Cum poate fi stopat procesul migrator? Cazul R.Moldova

Cum poate fi stopat procesul migrator şi care sunt factorii esențiali în evoluția acestui proces

O societate dominată de sărăcie și inechitate socială este predispusă, în cel mai activ mod, de a crea procesul real al migrațiunii, proces determinat de factori economici, sociali, politici etc.

Publicaţia britanică DailyMail a prezentat în baza statisticilor ONU, o hartă a Europei privind migraţia populaţiei.

În ţări ca Portugalia, Croaţia, Macedonia, Albania şi Moldova fiecare al cincilea cetăţean este stabilit peste hotarele ţării.

Se pare că în Bosnia situaţia este cea mai gravă la capitolul plecării populaţiei. Până în 2015, aproape jumătate din bosnieci şi-au părăsit ţara, 43% sau 1.6 milioane de locuitori.

Bosnia este urmată de Albania, care a înregistrat un număr de 39% de cetăţeni stabiliţi peste hotarele ţării.

Republica Moldova s-a plasat pe locul şase, cu 21.8% din moldoveni plecaţi peste hotare, adică fiecare al cincilea cetăţean.

România se află pe locul zece, cu 17.5% din populaţie plecată în afara graniţelor ţării.

Datele sunt prezentate din cifrele obţinute până în anul 2015, scrie publicaţia. (Sursa: http://adevarul.ro/moldova)

Evoluția acestui proces capătă amploare de la o zi la alta (dacă să ne referim la țările din Estul Europei,  Letonia-27%, Lituania-23%, Bulgaria-19%, Croația-12%: scrie https://ortodoxinfo.ro/2018/06/25/studiu-migratia-goleste-tarile-mai-sarace-adancind-prapastia-demografica-intre-estul-si-vestul-europei/, iar factorii care afectează societatea în cel mai grav mod sunt  îmbătrânirea demografică a populaţiei, depopularea teritoriului, reducerea forței de muncă productivă.

Astfel, societatea moldavă, se confruntă cu schimbări demografice radicale, cu probleme sociale enorme care influențează negativ creșterea și stabilitatea economică, dezvoltarea sistemului instructiv-educativ (prin reducerea drastică a școlilor și claselor din lipsă de elevi) și multe alte aspecte ce țin de evoluția omului și a comunității.

Din R.Moldova pleacă zilnic sute de persoane,  motivul cel mai evident fiind lipsa locurilor de muncă, injustiția socială, sărăcia, salarii lunare ale angajaților publici foarte mici în raport cu necesitățile cotidiene și prețurile de larg consum, sistemul sanitar ruinat la cel mai jos nivel, corupție fără precedent în toate instituțiile de stat/ publice, criminalitate avansată, mortalitate prematură din cauza subnutriției și a maladiilor etc.

Procesul migratoriu este specific  în cazul acelor țări ce sunt afectate de războaie civile şi conflicte interne și externe, pe când, societatea moldoveană este afectată cel mai mult de faptul că  este inhibată de o stare de tensiune continuă întreținută în scopul de a demoraliza populația prin lipsuri de mijloace materiale necesare existenței, prin lipsa de respect faţă de concetățeni, prin lipsa de respect a clasei dominante față de propriul popor, prin lipsa de respect față de tot ceea ce este viața umană într-o comunitate.

 În asemenea condiții oamenii sunt nevoiţi să abandoneze totul,  – migrațiafiind unica soluție în salvarea propriilor vieți.

Drept rezultat, în baza statisticilor internaționale, dar și a celor naționale, Moldova este considerată o țară cu o populație deja bătrână, chiar dacă statul este foarte tânăr. Procesul de îmbătrânire a populației depinde în cea mai mare parte de emigrarea în masă a tineretului  în afara țării, de procentul natalității foarte scăzut și al mortalității foarte ridicat.

Aşa s-a ajuns la faptul că aproape 15 la sută din populație are vârsta mai mare de 60 ani.

În baza studiilor realizate de către ONU se prognozează  că prin anii 2050 a treia parte din populație va fi cu vârsta de peste 60 de ani. Realitatea este deosebit de îngrijorătoare așa cum este  alarmant şi faptul privind exodul în masă a populației.

Începând cu anul 1992 populația țării este mereu în descreștere. Se estimează că aproape un milion de persoane sunt plecate din cadrul țării, însă conform datelor statistice realizate de către Biroul Național de Statistică cifrele sunt cu mult mai mici, reprezentând aproximativ 300 de mii persoane (date statistice ce rămân neschimbate deja de mai mulți ani:https://sputnik.md/radio_rubrica_interviu/20180803/20975571/cati-moldoveni-sunt-plecati-la-munca-peste-hotare.html).

Conform datelor Poliției de Frontieră, la 31 decembrie 2015, numărul cetățenilor moldoveni plecați în străinătate era de aproximativ 754 mii persoane (https://www.iom.md/ro/migration-profile-republic-moldova-ro).

 Factorii esențiali în evoluția acestui proces sunt de o varietate enormă, însă cel mai grav sunt consecințele provocate de modificările sociale și politice ce produc situații de nesiguranță și pericol în existența cetățeanului.

 Dezastrul economic, social și politic al țării este o povară enormă pentru cetățean, iar migrația este unica soluție în clarificarea problemelor personale.

Cetățeanul nu se bucură de o protecţie socială reală, nu are o stabilitate economică, nu are avantaje sociale (75 la sută din populație trăieşte la limita sărăciei,iar pentru 31 din cetăţeni veniturile bănești nu le ajung nici pentru strictul necesar de existență).

Un sondaj efectuat în luna noiembrie a anului 2017 de către Institutul de Politici Publice: http://independent.md/sondaj-alarmant-peste-75-din-moldoveni-spun-ca-traiesc-la-limita-saraciei-2/#.W9W7M9VKjDc), dezvăluie de ce cetăţenii R.Moldova sunt constrânşi să aleagă calea migrației.

Migrantul este avantajat prin bunăstarea de noul mediu social,însă starea sa sufletească provocată de dezrădăcinarea de pământul  natal  îi este traumatizată continuu, pentru tot restul vieții.

În ultimii 15 ani exodul în masă în străinătate a devenit o necesitate absolută pentru omul basarabean, iar prin migrația forței de muncă s-a încetinit  mult procesul de dezvoltare a țării.

În acest caz nu putem spune că este vina cetățeanului moldovean ce pleacă în străinătate la muncă sau pentru a-și crea o nouă viață, dar este vina clasei de guvernare care nu știe cum să stopeze  stagnarea și degradarea continuă a vieţii economico-sociale, cu atât mai mult că piața forței de muncă a  țării nu funcționează pe criterii normale bazate pe principiile  cererii şi ofertei.î.

Timp de 27 ani de existență independentă statul nu a promovat o politică corectă, ba chiar deloc, în domeniul investițiilor/ investițiilor în capitalul uman, în capitalul de cunoștințe, în capitalul economiei de piață funcționabilă etc.

Timp de 27 ani de existență statul a promovat doar o politică de subdezvoltare care, într-un final, a condus la exodul în masă a populației în afara țării.  

Practic, politicile coerente pentru reîntoarcerea migranților în țară sunt inexistente, unicul interes al statului fiind doar ca cei înstrăinaţi să trimită cât mai multe mijloace financiare rudelor și familiilor rămase acasă,ca o pârghie facilă de stimulare a creșterii economice a țării.

Procesul de îmbătrânire a populației,este un pericol real pentru sistemul de pensii de viitor.

Numărul populației este mereu în descreștere, iar speranța de viață devine tot mai mică.

Sub aspectul de îmbătrânire a populației sistemul public de asistenţă socială va fi în mare dificultate în următorii 20-30 de ani. Situația demografică a țării va fi și mai intens afectată de procesul migrației, iar modificările în plan economic, social și politic vor completa și mai mult efectele negative existente.

  Aspectele demografice, economice, sociale, politice sunt un subiect permanent de discuție pentru cercetătorii, analiștii și reprezentanții puterii din mai  statele dezvoltate din  occident dar acest lucru nu-i preocupă absolut deloc pe politicienii și clasa aflată la conducerea comunității basarabene,  care a adus țara pe marginea prăpastiei și a disperării.

  Cum și cine ar putea stopa procesul migratoriu din cadrul societății moldovene?

Autor: Galina MARTEA

Bilanţul tragic şi urmările Primului Război Mondial

TOTALURILE ŞI URMĂRILE PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL

 

La 11 noiembrie 1918, în suburbia Parisului, în pădurea Compiègne a fost semnat armistiţiul de încetare a ostilităţilor dintre Puterile Aliate şi Statele Europei Centrale, astfel s-a încheiat prima conflagraţie mondială, ce a avut urmări grave pentru zeci de milioane de oameni de diferite naţionalităţi.

Din partea Puterilor Antantei tratativele erau purtate de mareşalul francez Foch. Statele ce făceau parte din Tripla Alianţă erau reprezentate de Germania, prin noul guvern care venise la putere în urma unei revoluţii.

În urma tratativelor se încetau acţiunile militare pe toate fronturile unde erau dislocate trupe germane, pe mare şi în aer, se retrăgeau şi se demobilizau unităţile germane de pe teritoriul Franţei, Belgiei, Olandei, Alsaciei, Lorenei, din partea de est şi se sista activitatea întreprinderilor producătoare de armament.

După semnarea armistiţiului dintre Germania şi Antanta la 13 noiembrie, la Belgrad se semnează armistiţiul de încetare a focului dintre Puterile Aliate şi Ungaria.

Prin acest tratat se fixa  o linie de demarcaţie între Ungaria şi Transilvania.

În plan militar s-au atestat schimbări esenţiale în materie de armament, tactică şi strategie.

Apar unităţile de tancuri, care pentru prima dată au fost folosite de către englezi în bătălia de la Somme din anul 1916.

 

 

 

 

 

 

 

La sfârşitul războiului, Antanta dispunea de 8 mii de tancuri. Mari schimbări au avut loc şi în domeniul aviaţiei.

Ideea folosirii avioanelor în acţiuni militare aparţine constructorilor germani.

La început, aviaţia servea numai pentru misiuni de recunoaştere, ulterior s-a diversificat utilizarea lor: în aviaţia de vânătoare, asalt şi bombardament.

 

 

 

 

 

 

În anul 1915, germanii pentru prima dată au folosit în luptă gazele de luptă, fapt care a dus la apariţia măştii antigaz .

Au apărut noi tipuri de artilerie grea, performanţă în acest domeniu au obţinut uzinele militare germane Krupp.

În primul război mondial 75 % de pierderi erau cauzate de către artilerie, iar 25 % – de mitraliere şi arme cu repetiţie.

E semnificativ faptul că în primul război mondial apare un nou gen de artilerie ce va fi denumită antiaeriană.

În toată perioada cât au avut loc acţiuni militare au fost confecţionate mai mult de 2 milioane de mitraliere.

Cea mai răspândită era mitraliera Maxim şi MG-42. Germania, Franţa, Rusia, Marea Britanie au produs mai mult de 20 milioane de arme cu repetiţie.

La sfârşitul războiului apare o nouă armă: mina antitanc şi antipersonală, inventate de către constructorii germani.

Medicina militară a înregistrat schimbări calitative: au fost create noi spitale de câmp care erau mai spaţioase şi mai bine dotate.

Au fost inventate noi metode de vindecare şi medicamente ce aveau menirea să vindece diferite boli rezultate în urma luptelor.

În economie apare un nou sector ce va purta denumirea de complexul militar.

În diferite state acest sector va ocupa un procentaj mare din resursele economice: în Germania – 90%, Franţa – 95%, Marea Britanie – 70%, Italia – 60%, Austro-Ungaria – 80%.

Tot în perioada dată apare un nou gen de armată, care mai târziu se va numi unităţile motorizate. Primele modele de asemenea unităţi au apărut în armata franceză şi engleză când aliaţii erau nevoiţi să transporte rapid cu automobilele unităţile de infanterie în locurile unde armata germană rupea frontul.

 

 

 

 

 

Mari schimbări a suferit şi flota militară. Germania a fost primul stat care a utilizat în lupta pe mare submarinul ceea ce a dus la schimbarea strategiei şi tacticii luptei pe apă.

Aliaţii creează noi genuri de unităţi ale flotei militare ce purtau denumirea de vânători de submarine. Apar crucişătoarele ce aveau o viteză mai mare decât cele vechi.

În confruntarea mondială de la începutul secolului XX, părţile beligerante au fost nevoite să mobilizeze în armată un număr mare de recruţi.

Dacă în anul 1914 statele implicate în război aveau recrutaţi 8 milioane de ostaşi, atunci în anul 1918 în acţiuni militare, pe diferite fronturi participau 70 milioane.

Acest fapt a influenţat mai târziu politica statelor în ceea ce priveşte pregătirea rezervelor militare în cazul unui nou conflict.

La sfârşitul războiului apar primele unităţi cu destinaţie specială în armata germană, sub denumirea de detaşamente de asalt, ce aveau ca misiune distrugerea întăriturilor inamicului şi organizarea operaţiunilor speciale de distrugere a depozitelor de muniţii şi alimentare.

Teoria militară a suferit schimbări esenţiale. Apare un nou concept care se va numi războiul total.

Acesta prevedea distrugerea inamicului prin orice metode, fără a se lua în calcul legile morale şi rânduială creştină.

Asemenea tactică de luptă a fost folosită de către Germania, în special în lupta pe mare, când submarinele germane scufundau nu numai vasele militare, dar şi pe cele civile.

Anume în primul război mondial apare linia frontului. Apariţia ei se datora existenţei unui număr mare de mitraliere şi tunuri.

Pentru a se proteja de focul ucigător, soldaţii se ascundeau în tranşee ce le săpau de-a lungul poziţiilor inamicului şi aceste întărituri se întindeau până la mare ori până la hotarul ţărilor neutre.

Caracteristic pentru conflagraţia mondială din anii 1914-1918 au fost operaţiunile militare ce se terminau cu lupte crâncene, dar cu rezultate minime.

Militari din diferite state au început să ducă o muncă intensă în privinţa organizării viitoarelor războaie în asemenea mod ca operaţiunile să fie de scurtă durată, iar rezultatele la nivel înalt.

După terminarea războiului, în Europa prevalau două viziuni privind desfăşurarea acţiunilor militare.

Prima prevedea construcţia unor linii puternice de apărare, din beton, de-a lungul hotarului, unde trupele vor putea să se ascundă şi să reziste fără a avea mari pierderi ca mai apoi să poată trece în ofensivă.

 

 

 

 

 

 

Cea de-a doua viziune punea accentul pe crearea unor trupe rapide, cu un înalt nivel de manevrare, capabile să distrugă inamicul înainte ca acesta să-şi mobilizeze forţele.

În gândirea militară din anii 20, pe prim-plan se situa factorul economic, în special existenţa materiilor prime strategice necesare ca combustibilul, fierul, arama.

Teoreticienii militari din diferite state remarcau necesitatea unei industrii de apărare care să asigure echipamentul tehnic şi armamentul pentru înzestrarea unei armate moderne care să fie aptă să ducă operaţiuni de ofensivă şi de apărare.

Totodată se cerea, ca în caz de război, să fie pregătită populaţia, să fie create noi întreprinderi militare cu tehnologii performante unde se vor produce tancuri, avioane, submarine.

Economiştii militari remarcau că după cum a arătat experienţa primului război, dacă un stat pierde principalele izvoare de resurse naturale, atunci decade economia şi statul respectiv este sortit înfrângerii.

După semnarea armistiţiului la 18 ianuarie 1920 se începe Conferinţa de pace de la Paris, la care au participat 27 de state învingătoare şi cele învinse: Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria şi Turcia.

Aici a fost elaborat textul de încheiere a păcii şi de organizare a Europei postbelice, precum şi decizia de a crea o organizaţie internaţională care va gestiona conflictele militare, ce vor apărea în Europa şi va duce un lucru intensiv pentru aplanarea acestora. Organizaţia dată era denumită Liga Naţiunilor.

La această conferinţă, Germania era obligată să plătească o uriaşă contribuţie de război.

Armata se reducea la un număr de 100 000 de ostaşi. I se interzicea să deţină flotă militară, aviaţie de luptă, unităţi de tancuri.

