CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Noul Drum al Mătăsii – cordonul ombilical al civilizației Eurasiatice


 

DRUMUL MĂTĂSII – UN SCURT ISTORIC

Întinzându-se cale de aproximativ 10.000 km, Drumul Mătăsii a contribuit decisiv în alcătuirea unui splendid repertoriu de culturi de-a lungul timpurilor cum ar fi cea chineză, indiană, persană, arabă, greacă sau romană, printre multe altele.

Pe aceste rute numeroase ale drumului ne-a parvenit pentru întâia oară invenţii chineze precum compasul, praful de puşcă sau hârtia, drumul jucând un rol esenţial şi în apusul Evului mediu în Europa şi naşterea epocii moderne aici.

Drumul mătăsii a fost principala legătura a Chinei cu ţările europene încă de pe vremea anticilor.

Deşi se crede că Drumul Mătăsii ar fi existat, ca rută comercială, încă din vremuri preistorice, el este menţionat pentru întâia oară abia pe la începutul secolului al II-lea, în vremea Dinastiei Han (206 î.e.n.- 220 e.n.).
În amintirea acestor vremuri în care comerţul cu mătase (pe atunci, material încă necunoscut Europei) înflorea de-a lungul drumului, un geograf german pe nume Ferdinand von Richthofen, în urma efectuarii a mai multor expediţii pe tărâm chinez, va folosi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea termenii de Seidenstraße sau Seidenstraßen ( adică Drumul de mătase sau Ruta de mătase) pentru a descrie aceste rute.

În 53 î.h., soldaţii romani, întorşi la Roma după campaniile eşuate in ţinuturile parţilor, vor povesti despre un material nemaiîntâlnit din care se croiau stindarde nemaipomenit de strălucitoare vederii şi de moale şi delicate atingerii : era primul contact al europenilor cu mătasea.

Extinderea Marelui zid chinezesc din această perioadă era socotită drept o măsură de protecţie a acestei rute comerciale de către chinezi.
Campaniile militare au jucat un rol esenţial în crearea acestui drum.

Acesta a acţionat ca o punte de legătură ce a uşurat cooperarea dintre imperiul chinez şi regatele din vest, în vremea când acestea erau ameninţate de triburile hunice din nord.
Abia pe urmă, principala utilitate a „drumului” descris de unii ca fiind cea mai importantă rută comercială a omenirii, a devenit, în fapt, o rută cu precădere comercială.

În decursul celui de-al doilea secol î.e.n., Drumul Mătăsii au cunoscut prima lui expansiune — şi afirmare totodată — în principal în urma eforturilor diplomatului chinez Zhang Qian (născut la 200 î.h. şi mort în 114 î.h.), care a fost un trimis şi diplomat al Imperiului Chinez în ţările vecine acestuia, şi, totodată, o primă sursă de informaţii de încredere in privinţa Asiei centrale, jucând un rol esenţial in cucerirea şi colonizarea regiunii apusene Xinjiang.

Mărfurile erau transportate pe Drumul Mătăsii de către caravane. Acestea nu parcurgeau însă distanţe transfrontaliere, cum ar fi să zicem, una ce duce din China până în Persia, decât rareori ; neguţătorii cumpărau sau transportau bunuri în oraşele mai importante sau în pieţele caravanseraiurilor răspândite de-a lungul întregul drum, la un preţ care să îi avantajeze.

Caravanele nu ieşeau de obicei în afara teritoriilor lor native, ci le vindeau la graniţă popoarelor vecine, ca acestea să le vînda la rândul lor, căutând să obţină un profit, perşilor, ruşilor sau arabilor. Astfel ele ajungeau într-un final şi pe pieţele europene.

În timpul Dinastiei Tang (618-907 e.n.), drumul a cunoscut perioada sa cea mai prosperă. Afirmarea mongolă din secolele XIII-XIV pe scena central-asiatică au adus o nouă era de stabilitate în istoria Drumului Mătăsii.

Aceştia au eliminat corupţia şi taxele de trecere existente aici, înlesnind în general călătoria de-a lungul rutelor sale. Drumurile au devenit astfel mai sigure şi mai uşor de parcurs şi pentru vizitatorii din Occident.

Probabil cel mai hotărâtor dintre factorii ce au contribuit la declinul Drumului Mătăsii a fost dezvoltarea, cu timpul, unor rute alternative maritime ce conectau estul şi sudul Asiei de Africa, de teritoriile arabe şi de Europa via Oceanul Indian, Marea Roşie şi, respectiv, cea Mediterană.
Un alt factor l-a constituit descoperirea Americilor şi destrămarea Imperiului Mongol, ce a creat repercursiuni economice asupra rutelor central-asiatice.

Acum s-au constituit pe aceste teritorii numeroase civilizaţii sedentare, iar Imperiul Otoman şi-a făcut şi el apariţia pe scena politică eurasiatică, scrie www.drumulmatasii.ro/blog/ 

 

În urmă cu 6 ani, în 2013, liderul chinez Xi Jinping a lansat  un proiect gigantic intitulat „Noile drumuri ale mătăsii”, un uriaş program de investiţii în infrastructuri menit să devenit o vitrină economică a ambiţiilor economice mondiale ale Chinei.

Proiectul chinez se compune din două părţi.

Prima componentă este terestră şi prevede construirea sau finanţarea unor căi ferate între China şi Europa.

 China are actualemente legături feroviare cu peste 30 de oraşe europene în care se poate ajunge în mai puţin de trei săptămâni.

A doua componentă a sa „Belt and road initiative” – denumirea anglo-saxonă a proiectului – este maritimă şi prevede investiţii masive în zeci de porturi din lume pentru a facilita comerţul chinezesc.

La acest capitol să reamintim că al treilea port din Turcia, aflat lângă Istanbul, dar şi cel grecesc de la Pireu şi cele spaniole Bilbao şi Valencia au trecut déjà sub pavilion chinezesc.

Pentru moment, liderul de la Beijing a reuşit să atragă circa 70 de ţări în acest proiect care se vreo o versiune modernă a „drumului mătăsii” al lui Marco Polo.

Ţări care înglobează aproape 4 miliarde şi jumătate de locuitori şi care produc peste 60% din PIB-ul mondial. Ultima ţară pe listă este Italia care  şi-a anunţat revent ralierea la aceste „noi drumuri ale mătăsii”.

Pentru China este o victorie simbolică importantă întrucât Italia este a treia putere economică a Europei şi prima ţară membră în G7 – grupul principalelor 7 economii din lume – care sprijină iniţiativa lui Xi Jinping.

Alte state europene precum Portugalia, Grecia, Ungaria sau Polonia, au semnat şi ele acorduri cu China pentru a se alătura „noilor drumuri ale mătăsii”. 

O iniţiativă privită cu scepticism de aliaţii occidentali, pe motiv că autonomia şi suveranitatea Europei vor fi puse în pericol de dominaţia chineză.

Drumul Mătăsii, se tem oficialii europeni, ar putea fi doar o perdea brodată meticulos pentru a acoperi adevăratele intenţii ale Chinei.

Înainte ca memorandumul dintre cele două ţări să fie semnat, liderii europeni au manifestat un front unit împotriva Chinei şi au avertizat Guvernul italian asupra consecinţelor semnării unui astfel de acord bilateral cu Beijingul.

Italia este acum cea mai mare economie europeană care s-a angajat să intensifice schimburile comerciale cu China.

Acordul prevede investiţii de 2,5 miliarde de euro la început şi ar putea ajunge la 20 miliarde de euro.

Decizia guvernului italian a fost pusă la îndoială de liderii europeni, în timp ce blocul comunitar vede în China un rival sistemic al Europei.

Sophie Boisseau du Rocher, doctor în ştiinţe politice şi cercetătoare la IFRI – Institutul francez pentru relaţii internaţionale – specializată în relaţiile Asiei cu restul lumii, constată că „aproape 90% din „noile drumuri ale mătăsii” funcţionează cu produse chinezeşti – finanţare, mână de lucru, infrastructuri, norme, etc. Nu e vorba deci nici pe departe despre proiectul de câştiguri, de avantaje reciproce, pe care ni-l vând chinezii. Nu se poate ca „noile drumuri ale mătăsii” să fie implementate în Europa în aceste condiţii”conchide cercetătoarea franceză.

Pentru a-şi concretiza ambiţiile, China a investit deja 25 de miliarde de dolari în peste o sută de proiecte de infrastructură în ultimii 6 ani, conform estimărilor institutului german de cercetări Mercator.

Alte estimări avansează suma de 200 de miliarde de dolari deja investite.

In total, la orizontul anului 2027, Beijing ar urma să cheltuiască peste 1.200 de miliarde de dolari în faraonicul proiect, conform unei estimări consemnate de RFI, care aparţine băncii Morgan Stanley.

Programul ambiţios al Chinei nu se rezumă doar la realizarea unei infrastructuri de transport moderne, ci are şi componente de colaborare în tehnologie, ştiinţă şi cultură, consacrând astfel strategia de expansiune globală a celei de-a doua cea mai mare economie a lumii.

De aceea Uniunea Europeană şi Statele Unite privesc cu îngrijorare creşterea influenţei chineze pe continentul european, scrie digi24.ro//aderarea-italiei-la-noul-drum-al-matasii-imparte-uniunea-europeana-in-doua 

 

 

Imagini pentru noul drum al matasii map

Noul Drum al Mătăsii

Cordonul ombilical dintre Europa și Asia era până la sfârșitul preistoriei Drumul Mătăsii, pe unde treceau negustori, aventurieri, predicatori din toate religiile. Era, de-a lungul secolelor, un mare drum comercial, dar mai ales o cale pe unde treceau ideile și gândirea, unde au apărut primii germeni ai celei mai mari civilizații comune a Eurasiei”.

(Lionello Lanciotti, Dove va la civiltà cinese?, Roma 2005, p. 28)

Președintele Xi Jinping, replicându-le celor care se temeau că acordul italo-chinez asupra Noului Drum al Mătăsii ar putea crea un raport privilegiat între Roma și Pekin, în detrimentul angajamentelor atlantiste ale Italiei, în ajunul sosirii sale la Roma, a scris o scrisoare deschisă care a fost publicată în 23 martie în  “Corriere della Sera”.

„De mai bine de două mii de ani – spunea scrisoarea președintelui chinez – vechiul Drum al Mătăsii a permis legătura dintre China antică și Roma antică, în ciuda marii distanțe care le separa.

Dinastia Han l-a trimis pe Gan Ying în misiune în căutarea a ceea ce se numea Da Qin sau Marele Qin, care se referea exact la Imperiul Roman, în vreme ce în operele poetului Virgiliu și ale geografului roman Pomponio Mela se găsesc multe referințe la Țara Mătăsii.

Mai târziu, Il Milione, cartea lui Marco Polo, a declanșat prima pasiune pentru China din istoria occidentală iar autorul său a devenit un pionier al contactelor dintre cultura orientală și cea occidentală (…)”.

În secolul al II-lea d.Hr., într-adevăr, negoțul cu diverse bunuri de consum, printre care mătasea, produsă în China de mai bine de un mileniu, a permis apariția unei rețele de drumuri care, trecând peste deșerturi și lanțuri muntoase, legau Imperiul Celest cu diverse zone din Asia centrală, cu Iranul și cu India, și ajungeau până la capătul mediteranean al Antiohiei.

S-a întâmplat astfel că mătasea s-a răspândit și în lumea romană, unde se credea că ea se obține din frunzele unei plante misterioase din țara extrem-orientală a Seri – lor (Seres), „o rasă foarte dreaptă” (1).

„Aceștia (Seres), scria Pliniu cel Bătrân, sunt faimoși prin lâna din pădurile lor; ei piaptănă părul alb de pe frunze, după ce le-au băgat în apă; de aceea, femeile noastre trebuie să facă o muncă dublă, să împartă firele și să le țeasă din nou” (2).

Cu astfel de materiale se confecționau acele veste de mătase (sericae vestes) care îl indignau pe Seneca:

„Iată vestele din mătase, dacă se pot numi veste aceste lucruri care nu au nimic care să protejeze corpul sau măcar pudoarea (…); le aduc, plătind sume considerabile, din locuri necunocute, și negustorii noștri” (3).

Rutele terestre aprovizionau cu mătase și alte produse asiatice piețele din Europa de aproximativ patrusprezece secole iar rutele maritime de o perioadă și mai lungă de timp, creând și consolidând relații comerciale și culturale între cele două părți ale continentului eurasiatic.

Au fost numeroase și diverse popoarele marelui continent care au fost implicate în crearea și dezvoltarea unor astfel de rute și au jucat un rol fundamental în comerțul cu mătase.

„Erau populații urbane și agricole sedendare ale imperiilor ce se întindeau în întregul continent eurasiatic, dar și populații nomade care trăiau pe pășunile din nordul acestor imperii, mutându-și turmele și corturile după anotimpuri și circumstanțe. (…) La sud de marile imperii, de asemenea, se întindeau mările și oceanele meridionale, unde cu multă vreme în urmă marinari de cele mai variate origini au experimentat diverse rute maritime care traversau Golful Persic și Marea Roșie, legând Macedonia cu Egiptul.

Navele care brăzdau Marea Roșie și Marea Arabică, de exemplu, au contribuit mult la prima rută maritimă a mătăsii, deschisă în secolul I d. Hr., ce lega porturile indiene (către care era transportată mătasea) cu teritoriile orientale ale Imperiului Roman, una dintre principalele piețe ale mătăsii chinezești.

Cu câteva secole după, marinarii provenind din sud-estul asiatic au dezvoltat o rută maritimă care lega Sri Lanka de China, sporind într-o manieră semnificativă traficul comercial dintre India și Imperiul Celest” (4).

Intenția de a reactiva această grandioasă rețea de drumuri a fost enunțată de Xi Jinping în septembrie 2013, într-un discurs ținut la Universitatea Nazarbayev din Astana, capitala Kazahstanului.

Ambițiosul proiect chinezesc, numit la început „O Centură, o Cale” („One Belt, One Road”, OBOR), apoi „Inițiativa Centura și Calea” („Belt and Road Initiative”, BRI) cuprinde direcțiile terestre ale „Zonei economice a drumului mătăsii” și „Drumul mătăsii maritim al secolului XXI”;

acest proiect vrea să lege China de Europa prin intermediul unei rețele de autostrăzi și căi ferate care, traversând Kazahstanul, Rusia, Bielorusia, Polonia, Germania, Franța și Regatul Unit, ar ajunge până în peninsula iberică;

pe dimensiunea maritimă, aceste rețele de drumuri comerciale ar presupune și regiunile situate de-a lungul Oceanului Indian, al Mării Roșii și al Mării Mediterane.

Proiectul chinez privește aproximativ șaptezeci de țări, cu un total de 4.400.000.000 de locuitori: mai mult de jumătate din populația mondială, trei sferturi din rezervele energetice și o treime din produsul intern brut global.

În ce privește profilul economic, obiectivele Chinei constau în sporirea exporturilor, în comercializarea produselor sale și în găsirea de noi piețe pentru companiile sale de construcții.

În plus, realizarea proiectului ar permite Chinei să-și diversifice sursele de aprovizionare energetică: în Asia centrală, în particular, China ar putea să se elibereze de dependența energetică în raport cu Rusia și țările din Golf.

Dacă îl privim din punct de vedere geopolitic, proiectul chinez ne face să ne amintim partea finală a faimosului raport pe care Sir Halford Mackinder l-a citit în fața membrilor Royal Geographical Society la 25 ianuarie 1904:

„În concluzie – anticipa directorul de la London School of Economics and Political Science– poate fi oportun să evidențiem faptul că apariția unei puteri noi în aria internă a Rusiei nu va duce la reducerea importanței geografice a poziției pivotale.

Dacă, de exempu, chinezii, organizați de japonezi, ar cuceri Imperiul Rus și teritoriul lui, aceștia ar putea constitui pericolul galben pentru libertatea lumii, prin aceea că ar adăuga o deschidere oceanică către resursele marelui continent, un avantaj pe care până acum locuitorii ruși ai regiunii pivot nu l-au avut” (5).

Dacă eliminăm ipoteza ce nu mai poate fi susținută a „chinezilor organizați de japonezi”, obsesia „pericolului galben” și identificarea intereselor britanice cu o foarte sugestivă „libertate a lumii”, tabloul prevăzut de Mackinder nu se îndepărtează mult de cel care se poate observa în cadrul actualului proiect chinez.

Într-adevăr, alăturându-se inițiativelor Organizației de Cooperare de la Shanghai și Uniunii Economice Eurasiatice, „Inițiativa Centura și Drumul” se înscrie de o manieră decisivă într-o strategie generală de integrare a Rimland-ului cu masa continentală eurasiatică; prin integrarea imenselor resurse continentale cu un amplu front oceanic se configurează dominația asupra Heartland-ului din partea unui centru de putere eurasiatic, cu eliminarea corespunzătoare a puterii atlantice și înfrângerea sa definitivă în lupta pentru supremație mondială.

În timpul forumului „Centura și Drumul”, care a avut loc la Pekin în mai 2017, președintele Xi Jinping a exprimat printr-o elegantă metaforă ideea de colaborare la care sunt chemate, pentru realizarea acestui proiect ambițios, țările continentului eurasiatic.

„Lebedele sălbatice – a spus el – sunt capabile să zboare multă vreme fără probleme, rezistând la vânturi și furtuni, fiindcă se deplasează în stoluri și se ajută între ele ca o singură echipă”.

Președintele Putin, invitat de onoare alături de ministrul de externe Lavrov, a fost încă și mai explicit, declarând că Noul Drum al Mătăsii constituie „o ocazie unică de a crea un cadru de cooperare de la Atlantic la Pacific, pentru prima dată în istorie”.

Și a adăugat: „Marea Eurasie nu este o schemă geopolitică abstractă ci, fără să exagerăm, un proiect ce ține de civilizația viitorului”.

NOTE

[1] “Seres genus plenum iustitiae” (Pomponio Mela, De chorographia, III, 7, 60).

[2] “Seres, lanicio silvarum nobiles, perfusam aqua depectentes frondium canitiem, unde geminus feminis nostris labos redordiendi fila rursusque texendi” (Plinio, Naturalis historia, VI, 54). Cfr. Virgilio, Georgiche, II, 12: “Velleraque ut foliis depectant tenuia Seres”.

[3] “Video sericas vestes, si vestes vocandae sunt, in quibus nihil est, quo defendi aut corpus aut denique pudor possit (…); hae ingenti summa ab ignotis etiam ad commercium gentibus accersuntur” (Seneca, De beneficiis, VII, 9, 5).

[4] Xinru Liu – Lynda Norene Shaffer, Le vie della seta, Il Mulino, Bologna 2009, p. 14.

[5] Halford John Mackinder, Il perno geografico della storia, “Eurasia”, 2/2018, a. XV, n. 2, aprile-giugno 2018, pp. 41-42.

Traducere C. Pantelimon

https://www.eurasia-rivista.com/la-nuova-via-della-seta-editoriale/

 

 

 

 

 

10/07/2019 - Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: