CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

1914: Spioni români în Ardeal

 

 

 

Este o mizerabilă şi ticăloasă apucătură a şovinismului maghiar, o deprindere, foarte veche, din timpurile lui Werböczy şi ale „Aprobatelor”, poate şi de mai înainte, calomnierea şi batjocorirea poporu­lui român. 

În cărţile aceste şi în alte acte legislative din secolelor tre­cute de câte ori se face amintire de Valahi, ei sunt prezentaţi ca cei mai mişei şi periculoşi oameni, vrednici de-a fi ţinuţi în opresiune şi sufe­riţi în ţară numai pană când le convine nemeşilor.

Au fost, pe acele vremi, stări barbare la noi.

Cu aceasta îşi scuză uneori patrioţii înfierbântaţi de trecu­tul, ruşinos.

Aşa este. Timpul a fost grozav şi barbar, dar barbaria au făcut-o stăpânii nemeşi de pe atunci.

S-au sfărmat însă „Aprobatele” şi celelalte legi nevrednice, s-au cu­fundat în noianul uitării. Şi, după mai multe şi puternice zguduiri, Ungaria a intrat şi ea în şirul sta­telor moderne.

Şi multe s-au schim­bat, multe lucruri noi s-au intro­dus, dar cu puţin folos pentru poporul de rând.

Pentru naţionalităţi s-au votat legi în cameră, cum e, de exemplu, Legea de naţionalitate, dar aceste au rămas literă moartă. Ca în trecut, aşa şi în zilele noastre, dar în formă schimbată.

Şovinismul oligarhic de acum, văzând că voim a ne susţinea cu toate forţele naţionalismul nostru ro­manic, a introdus, de vreo 4-5 decenii, încoace, iarăşi calomniile şi pervertirile faţă de noi. Întâi ne numeau patrioţi răi, în care nu pot avea încredere, apoi epitetele calom­niatoare s-au sporit uimitor, tot mai severe, tot mai fără scrupule.

În adunări publice, în broşuri şi în zia­rele inspirate de şovinismul nesă­buit, am fost atacaţi şi calomniaţi ca duşmani ai patriei şi ai Maghia­rilor, ni s-a reproşat că voim să fa­cem stricăciuni Ungariei, s-o vindem.

Cu un cuvânt, mulţi dintre Români au fost declaraţi de trădători de pa­trie, fără să se afle, în nenumăratele procese şi investigaţii, ce ni s-au fă­cut, nici o urmă de trădare de patrie sau de dinastie, nu s-a găsit nici un român trădător.

 

 

 

 

Patrioţii de contrabandă, patri­oţii şovinişti, însă, merg mai departe la a scorni minciuni, cu scopul de-a compromite întreg neamul românesc. De când noi, Românii de aici, am făcut unele progrese politice şi culturale şi de când România a devenit regat independent, pornirea lor pătimaşă a luat un impuls şi mai puternic.

Iar acum, când Româ­nia a pacificat Orientul şi şi-a câş­tigat stima şi iubirea tuturor state­lor europene, atitudinea lor duşmă­noasă s-a potenţat.

Iscodesc fel de fel de scorni­turi în vorbirile lor, dar mai ales în ziarele fără conştiinţă, că România e periculoasă pentru Austro-Ungaria, pentru că voieşte, la timp favorabil, să anexeze Ardealul.

 

 

Dar, ca România să poată exe­cuta acest plan, trebuie să cunoască pământul Ardealului, munţii, văile, râurile, strâmtorile, drumurile, oraşele şi satele, iar aceasta nu se poate face decât prin un spionaj. Şoviniştii au ridicat o nouă acuză, o nouă calomnie asupra poporului român.

Suntem cu toţii spioni, noi, Românii de aici, dar mai ales fraţii din România. Şi în chestia aceasta şovinismul şi-a ajuns culmea obrăz­niciei. Dacă vreun bărbat de-ai noştri merge la Bucureşti, face ser­viciul de spion, raportând cercurilor competente de acolo lucruri secrete din Ardeal.

Dacă vin prin Ardeal bărbaţi de valoare din România, sunt priviţi ca suspecţi şi mişcările şi paşii lor sunt urmăriţi în taină. Dar mai mult. După ziarele ungureşti infectate de boala şovinis­mului, România a organizat un în­treg sistem de-a pune la cale spio­najul. Cităm aci două exemple.

 

Săptămânile trecute, ziarele au descoperit un mare act de spionaj, dirijat din România. O mână nevă­zută ademenea pe ţăranii români din câteva comune ale comitatului Hu­nedoarei şi-i trecea în România, ca muncitori.

Dar acolo erau instruiţi în „arta” spionajului şi apoi trimişi acasă, încărcaţi cu bani şi însărci­naţi să pregătească satele de pe Mureş pentru cazul invaziunii arma­tei române.

Totodată, aveau să tri­mită în România diferite ştiri despre stările de pe acolo. Adică iată pe ţăranii români din un colţ de ţară ca spioni!

Şovinismul turbat şi cu intenţii perverse, după ce ne-a atribuit nepatriotismul, trădarea de patrie, acum ne face şi spioni!

 

 

 

 

 

Natural că s-au introdus cer­cetări în sate, dar nu s-a putut afla nici un spion. Doar s-a constat atâta că, din unele sate, trec sporadic Români în România şi alţii se în­torc acasă. Aceştia vin cu parale, câştigate cu muncă grea, acolo.

O ştiau aceasta denunţătorii la ziare, dar s-au folosit de emigra­rea unor ţărani români în România, unde căutau lucru cinstit, să ne calomnieze ca pe nişte oameni care sunt în stare să trădeze patria prin spionaj.

 

 

Un alt caz de felul acesta se relevă acum. Ziarul şovinist „Pesti Napló” constată, în numărul său de Duminecă, că „în Ungaria şi mai ales în Ardeal se află o mul­ţime de spioni români. Această afirmaţie – zice ziarul – se do­vedeşte prin denunţul ce l-a făcut, zilele acestea, ministrului de război din Viena un desenator, Iosif Tem­pinsky”.

Ziarul spune, că desenato­rul a fost în România, unde, con­venind, la Brăila, cu nişte ofiţeri, ei i-ar fi propus „să facă spionaj în Ardeal”. El a respins propunerea, dar, trecând prin Ploieşti, ar fi asistat la sosirea unei trupe române de teatru, „care venea din Ungaria”.

Printre actori s-ar „fi aflat şi doi ofiţeri români, care ar fi făcut spionaj în Ungaria”. Tempinsky a venit apoi în Austro-Ungaria, unde a făcut denunţul, iar ministrul de război a orânduit o anchetă în această chestiune.

 

 

Astfel e informat propovăduito­rul de neadevăruri, ziarul „Pesti Napló” . Cine e acel Tempinsky, ce pont se poate pune pe denunţul lui, şi că peste tot s-a făcut un astfel de de­nunţ – nu putem şti. Tot lucrul se pare forţat, o scornitură, o ştire fantezistă.

Dar aceasta e suficient ca ziarele ungureşti să alarmeze lu­mea, că s-a găsit un nou mijloc la neamul românesc de a submina statul ungar şi a-i pregăti căderea – mijlocul de spionaj.

Scopul acestor fel de apucături e a arăta în sus, la Viena, şi poate până la Ber­lin, iar în jos, opiniei publice ungureşti, că Românii sunt un popor re­bel, duşman monarhiei şi pervers.

Ei nu merită nici un sprijin, şi aici, în Ungaria, nu li se pot acorda drep­turi şi privilegii, căci ar folosi favo­rurile spre ruinarea Ungariei.

 

 

Ştim noi că, în multe părţi, nu se va da crezământ acestor calom­nii, dar şoviniştii şi alţi duşmani ai neamului nostru vor folosi, de câte ori li se va da ocazie, această nouă şi mârşavă ponegrire şi calomnie faţă de noi. Patrioţi răi, duşmani, trădători de patrie şi, în zilele noastre – spioni.

Protestăm contra acestor apu­cături nevrednice şi păcătoase şi le denunţăm lumii ca nişte minciuni grosolane şi impertinente, menite a compromite un neam viguros şi cu conştiinţă de demnitatea sa (Gazeta Transilvaniei, LXXVII, Nr. 129, Braşov, sâmbătă 14/27 iunie 1914, p. 1) prin http://dragusanul.ro/ 

16/07/2019 Posted by | DIVERSE | Lasă un comentariu

ZIUA DE 16 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

Ziua de 16 iulie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

1054: Marea schismă dintre cele două biserici creştine: Biserica de Răsărit (de la Constantinopol) şi Biserica de Apus (de la Roma).

Separarea s-a oficializat prin excomunicarea reciprocă (anulată în 1965) dintre delegaţii pontificali, conduşi de cardinalul Umberto da Silva Candida şi patriarhul din Constantinopol, Mihail Cerularios, ca urmare a îndelungatei dispute asupra noţiunii de „Filioque” şi a primatului episcopului Romei, refuzat de creştinii din Răsărit.

Românii au rămas în grupul de popoare care ţin de confesiunea ortodoxă, aflată sub autoritatea canonică a patriarhului de Constantinopol.

 

 

 

1264: Prima menţiune documentară a oraşului transilvănean Bistriţa.

 

 

 

 

 

 

 In regiune au fost instalați, în a doua jumătate a sec. al XII-lea, colonişti din Flandra, Valonia, Saxonia, Bavaria, care vor fi cunoscuți ulterior sub numele de saşi, care au primit  o serie de drepturi și libertăți din partea coroanei maghiare şi un statut social și economic privilegiat.

Prima mențiune ale localității datează din anul 1241, când codicele mănăstirii Echternach menționează între așezările distruse de către mongoli și „oppidum Nosa”, numele dat de către coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița, oraş de meşteşugari şi negustori, care exista la data invaziei. 

Ulterior s-a generalizat numele preluat de la localnici, Bistrița (Bistritz, Bezterce, Bystriche), care are la origine cuvântul slav „bistro” (“repede”), şi îi este recunoscut statutul de civitas prin acordarea, de către regina Elisabeta, la 30 decembrie 1330, a privilegiului de a fi judecați de judele „ales de ei dimpreună și din mijlocul lor” și a dreptului de liberă trecere pentru negustorii și mărfurile produse și comercializate de dânșii.

 

 

 

 

 

1342: A murit Regele Ungariei, Carol Robert D’Anjou; (n.1288).

 

 

Foto:  Carol I Robert de Anjou, rege al Ungariei.  

 

 

Foto: Bătălia de la Posada în Cronica pictată de  la Viena.

 

In timpul domniei sale, Ţara Românească, aflată sub conducerea voievodului Basarab I, si-a obtinut independenţa faţă de  Ungaria, dupa ce armatele conduse de el,  au fost surprinse şi înfrânte  într-o ambuscadă la Posada, în ziua de 9 noiembrie 1330.

 

1544:  Filip Moldoveanul primeşte din partea Sfatului sibian o recompensă pentru tiparirea la Sibiu a  „Catehismului românesc”, cu alfabet chirilic fiind astfel atestată,  prima tipăritură in limba română, din care însă nu s-a păstrat nici un exemplar).

Ni s-a păstrat însă Evangheliarul slavo-român, al aceluiaşi Filip Moldoveanul, realizat în jurul anului 1554, deci înainte să îşi înceapă Coresi activitatea tipografică. Analizând limba română folosită, cercetătorii au stabilit că traducerea fusese făcută în Moldova

Opera acestor primi meşteri tipografi avea să fie continuată de urmaşi, iar cărţile în limba română, chiar dacă cu caractere chirilice, vor fi tot mai cerute, înlocuindu-le pe cele în slavonă, căci, aşa cum spunea Coresi în Tetraevanghelul din 1560 – 1561: „În sfânta biserică, mai bine e a grăi cinci cuvinte cu înţeles, decât zece mie de cuvinte neînţelese în limba străină“.

De altfel, Coresi nu a fost doar tipograf, ci şi un iscusit traducător şi stilizator al limbii române.

Astfel, tiparul a contribuit la consolidarea unei limbi literare româneşti, unitară pe tot spaţiul pe care aceste tipărituri au circulat.

 

 

 

1859: S-a născut Titus Cerne, profesor, muzicolog, lexicograf, compozitor şi dirijor de cor ; (m. 1910).

 

 

 

 

 

 1863: S-a născut pictorul Ştefan Şoldănescu; (m. 1899).

 

 

 

 

1872: S-a născut  Dimitrie Anghel, poet si prozator, publicist şi traducător, reprezentant al simbolismului român (“Oglinda fermecata”, “Legenda funigeilor”); (d.13.11.1914).

 

 

 

 

 

 

 1872, 16/28: S-a născut Vasile Gheorghiu, profesor teolog; autor a numeroase lucrări cu caracter teologic; considerat cel mai de seamă teolog neotestamentar român; a desfăşurat o intensă activitate în fruntea Societăţii pentru Cultura şi Literatura Poporului Român din Bucovina (1921-1929); membru de onoare al Academiei Române din 1938; (m. 1959).

 

 

 

 

1894: S-a născut matematicianul Alexandru Froda; contribuţii în domeniul topologiei generale şi al algebrei; cercetări de mecanică generală şi aplicată; (m. 1973).

 

 

 

 

1898: Se desfăşoară vizita oficială la Petersburg, a lui Carol I, regele României (1866-1914) – prima vizită, după cucerirea independenţei, a unui şef de stat român în Rusia.

 

 

 

  Această vizită a avut loc în perioada 16/28 – 19/31 iulie 1898.

 

Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei sau Nikolai Alexandrovici Romanov (născut 6 mai 1868 ) a fost ultimul împărat al Rusiei, fiind asasinat împreună cu întreaga sa familie la ordinul lui Lenin la 17 iulie 1918, în timpul revoluţiei bplşevice.

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen,  (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia), a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. 

În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii.  După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea .

 

1902: S-a născut matematicianul Gheorghe Călugăreanu; cercetări referitoare la teoria funcţiilor analitice, geometrice şi topologice; a avut o contribuţie importantă în organizarea învăţământului matematic superior din Cluj, unde a funcţionat ca profesor începând din 1942; membru titular al Academiei Române din 1963; (m. 1976).

 

 

 

 

 1913 (16/29 iulie – 28 iulie/10 august):  A avut loc Conferinţa de Pace de la Bucureşti, prin care s-a încheiat al II-lea război balcanic.

Au participat reprezentanti din  România, Grecia, Muntenegru, Serbia, Bulgaria şi Turcia.

Prin Tratatul încheiat la sfârşitul Conferinţei, României i-a revenit partea din sudul Dobrogei (judeţele Durustor şi Caliacra – Cadrilaterul).

Situaţia internaţională a ţării s-a consolidat. Tratatul a semnificat totodată, faptul că pentru prima oară problemele balcanice au fost rezolvate exclusiv de către statele din zonă.

 

 

1918: A murit Mihail Străjan, estetician, traducător şi profesor; remarcabilă contribuţie la dinamizarea vieţii culturale a Craiovei; unul din ctitorii Ateneului Român; (n. 1841).

 

 

 

 

 1920: Se semnează  „Acordul de la Spa”, în Belgia, privind reparaţiile datorate de Germania puterilor învingătoare din Primul Război Mondial.

României i-a fost repartizată o cotă de 1% din totalul reparaţiilor germane şi 10,55 % din cele orientale (de la Ungaria, Austria şi Bulgaria).

  Cel care a condus delegaţia României la Conferinţa de la Spa, a fost diplomatul Nicolae Titulescu.

În ciuda sacrificiilor făcute de România, atât umane, cât şi materiale, Acordul de la Spa, semnat doar de guvernele Angliei, Franţei, Belgiei, Italiei, Japoniei şi Portugaliei, a hotărât ca din suma datorate de Germania ca reparaţii de razboi, repartitia să fie următoarea:

 

Anglia – 22%
Franţa – 52%
Italia – 10%
Belgia – 89%
Japonia – 0,75%
Portugalia – 0,75%

 

Un procent de 6,5% au primit celelalte puteri nesemnatare ale acordului, României oferindu-i-se numai 1%, procent care a fost ridicat ulterior la 1,1%, adică 1.875.000.000 lei aur, plus 3 miliarde lei pentru bancnotele puse de ocupanţii germani în circulaţie pe teritoriul României între 1916 şi 1918, ca şi pentru bunurile sechestrate de Banca Reichului.

Confiscarea tezaurului dus la Moscova şi garantat de Aliaţi, reprezenta mai mult de un miliard lei aur.

Pe de altă parte, celebrele Tratate de la St. Germain şi Trianon au impus, pentru teritoriile anexate de România, plata unei sume 230 milioane franci aur în folosul Austriei şi Ungariei, plus alte sume legate şi de recunoaşterea alipirii Basarabiei, de bunurile austro-ungare rămase pe teritoriul României Mari etc.
Una peste alta, România a primit doar ceva între 10 şi 15% din ceea ce pierduse în război, în vreme ce Austria şi Ungaria au fost păsuite până în 1943, iar Turcia prin tratatul de la Lausanne din 1926, a fost cu totul exonerată de plata oricărei despăgubiri!

Cu toate aceste nedreptăţi, România a trăit până la începerea celui de-al doilea război mondial în 1939, cea mai frumoasă perioadă de dezvoltare.

 

 

 1921: A avut loc primul Congres al medicilor din România, prezidat de prof. dr. Ioan Cantacuzino. (16-23).

 

 

 

1933: S-a născut la Arbore, jud.Suceava,  cunoscutul  actor român de teatru şi film, Gheorghe Cozorici (“Padurea spânzuraţilor”, “Vânătoare de vulpi”, “Ciuleandra”, “Gioconda fără surâs”, “Moartea unui artist”) ; (d.18.12.1993, Bucureşti).

 

 

 

 

 

 

 

1936: A fost asasinat de un comando legionar, fiind acuzat de trădare, omul politic şi fruntaşul  legionar Mihai Stelescu ; (n. 1907, Galaţi).

 

 

 

 

Asasinarea sălbatică a legionarului Mihail Stelescu. A fost ciuruit cu 38 de gloanţe, după care cadavrul i-a fost ciopârţit cu o secure de către asasini

 

 

 

Mihai Stelescu (în fotografie al treilea de la stânga), a fost unul dintre cei mai tineri și apreciați colaboratori ai comandantului Corneliu Zelea Codreanu (la stânga sa), în timpul primilor ani de activitate ai Gărzii de Fier, alături de Ion Moța, Vasile Marin, Radu Mironovici, ș.a.

A fost decorat cu Crucea Albă, cea mai înaltă distincţie legionară. În iulie 1932, la 25 de ani, a devenit cel mai tânăr deputat legionar.

Stelescu a înfiinţat organizaţia Vulturii Albi, care apoi şi-a luat numele de Cruciada Românismului. În paginile revistei „Cruciada Românismului”, a dezlănţuit o amplă campanie împotriva lui Corneliu Zelea Codreanu, reluată de presa de mare tiraj, prin care Codreanu a fost făcut laş, desfrânat şi slab orator.

„Dacă eşti aşa un mare Căpitan, de ce nu ai zdrobit prin discursurile tale Camera? Cine te-a auzit?” îi reproşa el lui Codreanu  într-un articol.

După asasinarea lui I.G. Duca, este judecat împreună cu Corneliu Zelea Codreanu, general Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, Nichifor Crainic şi alţii pentru conspiraţie criminală, fiind achitat.

 El a părăsit Garda, devenind astfel „trădător” în ochii foștilor camarazi, și și-a fondat propria lui mișcare, ducând concomitent o campanie a denigrării conducătorului legionar Corneliu Zelea-Codreanu.

„Consiliul de onoare” al Legiunii, întrunit la 24 septembrie 1934, l-a declarat pe Stelescu vinovat de „înaltă trădare faţă de Legiune şi Căpitan”. 

Memorialistica legionară acreditează teza conform căreia s-ar fi lăsat convins de Siguranţă să organizeze un atentat împotriva căpitanului, dar cel ales pentru „a-l otrăvi pe Codreanu” ar fi cedat nervos şi s-ar fi „autodenunţat”… Nu există, în acest sens, nici o dovadă arhivistică pentru această aserţiune.

În ziua de 16 iulie 1936, legionarul Ion Caratănase a adunat un grup de zece legionari (aşa-numiţii Decemviri)), hotărâţi „să dea un exemplu istoric”, au intrat în incinta Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti, unde Mihai Stelescu era internat, şi l-au executat cu câteva zeci de focuri de armă.

După moartea lui Stelescu, i-au profanat cadavrul, aplicându-i mai multe lovituri de topor, ciopârţind trupul celui mort. Cei 10 asasini, membri ai comandoului legionar   şi-au asumat întreaga răspundere a actului comis.

 

 

1939: S-a născut Caius Traian Dragomir, poet, eseist, medic, diplomat şi om politic .

 

 

 

 

1940: S-a născut medicul și profesorul Costin-Eugen Cernescu, specialist în virusologie, autorul unor  importante contribuţii în realizarea vaccinurilor virale şi membru titular al Academiei Române din 2018.

 

 

 

 

 1940: S-a născut la Timişoara renumitul interpret de muzică populară Tiberiu Ceia, un reprezentant autentic al muzicii bănăţene.

 

 

 

 

 

 

 

 

1941: Unităţi ale armatei române ale Diviziei 1 Blindate aflate sub comanda generalului Sion, au pătruns prin lupta în partea de nord a orașului Chişinău.

Pe 16 iulie 1941, orele 3, la două săptămîni de la începutul operațiunilor militare ale Armatelor 3 și 4 Române și a Armatei 11 germane în Basarabia, unităţile Diviziei 1 Blindate sub comanda generalului Sion au pătruns prin lupte în partea de nord a orașului Chişinău.

Îndată după aceea, Divizia 72, care după lupte grele dar victorioase deschisese drumul prin Călărași, către Chișinău, a alungat armata sovietica din  partea de vest a orașului.

Un rol important în obținerea succesului general l-a avut și Divizia 50.

În seara zilei de 16 iulie 1941, orașul Chișinău, capitala Basarabiei, a fost eliberat complet de Armata Română. 

 

 

 

Foto: Prizonieri sovietici escortaţi de soldaţi români. 

Foto: Ţărani români din Basarabia eliberată de cotropitorii sovietici, întampinând cu bucurie trupele române.

 

În dimineața zilei de 17 iulie, majoritatea așezărilor au îmbrăcat straie de sărbătoare, iar  toate edificiile publice au fost pavoazate cu drapele române.

In biserici s-a ținut un TE-Deum la care au asistat prefecții și primarii, militarii și locuitorii orasului.

Populația a ascultat la radio cuvîntarea Regelui Mihai I al României :

Împreună cu mama mea, țara întreagă, ne închinăm cu smerenie înaintea ofițerilor, subofițerilor și trupei române și germane, care și-au jertfit viața pentru dezrobirea pămîntului strămoșesc. Iar vouă ostași care v-ați vărsat sîngele pentru țară, pentru onoarea neamului și pentru tron vă închin recunoștința noastră caldă și mărturia de griji ce v-o purtăm. Prin faptele voastre ne-a spălat umilirea și ne-a deschis mîndru drumul viitorului. Trăiască România și toți cei ce-au luptat și sîngerat pentru ea!”.

În zilele următoare, Divizia 1 Blindată a continuat, purtînd lupte înverşunate, să urmărească diviziile 90 şi 95 puşcaşi sovietice care se retrăgeau spre Tighina. După forţarea Nistrului, Grupul de armate general Antonescu a fost desfiinţat, iar trupele componente redistribuite altor unități.

 

 

 

 

 

 

 

 1943: A murit Eugen Lovinescu, critic şi istoric literar, teoretician al literaturii şi sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier şi nuvelist român, cel mai de seamă critic după Titu Maiorescu.

A fost  fondatorul revistei literare şi al cenaclului “Sburătorul” ;(n. 31 octombrie 1881).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1945: S-a născut la Galaţi, scriitorul şi regizorul de teatru român, Virgil Tănase.

  A studiat filologia la Universitatea din Bucureşti (1963-1968) şi regia de teatru la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” (1970-1974).

După ce fusese exmatriculat de la Facultatea de Litere pentru faptul că îl menţionase pe Emil Cioran la o conferinţă a tinerilor scriitori, şi după ce a lucrat ca betonist la Combinatul siderurgic din Galaţi, i s-a impus, pentru a fi reprimit la facultate, să ia parte la „supraveghierea informativă a legionarului graţiat Petrişor Marcel”.

Dintr-un document din arhiva CNAS reiese că după ce a acceptat această condiţie,  Virgil Tănase nu a respectat angajamentul luat şi la numai câteva luni după reprimirea lui în facultate a fost „exlus din sistemul informativ”.

Continuându-şi activitatea de disident, Virgil Tanase a publicat în 1977 în Franţa un roman interzis în România şi a dat, de la Bucureşti, interviuri în presa străină criticând aspru regimul politic românesc.

 

 

 

 

Ca urmare i s-a dat un paşaport pe care nu-l ceruse şi i s-a impus să plece cu familia în străinătate.

La începutul anului 1978, Virgil Tanase s-a stabilit în Franţa unde nu a cerut azil politic, rămânînd cetăţean român şi după ce a obţinut naţionalitatea franceză.

La Paris Virgil Tănase a obţinut un doctorat în sociologia şi semiologia artei (1979) sub conducerea lui Roland Barthes şi a desfăşurat o amplă activitate de scriitor, de jurnalist şi de regizor de teatru. Din 1999 el predă Istoria civilizaţiilor la Institutul International de Imagine şi Sunet de la Paris.

A fost, lângă Paul Goma, obiectul unei încercări de asasinare pusă la cale de către Securitate, care l-a însărcinat pe Matei Pavel Haiducu să o execute.

Între 1993-1997 şi 2001-2005 a fost directorul Centrului Cultural Român din Paris, Franţa.

 A fost distins cu numeroase premii şi distincţii intre care se remarca :

Premiul de dramaturgie al Academiei Române (1997)
Premiul de literatură al Uniunii Latine (2004)
Doctor honoris causa al Universităţii Dunărea de Jos, Galaţi
Premiul Şerban Cioculescu al Muzeului literaturii române pentru memorialistică (2012)
Premiul Salonului de biogrfie de la Hossegor (2013)
Ordinul Artelor şi Literelor din Franţa (1987)
Cavaler al Ordinului „Serviciu credincios” (2002).

 

 

  1949: Execuţia liderilor rezistenţei armate anticomuniste din Munţii Banatului.

 

 

 

 

 

Cinci condamnaţi la moarte  (Spiru Blănaru, Petre Domoşneanu, Ion Tănase, Petre Puşchiţă zis Mutaşcu şi Romulus Mariţescu), luptători din rezistenţa armată anticomunistă din Banat, au fost ridicaţi din închisoarea de pe strada „Popa Şapcă” şi duşi în zona „Pădurea Verde” de la marginea Timişoarei, unde au fost împuşcaţi.

Alţi şapte partizani anticomunişti primiseră condamnări la închisoare sau la muncă silnică.

Cu toate acestea, curând după primele execuţii, la 2 august 1949, au fost asasinaţi şi ei în zona orașului Lugoj.

 

 

 

 

 

 

 

În certificatele de deces, care le-au fost întocmite abia în 1957, aceştia au fost trecuţi ca fiind victime unor boli (afecţiuni cardiace, insuficienţe circulatorii sau TBC pulmonar), toţi în aceeaşi zi şi aproximativ la aceeaşi oră!

 

 

 

 

1961: Atleta română Iolanda Balaş a stabilit, într-un concurs desfăşurat la Sofia (Bulgaria), al 14-lea  şi ultimul său record mondial la săritura în înălţime: 1,91 m.

 

 

 

Imagini pentru Iolanda Balas Photos

 

 

 

 

1976: S-a născut  în Bucureşti prezentatorul  român la radio şi de televiziune, Şerban Huidu.

 

 

Imagine similară

 

 

1989: A decedat marele dirijor austriac de origine aromâna, Herbert von Karajan ; (n. 1908).

 

 

 

 

 

 

 

 1992: A avut loc prima şedinţă a Consiliului Naţional al Audiovizualului, în cadrul căreia Titus Raveica a fost ales preşedinte.

 

1999: A murit Dan Sava, comedian român, membru al grupului umoristic  Vacanța Mare; (n. 1966).

 

 

Imagini pentru Dan Sava,photos

 

 

 

 

 

2005: A murit astronomul Harald Alexandrescu, coordonatorul Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Bucureşti timp de peste două decenii,s-a nascut la  7 ianuarie 1945, in localitatea Anadia, Portugalia, unde părinţii săi se aflau refugiaţi din anul 1943.

Tatăl său  se afla în misiune diplomatică (vice-consulul României la Barcelona, Spania).

 

 

 

 

Imagini pentru Harald Alexandrescu,photos

 

Familia sa a revenit în ţară în 1947, iar tatăl său a fost arestat de regimul comunist de la Bucureşti şi încarcerat, fără proces, între anii 1949-1956.

Harald Alexandrescu a urmat cursurile Facultăţii de Matematică-Mecanică a Universităţii Bucureşti , secţia Astronomie între anii 1962-1967 

Între 1968-1977 a fost cercetător ştiinţific la Institutul Astronomic al Academiei române, Sectorul Sateliţi artificiali (încadrat prin repartiţie guvernamentală).

În anul 1982 obţinute titlul de „doctor în matematici” , disciplina „Mecanică cerească” din cadrul Universităţii Bucureşti, cu teza: „Mişcarea unui satelit artificial al Pământului. Aplicaţii în geodezie”

Din 1984 a condus Observatorul Astronomic din Bucureşti, cu excepţia perioadei 2000 – 2001, când a fost consilier la Consiliul Naţional pentru Studiul Arhivelor Securităţii.

Asteroidul 346261 Alexandrescu poartă numele său

 

 

2017: A decedat artista plastică Maria Mariş Daraban; (n. 1956, în localitatea Apa din Maramureş).

 

 

 

 

Imagini pentru artista plastică Maria Maris Daraban photos

 

 

 

 

Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, Maria Mariş Dărăban a avut un palmares de excepţie, cu un impresionant număr de expoziţii naţionale şi internaţionale, în oraşele: Baia Mare, Bucureşti, Cluj-Napoca, Satu Mare, Sibiu, Paris, Berlin, New York, Atena şi în Mexic şi Israel.

 

 

Imagini pentru artista plastică Maria Maris Daraban photos

Ultimele sale expoziţii au fost în 2016, la împlinirea vârstei de 60 de ani, organizate de muzeele Brukenthal din Sibiu şi Cotroceni din Bucureşti.

 

 

 

 

 

 

16 iulie este „Ziua Rezistenţei Anticomuniste din Banat”.

În această zi, în anul 1949, au fost împuşcaţi , în zona Pădurea Verde de la marginea Timişoarei, primii 5 din cei 12 lideri ai mişcării de rezistenţă anticomunistă din Banat.

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/16/o-istorie-a-zilei-de-16-iulie-video-4/

Bibliografie (surse) :

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

  10. istoriculzilei.blogspot.ro

  11. http://www.napocanews.ro/2019/07/16-iulie-1949 

16/07/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Pasaje din stenograma şedinţei C.C. al P.C.R din 5 octombrie 1945, privitoare la situaţia evreilor întorşi după război în România

https://istoriaincomoda.files.wordpress.com/2012/10/ev3.jpg

În cele ce urmează sunt reproduse ad litteram, câteva citate din stenograma, din 5 octombrie 1945, redactată la şedinţa C.C. al P.C.R, care se referă la evreii din România postbelică.

Tov. Chiriţă: … În Moldova situaţia este şi mai grea. În Moldova nu este aproape un evreu ca[re] să fie în producţie. Toţi se ocupă cu specula.

Tov. Ghizela Vass: Cu specula.

Tov. Chiriţă: Nu, pentru că aceşti evrei ar vrea să intre în producţie. Aceste mici gheşefturi care le fac nu le asigură existenţa. (…) Şi noi, în faţa acestor probleme, stăm fără nici un răspuns. (…).

Tov. Vasile Luca: Dar întreprinderile care se refac în Moldova, nu angajează muncitori evrei?

Tov. Ghizela Vass: Numai evrei angajează.

Tov. Chiriţă: Am convingerea, că în sânul nostru s-a creat un sectarism. (…) Care este poziţia Apărării Patriotice, după mine sectară? Eu nu zic, că ar trebui să fie puşi pe primul plan evreii. Dar între atâţia vorbitori, eu cred că trebuia un vorbitor evreu. Şi nu s-a pus. (…)

Nu avem dreptul să băgăm capul în nisip şi să ignorăm o problemă care există în ţara românească; şi să lăsăm ca aceşti câţiva jidănaşi (sic) să se agite pe stradă, fără a putea să facă ceva. (…)

Tov. Elena Stoie: Dacă comitetul evreiesc a luat măsuri, ca să nu mai fie atâţia speculanţi?

Tov. Ghizela Vass: Merg la ţară, iau vite, iau tot şi dacă îi arestează, spun: tocmai pe mine mă arestezi, care am fost în Transnistria? Şi jandarmul le dă drumul.

Mi-a povestit un tovarăş, că este o manifestare şi atitudine pur legionară pe care o întrebuinţează evreii. Dacă aveau un concurent creştin, se duceau şi-l denunţau, că: el mi-a împuşcat pe fiul meu. Au aceleaşi metode pe care le întrebuinţau în Transnistria… (…)

Tov. Ghizela Vass: Reacţionarii evrei primesc bani din partea englezilor.

Tov. Alice Benari: Discuţia cu negustorii evrei: ei arată o simpatie grozavă, cei din Bucureşti, faţă de englezi, curg banii în ţară cum curge în Ardeal, curg banii reacţiunii aici şi toate «congresele mondiale» cu Londra şi America sunt praf aruncat în ochii mulţimii, spre a-i atrage spre o Palestină care nu poate realiza nimic.

Tov. Chiriţă pe care-l cunosc ca foarte realist, venea de obicei cu altă poziţie. [Chiriţă, în ciuda numelui său, era jidan: numele complet era Chiriţă Abramovici – n. n., V.I.Z.]. (…)

Tov. Vasile Luca: … Nu putem tolera, şi în special voi nu puteţi tolera, la evrei, ca pe baza suferinţelor să se creeze acum o situaţie privilegiată, de jaf şi asuprire a populaţiei româneşti. Dar voi nu combateţi aceasta. Şi faptele nu sunt cu caracter izolat, ci au caracter de masă.

Cu aceste fapte m-am întâlnit şi eu personal în Moldova, atunci când era încă cald, abia ieşiţi din lagăre, din ghetouri, eliberaţi de Armata Roşie.

Cu capcana, cu laţul nu ai fi putut prinde un evreu, ca să ajute la săparea tranşeelor, în dosul frontului de 50-100 km, ca să ai linie de apărare şi să nu reuşească nemţii să facă un contraatac.

Şi o sămânţă o vindeau cu 5 ruble la ostaşii roşii şi puteau trăi bine cu familia şi au strâns milioane. Şi ce au făcut cei din lagăre? Au venit cu saci de ruble.

Au cumpărat ruble cu 5 lei şi le-au vândut cu suta apoi. Dacă ei ar fi vrut să se încadreze în producţie, de ce nu s-au creat cu aceste imense capitaluri, întreprinderi, pe care să le pună în funcţie, să refacă Moldova, să ia aceşti evrei în întreprinderi ca muncitori. De ce n-au făcut-o? Pentru că sunt capitalişti şi speculanţi.

Sunt împotriva populaţiei evreieşti şi cu ei nu ne putem uni. Nu putem combate antisemitismul, dacă nu combatem această plagă.

Îmi spune că s-au îmbrăcat în haine ruseşti şi au luat vitele de la ţărani. (…) Trebuie să înţeleagă şi trebuie explicat, pentru că ce nenorocire am fi avut în Moldova…

Partidul compus din evrei numai, organizaţiile celelalte evreieşti, poliţia, aparatul administrativ, evreieşti, şi atunci s-a spus: Ce este aici, este un stat evreiesc sau un stat românesc? Şi în multe părţi persistă asta.

Şi când noi avem o masă otrăvită de antisemitism, când vede numai un singur şef sau comisar, spune că nu mai este poliţia românească, ci poliţia evreiască. (…) Antisemitismul nu-l combaţi scoţându-i pe evrei din lagăr şi punându-i în fruntea tuturor. (…)

Au venit din lagăr şi în scurt timp au devenit milionari. În Transilvania au făcut cooperative evreieşti şi speculează evreii cu firma partidului. Sunt 3-4 evrei acolo, şi cu agentura lor.

Şi pe aceştia, în lupta noastră, trebuie să-i demascăm, trebuie să luptăm împotriva lor, nu ca să le dăm drumul, dacă au suferit, ca să facă orice“

http://ro.altermedia.info/romania/2011/11/11

  Teodor Wexler, Mihaela Popov, ANCHETE şi PROCESE UITATE. 1945-1960. Documente. Editura Fundaţia W. Filderman, Bucureşti, f. a., vol. 1, pag. 17-31, pe http://www.targulcartii.ro/teodor-wexler/anchete-si-procese-uitate-1945-1960-fundatia-w-filderman-184841.

http://ro.metapedia.org/wiki/List%C4%83_de_comuni%C5%9Fti_evrei_din_Rom%C3%A2nia.

 http://www.scribd.com/doc/68602280/Zydokomuna.

 http://vladimirrosulescu-istorie.blogspot.ro/2011/09/evreii-in-conducerea-romaniei-pe-calea.html.

16/07/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: