CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Se reia scandalul adopțiilor internaționale din anii ’90, cu magistrații anchetați și apoi protejați. VIDEO

 

 

 

Copiii vor scăpa de corvoada numelor ciudate date de părinţi

 

 

„Europa Liberă” reia scandalul adopțiilor internaționale din anii ’90, cu magistrații anchetați și apoi protejați

404 dosare de adopții internaționale dispărute fără urmă… Nimeni nu le mai poate da de urmă copiilor care au făcut obiectul a sute de dosare dispărute.

 

Este o poveste despre adopții internaționale, care în anii 90 s-au făcut în număr impresionant și care și-au pus amprenta inclusiv pe imaginea României.

În momentul negocierilor de aderare, de la începutul anilor 2000, a trebuit ca România să-și modifice legislația și să închidă seria fără stavilă a trimiterii copiilor orfani sau fără posibilități peste granițe.

Una dintre condițiile cel mai greu de îndeplinit era oprirea adopțiilor internaționale, iar raportorul pentru România, Baroana Emma Nicholson, invoca atunci „statul de drept” care trebuie respectat și cu privire la adopții. România și-a schimbat viziunea, însă epoca anilor 90 a lăsat în negură și 404 dosare de adopții internaționale care au dispărut. Cu totul.

Pe 20 februarie 1997, conducerea Tribunalului București, asigurată de judecătorul Viorel Roș, sesiza Poliția cu privire la dispariția din arhiva instanței a 248 dosare civile având ca obiect adopții internaționale.

Ministrul Justiției de atunci dispune efectuarea unui control amplu la Tribunalul București și inspectorii judecători ai instanței superioare, Curtea de Apel București, constată că au dispărut 404 dosare civile de adopții: 173 din perioada 1990-1993 și 231 de dosare, din perioada 1994 -1995. Odată cu dosarele au dispărut mai multe condici de ședințe din anii 1994-1995, mape de ședințe și registre de evidență.

„Am cerut să se facă o verificare și să întocmească un raport privind situația creată. S-a făcut raportul și după aceea cred că s-a făcut și o plângere penală. Din păcate, din câte îmi aduc aminte, investigația penală nu a dus la niciun rezultat, adică nu a descoperit autorii”, ne-a declarat Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției.

El spune că nu mai are raportul întocmit la cererea sa, dar că ar trebui să fie în arhiva ministerului. Ministerul Justiției susține că la nivelul anului 1997 era o structură care verifica activitatea judecătorilor, însă nu a găsit raportul dispus de Valeriu Stoica.

„În perioada vizată în solicitarea dumneavoastră, respectiv anul 1997, competența activității de control era împărțită și atribuită, după materie, mai multor compartimente din cadrul Ministerului Justiției, Corpul de inspecție având atribuții de verificare și control al activității, pregătirii și aptitudinilor profesionale ale judecătorilor.(…)

La nivelul Corpului de control nu au fost identificate inventare cu rapoarte de control a activității judecătorilor/instanțelor judecătorești din anul 1997”, se arată în răspunsul ministerului.

„Din păcate, investigația penală nu a lămurit situația și nu s-a știut până la urmă ce s-a întâmplat cu acele dosare. A fost foarte neplăcut, din păcate”, ne-a mai declarat Valeriu Stoica.

Nici la Tribunalul București nu s-a păstrat raportul, documentele administrative fiind distruse la fiecare 3 ani.

Totuși, concluziile raportului au fost prezentate într-o conferință de presă a anului 1997, ele fiind redate în ziarele vremii.

Nereguli fragrante

Astfel, din material aflăm că echipa de control care a făcut verificările a fost compusă din patru judecători inspectori, printre care și Gabriela Victoria Bîrsan judecătoare pe atunci la Curtea de Apel București, care ulterior a ajuns la Înalta Curte și a fost acuzată și judecată pentru luare de mită și care a fost achitată definitiv.

Controlul a durat două luni, între aprilie și mai 1997. Magistrații implicați au scăpat de sancțiunile disciplinare, deoarece, potrivit legii de atunci, sancțiunile puteau fi aplicate în termen de 1 an de la data comiterii faptelor.

Una dintre concluziile acestui control este că „o altă cauză care a condus la perpetuarea fenomenului în timp a fost și repartizarea dosarelor pe secții, respectiv judecarea acestora cu precădere de Secția a III-a civilă, îndeosebi de un anumit complet: Daniela Brăgău și Claudia Gherbovan Silinescu„.

Cea din urmă este fiica fostului general SIE, Constantin Silinescu.

Dacă pe latură administrativă lucrurile au fost clare și cei implicați nu au mai putut fi sancționați, pe latură penală anchetele au stagnat până la prescrierea faptelor.

În martie 1997, Parchetul General începe urmărirea penală „in rem” în legătură cu dispariția dosarelor de la tribunal și, șase luni mai târziu, se propune prin referat „amânarea fără termen a urmăririi penale” și trimiterea dosarului la Poliția municipiului București „pentru a fi inclus în evidența cazurilor cu autori necunoscuți”.

În acest caz, polițiștii au audiat mai mulți grefieri și arhivari de la Tribunalul București sub acuzația de distrugere de înscrisuri.

Ulterior, au apărut indicii că în dosar sunt implicați și judecători de la tribunal, astfel încât dosarul a fost declinat la o structură de parchet superioară care, la rândul ei, a disjuns dosarul.

Clasări pe linie

În rezoluția finală de neîncepere a urmăririi penale, din 26 octombrie 1999, sunt nominalizați judecătorii asupra cărora au planat suspiciuni de fals în dosare cu adopții internaționale.

În motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul Alexandru Șerban susține că dispariția dosarelor și a condicilor de ședițe și de termene s-a produs pe fondul unei proaste gestionări a arhivelor tribunalului, lucru care nu poate fi imputat judecătorilor care lucrează acolo.

Astfel, procurorul Șerban a arată că „fapta judecătorului Șega Marius Constantin, avocat la data respectivă, care a solicitat repunerea pe rol a două dosare de adopții, cerere acceptată inițial de președinta Secției a III-a Civilă (…) nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, motiv pentru care față de acesta se va dispune neînceperea urmăririi penale”, se arată în rezoluția de clasare din 1999.

Mirela Pod și Mihai Tomescu au fost alți doi judecători cercetați și scoși basma curată. Cei doi au soluționat trei dosare, prin care au încuviințat adopția unor copii români de către cetățeni italieni.

„După pronunțarea hotărârilor, cei doi judecători au predat dosarele grefierei de ședință, care, la rândul ei, le-a depus la grefiera-șefă a Secției, consemnând acest aspect în caietul de ședință”.

Ulterior, acest caiet nu a mai fost găsit, iar procurorul Șerban a găsit de cuviință că împotriva celor doi judecători nu există probe.

Alți judecători față de care s-au efectuat acte premergătoare urmăririi penale au fost Danielă Bărăgău și Claudia Gherbovan Silinescu, acuzate că „au inserat mențiuni nereale”.

Procurorul Șerban nu a fost de acord cu concluziile la care au ajuns polițiștii, respectiv faptul că cele două au încredințat copii spre adopție unor cetățeni străini fără avizul Comitetului Român pentru Adopții, care prevedea că s-a încercat cel puțin 6 luni încredințarea copilului pe plan intern.

Magistratul a desființat această ipoteză susținând că în cauză trebuie aplicată legislația europeană și că acolo nu există acest termen.

Astfel, toți acești judecători acuzați de fals în înscrisuri au fost scoși de sub urmărire penală de Parchetul General.

În 2019, judecătorul Marius Șega s-a pensionat de la Tribunalul București.

Mirela Pod s-a pensionat în 2014 de la tribunalul București, iar Mihai Tomescu, ajuns judecător la Curtea de Apel București, a decedat în 2018.

În 1996, cu câteva luni înainte ca subiectul dosarelor dispărute să explodeze, Claudia Silinescu Gherbovan și-a dat demisia din magistratură și s-a făcut avocat.

Celeritate de invidiat

Am stat de vorbă cu un fost martor din acest dosar, care a ales să-și păstreze anonimatul.

„Am fost chemat alături de alți 7 colegi la parchet. A fost un interogatoriu cam dur, întrebări încrucișate. Le-am povestit despre condițiile improprii de depozitare ale dosarelor. Echipa de control nu a coborât în arhivă, cereau anumite dosare.

Din unele lipseau file, altele nu erau deloc. Asta a fost în 1997. Apoi, am mai fost chemat o singură dată la o secție de poliție după 4 ani. M-au întrebat dacă îmi mai amintesc ceva. De atunci nu mai știu ce s-a întâmplat cu dosarul”, a declarat martorul.

Întrebat ce crede că s-a întâmplat cu cele 404 dosare de adopții dispărute, el a precizat:

Procedura adopției dura destul de mult, luni de zile. Înregistrarea dosarului, citarea părților, apoi termenele de judecată. Ar fi o variantă ca dosarele să vină pachet de undeva. Dacă s-a făcut ceva, s-a făcut pentru a se ocoli procedurile administrative, care sunt de durată. Una e să rezolvi o adopție în trei zile, alta în trei luni. În haos găsești mai greu un vinovat. A fost o perioadă apăsătoare. Grea pentru mine, grea pentru colegi”, a mai adăugat martorul citat.

Anchetele din România privind adopțiile internaționale s-au deschis și în urma sesizărilor unor înalți reprezentanti ai UE, care au arătat că s-au pronunțat zeci de sentințe de adopții într-o singură zi, de către același judecător.

 

 

 

  404 dosare de adopții internaționale dispărute fără urmă Nimeni nu le mai poate da de urmă copiilor care au […]

 

 

Cum au ieșit din țară acei copii într-un timp atât de scurt este și astăzi un mister.

„În mod normal, cu siguranță aveau nevoie de pașapoarte. La vremea respectivă existau pașapoarte colective sau pentru cetățenii minori exista posibilitatea ca un copil minor să fie trecut în pașaportul unui adult, al unui părinte. În anii 90 era o evidență foarte strictă a părăsirilor teritoriului României”, ne-a declarat chestorul Mirel Toancă, directorul adjunct al Direcției de Pașapoarte.

Prietenii de durată

Am arătat mai sus că, în 1997, unul dintre inspectorii judecători care au verificat soluțiile date de magistrații Tribunalului București, printre care și dosarele judecate de Claudia Silinescu Gherbovan, a fost Gabriela Bîrsan.

În iulie 2014, avocata Silinescu și judecătoarea Bîrsan, ajunsă între timp la instanța supremă, erau trimise în judecată de procurorii DNA pentru dare, respectiv luare de mită.

Potrivit procurorilor, Silinescu Gherbovan ar fi plătit mai multe, precum petreceri pentru aniversările proprii ale judecătorilor la restaurante exclusiviste din Paris și București, vacanțe și călătorii cu avionul. În schimbul acestor favoruri, judecătoarele dădeau soluții favorabile firmelor reprezentate de avocata Silinescu Gherbovan.

În același dosar, a fost trimisă în judecată și judecătoarea Alina Corbu de la instanța supremă, acuzată de procurori că a atenționat-o „în calitate de prietenă” pe Silinescu Gherbovan că este interceptată de DNA.

În mai 2018, toate persoanele trimise în judecată în acest dosar au fost achitate definitiv de instanța supremă.

Un an mai târziu, în mai 2019, avocata Silinescu Gherbovan face cerere către Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) să fie reprimită în magistratură fără examen.

„Am plecat din motive personale, în 1996, după ce au apărut probleme în familie referitoare la sănătatea tatălui meu (Constantin Silinescu, fost adjunct al Serviciului de Informații Externe n.red.).

Programul era mult mai flexibil, soțul fiind avocat. Am rămas cu nostalgia acestei profesii. Doresc să mă întorc, pentru că m-am format ca judecător cu simțul datoriei, este profesia cu care vreau să-mi închei cariera.”, a susținut Silinescu Gherbovan în fața judecătorilor din CSM.

Cu votul a 6 din 9 magistrați din Secția pentru judecători, Claudia Silinescu Gherbovan a fost repartizată pe un post de judecător la Tribunalul Ilfov.

Pe 30 mai 2019, președintele României, Klaus Iohannis, semnează decretul de numire în funcția de judecător a Claudiei Silinescu Gherbovan.

Iunie 2019, judecătorea achitată Alina Corbu este singurul candidat pentru șefia Înaltei Curți de Casație și Justiție, mandat de 3 ani pe care îl va prelua din septembrie 2019.

 

Surse: Radio Europa Liberă România prin Justitiarul.ro

 

 

21/07/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Paranoia diversiunii. Cât de dator este statul român?

 

 

 

 

Incredibil, ce înseamnă paranoia diversiunii! Cât de dator este statul român?

Aşa e când te iei dupa manipularea şoroşista a USR, PNL, PLUS, PMP, iar datoria pleacă de la Guvernul Boc cu 20 miliarde euro şi nici pâna azi nu ştim ce au facut cu ei !

Știrile apocaliptice despre sumele uriașe împrumutate de Guvernul României, pe care le vor plăti și strănepoții noștri, s-au dovedit a fi absolut false. Raportul privind datoria publică guvernamentală, publicat de Ministerul Finanțelor, arată un nivel care ne plasează în coada clasamentului țărilor europene cu cele mai mari datorii.

Cu o datorie publică de 35% din PIB, la sfârșitul anului trecut, România se situează pe locul 7 în topul țărilor europene cu cel mai scăzut nivel de îndatorare.

Unde sunt toti proştii care urlă ca suntem datori vînduţi?

Media datoriei guvernamentale în Uniunea Europeană este de 80% din PIB!

Iată că cele mai ridicate procente se înregistrează în:
– Grecia, 181,1% din PIB,
– Italia, cu 132,2%,
– Portugalia, 121,5%,
– Belgia 102% și
– Spania, cu o datorie publică de 97,1%.

La 31 decembrie 2018, datoria publică a României era de 400,9 miliarde de lei, cu 32,5 miliarde de lei mai mult ca în 2017, potrivit raportului Ministerului Finanțelor.
Printre împrumuturile făcute de guvern de pe piețele internaționale, se află suma de 1,2 miliarde de dolari pe o perioadă de 30 de ani, și 1,85 miliarde de euro pe 20 de ani.
Sumele atrase au fost destinate finanțării deficitului bugetar, refinanțării datoriei publice și consolidării rezervei financiare în valută la dispoziția Trezoreriei Statului.

Importurile, mult prea mari

Fostul ministru de stat Mircea Coșea, doctor în științe economice, recunoaște că majorarea salariilor făcută de PSD a fost o măsură absolut necesară, dar că mai era nevoie și de alte măsuri în completare.

”Îngrijorător este faptul că există un efect al împrumutului care apare în altă parte, adică în balanța comercială.
Modelul aplicat de coaliție în 2016-2017 este un model care trebuia să fie aplicat pentru că nu mai aveam timp să mai așteptăm până când România aduna bani ca să crească veniturile.
Creșterea salariilor era o măsură obligatorie, dacă nu voiam să ajungem într-o situație disperată.

Piața europeană se modifică, nu numai din cauza Brexitului, dar și din cauza unor firme europene care au tendința de căutare a unor zone unde se poate duce capitalul pentru valorificare.

În cazul României, această valorificare nu se baza pe o muncă foarte calificată, ci se baza pe costul scăzut al forței de muncă.

Iar acest lucru ne-ar fi dus din ce în ce mai mult într-o zonă de subdezvoltare din punct de vedere european.

O creștere a veniturilor conduce la o creștere a consumului, la o creștere a cererii, iar România nu are o structură economică capabilă să acopere cererea în creștere și atunci cresc importurile.

Și cresc importurile din două puncte de vedere, în primul rând pentru consumul curent, pentru că românii, din bugetul de consum, 40% îl alocă pentru mâncare, iar în al doilea rând pentru industria românească, care folosește mai mult de 60%  din costuri de producție din import de completare.

Aici trebuia, imediat după mărirea salariilor, luată o măsură de stimulare a unor ramuri care nu cer mari investiții, care pot furniza alimente pe piața românească. Noi exportăm materie primă și importăm produse semifabricate, iaurt, brânză, lapte, unt ș.a.”, ne spunde prof.dr.Mircea Coșea.

Cercetarea în România nu există

Fostul ministru Mircea Coșea atrage atenția că, în timp ce toate țările europene investesc în cercetare, care creează plus valoare, la noi acest domeniu este ca și inexistent.

”Noi manufacturăm, că e mașină, utilaj, nu le proiectăm noi, nu le desenăm noi. Cercetarea, care dă foarte mult din valoarea adăugată, la noi nu există. Pentru acest an nu cred că datoria sau orice altă greutate pe care unii o indică ca fiind catastrofală că este un element real de îngrijorare. Bugetul va putea acoperi și majorările pensiilor, iar restructurări masive nu se vor face în acest an. Un  program imediat de restructurare a economiei României în direcția creării de valoare adăugată mai mare este însă foarte necesar. România nu va avea capacitatea să investească masiv din bugetul propriu pentru că nu are cum să facă lucrul ăsta”.

Consens politic pentru marile proiecte
România nu reușește să atragă capital străin nu numai din cauza certurilor politice interne și a lipsei de predictibilitate, ci și din cauza inactivității departamentului economic al Ministerului de Externe, susține prof.dr. Mircea Coșea.

”După părerea mea suntem într-un moment în care am început un alt drum și ar trebui să-l continuăm cu foarte mare atenție și cu foarte mare celeritate. Noi tot discutăm despre șosele, poduri, gropi, dar România are acum mare nevoie de investiții în ramuri producătoare cu valoare adăugată mare.
Sigur că trebuie să facem autostrăzi, dar să nu uităm IT-ul, să nu uităm învățământul și să nu uităm domeniul de învățământ de meserii, pentru că forța de muncă este puțină, scumpă, și va fi și mai scumpă pentru că vom aduce muncitori străini inevitabil.

Eu aș zice chiar că, dacă ar fi o țară normală, ar trebui ca România să aibă un consens politic de proiecte mari, pentru că infrastructura nu se face într-un ciclu electoral, nici irigațiile și nici o agricultură modernă și ar trebui ca politicienii noștri să urmeze o astfel de linie, așa cum s-a întâmplat în Japonia după război, în Italia, Germania, care au reușit, pentru că nu există soluții miraculoase”, ne-a precizat fostul ministru Mircea Coșea.

https://www.national.ro

21/07/2019 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: