1451: Umanistul italian Poggio Bracciolini menţionează în lucrarea “Disceptationes convivales”, latinitatea limbii române, precum şi continuitatea elementului romanic în cuprinsul vechii Dacii, inca din vremea împăratului Traian.
Se argumenta pentru prima data cu probe culese direct din spatiul romanesc, latinitatea limbii romane.
1456: Strălucită victorie, la Belgrad, a lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei, împotriva puternicei armate otomane conduse de Mahomed al II–lea, cuceritorul Constantinopolului.
În urma acestei victorii, Papa Calixt al III-lea l–a caracterizat pe Iancu de Hunedoara drept “atletul cel mai puternic – unic – al lui Christos”.
Foto: Ioan (Ion) Huniade (Iancu de Hunedoara), voievod al Transilvaniei, regent al Ungariei.
Teritorii administrate de Iancu de Hunedoara la 1456
După cucerirea Constantinopolului (in 1453), sultanul Mehmed al II-lea (Mahomed II-lea) a pus capăt ultimelor rezistenențe ale Imperiului Bizantin, otomanii devenind stăpînii Bosforului, iar apoi ai Mării Egee și ai Marii Negre.
Turcii au invadat Serbia, cucerind cetatea Ostrovița (1454) si jefuind tezaurul. Flota otomană s-a regrupat pe Dunăre la Vidin, iar mobilizarea armatei ungare a avut loc în aprilie 1456. Iancu de Hunedoara a cerut ajutor extern si a trimis 5 000 de mercenari la Belgrad, pentru a apăra poarta spre Ungaria, sustinand totodata in Muntenia venirea la domnie a lui Vlad Țepeș, în locul lui Vladislav II-lea.
Iancu de Hunedoara adună 20 000 ostași: trupe ungare, transilvănene și mercenari. În susținerea armatei sale vor veni și 27 000 – 28 000 de pedeștri din rîndurile cruciaților lui Capistrano. Tabăra sultanului Mehmed II-lea, Cuceritorul, avrea însă 100 000 oameni.
La 4 iulie 1456, sultanul Mehmed II-lea începe asediul Belgradului prin bombardarea fortificațiilor, iar flota otomană de 60 galere și 150 nave mici a blocat aprovizionarea cetății de pe Dunăre.
Din ordinul lui Iancu, flota creștină atacă din două direcții flota otomană la 14 iulie cu 240 nave, silind-o să scoată blocada cetății pe Dunăre.
Concomitent nu înceta bombardamentul terestru al cetății, iar asediații răspundeau cu săgeți și foc de artilerie. Asaltul general al cetății Belgrad a avut loc în după-amiza zilei de 21 iulie 1456, otomanii pătrunzand de două ori în oraș, dar de fiecare dată fiind respinși.
La a treia încercare ienicerii otomani au fost din nou respinși de trupele lui Capistrano amplasate pe podul ce asigura intrarea în cetate. Cruciații nou veniți de pe Dunăre au întărit garnizoana cetății.
La 22 iulie, tabăra creștină dezlănțuie un atac general, artileria turcă fiind repede capturată, însuși sultanul fiind rănit. Iancu de Hunedoara care a folosit iscusit artileria recent capturată de la otomani, care, la 23 iulie se retrag părăsindu-si tabăra.
În cinstea acestei glorioase victorii pana in zilele noastre în toate bisericile catolice, la ora 12 se trag clopotele, marcînd victoria lui Iancu de Hunedoara asupra lui Mehmed al II-lea.
Victoria lui Iancu de Hunedoara a oprit expansiunea otomană pe această direcție timp de 65 ani, pana cand sultanul Suleyman al II-lea Magnificul va reusi sa cucereasca Belgradul în 1521.
1484 (22 iulie– 7/8. august): In timpul campaniei sultanului Baiazid al II-lea în Moldova, din iunie – august 1484,otomanii cuceresc Cetatea Albă, care devine raia turcească.
1822: S-a născut la Reghin, Joseph Haltrich, pedagog, filolog, preot şi etnograf sas din Transilvania, pasionat culegător de poveşti şi poezii populare săseşti; (m. 17 mai 1886, Şaeş, Mureş).
A beneficiat de o bursă de studii la Leipzig, in Germania. În timpul petrecut în Germania, l-a cunoscut pe Jacob Grimm, unul din celebrii fraţi Grimm, cu care a purtat o intensă corespondenţă pe tema studiilor de folclor.
După terminarea studiilor din Germania, s-a întors în Sighişoara, unde a condus Gimnaziul din localitate.
În 1854 a publicat, la Berlin, o culegere de basme populare, intitulată Deutsche Volksmärchen aus dem Sachsenlande in Siebenbürgen (Basme populare germane din ţara saşilor, Transilvania). Iniţial, culegerea cuprindea 78 de basme, care i-au atras atenţia lui Jacob Grimm.
Joseph Haltrich a fost preocupat şi de domeniul istoriei, studiind evoluţia şi modernizarea oraşelor Reghin şi Sighişoara. A făcut şi unele cercetări asupra dialectului săsesc.
Cu ocazia aniversării a 450 de ani de la înfiinţare, Şcoala din deal din Sighişoara a primit numele de Liceul Joseph Haltrich , în amintirea sa.
1934: S-a născut la Bucuresti, canoistul evreu român Leon Rotman, primul sportiv reprezentant al României dublu laureat cu aur la Olimpiada de la Melbourne din 1956 şi laureat cu bronz la Roma in anul 1960.
1938: A murit (într-un accident aviatic), Ionel Fernic, pilot civil şi unul dintre primii paraşutişti români, compozitor autorul celebrelor romanţe “Iti aduci aminte, doamna?”, “La umbra nucului batran”, “Iubesc femeia”, “Pe bolta cand apare luna”, precum si al unor melodii de muzica usoara “Nu ma lasa sa mor, Marghioalo!”, “Pai calu’ balan!”, “Foaie verde si-o aluna”; (n. 29 mai 1901).
1944: Are loc un puternic bombardament anglo-american asupra Ploiestiului si Bucurestiului soldat cu mari pagube materiale.
In timpul acestui raid executat in opt valuri succesive, pierderile aliate au atins cel mai înalt nivel de la atacul din 1 august 1943, cifrându-se la 24 de aeronave doborâte, reprezentând 5,6% pierderi .
1946: S-a născut politicianul român Petre Roman, inginer şi profesor universitar, cel dintâi prim-ministru al României din perioada post-ceausista (decembrie 1989 – septembrie 1991).
Tatăl său a fost Valter Roman (născut Ernst sau Ernő Neulander din Transilvania şi de origine evreiască , un lider comunist care a participat la războiul civil din Spania. Bunicul său pe linie paternă provenea dintr-o familie hasidică stabilită la Oradea .
Mama sa, Hortensia Vallejo activistă comunistă, a fost originară dintr-o familie catolică hispano-bască.
In cursul mandatului său de prim-ministru au fost adoptate din iniţiativa Guvernului, peste 100 de legi incluzând un pachet ce stabilea mecanismele economiei de piaţă în România precum şi bazele instituţiilor democratice şi ale statului de drept.
1947: S-a născut atleta română Mihaela Peneş, campioană olimpică la aruncarea suliţei (Tokyo, 1964).
1940: S-a născut Käty Van Der Mije-Nicolau (numele la naştere: Alexandra Ecaterina Nicolau), şahistă olandeză de origine română; (m. 14 octombrie 2013).
Tatăl său, Ştefan Nicolau, a fost unul din marii savanţi ai României, creatorul şcolii româneşti de inframicrobiologie.
A fost de şase ori campioană naţională a României la şah, înainte de mutarea sa în Olanda în 1974.
In Olanda a fost campioană naţională de cinci ori, în anii 1974, 1976 – 1979.
A ocupat locul al cincilea in clasamentul mondial in sahul feminin.
1951: S-a născut la Dobești, județul Timiș, Prea Fericitul Părinte Daniel (numele de mirean: Dan-Ilie Ciobotea), Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei (ales de Colegiul Electoral Bisericesc la 12.IX.2007 şi întronizat la 30 septembrie 2007); membru de onoare al Academiei Române din 2007
1967: S-a născut in localitatea Rucăr, judeţul Argeş, cântăreaţa de muzică uşoară Ileana Şipoteanu.
În anul 1983 începe să cânte alături de formaţia Valahia din oraşul Piteşti.
A urmat şi cursurile Şcolii Populare de Artă la clasa profesoarei Cornelia Voica, iar din 1985 s-a angajat la Teatrul Alexandru Davila unde a activat timp de 5 ani.
În 1986 debuteaza în Televiziune la emisiunea ,,Album Duminical,, si pe scena festivalului de la Mamaia.
A efectuat turnee in Turcia, Italia, Germania, Serbia, Bulgaria, Belgia, Franţa, Austria.
1983: S-a nascut la Chişinău, cântăreţul de muzică pop din Republica Moldova, Arsenie Todiraş.
Între anii 1999 şi 2005 a făcut parte din renumita trupa O-Zone, iar din 2005 evoluează solo sub numele scenic „Arsenium”.
1986: A decedat popularul cântăreţ român de muzica uşoară, Aurelian Andreescu; ( n. 12 mai 1942 ).
Din anul 1965 a fost angajat la Teatrul Constantin Tănase din Bucuresti, cu care a efectuat turnee în mai multe ţări din Europa, precum şi în Israel, Cuba, Turcia. În anul 1968 a obţinut locul al III-lea la Festivalul Internaţional al Cântecului de la Sopot, Polonia, la „Ziua discului”.
A făcut parte din echipa României alături de Aura Urziceanu şi Mihaela Mihai care a cucerit Cupa Europei la Concursul de la Knokke, Belgia în anul 1971.
În anul 1973 Aurelian Andreescu a reprezentat România la Olimpiada Cântecului de la Atena, cu melodia „Alerg printre Stele” a compozitorului Radu-Eugeniu Gheorghiu şi a deschis recitalul lui Johnny Hallyday.
De-a lungul carierei, a înregistrat peste 200 de melodii.
A murit în 1986, în urma unui atac de cord. Este înmormântat în cimitirul Ghencea din Bucureşti.
1991: A fost înfiinţată, de către dramaturgul Valentin Nicolau (n. 1960 – m. 2015), Editura „Nemira”, una dintre primele edituri independente din România postdecembristă, considerată drept continuatoare a Ziarului Ştiinţelor şi al Călătoriilor, revistă lunară ce a apărut între aprilie 1990 şi ianuarie 1991.
S-a impus pe piaţa editorială prin colecţia „Nautilus”, în care au fost publicaţi pentru prima dată în România romancieri ca Stephen King, Frank Herbert, Philip K. Dick sau Isaac Asimov şi în care au apărut capodopere ale literaturii science-fiction internaţionale, majoritatea distinse cu prestigioase premii de gen (Hugo, Nebula).
Planul editorial nu a cuprins doar cărţile fundamentale ale literaturii science fiction şi fantasy, ci şi nume mari ale literaturii universale, editura publicându-i, tot pentru prima dată în România, pe John Kennedy Toole, Paulo Coelho, Pascal Bruckner, iar în cadrul colecţiei „Totem”, eseurile lui Elias Canetti sau ale lui Roger Caillois
1998: A intrat în vigoare Convenţia privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptată la Roma la data de 24 iunie 1995. România a depus instrumentele de ratificare la data de 21 ianuarie 1998.
2001: A murit Vlad Mugur, fost regizor al Teatrului Naţional din Cluj unul dintre promotorii mişcării de modernizare a teatrului românesc din anii ’60-’70; (n. 22 iunie 1927).
In 1971 s-a autoexilat, stabilindu-se în RFG (între anii 1982 şi 1987 a condus teatrul din München).
După 1990, Vlad Mugur şi-a reluat colaborările cu teatrele din România; (n. 1927).
2013: A murit Cristina Pepino, actriţă şi scenografă la Teatrul Ţăndărică; (n. 1951).
A fost distinsă cu numeroase premii printre care se numară:
Marele premiu la Festivalul Gulliver de la Galati si Leopardul de argint de Al. Popescu realizat la Teatrul pentru Copii din Ploieşti; 1998 – Marele premiu la Festivalul Gulliver de la Galaţi pentru spectacolul Pasărea albastră de Maeterlinck realizat la Teatrul Tăndărică, 1998.
Premii Internaţionale: 2001 – Premiul de creaţie, Zagreb, festivalul PIF, pentru spectacolul Adunarea păsărilor – Teatrul Ţăndărică; 2010 –Premiul de excelenţă pentru cel mai bun spectacol de teatru de păpuşi – la festivalul Golden Magnolia de la Şanghai, pentru spectacolul Pinocchio – Teatrul Colibri, Craiova.
Premiul de scenografie la festivalul international de la Chisinau, 2013, pentru spectacolul Zulenka de la Teatrul Prichindel din Alba Iulia.
2017: A murit compozitorul de muzică ușoară, dirijorul și profesorul Dumitru Lupu; iniţiatorul Festivalului „Mamaia copiilor” ; (n. 1952).
Peste trei luni, în Ungaria se vor ține noi alegeri locale şi minoritare, astfel şi naționalitățile îşi vor putea alege noile autoguvernări locale, județene şi pe țară.
În ultimele zile însă, numărul românilor înscrişi în registrul naționalităților a scăzut, de la 4780 (în ziua de 2 iulie 2019), la 4689 de români înregistrați (în ziua încheierii ediției noastre, 16 iulie 2019).
Unde au dispărut aproape 100 de români înregistrați? Este un mister. De ce scade numărul celor care ar putea vota odată cu apropierea alegerilor? Este un alt mister.
La alegerile minoritare din octombrie vor putea vota numai acei cetățeni ai Ungariei, care sunt înscrişi în registrul naționalităților.
Numărul acestora poate fi verificat oricând pe pagina de internet a Biroului Electoral Național: www.valasztas.hu, scrie Eva Șimon în Foaia Românească preluat de Romanian Global News.
Schimbări în procedura alegerilor Pe 18 iunie şi-a ţinut şedinţa de lucru Uniunea Autoguvernărilor pe Ţară ale Naţionalităţilor din Ungaria, la care a fost invitată să participe şi doamna dr. Pálffy Ilona, preşedinta Biroului Electoral Naţional, care a anunţat unele schimbări pentru alegerile din toamnă.
Astfel, la alegerile minoritare fişa de vot va trebui introdusă într-un plic verde, care trebuie neapărat să fie lipit, altfel votul nu este valabil.
Aceste plicuri verzi nu vor fi deschise de Comisia de numărare a voturilor ci vor fi trimise la Comisia Electorală Locală, şi numai membrii acesteia au dreptul să numere voturile naţionalităţilor. Înscrierile în registrul naţionalităţilor se pot face până în a 16-a zi dinaintea datei alegerilor.
Scrisorile de recomandare se vor putea înainta cel mai devreme în a 50-a zi dinaintea alegerilor.
Până acum s-au înregistrat 240.000 de minoritari
Până la începutul acestei săptămâni, conform datelor Biroului Electoral Naţional au fost înscrişi în registrul naţionalităţilor 240.000 de cetăţeni, dintre care cei mai mulţi sunt ţiganii (149.888) şi nemţii (51.127), iar cei mai puţini sunt slovenii (707).
Conform acestor date de până acum, cel mai redus număr al membrilor în autoguvernările pe ţară (15 membri) îl vor avea: bulgarii, grecii, polonezii, armenii, românii, sârbii, slovenii şi ucrainienii.
Croaţii şi slovacii vor avea reprezentanţe pe ţară cu 31 de membri, iar nemţii şi ţiganii cu 47 de membri.
Listele teritoriale şi pe ţară vor fi votate de toţi cei înregistraţi
La fel ca acum cinci ani, şi de această dată listele teritoriale şi pe ţară vor fi votate şi de acei alegători de naţionalitate, care locuiesc în localităţi unde numărul celor care s-au înscris în registrul naţionalităţii respective nu atinge cifra de 25, adică unde nu se va putea forma autoguvernare locală de naţionalitate.
Deci, înregistrarea are importanţă şi în localităţile unde trăiesc mai puţini români.
Salvarea Vienei, Pragăi şi a Budapestei de revoluţiile bolşevice
Unirea din 1918 a fost încununarea unui vis al românilor.
S-a înfăptuit într-un context surprinzător de favorabil nouă, după ce în perioada anterioară am fost de mai multe ori pe punctul să pierdem şi statul care ne mai rămăsese neocupat de Puterile Centrale.
Unirea a fost posibilă pentru că o elită politică şi intelectuală de excepţie a ştiut să mobilizeze la luptă pe români.
Dar Unirea din 1918 a fost posibilă şi pentru că proiectul acesta al nostru a găsit sprijin puternic la marile puteri ale momentului.
Ele au văzut atunci un rost pentru români în această parte a Europei, răvăşită de revoluţiile bolşevice.
Au văzut că soldatul român, spre deosebire de cel rus, cel ungur sau austriac, de cel german nu a plecat urechea la chemarea revoluţiei bolşevice.
Mai mult, soldatul român a salvat Viena de revoluţia bolşevică, a apărat Praga de „roşii“, a eliberat Budapesta de Béla Kun şi, alături de soldatul polonez, era gata să lupte contra Armatei Roşii.
Un ofiţer britanic aflat în Basarabia în 1918-1919 spunea că nu poate fi subliniată îndeajuns importanţa armatei române pentru apărarea Europei întregi de bolșevici.
El remarca excepționalul moral al soldatului român, care făcea ca încercările bolșevice de a recruta simpatizanți să fie fără sorți de izbândă.
În toamna lui 1918, Iuliu Maniu, care avea gradul de sublocotenent de artilerie, fiind în acelaşi timp şi responsabil cu problemele militare şi relaţiile externe în Comitetul Naţional Român Central, se afla la Viena. Misiunea lui era să constituie o armată românească din regimentele garnizoanelor Viena şi Praga.
A convocat pe toţi ofiţerii români din cele două garnizoane şi le-a propus să constituie Sfatul soldaţilor români din Viena. Cei 100 de ofiţeri i s-au subordonat lui.
La 1 noiembrie Maniu a mers la ministrul de Război austriac şi i-a cerut să recunoască Sfatul militar român şi să le pună la dispoziţie barăcile Regimentului 64, format din ardeleni, şi spaţii în clădirea ministerului.
A căpătat şase încăperi la mezanin. Dispuneau de telefoane şi o maşină cu drapelul roşu, galben şi albastru.
Au scos şi un Ziar al soldaţilor români, editat de un ziarist din Bucovina.
Viorel Tilea, viitorul om politic şi diplomat, aflat atunci pe lângă Maniu, îşi amintea:
„Într-una dintre zile s-au auzit împuşcături pe Ring. Un glonte a pătruns prin fereastra camerei secretarilor Consiliului Naţional Român de la Ministerul de Război austriac. Comuniştii reuşiseră să găsească arme şi începuseră atacul contra Reichstag-ului, Poştei şi Poliţiei, pentru a pune stăpânire pe întreaga Vienă.
Poliţia era ca şi inexistentă şi efectivele ei insuficiente. Soldaţii austrieci fuseseră lăsaţi la vatră. Ministrul de Război austriac l-a căutat pe Iuliu Maniu şi i-a cerut ca Regimentul 64 şi alte unităţi militare româneşti să restabilească ordinea. Sub ordinele Consiliului Naţional Român, armata română a ieşit pe străzi, cu tricolorul în frunte, şi după lupte grele a readus liniştea“.
Câteva zile ordinea şi siguranţa publică a Vienei au fost susţinute exclusiv de regimentul românesc.
Plebea vieneză, gata de pradă, a fost liniştită, redusă la tăcere.
Revoluţia din Praga a izbucnit la 28 octombrie 1918. Se găseau acolo Regimentul sedentar 2 Braşov şi Regimentul sedentar 51 Cluj şi o parte a Regimentului 37 Oradea Mare. Trupe cehe nu erau. Erau însă unităţi ungureşti şi nemţeşti.
Primul adjutant al Regimentului 2 Braşov era Alex. Şimon, care aluat comanda trupelor române, organizându-le în Legiunea română din Praga.
A încheiat un acord cu cehii, potrivit căruia militarii români se angajau să asigure ordinea în Praga şi într-un diametru de 10 km împrejur.
Ion Clopoţel, redactorul şef al ziarului Românul, îşi amintea şi el:
„Revoluţia a izbucnit în noaptea de 31 octombrie – 1 noiembrie. Cu iuţeală de fulger s-a răspândit victorioasă pe întreg întinsul monarhiei bătrâne. Au fost trei zile de jaf cumplit […]În ziua revoluţiei, soldaţii din cetatea de pe Murăş a Aradului părăseau serviciile şi de pe pod aruncau armele în apă. În garnizoana oraşului era multă armată şi populaţia oraşului tremura de groaza necunoscutului.“
Nemulţumit de noua linie de demarcaţie stabilită de Conferinţa de Pace de la Paris, guvernul Károlyi demisionează şi predă puterea „proletariatului popoarelor Ungariei“.
Se naşte republica comunistă ungară. După izbucnirea revoluţiei bolşevice la Oradea, la 24 martie, liderii românilor au fost internaţi. La 20 aprilie orăşenii au trimis trăsuri şi alte vehicule ca să-i aducă pe soldaţii români, opriţi, din cauza oboselii, la Tileagd, atât erau de dornici să-i aibă în oraş cât mai repede, ca să potolească teroarea roşie.
Ca eliberatori au fost primiţi militarii români şi în Budapesta. Pe lângă teroarea fizică, regimul comunist instaurat de Béla Kun adusese şi o foamete cumplită.
Bucătăriile de campanie ale armatei române au hrănit populaţia înfometată a oraşului.
Peste ani, la iscălirea Pactului Anticomintern, ministrul de Externe ungar a ținut să accentueze (fapt care nu era trecut în discursul depus în prealabil) că poporul maghiar se poate mândri de a fi fost primul care a înlăturat o guvernare comunistă, spre disperarea ministrului de Externe român, Mihai Antonescu, care neştiind germana, a pus pe consilierii care îl înconjurau să-i traducă un text făcut de dânsul şi pe care l-a citit apoi.
Dar momentul unei replici imediate fusese pierdut.
În perioada interbelică, s-a încercat crearea unui „cordon sanitar“, bazat pe Polonia şi România. Nu s-a reuşit.
Proiectul a fost reluat, pe alte baze, în zilele noastre, sub forma Iniţiativei celor trei mări.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova