus în drepturi ca membru corespondent al Academiei Române abia  în 1990, dupa inlaturarea regimului comunist.

 

 

 

 

 

 

1896: S-a născut Eugen Filotti, publicist şi traducător, diplomat aflat in misiune la  toate şedinţele Societăţii Naţiunilor (Liga Naţiunilor) între anii 1928 şi 1935.

A fost membru în delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris, din 1946, alături de Lucreţiu Pătrăşcanu şi Mihail Ralea; (m. 1975).

NOTĂ: Unele surse menţionează  data naşterii şi in stilul vechi – 17 iulie 1896, iar altele doar data de 15 iulie 1896.

 

 

 

 

 

 

1906: Din iniţiativa privată a prof. dr.Nicolae Minovici, a aparut  prima „Salvare” din Bucureşti (Societatea de Salvare din Bucureşti).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prima ambulanţă, o trăsura cu cai, a circulat pe străzile Bucureştiului în 28 iulie 1906, cu un echipaj format din sergenţi de oraş, medicii interni şi sanitarii, fiind instruiţi chiar de dr. Nicolae Minovici, cel care întemeiase în acelaşi an Societatea de Salvare. 

A fost prima Societate de Ambulanţă din Balcani si  a fost înfiinţată de prof. Dr. Nicolae Minovici  pe modelul primei staţii de salvare care funcţiona deja la Viena.

 

 

 

 

 

Imagini pentru prof. Mina Minovici photos

 

 

Foto: prof. Mina Minovici  n.30 aprilie 1858 la Braila- d.25 aprilie 1933, Bucuresti). Familia sa era  originara  in Macedonia sarbeasca.

 

 

Serviciul de Salvare a fost funcţionat sub deviza „Totdeauna tuturor, gata pentru ajutor„şi a fost condus timp de 35 de ani de prof.dr. Nicolae Minovici personal, care a întreţinut Societatea din veniturile proprii sau cu ajutorul contribuţiei unor oameni generoşi.

A fost cea mai importantă opera socială a profesorului Minovici, cel care se ocupase şi de lichidarea în mod ştiinţific a cerşetoriei şi vagabondajului, înfiinţase primele cămine pentru adăpostirea femeilor-mame necăsătorite, fondase primele azile de noapte şi iniţiase constructia de vespasiene subterane şi a a primelor  fântâni publice pe străzi.

 

 

 

 

 

 

1912: S-a născut  Elisabeta Rizea, unul din simbolurile rezistenţei anticomuniste din Romania ; (m. 6 octombrie 2003).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1913: La 28 iulie 1913, stil vechi (10 august 1913, stil nou) se încheie Tratatul de pace de la București dintre România, Serbia, Grecia, Bulgaria și Turcia, tratat care pune capăt celui de-Al Doilea Război Balcanic.

Războiul a început la 16/29 iunie 1913, in momentul in care Bulgaria și-a atacat aliații, Serbia și Grecia, datorita unor neîntelegeri legate de împărțirea Macedoniei otomane.

După ce armatele sarbești și grecești extenuate de lupte se retrageau, în război au intrat România și Turcia care, practic fără mari lupte, au înaintat din două direcții opuse spre capitala Sofia. Evenimentele au impus Bulgariei să se așeze la masa de negocieri.

 

 

 

 

 

 

 

 

Semnarea tratatului încununează Conferinţa de pace de la Bucureşti care își începuse lucrările la 17 iulie 1913.

Titu Maiorescu propusese beligeranţilor un armistiţiu de 5 zile, răgazul necesar pentru a negocia. Delegaţii aprobă armistiţiul începînd din 18 iulie.

 Negocierile au continuat pană la 28 iulie/10 august, cand şefii delegaţilor statelor balcanice au semnat tratatul.

La ora 10,00 s-au auzit 21 salve de tun, iar ceremonia a avut  loc în clădirea ministerului de externe român din București, la palatul Sturdza.

 

 

Imagini pentru palatul sturdza bucuresti

 

Foto: Palatul Sturdza, sediul Ministerului de externe al României, București, 1913

 

 

 

 

Ulterior, la Mitropolie a avut  loc un serviciu divin oficiat de mitropolit, la care au participat membrii delegaţiilor străine. La sfîrşitul ceremoniei a fost organizat un banchet pentru toți participanţii.

Confrorm tratatului, Cadrilaterul (judetele Durostor și Caliacra), pe aliniamentul Turtucaia-Balcic, aflat anterior în  componenta  Bulgariei i-a  revenit României.

De asemenea perdanta războiului, Bulgaria, a cedat importante  teritorii către Serbia, Grecia și Turcia (vezi harta).

 

 

 

 

Modificările teritoriale în urma Păcii de la București din 1913

 

Vizionaţi şi:

 

1928: Guvernul Romaniei a fost autorizat să contracteze un împrumut de 250 milioane în străinătate pentru operaţiile de stabilizare monetară.

 

 

 

 

 

1931: S-a născut sculptorul Alexandru Gheorghiţă; (m. 2011).

 

 

 

 

 

 

 1932: S-a născut la Timisoara pictorul timişorean Romul Nuţiu, cunoscut ca principal reprezentant al expresionismului abstract în România; (m.5 aprilie  2012).

Si-a început studiile artistice la Cluj, la Institutul de Artă „Ion Andreescu”, pentru ca apoi să termine un masterat în cadrul Institutului de Artă din Bucureşti, sub îndrumarea profesorului Alexandru Ciucurencu.

 

 

 

 

 

 

 

 

Începând cu anul 1958, artistul a predat la Institutul de Artă din Timişoara, fiind cunoscut ca principalul reprezentant al expresionismului abstract din România.

Lucrările sale fac parte din colecţiile Muzeului Naţional de Artă Contemporană din Capitală, Muzeului Banatului din Timişoara, Art in Embassies ale Departamentului de Stat al SUA, precum şi din importante colecţii private din Germania, Franţa, Italia, SUA şi Canada.

 

 

 

 

 

1945: A murit Litman Leon Ghelerter, unul dintre fruntaşii mişcării socialiste din România, doctor, ctitor de spitale şi publicist (n. 1873).

 

 

1949: S-a născut actriţa Ioana Pavelescu.

 

 

 

 

Imagini pentru Ioana Pavelescu photos

 

Unele surse menţionează ca an al naşterii sale 1955.

 

 

 

 

 

 

 

1959: În  Bucureşti, la  orele 8:00 dimineata – un grup de cinci indivizi inarmaţi, patru bărbaţi si o femeie, purtând măşti pe faţă şi mănuşi, au atacat şi jefuit maşina Skoda Station, cu numărul de circulaţie 53693 B, proprietate a Băncii de Stat a oraşului Bucureşti, care staţiona în faţa filialei Băncii R.P.R. a raionului Gheorghe Gheorghiu-Dej, de unde au furat suma de 1.686.000 lei.

 

 

 

 

 

Dupa comiterea atacului banditesc, autorii au disparut, folosindu-se de un autoturism getax ….. Datorita muncii informative desfasurata de organele securitatii de stat, la data de 17 septembrie 1959, orele 19:00, au fost arestati autorii acestui act banditesc si unii din complicii si favorizatorii lor“. (Din raportul Comisiei de Ancheta a Securitatii Statului)

 

 

 

 

VIDEO:

 

http://www.youtube.com/watch?v=n3DA9IWXzbM&feature=player_embedded

 

 

 

 

 

 

 

 

1970: A decedat marele chimist si pedagog roman Costin Nenitescu, autorul unor  lucrări de referinţă  în domeniul chimiei organice şi industriale; (n.1902).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost membru titular al Academiei Române din 1955

 

 

 

 

 

 

1971: S-a născut pianistul Horia Mihail, unul dintre cei mai apreciaţi pianişti români ai momentului, numărând de-a lungul carierei sale mai bine de 1000 de concerte cu majoritatea orchestrelor simfonice din România, cu importante orchestre europene şi americane.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1985: A murit traducătoarea şi publicista Valeria Sadoveanu, a doua soţie a scriitorului Mihail Sadoveanu.

A tradus, singură sau în colaborare, din literaturile clasice europene şi a desfăşurat o amplă activitate publicistică, în special despre Mihail Sadoveanu; (n. 1907.

 

 

 

 

 

1998: A murit publicistul Anton Uncu, fostul redactor-sef al cotidianului “Curentul”; (n. 1938).

 In 1987, impreuna cu ziaristii Petre Mihai Bacanu, Alexandru Chivoiu si Mihai Creanga, tipareste in ilegalitate ziarul “Romania”, un manifest dur impotriva lui Ceausescu si a camarilei sale. Organele de represiune ii descopera  si in ianuarie 1989 cei patru ziaristi curajosi sunt anchetati de catre Securitate. Petre Mihai Bacanu este arestat, iar Uncu si Creanga sunt exilati la Piatra Neamt, repectiv judetul Gorj.

Dupa decembrie 1989, Uncu revine la “Romania libera”, facand parte din consiliul de conducere al ziarului, ca publicist-comentator. In primavara lui 1993, alaturi de bunul sau prieten Aurel Perva (si el plecat dintre noi), au editat publicatia “Informatia”. Incepand de anul trecut, Anton Uncu era redactor-sef al ziarului “Curentul”.  

La data de 19 iulie, in timpul vizitei in Statele Unite, presedintele Emil Constantinescu doneaza Muzeului Presei din Airlington o matrita a ziarului “Romania”, opera a celor patru temerari, printre care si Anton Uncu. Acesta, alaturi de Mihai Creanga si Alexandru Chivoiu, au fost invitati speciali ai sefului statului roman, Emil Constantinescu, in capitala americana.

 

 

 

2007: A murit scriitorul francez, evreu  de origine română, poet, critic de film şi artist vizual Isidore Isou (numele real:Ioan Isidor Goldstein).

 

 

 

 

 

 

 

A fost fondatorul lettrismului, o mişcare artistică şi literară formalistă, inspirată mai ales din dadaism şi suprarealism, care consideră că esenţa poeziei constă în simpla sonoritate a sunetelor, îmbinate eufonic mai mult sau mai puţin arbitrar ;  (n. 31 ianuarie 1925).

2011: A murit Petre Oprea, critic şi istoric de artă; (n. 1928).

La inceputul careieri sale profesionale a fost angajat la Institutul de Istorie a Artei,

Membru al sectiei de critica a Uniunii artistilor plastici din 1960, a publicat peste 350 de studii, articole si cronici plastice (in revistele “Arta” si “Revista Muzeelor si Monumetelor”).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost  membru fondator al revistei ProArte, a Societăţii Colecţionarilor de Artă din România şi  director adjunct al Muzeului Naţional de Artă al României din 1977 până 1988.

 

 

 

 

 

 

 2012: A murit Mihai Lupoi, ofiţer, arhitect şi politician, unul din personajele cheie implicate în Revoluţia anticomunistă din 1989 ; (n. 1953).

 

 

 

 

 

 

   Deşi era un simplu căpitan, Lupoi a apărut la Televiziune în data de 22 decembrie 1989 îmbrăcat în uniformă militara  şi a vorbit în numele Armatei Române, anunţând că generalul Nicolae Militaru este noul ministru al Apărării.

Dovedit ca agent sovietic, Militaru a dat mai multe ordine criminale în zilele Revoluţiei, provocând  între altele masacrele de la Otopeni şi MapN, soldate cu zeci de morţi.

Lupoi a refuzat ulterior să dezvăluie cine s-a aflat în spatele anunţului prin care l-a nominalizat pe Militaru la conducerea Armatei şi a fost acuzat că ar fi avut, la rândul său, relaţii strânse cu serviciile secrete ale Uniunii Sovietice.

Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul” în noiembrie 2009, Mihai Lupoi a recunoscut că avea întâlniri periodice cu şeful reţelei GRU (serviciul de spionaj al armatei sovietice) din Bucureşti.

„N-am interacţionat niciodată cu vreun serviciu secret. Nu există nicio probă în sprijinul acestor bănuieli, decât întâlnirile mele cu Maiorov, şeful GRU de la Bucureşti, pe care le recunosc. Nu le-am ascuns niciodată. Am fost la el acasă, a fost la mine acasă. Dar relaţia dintre mine şi Maiorov era una bazată pe prietenie şi atât. Nici nu mai ştiu cum ne-am cunoscut.

Îmi amintesc doar că îmi aducea nişte biscuiţi danezi excepţionali pentru fiul meu.

Ne-am împrietenit, mi-a povestit de fiul lui, care era şi el ofiţer în marina militară. Era o relaţie personală, nu legată de servicii.

În plus, eu am avut la Armată dosar de presupus agent britanic, ceea ce se bate cap în cap cu ruşii”, afirma Lupoi.
 

După Revoluţie,a avut o traiectorie cel puţin bizară. A fost, timp de câteva luni, ministru al Turismului în primul guvern post-decembrist, apoi s-a înscris în PNL şi a fost acuzat, în timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990, că ar fi participat la incendierea Ministerului de Interne.

În iulie 1990 a plecat din ţară şi a locuit, vreme de câţiva ani, în Elveţia. Conform propriilor afirmaţii, în Ţara Cantoanelor s-a ocupat cu arhitectura, profesia sa de bază.

După ce a revenit în România, Mihai Lupoi a fost ales senator pe listele Partidului România Mare (PRM), în legislatura 2000-2004, după care a trecut la PNL şi a mai bifat un mandat de senator.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI  ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/28/o-istorie-a-zilei-de-28-iulie-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.;

  10. istoriculzilei.blogspot.ro;

28/07/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Poveşti despre … muie. VIDEO

 

 

 

 

„muie” în Dicționarul (Tezaur al) limbii române

 

 

 

Despre muie…Puțină gramatică

 

Nu este un secret pentru nimeni că mulți români suferă de „boala” pudibonderiei, motiv pentru care mult timp cuvintele licențioase nu au apărut în dicționare.

O situație aparte avem în cazul cuvîntului muie, termen practic neuzitat pînă acum 30-40 de ani în afara zonei de sud-est a țării. Singurul înțeles al acestui termen era „gură”, un fel de variantă argotică, precum fleancă sau meclă.

 Acesta este şi sensul cu care figurează în toate dicționarele ceva mai vechi, de la Dicționarul Limbii Române pînă la Dicționarul de Sinonime.

Inclusiv în romanul Cireșarii, de Constantin Chiriță, (o lectură școlară!) cuvîntul este folosit cu acest sens:

Cireșarii, volumul I, capitolul II

Trebuie menționat că înțelesul licențios al lui muie este forțat, inițial cuvîntul fiind folosit singur, neavînd nici un semantism neortodox.

Începe să capete un sens obscen doar în expresii cu verbele a da/a lua și cu prepoziția la.

Conotația sexuală se poate presupune că e rezultatul neînțelegerii sensului primar al termenului de către vorbitori (căci este provenit din limba romani/țigănească).

De exemplu, sensurile cuvintelor cioc, flaut,pix, clanţă , folosite în alte expresii similare ca înțeles, nu au migrat.

Astfel, sensul a fost recreat din context (extrapolare), fenomen lingvistic destul de întîlnit: vezi și evoluția lui cataroi.
Fiind un termen argotic, DEX-ul îl evită; în DTLR apare doar sensul „cuminte” (scuza fiind că la momentul apariției volumului M probabil nu se folosea cu vreo conotație sexuală), Dicționarul de sinonime (edițiile din 1982 și 1989) îl oferă pe „gură” ca unic sinonim, iar în Micul dicționar academic (2010) doar sensurile 4-6 au conotații triviale.

Doar DEXI (2007) pune pe primul plan sensul obscen derivat.

 

 

 

„muie” în MDA2

 

 

„muie” în Dicționarul de sinonime

Curios este și faptul că nici unul din dicționare nu are explicații pentru sensurile recent apărute care au evoluat din cele triviale.

De pildă, ar fi absurd să credem că în scandările de tipul „Muie, Steaua!”, sau „Muie PSD”, se are în vedere inițierea unui act sexual oral cu o entitate abstractă, precum un club de fotbal sau un anume partid.

E clar că mesajul transmis (fără îndoială mitocănesc) se vrea a fi doar insultător, ceea ce şi reuşeşte.

Merită găsită explicația faptului că folosirea acestui cuvînt a prins, dar e evident că obscenităţile sunt mult mai aproape de fibra neamului !

 

 

Imagine similară

 

 

În concluzie,„frumusețea e în ochii privitorului”: un cuvînt i se va părea obscen cuiva, numai pentru că acel cuvînt îi evocă respectivului imagini obscene, subliniază https://cum-scriem-corect.blogspot.com/ 

 

 

 

28/07/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Dezideratul reunificării României şi formularea unui punct de vedere românesc privitor la geopolitica regiunii

FOTO:  Romulus Seișanu, op.cit, p.III. „Expansiunea geografică a elementului român [comunități istorice] în afara frontierelor României”

România face parte dintre popoarele unde ideea de stat este demotică, întemeiată pe ideea de neam, a unei națiuni construită vertical („«vertical» ethnic community”).

Așa cum arată limpede „Atlasul” lui Seișanu, neamul este singura întemeiere a conceptului de întindere, baza oricărei concepții politice-geopolitice și, implicit, a doctrinei de securitate. Noțiunea de dreptate – de „justiție” are sens în raport cu ideea de coeziune internă a unei anume societăți, adică a societății neamului românesc, pe scurt, a societății românești.

În plan extern, neamul reprezintă spațiul de interes al României și elementul de substrat al coeziunii regionale. Neamul înseamnă spațiu. Iar spațiul este componentă a securității.

Premise. Necesitatea unei doctrine românești. Interconectare și etnopolitică

Discuțiile privind reintegrarea Basarabiei în statul român și modul cum România trebuie să primească inițiativele Uniunii Europene de organizare a acestei regiuni (de pildă culoarele de transport), inițiativele altor state din regiune, Polonia cu Inițiativa Celor Trei mări (Trimarium), Rusia cu Centura Mării Negre, trebuie așezate pe un punct geopolitic de vedere coerent, punctul de vedere românesc asupra locului și rolului României.

Deci, orice discuție despre cum vom răspunde acestor chemări și inițiative trebuie să pornească de la formularea unui punct de vedere românesc asupra regiunii.

Uniunea Europeană nu are de unde să știe mai bine decât noi interesele noastre de comunicație din Moldova după cum unirea R. Moldovei nu ne va fi cerută de vreo putere regională.

Orice punct de vedere care își propune să coreleze geografia pe care este așezat un stat cu interesul de stat presupune trecerea prin factorul etnic, care este tocmai elementul de legătură dintre geografie și interesul de stat.

Cu alte cuvinte, un stat nu poate face politică externă, și cu atât mai puțin geopolitică, fără să operaționalizeze componenta etnopolitică, cea care îi asigură conținut și legitimitate intereselor sale de stat, care trimite la comunitatea care îl plătește și care se așteaptă să fie reprezentată.

România, spre deosebire de alte state, este înconjurată de o platformă demografică etnică românească.

În momentul în care înțelegem că este datorie de stat să ca politicile să se facă prin raportare la factorul etnic, acesta va trebui introdus și în politicile noastre regionale.

Până acum, factorul etnic a fost introdus ca factor de frânare a politicilor noastre externe.

Sub falsul comandament „să nu deranjăm/supărăm vecinii”, prin recunoașterea de către România a faptului că face politică pentru români, nu doar pentru scopuri abstracte, statul român a sacrificat inclusiv interese economice strategice și și-a slăbit poziția inclusiv din perspectiva multiculturalistă (nu poți fi multicultural ignorându-ți propria comunitate).

În plus, cum toate statele vecine au componenta etnopolitică în raportarea lor la România, locul lăsat liber de țara noastră în raportarea la ele a fost ocupat, evident, de politicile acestor state.

Resuscitarea dimensiunii etnopolitice în acțiunea de stat are trei implicații, care privesc:

  1. apărarea, promovarea identității etnoculturale a comunităților în statele lor de reședință;

  2. promovarea comunităților istorice și a diasporei ca platformă-punte între România și statele vecine, în toate politicile noastre transfrontaliere;

  3. de dezvoltare al unui program de reunificare cu R. Moldova, afirmat și asumat public.

  4. În cazul R. Moldova, avem situația unui stat în care se vorbește limba română, în care populația majoritară este de etnie română și, în care principala problemă este una de reprezentare colectivă asupra identității, în special în media și politică.

Orice discuție despre interconectări energetice, fluviale etc., pentru a servi cu eficiență interesul românesc, trebuie să aibă limpede care este acest interes românesc.

Comunitățile românești, atât societatea românească din interiorul frontierelor, cât și cele din afară, sunt cele care definesc acest interes, în raport cu care statul are funcția de a-l face cunoscut și implementa: este ceea ce înțelegem prin dimensiunea etnopolitică a politicii noastre externe.

Succint

  • Unirea cu Basarabia este un imperativ natural al coincidenței dintre structura etnică și frontiera administrativă a țării și parte a complexului geopolitic numit de Mehedinți „istmulponto-baltic”.

  • Remarcăm suprapunerile dintre perspectiva lui Mehedinți și Trimarium. Axele de integrare regională precum Istmul ponto-baltic/Intermarium/Trimarium includ, favorizează sau presupun logica integrării R. Moldova în statul român.

  • Oportunitățile de fructificare ale axelor regionale precum Trimarium sau Centura Mării Negre trebuie privite ca extensii, zone de creștere tampon ale Uniunii Europene, nu structuri competitive cu aceasta.

  • Pentru ca acest context favorizant să funcționeze este nevoie ca fondul comunional dintre cele două maluri ale Prutului să fie pus în lucrarecomună.

  • Unificarea presupune convergența densităților dinamicedin cele două state și societăți. Densitatea dinamică se referă la calitatea și intensitatea interacțiunilor. Interacțiunea dintr-o societate înseamnă muncă și comunicații care să faciliteze întâlnirea dintre munci (diviziunea muncii). În raport cu convergența densităților dinamice, rezultă următoarele imperative:

  • Unificarea pieței forței de muncă: basarabenii să nu mai fi considerați cetățeni străini și să aibă aceleași drepturi și obligații pe teritoriul României ca și cetățenii români. Libera circulație a forței de muncă între cele două țări. Unificarea pieței forței de muncă este parte a celuilalt imperativ: spațiul economic comun: circulația mărfurilor, a monedei, comunicații și infrastructură.

  • Al doilea imperativ al unificării prin integrare într-un spațiu economic comun. Acest lucru se realizează prin:

  • Transformarea Prutului în axă de comunicație Nord-Sud, care să deservească interesele economice prin transporturi, Prutul trebuind să redevină navigabil, nu doar pe relația cu Dunărea, ci și cu Ucraina, până la Marea Baltică, prin Polonia.

  • Conectarea hub-ului comercial din Sudul Moldovei de la Giurgiulești cu Constanța, prin autostrada Mării Negre, porțiunea Odesa-Constanța-Varna, cele mai importante porturi ale Mării Negre.

  • Pe cea de-a doua axă regională internațională, Est-Vest: legarea Chișinăului de restul României și de Vestul Europei prin Autostrada 8, a Moldova, sau a „Reîntregirii”.

  • Înainte însă de punerea în lucrare a fondului comunional, Basarabia trebuie integrată în circuitul de securitate al spațiului românesc, mai exact în strategia națională de securitate națională. Aliații noștri ar fi încântați să afle, în sfârșit, că avem niște priorități palpabile, prin care să operaționalizăm „integrarea euroatlantică”.

  • Așa de pildă, în Strategia națională de securitate 2015-2019 despre R. Moldovase discută dintr-o singură perspectivă, ca și când spațiul basarabean nu ar avea nicio legătură istorică și de sânge cu România: „susținerea parcursului european al Republicii Moldova” (p.10).

După aceea urmează celelalte:

  • unificarea conștiințelor

  • a spațiului media și a poștei (da, poșta e o problemă de conectare a conștiințelor, pentru că corespondența nu poate avea loc între oameni care nu se recunosc)

  • unificarea infrastructurii critice – telecom, energetice, petrol și gaze, apă, și a tarifelor.

Cum trebuie să ne raportăm la Trimarium și la Centura Mării Negre?

Imagini pentru intermarium maps

Țările din estul Europei caută soluții pentru dezvoltarea și interconectarea infrastructurii lor de transport pentru a facilita comerțul dintre nord și sud, iar în cadrul acestor proiecte ambițioase este inclusă și România, informează Adevărul.
Un coridor nord-sud – Via Carpatia – din Lituania și până în Grecia, trecând prin România, o autostradă care înconjoară Marea Neagră, trecând prin țara noastră, o autostradă Ungaria-România și o nouă rută între Odessa și Varna, prin Dobrogea.  

Via Carpathia va integra sistemele de transport din Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria și Grecia (vezi harta). 

Drumul este destinat să se extindă în Ucraina, Belarus și Turcia, ajungând de la porturile din Marea Baltică (Tricity) până la Marea Neagră și Marea Egee scrie www.economiczoom.ro/stiri-economice- 

Desigur, ca oportunități economice și de întărire a relațiilor cu vecinii apropiați și îndepărtați, poate chiar de întărire a securității.

Dar, mai mult decât orice, să ne gândim la întărirea relațiilor cu românii din jurul frontierelor, care trebuie să fie parte a funcției geopolitice a statului român în Europa.

Dar pentru aceasta ministerele de resort trebuie să gândească și etnopolitic.

Reunificarea cu Basarabia apare, în acest fel, ca un demers firesc, de exercitare de către România a funcției sale ponto-baltice, în raport cu care Trimarium, de pildă,  este o oportunitate.

Simion Mehedinți – Românii și Istmul-Ponto-BalticRomânia are un punct de vedere consacrat deja privind amplasarea sa în lume.

Pus la punct de Simion Mehedinți la începutul secolului XX, și se referă la localizarea României ca margine a Europei pe axa Baltica-Marea Neagră.

Mehedinți, părintele geografiei românești și precursor al geopoliticii din țara noastră, arăta că: 

„Însă, de data aceasta, importanța geopolitică a noului hotar s-a făcut vădită mai mult ca oricând înainte.

În timp ce, la încheierea războiului mondial Statele Europei se organizau, pe temeiu geografic, etnografic și istoric, în spiritul unei justiții internaționale, – Republica, sub titulatura de «Sowjet», se situa într-o poziție de vădit conflict cu tot restul lumii: Cel mai mare stat continental păși la luptă, călcă în picioare dreptul internațional și declară războiu tuturor acelora cari nu se voiau comuniști. …

Zona istmului ponto-baltic este, pentru lumea statelor din Apus, de o mare importanță.

Din p. de v. geologic, morfologic, climatic, hidrografic, biogeografic, etnografic, antropogeografic, geopolitic, țările baltice cu Polonia și România laolaltă constituiesc hotarul Europei în fața «Marei-Siberii».

Mai ales Românii, cu originea, limba și cultura lor, care înspre Mediterana își au obârșia, mai ales ei – apar ca un popor de margine prin excelență, așa cum și Carpații sunt un bastion al Europei.” (în Conea, op.cit.)

Teza istmului ponto-baltic vine să clarifice ceea ce înțelegem prin „Europa” și să separe apele.

Este vorba de două geografii, două ecosisteme, două tipuri de practică internațională.

Traseul „Centurii Mării Negre” – o autostrada lunga de 7000 de km, va trece si prin Republica Moldova. O portiune din autostrada este deja construita la nord de Marea Neagră.

Lucrarile din alte state vor incepe cel tarziu in anul 2019 si vor avea ca parteneri: Turcia, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Rusia, Ucraina, Republica Moldova, Romania, Bulgaria, Serbia, Albania şi Grecia scrie ziaruldeiasi.ro/stiri/ 

Practic, teza Eurasiei, a unității naturale dintre Asia și Europa, teza favorită a geopoliticii rusești, este, iată, clarificată chiar în premisele sale de către gândirea românească geopolitică interbelică. Și nu doar aceasta.

Teza germană a scurtcircuitării Uniunii Europene pornind de la complementaritatea economiei germane cu cea rusă este și ea pusă sub semnul întrebării.

Pentru că este cunoscut faptul că spațiul este factor creator de civilizație, iar conviețuirea presupune mult mai mult decât interese, presupune compatibilități. Or, arată Simion Mehedinți, istmul ponto-baltic „desparte două lumi”.

Fiecare cu ale sale, spune Simion Mehedinți, noi cu ale noastre, până la istmul ponto-baltic.

Mai departe, este altceva. Globalizarea uniformizează nevoile de consum, practicile industriale și comerciale până la un punct, dincolo de care apar deosebirile culturale care ne fac să fim ceea ce suntem fiecare, ca popoare.

Popoarele europene, arată Mehedinți, au la margine … poporul român, și, mai la nord, pe polonezi și pe baltici, nu pe altcineva.

Un alt corolar al tezei mehedințiane a istmului ponto-baltic privește direcțiile de înaintare, de acțiune, al României.

Imagine similară

Chiar dacă suntem popor de margine, România se află așezată pe mai multe axe, pe care suntem datori să le fructificăm.

Și cea mai importantă fructificare este Reîntregirea.

Aceste axe nu sunt simple culoare care se cer a fi fructificate, ci funcții pe care statul român este dator să le exercite

Contextul pieței unice europene, și acum, al inițiativei croato-poloneze fiind cadre favorabile în care România trebuie să se manifeste, să răspundă, să aibă un punct de vedere.

Dacă partenerii noștri își pot vectoriza interesele de securitate operaționalizându-le prin interconectare în transporturi, comunicații digitale, energie, așa cum am arătat noi mai avem un factor de care trebuie să ținem cont, ca o datorie: comunitățile românești.

Nu putem vorbi de Trimarium fără a ține cont de faptul că avem comunități românești la nord, până în Polonia și la Sud, până la Adriatica, care leagă direct tocmai cele trei mări. Desigur, avem nevoie de o politică externă suficient de imaginativă pentru a fructifica economic și în parteneriate cu statele de reședință acest atu:

„Prezența etnicilor români în profunzimea spațiilor balcanice conferă Statului român funcții balcanice, în convergență cu celelalte state balcanice și central europene, după cum prezența lor ca popor la Dunărea de jos și deopotrivă la Dunărea de mijloc conferă aceluiași Stat funcții central-europene, în vreme ce prezența lor ca popor unitar, în ciuda bistatalității actuale, în vecinătatea apropiată a Răsăritului ucraino-rus conferă aceluiași Stat funcții ponto-baltice.

În fine, prezența românilor în profunzimea spațiului ponto-caspic conferă, aceluiași Stat funcții într-un spaţiu care include zona pontică şi, într-o măsură, zona caucaziano-caspică.”

(I. Bădescu, „Romanitatea orientală”, mss., 2006, p.1) Unirea cu Basarabia nu este un moft istoric.

Este un demers firesc pentru o țară care vrea să se recupereze pe sine. Reprezintă reintegrarea României pe istmul ponto-baltic, frontiera sa naturală.

Totodată, reintegrarea Basarabiei odată cu fructificarea unor proiecte interne (A8) și regionale (Trimarium) este convergentă cu apariția componentei etnopolitice a politicii noastre externe.

În felul acesta comunitățile istorice din jurul frontierelor și mult dincolo de ele vor fi ceea ce pot fi: punte între țările istmului ponto-baltic.

Vocația geopolitică a României depinde de asumarea comunităților românești din afara frontierelor

 Care este ideea spațială a identității naționale? În cazul României, ideea  nu poate fi decât aceea de punte între vectorii mari de forță.

România va realiza această funcție cu precădere prin două instrumente: cultura și comunitățile istorice.

Cultura română este prin excelență o cultură-punte, așa cum demonstra Vulcănescu în „Dimensiunea românească a existenței” (1943) sau, mai târziu, Noica în „Devenirea întru ființă” (1981).

Înțelegem de aici că puterea societății românești și, implicit a statului român, constă în bună măsură în asumarea caracterului de cultură-punte prin comunitățile istorice.

Orice politică de securitate este obligată să ia în seamă cultura și vectorul demografic al acesteia – poporul român cu vocația sa de placă turnantă europeană în Sud-Estul Europei.

Românii sunt cel mai numeros popor european care trăiește în afara frontierelor. O bună parte dintre românii din statele vecine nu sunt nici măcar recenzați ca atare, fiind lipsiți de drepturi identitare elementare. Dacă în 1930 unu din șase români trăiau în afara frontierelor (3 milioane din 17), astăzi  raportul este de unu din trei (10 milioane din 22 milioane).

„Prezența etnicilor români în profunzimea spațiilor balcanice conferă Statului român funcții balcanice, în convergență cu celelalte state balcanice și central europene, după cum prezența lor ca popor la Dunărea de jos și deopotrivă la Dunărea de mijloc conferă aceluiași Stat funcții central-europene, în vreme ce prezența lor ca popor unitar, în ciuda bistatalității actuale, în vecinătatea apropiată a Răsăritului ucraino-rus conferă aceluiași Stat funcții ponto-baltice.

În fine, prezența românilor în profunzimea spațiului ponto-caspic conferă, aceluiași Stat funcții într-un spaţiu care include zona pontică şi, într-o măsură, zona caucaziano-caspică.” (I. Bădescu, „Romanitatea orientală”, mss., 2006, p.1).

Surse:

https://radubaltasiu.blogspot.com/

https://www.activenews.ro/stiri/Profesorul-Radu-Baltasiu-analizeaza-Strategia-nationala-de-Aparare

Referințe Unire

Conferințele Congresului Reîntregirii Neamului”, 

http://www.unire2018.ro/iasi 

Liviu Mureșan, Alexandru Georgescu, „A Romanian Perspective on the Three Seas Initiative”, în The Market for Ideas,No, 7-8, sept-dec. 2017,  http://www.themarketforideas.com/a-romanian-perspective-on-the-three-seas-initiative- 

28/07/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: