UE în era Inițiativei Celor Trei Mări (II). Moscova şi doctrina celei de- A Treia Rome

 

Moscova, a treia Romă

 

 

Bazată pe o doctrină din secolul al XVI-lea, Imperiul Rus ar fi succesor al Romei antice și al Constantinopolului ca centru suprem al creștinismului adevărat.

Prima dată, îngrijorat de soarta creștinismului european s-a arătat Aleksandr Gelievici Dughin, creditat a fi creierul din spatele lui Vladimir Putin, susținător al neo-eurasianismului.

Dughin consideră că ”Un Occident care își neagă credința, istoria, rădăcinile și identitatea, e destinat pentru dispreț, moarte și dispariție”.

Tot el spune că: “Singura apărare reală împotriva globalizării este eurasianismul”.

Alexandr Dughin / Foto: Facebook

 

“Neo-eurasianismul”, însă, nu este o adaptare a eurasianismului clasic la perioada post-sovietică, ci mai degrabă o “nouă dreaptă” ideologică.

Perspectiva duginiană (dughinistă?) este rezultatul unei compilații a diferitelor teorii anti-liberale occidentale, “rusificate”.

Majoritatea ideilor anti-occidentale ale lui Dughin sunt derivate din filozofiile și teoriile occidentale, mai degrabă decât din cele rusești.

Principalul conflict al istoriei lumii, conform “neo-eurasianismului”, constă în confruntarea dintre puterile terestre, eurasiatice, colectiviste și tradiționaliste (telurorocrații), pe de o parte, și puterile maritime individuale și liberale (talasocrații), pe de altă parte.

Ca atare, bătălia finală – Endkampf – se dă între Rusia și Statele Unite.

Din punctul de vedere al Stratfor, însă, ascendentul Rusiei față de China este puțin probabil să dureze pentru totdeauna.

Creșterea proprie a Chinei și suprapunerea sferelor de influență în Asia Centrală, Orientul Îndepărtat al Rusiei și în zona arctică, vor limita, în cele din urmă, măsura parteneriatului lor.

Ceea ce, potrivit așteptărilor, ar reapropia Rusia de țările așa-zis occidentale.

Eurasia

Pînă atunci, însă, revenind, Eurasia, reprezintă filozofia conservatoare a continentalismului terestru, care are printre valorile sale o structură ierarhică, lege și ordine, tradiționalism și religie.

Adică, tot ceea ce nu regăsim nicăieri în teoriile globaliste.

Eurasianismul susține – potrivit lui Dughin – că civilizația eurasiatică nu poate fi judecată conform criteriilor occidentului postmodern.

Apără civilizația ruso-ortodoxă, dar și toate celelalte civilizații, care pot fi foarte diferite de cele dominante, liberale, globalizatoare.

Nu are nimic de a face cu fundamentalismul, tocmai pentru că admite și apără existența și legitimitatea tuturor civilizațiilor.

Este o formă de pluralism filosofic, conform căreia diferite culturi, diferite civilizații pot coexista, fără a se neutraliza neapărat. Eurasianismul nu înseamnă apărarea naționalistă a Rusiei, ci apărarea identității tuturor popoarelor de agresiunea comisă de Occidentul modern.

Este o formă total contrară unificării liberale și postmoderne, a statului global.

Dughin deplînge pierderea identității naționale, religioase, sexuale, individuale.

”Trăim într-o lume din ce în ce mai virtuală în care toate formele stabile care definesc ființa și omul se dizolvă. Am intrat în societatea lichidă despre care vorbea Zygmunt Bauman. Ideologia lumii moderne este post-umană. Dar trebuie să salvăm omul, identitatea lui. Întotdeauna spun că cei care luptă împotriva identității se luptă împotriva omului. Nu există nici un om fără identitate”.

Pentru ilGiornale, Dughin adaugă:

“Văd apariția unei voințe extrem de populare împotriva dominației totalitare și impunătoare a globalizării, a gîndirii europene. Este evident un pas spre victorie, nu victoria însăși.

Este o schimbare radicală în istoria postmodernității: o revoltă împotriva lumii post-moderne, o formă de protest a popoarelor care nu acceptă să fie anihilate de strategia suicidară a liberalilor, ci vor să decidă liber asupra identității lor.

Tocmai aici intră în joc necesitatea unei alternative la globalizare, pentru a salva identitatea oamenilor și a popoarelor, pentru a salva Ființa. Această alternativă nu ar trebui să fie căutată în fascism, în comunism sau în vechiul liberalism, ci într-o nouă formă care să poată răspunde provocărilor generate de evenimentele actuale.

Fundamental va fi a patra teorie politică, teoria lumii multipolare, principiile metafizice ale luptei împotriva globalizării, pentru a salva popoarele, omul, sacrul, tradiția, demnitatea umană“.

Aceasta este marea propagandă rusă de care se tem liderii UE, democrații americani, mass-media, aceasta ”propagandă”, chipurile, ”schimbă opțiunile electorale” – dacă ar fi să credem, e fake news-ul care îi zăpăcește de cap pe oameni, ideile care îi îndepărtează de ”valorile europene”, liberale, ”occidentale” și îi țin în ”totalitarism”.

Să le vedem și să le cîntărim, așadar.

Din nefericire, o bună parte din ceea ce spun rușii poate vedea oricine cu ochiul liber. Iar dacă are și vreo doi neuroni, poate aduna și cîteva cifre. Sau distinge albul de negru.

Dacă preț de o secundă privim harta Eurasiei, înțelegem că Rusia nu are nevoie de teritorii, pe cît ar avea nevoie de oameni sau, cel puțin, de parteneri care să îi împărtășească valorile enunțate mai sus.

În Europa și în ”lumea occidentală”, însă, libertatea cuvîntului e dulce poveste. Sătui de cenzura facebook, internauții își caută bucățica de libertate pe VKontakte. Tocmai la St.Petersburg. Drepturile omului au devenit ”un lux teoretic”.

Am văzut cum sînt aleși șefii UE! Promisa bunăstare a devenit supraviețuire. Clasa de mijloc se topește mai ceva ca și calota polară răpusă de ”schimbările climatice”.

Vestele galbene, care tocmai s-au revendicat creștine, denunțînd ideile stîngist-seculariste de pînă acum, primesc bastoane în cap și gaze în nas tocmai pentru că nu vor să dispară din fața unui ”Jupiter” care se crede mare democrat și liberal. Britanicii și-au pus deja poalele în cap și nu mai vor să audă de atîta ”bunăstare” și ”libertate”.

Tocmai pe acest fond, Federația Rusă a revenit și în Consiliul Europei (CoE). A nu se confunda cu Consiliul Uniunii Europene sau cu Consiliul European.

Că, deh, democrația e complicată și costisitoare.

Dincolo de orice, pentru actuala conducere a Rusiei, credința creștină pare să fie una din punctele esențiale.

Invers decît e la globaliști. Nu doar Salvini este interesant în Italia pentru Putin, ci și suveranul pontif.

Recentul interviu oferit de Vladimir Putin celor de la Financial Times arăta îngrijorarea șefului federației ruse în privința atacurilor liberale împotriva Bisericii.

Vladimir Putin și Papa Francisc / Foto: Kremlin.ru

Putin: ”Uneori am impresia că aceste cercuri liberale încep să folosească anumite elemente și probleme ale Bisericii Catolice drept unelte pentru a distruge Biserica însăși. Iar asta, consider incorect și periculos. Am uitat că trăim cu toții într-o lume ce se bazează pe valori biblice?”

Putin susține că “așa-numita idee liberală și-a depășit scopul”, că multiculturalismul nu mai este eficient. Ideea liberală a devenit caducă, ”intrînd în conflict cu interesele majorității covîrșitoare a populației”.

În timp ce comentariile lui Putin au provocat ”consternare” printre elitele occidentale liberale, ele nu sunt îndepărtate de remarcile făcute public de cătreDalai Lama.

Liderul spiritual al budhismului tibetan a declarat pentru BBC că nu dorește ca Europa să devină musulmană sau africană, afirmînd că majoritatea refugiaților ar trebui să se întoarcă acasă pentru a se păstra Europa pentru europeni.

Dar să înțelegem exact ce caută musulmanii în Europa! Am văzut că economia germană nu e sustenabilă decît prin imensele exporturi de 50% din PIB pe care le face preponderent către țările din Uniunea Europană.

Dar pînă și UE are propriile limite în a înghiți marfa nemțească.

Cum însă economia germană are nevoie de o creștere continuă – potrivit schemei Ponzi care e actualul sistem economic – și exporturile germane trebuie să urmeze creșterea!

Ceea ce înseamnă cantități tot mai mari, an de an, livrate pieței UE.

Dar cui să îi mai dai marfa, dacă nu unei populații paupere de import? Dar pînă și asta este doar o modalitate de a evita inevitabilul: criza de supraproducție, urmată șomaj și de colaps. ”Caritas”-ul occidental începe să se ducă.

Pericolul globalist

Pentru Vladimir Putin, a devenit esențial să caute un mediu stabil și predictibilitate, adică tot ceea ce nu generează în clipa de față agresivitatea liberală și establishmentul care caută să scape de o revenire a crizei economice.

Rusia este o țară OPEC, iar una din măsurile care au dat roade de-a lungul timpului pe această piață au fost tocmai cotele.

Acestea nu vizează atît creșterea producției mondiale de hidrocarburi, cît mai curînd adaptarea la cerințele pieței.

Astfel că, investițiile și beneficiile sînt pe deplin previzibile. Creșterile și scăderile bruște de prețuri nu sînt de natură să încurajeze investițiile în domeniu sau retehnologizările.

Rusia nu face parte din sistemul ”occidental”. Ajunge să aruncăm o privire pe hartă ca să înțelegem asta. BRICS (Brazilia – Rusia – India – China – Africa de Sud) au deja un sistem propriu, un fond monetar propriu și refuză dolarul în favoarea monedei chinezești. Interesele economice ale acestor țări se întind, ca și cele occidentale, și în Africa și în America Latină.

Trump este un președinte bun. Pentru americani, însă. Cum Merkel este un cancelar bun. Pentru germani. Și Putin e bun, dar pentru ruși.

Ca și Xi Jinping pentru chinezi. Durerea este că Uniunea Europeană este doar o minciună sfruntată. Nu există. E o ideologie ce camuflează interese mercantile. Există doar Germania și sateliții Germaniei.

Din această cauză, doamna în capot bleu care-și scaldă piciorușele în spumele mării, nu există. Nici Barna nu există. Iar nevertebratele care îmbăloșează bombeurile încălțărilor lui Macron și Merkel – Cioloș și Iohannis – există doar cît să ne dăm seama cît de pierduți sîntem în acest ocean de interese planetare, cît de insignifianți!

Țările din jurul României, strîng rîndurile și încearcă să supraviețuiască, iar faptul că această supraviețuire este posibilă o vedem din uriașul interes pe care-l au și rușii și americanii în zonă.

Se regăsește în tremuratul Angelei Merkel. Sigur că în România e interzis să vorbești despre lucrurile evidente pentru toată lumea de afară.

La noi, discuțiile se poartă de la nivel de ”autobază” și pînă la vîrfurile Academiei – la alde Dungaciu – din perspectiva ”pericolului rusesc” și al ”pericolului unguresc”, mizîndu-se pe tradiționala ură.

Pe prostie și pe frustrare. Noi nu avem un Trump, un Xi, un Putin. Nu are cine să vadă de interesele noastre. E chiar amuzant cum unii îl văd pe Pleșoianu în această postură.

Noi nu putem vorbi despre ”pericolul german”, care este grămadă peste noi, acum, astăzi, și ne secătuiește resursele, ne distruge economia, justiția, tradițiile, credința creștină, educația, morala, ne aruncă în pușcării, ne bagă pumnul în gură dacă vrem să vorbim, pentru că noi nu putem abdica de la linsul boașelor și de la trădarea minunatelor ”valori europene” precum homosexualitatea, lupta cu încălzirea globală, îndobitocirea prin roluri de gen, feminisme, sustenabilități, prefezabilități și alte asemenea.

Noi nu putem vedea eforturile pe care le fac cei din zona geografică în care ne aflăm, nu putem dezbate dacă e bine ce fac, sau nu, nu putem să ne integrăm Grupului de la Visegrad, nu putem avea inițiative nici măcar în zona infrastructurii naționale.

Ca să nu poată veni rușii. Ca să nu ne fure ungurii. Că… Dragnea.

Deci ce sîrmă are Firea în cur? Sau ”Chiparosul” cum a jucat ping-pong? Sau nevasta lui Mazăre cum și-a făcut părul, singură?

 

Ambrus Bela

Sursa: samizdatul.wordpress.com

Publicitate