Totodată se interzicea activitatea şcolilor militare germane.

Majoritatea întreprinderilor militare germane au fost închise. Acest lucru a dus la apariţia unui număr mare de şomeri, perturbări sociale şi a partidelor radicale, ca Partidul Naţional Socialist în frunte cu Adolf Hitler şi cel Comunist condus de Ernest Thalman.

După unele date, în Germania, după semnarea păcii, fără serviciu au rămas mai mult de 1 milion de militari.

Cauzele înfrângerii Germaniei şi aliaţilor săi au fost următoarele: comandanţii germani au dorit să câştige războiul printr-o singură bătălie generală.

Împăratul Wilhelm şi miniştrii săi au supraapreciat resursele şi capacitatea de luptă a armatei şi s-au lăsat conduşi de ideea şefului Statului Major, Moltke, precum că Germania poate câştiga o confruntare militară ducând acţiuni militare concomitent pe două fronturi.

Resursele materiale şi umane ale Antantei erau mai mari decât cele ale Germaniei şi aliaţilor săi şi acest fapt nu a fost luat în consideraţie de către strategii germani.

Sfârşitul primului război mondial aducea cu sine dispariţia celor trei imperii şi o nouă hartă politică a Europei.

Dispariţia Imperiului Rus a fost cauzată de pierderile mari din război, mai mult de 10 milioane de vieţi omeneşti şi de situaţia economică grea.

Începe războiul civil în Rusia şi ca rezultat apare Uniunea Sovietică.

Anume împotriva Rusiei ţariste Germania a folosit o nouă metodă de luptă, care mai târziu se va numi destabilizare politică.

Germanii au susţinut partidul bolşevic şi l-au ajutat să obţină puterea de stat. Ca rezultat, bolşevicii au semnat o pace separată cu Germania, pace care a durat până la 11 noiembrie când s-a semnat armistiţiul de la Compiegne.

După acest armistiţiu, conducerea sovietică a declarat că nu are nici o obligaţie faţă de Germania.

După dispariţia Imperiului Austro-Ungar au apărut noi state ca Austria, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria.

În perioada dată se formează un nou stat care va purta denumirea de Regatul Iugoslavia şi va include în componenţa sa sârbi, muntenegreni, bosnieci şi croaţi.

Dispariţia Imperiului austriac va duce la începutul mişcării de eliberare naţională a populaţiei de origine română care locuia în Bucovina şi Transilvania. Apogeul acestei mişcări a avut loc la 1 decembrie 1918, cu Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, unde au participat 100 000 de români din ţinuturile Transilvaniei şi Banatului.

La această adunare s-a luat hotărârea de unire a Transilvaniei şi a Banatului cu România.

Ca rezultat se începe confruntarea militară cu Ungaria care nu a fost de acord cu unificarea Transilvaniei cu România.

Dar acest război româno-ungar a fost de scurtă durată şi s-a sfârşit cu victoria României.

Dintre statele ce au avut cel mai mult de câştigat în urma acestui război a fost Franţa.

Aceasta şi-a întors teritoriile pierdute în urma războiului franco-prusac din 1870, Alsacia şi Lorena, devenind putere mondială. Parisul devine centrul diplomatic al Europei.

Baze militare şi noi colonii franceze apar în Africa, Asia, în special în peninsula Indochina. Armata franceză în anii ’20-30 devine una dintre cele mai puternice forţe armate din lume.

Numărul trupelor franceze ajungea la 5 milioane de ostaşi.

Diplomaţia franceză a format un sistem de alianţe în Balcani, ce avea ca misiune să protejeze interesele Republicii franceze.

Un alt stat ce a avut de câştigat a fost Marea Britanie. Ea a obţinut principalul său scop: a distrus imperiul german, principalul concurent pe piaţa economică internaţională.

Englezii au acaparat coloniile germane din Africa. Comercianţii englezi s-au stabilit pe pieţele de desfacere germane din Europa. Flota engleză devine cea mai puternică din lume.

Englezii au ocupat Turcia şi controlau strâmtorile Bosfor şi Dardanele. Ei s-au implicat în războiul civil din Rusia.

O noutate a fost implicarea SUA. Acesta a fost primul caz când americanii au renunţat la neutralitate  şi s-au implicat în conflictele militare din Europa.

Prin aceasta conducătorii americani doreau ca să crească rolul SUA în hotărârea problemelor internaţionale.

Anume după primul război mondial, în Europa începe să pătrundă masiv marfa produsă în America.

În Europa Centrală apare un stat mare şi puternic, Polonia.

În componenţa ei a intrat Ucraina de Apus şi s-a format Uniunea Reci-Pospolita. Pe ţărmul Mării Baltice apar state noi: Lituania, Letonia, Estonia şi Finlanda.

Rezultatul primului război mondial a fost dispariţia vechii organizări politice a Europei.

Apare o nouă viziune privind organizarea vieţii economice, politice şi sociale.

Odată cu încheierea acestui conflict se naşte o nouă mentalitate privind dezvoltarea de mai departe a omenirii.

O consecinţă a războiului a fost şi apariţia celor două ideologii: cea fascistă şi comunistă.

Cercurile conducerii europene, văzând rezultatele primului război mondial, iau decizia de a face mari schimbări în viaţa socială ca să nu provoace noi revoluţii: capitalismul sălbatic care a existat până la război începe să dispară.

Se măresc salariile, ziua de muncă se micşorează. La majoritatea întreprinderilor se creează sindicate care trebuiau să supravegheze ca antreprenorii să-şi respecte obligaţiile faţă de salariaţi.

Dar încheierea primului război mondial nu garanta faptul că nu se va produce o nouă conflagraţie mondială.

Existau statele învinse care îşi doreau revanşă şi care aveau să provoace cel de-Al Doilea Război Mondial.

 

Sergiu MUNTEANU şi Ludmila LUPAŞCU

http://istoriamilitara.org/ 

ZIUA DE 13 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 13 iulie în istora noastră

 

 

 

 

 

 

1774: Sunt aduse la Bucureşti, moaștele Sf. Dumitru cel Nou Basarabov, ocrotitorul Capitalei României și așezate în Catedrala Mitopolitană.

A trăit în secolul al XIII-lea, în vremea țaratului vlaho-bulgar.

S-a născut în satul Basarabi (în Bulgaria de azi) și s-a nevoit într-o peșteră în apropiere.

   Moaștele sale au fost reașezate în biserica din Basarabi si au stat în această biserica până în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), când generalul rus Petru Salticov, trecând prin satul Basarabov, a luat moaștele cu intenția de a le trimite în Rusia, insă, la rugămintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromână, precum și a mitropolitului Grigorie al II-lea al țării Românești, le-a dăruit poporului român. Moaștele au fost așezate cu cinste, în iunie 1774, în actuala Catedrală Patriarhală din București.

 

 

 

 

 

 

Sfântul este Ocrotitorul Bucureștilor, iar prăznuirea sa se face pe 27 octombrie.

A fost  proclamat oficial ocrotitorul oraşului Bucuresti de către mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793).

Generalizarea cultului său s-a făcut în anul 1955, când, la propunerea patriarhului Justinian Marina, Sfântul Sinod a proclamat cinstirea Sfântului Dimitrie cel Nou în întreaga Biserica Ortodoxă Română.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1866 (1/13 iulie):  A fost promulgată Constituţia României, alcătuită după modelul celei belgiene, rămasă în vigoare, cu unele revizuiri şi modificări, pană în 1923.

Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a  Romaniei  si a fost adoptată după modelul Constituției  Belgiei din 1831.

Constituția a fost adoptată în timpul regelui carol I, fiind cea mai longevivă constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I. Ea a fost promulgată de domn la 1 iulie 1866 ( 13 iulie s.n).

Ea transforma Romania   în monarhie constituțională ereditară (în linie coborâtoare directă și legitimă a măriei sale principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor – Art. 82) și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar (persoanele puteau vota pe baza unei sume de bani, astfel cei care votau erau adesea marii proprietari de pământuri, în majoritate conservatori).

A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice.

A  fost considerată una din cele mai democratice constituții din Europa acelui timp.

Constituția din 1866 și-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a Constitutiei din 1923, dupa savarsirea Marii Uniri.

 

 

1878: După luni de consultări în cadrul Congresului marilor puteri ale Europei, este semnat Tratatul de pace de la Berlin, care prevedea printre altele și recunoașterea independenței României.

 

 

 

Semnarea Tratatului de pace de la Berlin 1878

La 13 iulie 1878, stil nou (1 iulie 1878, stil vechi) după luni de consultări în cadrul Congresului marilor puteri, este semnat Tratatul de pace de la Berlin care prevedea printre altele și recunoașterea independenței României. Congresul de pace s-a desfăşurat la Berlin pentru că în epocă Germania este principala putere europeană.

Cele şapte mari puteri europene participante au fost: Germania, Regatul Unit, Austro-Ungaria, Franţa, Imperiul Otoman, Italia şi Imperiul Rus, iar cel care a dat dovada de abilitate diplomatică deosebită şi care a influenţat decisiv luarea hotărîrilor a fost cancelarul german Otto von Bismarck.

Conform prevederilor Tratatului de la Berlin:

• România devenea un stat suveran, egal în drepturi cu celelalte state independente. Ca stat care se bucura de independenţa deplină, România putea să-şi înfăptuiască nestingherită politica externă şi internă;

• Erau recunoscute României: Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor;

• Se recunoştea independenţa Serbiei, Muntenegrului şi României (conform Tratatului de pace de la San Stefano), cu condiţia acordării drepturilor de cetăţenie şi locuitorilor de altă religie decît cea creştină;

• Judeţele Cahul, Izmail şi Bolgrad erau încorporate din nou Rusiei Ţariste;

• Principatul autonom Bulgaria, conceput în granițe foarte mari în Tratatul de la San Stefano și plasat sub infruiență rusă, era simţitor micşorat. Se constituia provincia autonomă Rumelia, condusa de un guvernator crestin, numit de Sublima Poartă;

• Austro-Ungaria primea spre administrare Bosnia şi Herţegovina;

• Anglia lua Insula Cipru, în urma unei înţelegeri cu Turcia;

• Se creau condiţiile pentru desăvîrşirea unităţii naţionale de stat prin unirea celorlalte teritorii româneşti aflate sub dominaţie străină: Transilvania, şi fragmentele Moldovei (Bucovina şi Basarabia ţaristă).

In Tratatul de la Berlin: Puterile europene au redesenat  harta Balcanilor,  România, Serbia si  Muntenegru devenind  complet independente de Imperiul Otoman.

 

 

 

 

 

 

1886: S-a născut actriţa de origine română Maria Ventura, o celebritate a Comediei Franceze.

A fost fiica actriței Lea Fanșeta Vermont , dintr-o legătură romantică cu omul de teatru și scriitorul român Grigore Ventura, al cărui nume de familie l-a primit; (m. 2 dec. 1954).

 

 

 

 

 

 

 

 

A studiat la Conservatorul din  Bucuresti pe care la absolvit in 1901 si la cel din Paris, pana in  1905 , cu Eugène Silvain și Paul Mounet.

A jucat împreună cu Sarah Bernhardt și cu Eduard de Max, care au avut o mare influență asupra sa.

După 1919 a jucat la Comedia Franceză, a cărei societară a devenit ulterior,  dar  a continuat sa dea spectacole la București și în România, cu ansamblul teatrului „Maria Ventura” pe care îl conducea si care avea să-i poarte multă vreme numele.

 

 

 

 

 

1901: S-a născut în satul Nanov din  jud. Teleorman basul Nicolae Secăreanu; (m.  la 29 septembrie 1992, la Bucureşti).

A încercat să intre la Conservator dar a fost respins, aşa că în anul 1925 s-a înscris la cursurile particulare ale lui Alberto della Pergola, pe care le-a absolvit cu rolul Basilio din Bărbierul din Sevilla de Rossini.

În anul 1934 i se oferă ocazia să studieze şase luni în Italia, cu Arnoldo Schiavoni.

In 1942, are o  memorabila  apariţie în Damnaţiunea lui Faustde Berlioz, sub bagheta lui George Enescu.

Între anii 1954-1955, Nicolae Secăreanu a scris cartea Din viaţa mea de artist, editată prin grija compozitorului Pascal Bentoiu, în anul 2003, la Editura Muzicală.

Un capitol important în viaţa sa sunt numeroasele filme artistice şi de televiziune realizate între anii 1946 şi 1988:Pădurea îndrăgostiţilor, Pădurea spânzuraţilor, Răscoala, Faust XX, Dacii, Şapte băieţi şi o ştrengăriţă, Tinereţe fără bătrâneţe, Căldura, Ultimul mohican, Mihai Viteazul, Săgeata Căpitanului Ion, August în flăcări, Acţiunea Autobuzul, Trandafirul galben, Vacanţa cea mare.

 

 

 

 

1916, 13/26: A murit la Viena, chimistul Nicolae Teclu autorul unor cercetări privind arderea, gazele, tehnologia hârtiei; (n. 1839, Braşov).

 

 

 

 

 

A fost membru titular al Academiei Române din 1879.

 

 

 

1924: S-a născut baritonul român Octav Enigărescu; (m. 1993).

 

 

A studiat la Conservatorul din Bucureşti absolvind in  1946). După debutul la Opera Română din Cluj s-a afirmat pe scena bucureşteană, într-o multitudine de roluri, care  l-au propulsat în prim-planul vieţii muzicale româneşti.

A ocupat şi funcţia de director al Operei Române. A realizat numeroase înregistrări şi emisiuni radio şi tv.si a  efectuat turnee artistice în mai multe ţări europene.

A jucat şi în filme artistice, cum ar fi Buzduganul cu trei peceţisau serialul Toate pânzele sus.

De asemenea,a  fost profesor de canto la Ruse în Bulgaria şi la Novi Sad (fosta Iugoslavie) şi a făcut parte, ca membru sau ca preşedinte, din juriile unor importante concursuri de muzică vocală.

În prezent, Şcoala de Arte din Târgovişte îi poartă numele.

 

 

 

 

1928: La concursul automobilistic de la Monthelery, in Franţa, printul Matei Ghica stabileşte 8 recorduri mondiale.

 

 

 

 

 

1930: A  fost organizat la Montevideo,in Uruguay, în perioada 13 iulie – 30 iulie, primul Campionat Mondial de fotbal.

 

 

 

 

 

 

 

 

Au participat treisprezece echipe, șapte din America de Sud, patru din Europa și două din America de Nord.

Reprezentativa Romaniei a invins in ziua de 14 iulie 1930 selectionata Peru,cu scorul de 3-1.

 

 

 

Foto:  Un bilet de intrare la campionat

 

 

 

Secretarul Federației Române de Fotbal, Octav Luchide a fost cel care a înscris România la Cupa Jules Rimet, Carol al II-lea s-a ocupat personal de constituirea lotului și de a face posibilă expediția fotbaliștilor români, Rudy Wetzer a fost căpitanul echipei și cel care a ținut un Jurnal de Călătorie, antrenor a fost Costică Rădulescu iar Nicolae Covaci era la prima din cele trei participări ale sale la Cupa Mondiala.

Ai noștri au bătut Peru în primul meci cu 3-1 și au pierdut cu Uruguay cu 0-4.

Adalbert Deșu a marcat primul gol al României la un Campionat Mondial, iar la întoarcere, Gara de Nord din București era plină de oameni veniți pentru a-i aclama pe tricolori.

Uruguayul a  a învins in finala  în fața a 93.000 de spectatori cu scorul de 4-2 echipa Argentinei   și a devenit astfel prima campioană mondială.

 

 Urmăriti pe Youtube:

 

http://youtu.be/BnSfUFaYRok

 

 

1945: Uzinele  IAR – Brașov au trecut la producția de pace, începând munca de execuţie a primului lot de 3.000 de tractoare.

Fabrica de avioane fusese desființată din dispoziția autorităților sovietice.

 

 

 

 

Foto: Tractorul IAR 23

 

 

 

 

 

 

1953: S-a născut compozitoarea şi profesoara Violeta Dinescu, stabilită (din 1982) în Germania.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In perioada 1978 – 1982 este profesoară de muzicologie, estetică, contrapunct, armonie şi pian, la Şcoala de Muzică George Enescu din Bucureşti.

In 1980 a fost primita in Uniunea Compozitorilor din Romania si a sustinut primele concerte publice si  înregistrări la Radiodifuziune, primind şi o serie de premii  pentru compoziţie.

1982, dupa ce a emigrat în Germania, a primit mai multe burse şi   peste 50 de premii şi evidenţieri internaţionale; profesoară şi docentă la mai multe universităţi din SUA.

Intre anii 1986-1991 a fost Docentă la Şcoala Superioară de Muzică Bisericească din  Heidelberg, in  Germania (muzicologie, contrapunct, teoria armoniei).

1989-1991 Este Docentă la Şcoala Superioară de Muzică din Frankfurt pe Main , in  Germania (muzicologie, contrapunct, teoria armoniei).

1990- Docentă la Academia de Specialitate pentru Muzică Bisericească din Bayreuth, in Germania (muzicologie, contrapunct, teoria armoniei, pian); membră a Consiliului de conducere al ligii „International League of Woman Composers„; directoare pentru străinătate a asociaţiei americane WOMANSONG din statuMassachusetts, S.U.A.

Începând din 1996 – profesoară de compoziţie la Universitatea din  Oldenburg, in Germania. Organizează anual un festival internaţional de muzică românească in Germania, dedicat, pe rând, personalităţilor şcolii componistice româneşti.

 

 

 

 

1956: A apărut  Hotărârea CC al PMR şi a Consiliului de Miniştri cu privire la îmbunătăţirea învăţământului de cultură generală.

În baza acestei hotărâri s-a generalizat învăţământul de şapte ani şi s-au înfiinţat noi şcoli şi institute pedagogice cu o durată de şcolarizare de doi ani pentru pregătirea învăţătorilor

 

 

 

 

 

1966: A decedat  prinţesa  Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha (Beatrice Leopoldine Victoria), sora mai mica a reginei Maria a României; (n.20 aprilie  1884).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  fost membru al familie regale britanice, nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii.

Prin căsătorie a intrat în famila regală spaniolă; a fost soția lui Alfonso de Orleans y Borbón, infante al Spaniei. În familie era numită Bea.

 

 

 

 

 

 

 1967: S-a născut actorul Adrian Vâlcu.

 

 

 

 

 

 

 

 1969: S-a născut la Hădărăuţi, raionul Ocniţa, Oleg Serebrian, politolog, eseist diplomat şi politician din R.Moldova.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A studiat istoria şi dreptul la Universitatea „Ion Creangă” din Chişinău şi relaţiile internaţionale la Institutul European de Înalte Studii Internaţionale din Nisa, după care a urmat studii de specializare la Universitatea din Edinburgh, Şcoala Naţională de Administraţie din Paris şi Centrul de studii în domeniul securităţii şi diplomaţiei al Universităţii din Birmingham.

În 1998 a susţinut doctoratul în ştiinţe politice la Academia de Ştiinţe a Moldovei. 

Intre 1994 şi 1995, a fost şeful secţiei România în Direcţia Europa şi America de Nord a MAE al Republicii Moldova.

Între 1998 şi 1999, după susţinerea tezei de doctor, revine în ministerul de externe de la Chişinău, ocupând concomitent funcţiile de şef al Direcţiei Analiză Politică şi purtător de cuvânt al ministrului.

Din 1999 până în 2005 a fost prorector al Universităţii Libere din Moldova (ULIM). Între 2005 şi 2010 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în 2005 – 2006 fiind membru al Biroului Permanent al Parlamentului.

Din iulie 2010 pînă în iulie 2015 a fost Ambasadorul Republicii Moldova în Franţa şi delegat permanent al Republicii Moldova la UNESCO. La 7 decembrie 2010 Oleg Serebrian a fost ales, pentru un mandat de doi ani, Preşedinte al Congresului Uniunii Latine[2] .

La 13 noiembrie 2015 a fost numit prin decret prezidenţial Ambasador al Republicii Moldova în Germania.

 A fost decorat cu ordinul Steaua României (cea mai înaltă distincţie oferită de statul român), în grad de ofiţer.

În 2012 i s-a decernat Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din R.Moldova, pentru romanul Cântecul mării.

La 10 iulie 2015 a fost decorat de preşedintele francez Francois Hollande cu Ordinul Naţional de Merit, pentru aportul adus la dezvoltarea relaţiilor moldo-franceze şi promovarea valorilor francofoniei.

Printre cele mai importante lucrari pe care le-a publicat se numara:

Geopolitica spaţiului pontic, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1998 ; ediţia franceză : Autour de la Mer Noire: Géopolitique de l’espace pontique, Perpignan, 2010, Editura Artège

Politosfera, Chişinău, Editura Cartier, 2001, 
Politică şi geopolitică, Chişinău, Editura Cartier, 2004
Dicţionar de geopolitică, Iaşi, Editura Polirom, 2006
Despre geopolitică, Chişinău, Editura Cartier, 2009
Romanul Cântecul mării, Chişinău, Editura Cartier, 2011
Rusia la răspântie: geoistorie, geocultură, geopolitică, Chişinău, Editura Cartier, 2014.

 

 

 

 

 

1972: S-a născut la Bacău, Gabriela Vrânceanu-Firea, editoare-prezentatoare şi realizatoare  romana  de televiziune, director al revistei economice „Săptămâna Financiară” şi senatoare din partea PSD în Senatul României pentru judeţul Ilfov în sesiunea 2012 – 2016.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După alegerile din 5 iunie 2016, Gabriela Firea este primar general al Municipiului Bucureşti.

 

 

 

 

 

 

1973: A decedat în Bucureşti, compozitorul şi pedagogul Marţian Negrea; (n. 29 ianuarie 1893 în localitatea Vorumloc, astăzi Valea Viilor, jud. Sibiu).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   

 

1995: Parlamentul European a adoptat o Rezoluţie privind protecţia drepturilor minorităţilor şi protecţia drepturilor omului în România.

 

 

 

 

 

1995: Republica Moldova a semnat la Strasbourg, documentele de aderare la Consiliul Europei, devenind, oficial, cel de–al 35–lea membru al organizaţiei.

Pe parcursul acestor ani, Moldova a semnat zeci de convenţii, care au avut o importanţă capitală pentru dezvoltarea legislaţiei naţionale şi armonizarea ei cu standardele europene în diverse domenii.

Deși, parteneriatul dintre Republica Moldova (RM) şi Consiliul Europei a fost iniţiat încă la începutul anului 1992, când Parlamentul Republicii Moldova a adresat o scrisoare oficială Adunării Parlamentare a CoE (APCE) prin care a solicitat acordarea statutului de invitat special, ceremonia oficială de aderare a  a avut loc la data de 13 iulie 1995

In aceeasi zi  a intrat  oficial  în Consiliul Europei şi Albania

 

 

 

 

 

 

 2000: Istoricului american de origine română Radu Florescu, i s–a acordat titlul Honoris Causa al Academiei Române.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a născut la 22 octombrie 1925, în București.

 A plecat în Marea Britanie, înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, unde tatăl său era ambasador. Aici a studiat la Universitatea Oxford.

S-a stabilit în jurul anilor ’50 în Statele Unite ale Americii, unde și-a continuat studiile la Indiana University. Și-a urmat vocația, devenind doctor în istorie cu teza ”The Struggle against Russia in the Romania Principalities” (”Lupta împotriva Rusiei în Principatele Române”), extrem de bine primită în mediile academice.

Personalitate a lumii științifice internaționale, a fost profesor emerit de istorie la Boston College și fondator și director al Centrului de Studii Est Europene (East European Research Center) (1986-2008) de la Boston College. În ultimii ani, el a oferit burse studenților români talentați pentru a studia în zona Boston.

 A fost numit Consul onorific la Boston de către Ministerul român al Afacerilor Externe (1996). 

Pe lângă numeroase articole academice și lucrări istorice, Radu Florescu a publicat în 2004, la Editura Militară, o monografie despre unul dintre strămoșii săi, generalul Ioan Emanoil Florescu (1819-1893) — ”Generalul Ioan Emanoil Florescu: organizator al armatei române moderne”.

Radu Florescu a scris, împreună cu profesorul Matei Cazacu, o carte despre istoria familiei sale, ”Legăturile de sânge ale lui Dracula: O saga a familiei Florescu” (Hamilton Books, 2013).

A murit la 18 mai 2014, la Mougins, în Franța, în urma unor complicații pulmonare.

 

 

 

 

 

2011: A decedat compozitorul si interpretul român de muzică uşoară Cornel Fugaru ; (n. 2 decembrie 1940).

 

 

 

 

 

 

 

A fost liderul formaţiei de muzică rock româneşti „Sincron”, ale cărei cele mai cunoscute piese originale sunt „Dau viaţa mea pentru o iubire”, „Nu sunt sclavul tău”, „Eu nu mai sunt cel de ieri”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2019: Românca Simona Halep a câştigat finala turneului de tenis de la Wimbledon.

 

 

 

Este prima sportivă din ţara noastră care a reuşit această performanţă.

 

 

 

 

 

 

 

Simona Halep, locul 7 WTA, a câştigat  la Wimbledon, al doilea Grand Slam din cariera sa, după ce a învins-o sâmbătă în finală, cu scorul de 6-2, 6-2, după numai 55 de minute de joc,pe americana Serena Williams, locul 10 WTA .

Ea a intrat imediat în rândul membrilor de onoare al All England Lawn Tennis and Croquet Club, unul dintre cele mai exclusiviste cluburi din lume.

Forbes scrie că sunt două posibilităţi ca o persoană să intre în rândul membrilor, să câştige turneul de la Wimbledon sau să se mărite cu un prinţ englez, informează News.ro.

Cu o vechime de peste 150 de ani, All England Club are 565 de membri, dintre care 375 sunt plini (numărul maxim), iar o mie de persoane sunt pe listele de aşteptare. Membrii sunt împărţiţi pe categorii, plini, pe viaţă, de onoare (rpimele trei categori nu trebuie să depăşească 500 de persoane în total), temporari şi temporari juniori.

Un aspirant la calitatea de membru trebuie propus şi susţinut de patru membri plini.

Membrii de onoare, categorie din care face parte, începând de sâmbătă şi Simona Halep, sunt în jur de 70, majoritatea foşti campioni sau persoane care au adus importante servicii tenisului.

Ducesa de Cambridge, Kate Middleton, este tot în această categorie, din 2013, dar a devenit patroana clubului, succedându-i în această poziţie reginei Elisabeta a II-a, începând de anul trecut.

Membrii temporari sunt în număr de 120, fiind aleşi de comitetul clubului. Membrii temporari sunt de obicei tineri jucători de tenis.

Între figurile proeminente ale clubului se numără fostul gruvernator al Băncii Angleii Mervyn King şi solistul Cliff Richard.

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/13/o-istorie-a-zilei-de-13-iulie-video-4/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
   

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. worldwideromania.com ;

7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

9.  Istoria md.

10.  agerpres.ro/flux-documentare