CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cel mai nou teritoriu al României. VIDEO

 

 

VIDEO | Cel mai nou teritoriu al României, în care accesul este INTERZIS: Este înconjurat de ape, iar peisajele îţi taie respiraţia

 

 

 

România se bucură de un teritoriu nou, extraordinar de frumos, Insula Sacalin, o insulă nou formată în Marea Neagră, la mică distanță de coasta românească, în dreptul brațului Sfântu Gheorghe al Deltei Dunării.

Inițial Insula Sacalin era formată din două insule mai mici: Sacalinu Mare și Sacalinu Mic. Însă cu timpul cele două s-au unit și au format o masă unitară de pământ cu suprafață de 21.410 hectare.

Guvernul României a declarat zona o rezervație a biosferei și a interzis popularea ei, încă din anul 1938.

Pe insulă se află o mare varietate de păsări, mamifere și reptile, fiind de asemenea recenzate un număr de 229 de specii de păsări şi soiuri de plante rare, cu peisaje care par desprinse din cărţile cu poveşti şi în care nu poţi ajunge decât cu barca.

 Aici se găsesc cele mai mari colonii de chire de mare şi pelicani creţi, insula fiind principala zonă de cuibărit, hrănire şi iernare a acestor specii, scrie turismistoric.ro.

În apele insulei se găsesc pești rari, sturioni, dar și plante rare, cum ar fi varza de mare și canarul bălții.

Ca o ciudăţenie,acest teritoriu nou are o mişcare de rotaţie în jurul punctului de legătură cu ţărmul, de la est la vest.

Există două zone unde se produce avansarea Deltei în mare. Una pornește de la Sfântu Gheorghe spre Insula Sahalin și probabil că înzece ani se va închide, formând un nou lac, iar alta este la nord de Sulina. 

Acest lucru a fost descoperit, spune inginerul constănţean Octavian Buzatu, ca urmare a suprapunerii unor hărţi vechi cu unele actuale. Fenomenul are o explicaţie ştiinţifică: peninsula este erodată de curenţii marini şi de vântul foarte puternic de pe mare.

Guvernul României a interzis popularea insulei. Nici măcar turiştii nu au acces pe această bucată de pământ.

Este o măsură pe cât de controversată, pe atât de justificată pentru a păstra biodiversitatea locului.

 

 

 

 

11/07/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 11 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

Ziua de 11 iulie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

1428: Prima atestare a mănăstirii Horaiţa (judeţul Neamţ), emisă de Cancelaria lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei (1400-1432), care includea biserica din Horaiţa in randul celor 52 de biserici pe care le supunea jurisdictional  Mănăstirii Bistriţa. 

Voievodul moldovean consemna în documentul din iulie 1428 o danie Manastirii Bistrita, care îi va sluji de necropola:

„Pentru sufletul sfant al raposatilor parintilor nostri si pentru sanatatea Domniei mele si a tuturor copiilor Domniei mele”.

 

 

 

 

 

Manastirea Horaita

 

 

Denumirea manastirii – „Horaiţa” – provine de la numele marilor proprietari de pamant in stapanirea carora intrau comuna Cracaoani si imprejurilmile, si anume Goraeţi.

 

 

 

 

 

  1711 (11/22 iulie):  Ia sfarsit Bătălia de la Stănileşti (începută în data de 7/18 iulie), o confruntare otomano-rusă cu urmări importante pentru Moldova şi Ţara Românească, în care Rusia a fost infranta.

Aceasta a  fost ultima angajare antiotomană din istoria Moldovei, domnul Dimitrie Cantemir (1710 – 1711) participând cu armata sa de partea ruşilor. 

Tabăra ruso- moldoveana a fost  înconjurată de oştile otomane comandate de marele vizir Baltadji Mehmed Paşa. Ruşii se aflau într-o situaţie disperată, neavând provizii suficiente şi nici posibilităţi de aprovizionare.

Lupta începe pe 7/18 iulie 1711, când turcii supun tabăra ruşilor unui bombardament puternic. Timp de patru zile, ruşii reuşesc să reziste, şi chiar să treacă la contraatac, în după amiaza zilei de 10/21 iulie.

Având pierderi mari, inclusiv doi generali, rusii  propun pace, care e acceptata pe 11/22 iulie de marele vizir   în mod surprinzător,  fie pentru ca nu a conştientizat situaţia reală a ruşilor, fie pentru că a fost mituit cu şase-şapte care pline cu bani (800 de pungi, fiecare în valoare de 500 de taleri), după cum arată unele izvoare, fapt  confirmat  de soarta ulterioară a vizirului, care a fost mazilit.

Prin Pacea de la Vadul Huşilor (12/23 iulie 1711), i se permitea ţarului Petru I să se retragă din Moldova cu toată oastea şi cu armele. Dimitrie Cantemir a fost lăsat să plece în Rusia, unde a trăit până la sfârşitul vieţii.

Avântul Rusiei spre sud-estul Europei era stopat pentru o perioada, aceasta acceptând să cedeze cetatea Azov şi alte teritorii nord-pontice.

 Dupa acest razboi, Poarta otomana a luat măsuri ferme de consolidare a controlului asupra principatelor romane.

Astfel, în acelaşi an, în Moldova era instaurat regimul fanariot, măsură luată şi în Ţara Românească, în 1716.

Ca urmare imediată, domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714), era mazilit, deoarece nu acordase ajutor turcilor, ci stătuse în expectativă, aşteptând să vadă de partea cui este victoria.

Ulterior, el va fi executat împreună cu cei patru fii şi cu ginerele Ianache Văcărescu.  

1714: Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei,  este  ales membru al Academiei Regale Prusace de la Berlin, la propunerea filosofului german, Gottfried Wilhelm Leibniz, fiind desemnat șeful Secțiunii de orientalistică a acestui important forum știintific european.

A fost primul turcolog şi arabist din lume, precum şi primul traducător al Coranului.  Dimitrie Cantemir a fost primul roman membru al unei academii straine.

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723)

 

 Enciclopedist,etnograf, geograf, filozof, istoric şi scriitor, Dimitrie Cantemir a domnit in Moldova în două rânduri (martie – aprilie 1693 şi 1710 – 1711).

 

1780: A apărut în limba latină, prima gramatică a limbii române, “Elementa linguae daco-romanae sive valachicae”, de Samuil Micu şi Gheorghe Şincai.

 

 

 

1855: S-a născut la Brusa, în Turcia, folcloristul român Iuliu A. Zanne; (d.14 februarie 1924, Bucureşti)

 

Era fiul paşoptistului Alexandru Zane, exilat în Turcia si a urmat cursurile Şcolii Centrale de Ingineri din Paris (1880). A fost inginer de căi ferate la Serviciul de poduri şi şosele şi subdirector la Serviciul tehnic al Primăriei Capitalei

Discipol al marelui scriitor si istoric Bogdan Petriceicu Hasdeu, Iuliu A. Zanne  alcătuieşte o lucrare monumentală însumând circa 7.000 de pagini şi cuprinzând 18.940 de tipuri de proverbe, în volumele I-VII, la care se adaugă încă 4.500 de tipuri incluse in volumele IX si X, plus cele 16.350 de tipuri cuprins în culegerea mai veche a lui Iordache Golescu, pe care Zanne o publica in volumul VIII al corpusului său.

Între anii 1895-1903 el a tipărit Proverbele românilor, în zece volume, realizând cea mai completă operă de paremiologie românească – o culegere care reproduce manuscrisul lui Iordache Golescu Pilde, povăţuri şi cuvinte adevărate şi poveşti, proverbele şi zicătorile din Povestea vorbei de Anton Pann, dar şi un foarte bogat material adunat şi clasificat de autor, inclusiv de la Băseşti (astăzi Viişoara (Viişoara), Vaslui), unde a trăit mulţi ani printre ţărani, ajutându-i în ridicarea lor culturală şi în dezvoltarea economică a gospodăriilor lor.

I-au trebuit ani întregi de cercetare, ani întregi a întreţinut corespondenţă cu învăţătorii, preoţii şi toţi cărturarii satelor pentru a aduna atâtea proverbe şi zicători româneşti.

 

1866: A fost adoptată Constituţia Românie, pe care a depus jurământul  principele Carol I.

 

 

1872: În Bucureşti s-a înfiinţat, prin decret, Societatea Regiei Monopolului şi Tutunului.

 

 

1902: Se stabilesc relaţii diplomatice între România şi Iran.

 

 

1917: Începe bătălia  de la Mărăști, în care Armata Română condusă de generalul Alexandru Averescu, obține o  stralucita victorie  asupra trupelor germano-austro-ungare.

Gen.Alexandru Averescu (n.1859-d.1938)

La 11 iulie 1917, stil vechi (24 iulie, stil nou) începe ofensiva de la Mărăști, în care Armata Română condusă de generalul Alexandru Averescu, obține o mare victorie  asupra trupelor germano-austro-ungare (19 iulie/1 august 1917).

In urma marilor bătălii de la  Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz trupele româno-ruse reuşesc să oprească ofensiva germano-austro-ungară ce urmărea scoaterea României din război şi pătrunderea în partea ucraineană a Rusiei.

Ofensiva română de la Mărăşti a fost pregătită strategic în lunile mai – iunie, cînd au avut loc întîlniri la nivel înalt între oficialităţile române şi ruse.

După eşecurile din 1916, se încerca preluarea iniţiativei pe Frontul de Est printr-o dublă ofensivă: rusă în Bucovina şi românească în sudul Moldovei, în direcţia Brăilei.

Detaliile acţiunii erau cuprinse în „Ordinul de operaţie nr. 1638”, semnat de comandantul trupelor române, Alexandru Averescu. Obiectivul Armatei II, căreia se adresa ordinul, era străpungerea frontului în zona Nămoloasa, prin executarea unei ofensive energice pe valea Putnei.

 

 

 

 Pentru aceasta Averescu a decis desfăşurarea unui atac general în întreaga fîşie, lungă de 37 km, între dealul Arşiţa Mocanului şi Răcoasa, pe care era desfăşurată Armata a II-a.

Lovitura principală, inclusiv sectorul de rupere, cu o lărgime de 13 km, a fost stabilită la flancul stîng al dispozitivului, împărţit în două sectoare.

Totalul forţelor Armatei a II-a se ridica la circa 50 000 de oameni, împărţiţi în 56 de batalioane şi 14 escadroane.

Dotarea tehnică cuprindea, între altele, 228 de tunuri, 448 de mitraliere şi 21 de avioane.

Pe timpul desfăşurării ofensivei, armata a fost sprijinită de Divizia 1 cavalerie, Brigada 2 călăraşi, Brigada de grăniceri, Batalionul 17 pioneri.

Trupele germane şi austro-ungare totalizau 21 de batalioane de infanterie şi 36 de escadroane de cavalerie, înzestrate cu 252 de mitraliere, 142 de tunuri şi sprijinite de un puternic sistem de lucrări genistice.

Concomitent cu acţiunea marilor unităţi române a trecut la ofensivă, la flancul stîng al Armatei II, Corpul 8 şi Divizia 3 trăgători Turkestan, din Armata IV rusă, care aveau misiunea de a cuceri vîrful Momîia şi satul Ireşti.

Prin ofensiva de la Mărăşti, frontul inamic a fost distrus pe o lăţime de 30 km şi o adîncime de 20 km, fiind eliberate 30 de localităţi. Pierderile proprii s-au ridicat la 1 466 de morţi (între care 37 ofiţeri), 3 052 de răniţi (73 de ofiţeri) şi 367 de dispăruţi, iar cele provocate inamicului au constat în cîteva mii de morţi, 2 793 de prizonieri (între care 23 de ofiţeri) şi un impresionant material de război (40 de tunuri, 30 de mortiere, 22 de mitraliere etc.).

Urmările victoriei de la Mărăşti au fost importante pe plan strategic, Armata IX germană, comandată de feldmareşalul August von Mackensen schimbînd direcţia de ofensivă, plănuită iniţial între Siret şi Prut, mai spre nord-vest, în zona Focşani-Mărăşeşti.

Acest fapt a reprezentat un ajutor indirect pentru următoarele confruntări din zona de sud a Moldovei, la Mărăşeşti şi Oituz, deoarece gen. Mackensen nu a avut timp să-şi grupeze toate forţele armate pe noua direcţie de atac.

Victoria de la Mărăşti a fost o adevărată capodoperă de artă militară şi a probat calităţile de comandant ale lui Alexandru Averescu, care îşi nota în jurnalul său că „Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, cînd în acea zi, pentru întîia dată, armata sa tînără, care-şi primise botezul de sînge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvîntului, adică victorie ofensivă şi definitivă”.

 

 1940: În condiţiile declanşării celui de-Al Doilea Război Mondial, România s-a retras din Liga Naţiunilor (Societatea Naţiunilor).

Aceasta a fost prima tentativă de înființare a unei organizații internaționale, cu scopul de a gestiona problemele de securitate colectivă și de a menține pacea la nivel mondial, după Primul Război Mondial

După 1938 a avut o existenţă pur formală.

La data de 18 aprilie 1946, a fost adoptată hotărârea prin care Liga Națiunilor (creată la 10 ianuarie 1920) dispărea oficial, misiunea ei urmând a fi preluată de o nouă organizație internațională: Organizația Națiunilor Unite.

 

 

1947: S-a născut la Iaşi, Victor Surdu, de profesie inginer horticultor,  fost ministru al Agriculturii, între 1989 şi 1990.

Intre 1990 şi 1996 a fost preşedinte al Partidului Democrat Agrar (PDAR).

 

A fost căsătorit cu cântareaţa de muzică uşoară Angela Similea.

In 2001 a devenit membru al PSD, iar din 2008, deputat de Neamţ.

A decedat la  7 aprilie 2011,  in Bucureşti, dupa o indelungata lupta cu un cancer pancreatic.

 

 

 

1955: S-a născut la Arad, actriţa română Mariana Buruiană.

 

 

 

 

 

 

 

Este de asemenea traducătoare și scriitoare. A urmat studiile    teatrale la I.A.T.C. București – secția actorie, dupa care a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, apoi s-a  transferat prin concurs la Teatrul Lucia Sturza Bulandra din București, în anul 1981. A colaborat la emisiuni radio-TV, apare în filme de lung metraj și seriale de televiziune, face turnee în țară și în străinătate.

În 1995 demisionează de la Teatrul Bulandra pentru a putea colabora la piesa Danaidele de Eschil (regia Silviu Purcărete), pusă în scenă la Teatrul din Craiova.

Actualmente predă la Universitatea Spiru Haret din București. Mariana Buruiană este una dintre semnatarele Apelului pentru condamnarea comunismului.

 

 

1955: S-a născut în comuna Ioneşti, jud. Vâlcea,  interpreta româna de muzică populară Maria Dragomiroiu.

 

 

 

 

 

 

 

 

1956: Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.1361 se stabileşte in Romania comunista o nouă structură Ministerului Afacerilor Interne, care era organizat pe două departamente: Departamentul Securităţii şi Departamentul internelor.

 

1956: S-a născut la Arad, artistul vizual şi profesorul Petru Lucaci, preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România (din martie 2012).

Genuri artistice practicate: pictură, grafică, fotografie, obiect/instalaţie, happening şi noile media.

Petru Lucaci

Absolvent cu diplomă de merit al Institutului de Arte Plastice “N. Grigorescu” Bucureşti, secţia Pictură, 1982. Doctorat in Arte Vizuale 2006.

Conf. univ.dr.la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Departamentul Pictură; Preşedinte Filiala Pictură Bucureşti a Uniunii Artiştilor Plastici din România 2004-2007; Vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România în perioada 2007-2009; Preşedinte interimar al Uniunii Artiştilor Plastici din România în perioada 2010-2012;

Din anul 2012 este Preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Preşedinte în exerciţiu la Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori în perioada 2011-2012;
Director al revistei Arta. Director laVictoria Art Center for Contemporary Cultural Production, Bucureşti.

A avut 40 de expoziţii personale şi peste 250 expoziţii de grup şi colective în ţară şi străinătate.

 

 

 

 

1995: A decedat Mihai Horia Botez, matematician diplomat şi disident anti-comunist român, stabilit în SUA din 1987.

S-a născut la 18 noiembrie 1940 în Bucureşti. In 1963, a absolvit Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, unde a fost student al lui Octav Onicescu.

La trei ani de la absolvirea facultăţii şi la numai 26 de ani, în 1966, obţinea doctoratul la Institutul de Matematică al Academiei sub conducerea academicianului Gh. Mihoc.

 

A  lucrat mai întâi ca matematician cercetător profesor asociat la catedra de cibernetică economică, statistici şi cercetare din ASE (1967) şi apoi ca lector la Facultatea de Matematică, catedra de Statistică şi Calculul Probabilităţilor şi profesor (1970).

În 1977 şi-a pierdut postul de cadru universitar, din cauza exprimării disidenţei faţă de regimul lui Nicolae Ceauşescu.

În 1979 redactează un „Memoriu al intelectualilor români” care este citit la Radio Europa Libera şi publicat în revista franceză „La Nouvelle Alternative”.

În 1987, după publicarea în revista franceză „L’Express” a unui interviu critic la situaţia din România, Mihai Botez este numit director al Centrului de Calcul din Tulcea.

Aflat constant în atenţia mediilor occidentale, care deseori îl numeau „Saharov al românilor”, Mihai Botez nu a pregetat să folosească relaţiile personale, stabilite fie cu diplomaţi străini, fie cu exilaţii români care activau la posturile de radio din lumea liberă, pentru a oferi ajutor altor contestatari: Dorin Tudoran, Ion Puiu.

La finele anului 1987, Botez a plecat în Statele Unite pentru a onora o bursă oferită de Centrul Woodrow Wilson.

În ţară erau luate „măsuri mai sigure” pentru a-l determina să nu se mai întoarcă: i s-a înscenat un proces de înaltă trădare.

Mihai Botez solicita azil politic în Statele Unite, pe care îl obţinea la începutul anului 1989, după care a lucrat la o serie de instituţii academice, Stanford University, Indiana University, Woodrow Wilson International Center for Scholars (septembrie-octombrei 1988).

După Revoluţia din 1989, la începutul anilor 1990 numele său era vehiculat în legătură cu funcţia de prim-ministru.

Dacă ar fi ocupat această funcţie şi-ar fi dorit să o facă în calitate de tehnocrat, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

A fost ambasador al României la ONU (1992-1994) şi în Statele Unite ale Americii, în perioada noiembrie 1994 – iulie 1995.

 

 

 

1997: Preşedintele SUA, Bill Clinton, a efectuat o scurtă vizită la Bucureşti, prilej cu care are o convorbire cu preşedintele României, Emil Constantinescu, şi ţine o cuvântare în Piaţa Universităţii.

 

 

 

 

 

 2002: A murit Paul Ioachim, actor, dramaturg şi regizor de teatru; (n. 1930)

 

 

 

 

 

2011: A decedat artistul plastic Alexandru Chira, realizatorul  ansamblulului  monumental „De-semne spre cer, pentru ploaie şi curcubeu”, de la Tăuşeni, judeţul Cluj, considerat de critica de specialitate  cea mai importantă lucrare contemporană de această factură din România; (n. 1947 la Tăuşeni, in judetul Cluj).

 

 

 

 

 

 

 

 

A avut o activitate prodigioasă, fiind distins cu numeroase premii :

2004 – Ordinul Meritul Cultural in Grad de Comandor, acordat de Presedintia Romaniei.

1999 – Premiul Uniunii Artistilor Plastici  pentru pictura (pentru a doua oara);

1996 – Premiul Academiei Romane;

1994 – Premiul Centrului International pentru Arta Contemporana;

1993 – Premiul U.A.P. pentru pictura;

A fost intre anii  2006 – 2011 – Membru in Consiliul de conducere al Filialei de Pictura Bucuresti a Uniunii Artistilor Plastici din Romania.

1999 – 2011 – Presedinte al Fundatiei Culturale ALCHIRA;
1993 – 2011 – Conferentiar universitar la Catedra de pictura a Facultatii de Arte Plastice din cadrul Universitatii Nationale de Arte Bucuresti;
1974 – 2011 – Membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania;
2000 – 2004 – Şef al Catedrei de Pictura al Facultatii de Arte Plastice din cadrul Universitatii de Arte Bucuresti;
1994 – 2002 – Membru in Consiliul National, in Biroul Sectiei de Pictura si in Consiliul Director al Uniunii Artistilor Plastici din Bucuresti.

 

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/11/o-istorie-a-zilei-de-11-iulie-video-4/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md. 

11/07/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

SLUGA RUSEASCĂ IGOR DODON PUNE ÎN APLICARE PLANUL LUI PUTIN DE „FINLANDIZARE” A R. MOLDOVA

Imagini pentru putin si dodon

 

 

 

ALERTĂ MAXIMĂ: PREȘEDINTELE IGOR DODON PUNE ÎN APLICARE PLANUL LUI PUTIN DE „FINLANDIZARE” A R. MOLDOVA, UCRAINEI, BELARUSULUI, GEORGIEI RĂMÂNÂND ÎN ZONA GRI A RUSIEI

Dan Dungaciu: „Federația Rusă dorește un aşa-numit „cordon sanitar“, care să seteze şi să formalizeze statutul spațiului dintre Rusia şi Occident.

Asta se va face prin acceptarea de către Chișinău sau Kiev a unui aşa numit „statut special“ pentru Donbas, respectiv Transnistria. Adică prin ceea ce acum 10 ani se numea federalizare.

Doar că de data asta, spre deosebire de 2003, Moscova vrea ca inițiativa să fie „locală“, deci Chișinăul să îşi pună singur lațul la gât.”


Anexarea Crimeei a aruncat în aer toate normele care ancorau ordinea europeană de după Războiul Rece. Moscova forţează o nouă arhitectură de securitate care să impună de facto „finlandizarea“ Estului rămas în afara NATO şi a UE.

Experta ruso-americană Lilia Shevtsova vorbeşte  despre „rinocerizarea” Rusiei sub Putin: Instinctele fundamentale ale sistemului politic rusesc au rămas în viaţă timp de sute de ani, iar după prăbuşirea imperiului s-au adaptat, modificându-şi mecanismele şi retorica.

Acum acest sistem se poziţionează ca antiteză a Vestului şi a democraţiilor liberale.

Transformarea s-a întâmplat gradual, în special după 2004, după Revoluţia Portocalie din Ucraina, şi devine evidentă după discursul lui Putin din 2007 de pe scena Conferinţei de la Munchen.

Kremlinul a dat atunci semnalul că se întoarce la paradigma Fortăreaţa Rusia.

De ce? Pentru că leadershipul de la Kremlin a înţeles că politica ferestrelor deschise şi, în esenţă, regimul hibrid – unul cvasi-autoritar, dar care lăsa spaţiu pentru libertatea de exprimare, fiind tolerate chiar şi anumite forme de pluralism – reprezintă o ameninţare pentru autorităţi şi pentru regim.

Dacă ai o fereastră deschisă pe jumătate, oamenii, societatea o vor folosi, vor începe să respire un alt aer – dinspre Vest. Iar după ce ruşii au ieşit în stradă în 2011-2012, pentru Moscova, a fost un semnal clar că regimul trebuie să-şi intensifice controlul şi să închidă ferestrele.

Pe acest fond, avem o schimbare de paradigmă, când se abandonează încercarea de a copia şi imita Vestul, adoptându-se modelul Fortress Russia.

Iar aceasta însemna că politica externă devenea captivă agendei interne, orientată de cu totul alte obiective: revenirea preşedintelui macho, îndiguirea şi descurajarea Vestului în interiorul şi în afara Rusiei, reactivarea sferelor privilegiate de interes geopolitic.

Toate acestea sunt trăsăturile unei moşteniri din alte timpuri, sunt instincte cvasi-sovietice. Mai mult, schimbarea de paradigmă a însemnat şi abrogarea unor tratate internaţionale: Memorandumul de la Budapesta din 1994, Carta de la Paris din 1990, Acordul de la Helsinki din 1975, privind respectarea suveranităţii teritoriale.

Cu alte cuvinte, întregul cadru normativ al ordinii de după Războiul Rece a fost spulberat.

2014 este un moment foarte important, pentru că este anul confruntării deschise dintre Rusia şi Vest.

Dar există şi un aspect pozitiv în demersul lui Putin, pentru că după 2004 Rusia doar mima parteneriatul, prietenia faţă de Vest. Parteneriatul pentru modernizare pe care s-a bazat strategia UE în relaţia cu Rusia a fost în esenţă un spectacol de pantomimă. Vestul pretindea că Rusia se democratizează, iar Rusia pretindea că îmbrăţişează Vestul.

Acum totul se vede foarte clar: jocul nu mai este fals. Acest adevăr rece ne permite să vedem stadiul în care ne aflăm.

Pe de altă parte, mă întreb dacă Putin ar fi mers atât de departe cu anexarea Crimeii în cazul în care nu ar fi crezut că Vestul este slab?

A văzut semnele declinului Vestului, ale retragerii americane sub Administraţia Obama, contracţia popularităţii modelului democraţiei liberale după 2006 şi, nu în ultimul rând, criza construcţiei europene. Toate acestea devin premize operaţionale pentru politica externă a Rusiei înainte de EuroMaidan sau de căderea lui Ianukovici.

Teza principală era că Vestul se află în declin şi că Rusia trebuie să umple golul lăsat. Cu siguranţă, Putin a folosit această oportunitate încurajat şi de conciliatorismul democraţiilor liberale faţă de Rusia.

Pentru el mesajul a fost: noi suntem puternici, iar ei sunt slabi. „The weak are always beaten” este sloganul lui Putin.Ambiţiile Kremlinului tind spre o Ialta 2.0 – spre forţarea Vestului să accepte o Ialta 2.0.

Există o mulţime de semne care arată că Putin şi-ar dori revenirea la o împărţire a puterii şi a sferelor de interes. Si există anumite forţe în Vest, mai ales în Europa, în sfera intelectuală, politică, dar şi economică (o mulţime de corporaţii germane sunt prezente pe piaţa rusă), care spun că există interese comune, că avem nevoie de Rusia ca furnizor de energie.

Cu alte cuvinte, există o presiune pentru un anumit compromis care să mulţumească şi Rusia, o presiune din partea unor forţe care pledează pentru o formă de „finlandizare” – Ucraina, Moldova, Belarus, Georgia rămânând în zona gri a Rusiei.

Toate aceste forţe vor rămâne active atâta timp cât nu va exista o soluţie reală pentru această imensă zonă gri.

Cert este că NATO şi UE nu sunt pregătite să se extindă acolo.

De fapt, avem o zonă gri, iar Vestul şi Rusia se vor ciocni aici până când sistemul rusesc este transformat, iar Rusia va căuta alte căi pentru a-şi legitima existenţa.

Este o poveste care va continua, dar nu avem nevoie de o nouă Ialta, sau de un Helsinki 2.0.

Întreaga arhitectură normativă de tratate internaţionale există. Totul este deja scris. Trebuie doar să le implementăm. Nu avem nevoie de nicio nouă reinterpretare a principiilor.

 

Lilia Shevtsova este senior non-resident fellow la Centre on the United States and Europe, din cadrul Brookings Institution.S-a născut la 7 octombrie 1949 în Lviv, în RSS Ucraineană şieste un expert în Kremlinologie.

A absolvit facultatea de istorie și jurnalism de la Institutul de Stat de Relații Internaționale din Moscova în 1971.

De asemenea, în științele politice din cadrul Academiei de Științe Sociale a Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (cea mai înaltă instituție educațională a CPSU, care a pregătit lucrătorii teoreticieni pentru instituțiile de partid) în 1976.

A ocupat funcția de director al Centrului de Studii Politice din Moscova și a fost director adjunct al Institutului de Studii Economice și Politice Internaționale din Moscova.
 
În Topul celor 100 de intelectuali publici din 2008, ea a fost clasată pe locul 36.

Scrie pentru revista Politică externă, iar domeniile sale de expertiză includ: Armenia, Azerbaijan, Caspian, Cecenia, Europa de Est, Georgia, Kosovo, reforma politică, Rusia, Caucaz, politica Rusiei și Ucraina

Imagini pentru Lilia Shevtsova photos

Prezentul articol a fost scris în urma unei discuţii purtate în timpul Forumului de la Bucureşti de anul trecut co-organizat de Institutul Aspen România şi de reprezentanţa GMF la Bucureşti; conversaţia a fost transcrisă ca text unitar de siteul http://basarabialiterara.com.md/ .

11/07/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: