CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 8 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 8 iulie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

Anul 158 e.n: Data ultimei mențiuni epigrafice a Daciei Superior

În 29 iunie 120 este menţionat pentru prima oară un guvernator al Daciei Superior, într-o diplomă militară.

 

Prima menţiune epigrafică a Daciei Inferior a fost localizată temporal în anul 129.

 

Provincia Dacia cucerită de romani a fost împărţită în două unităţi teritorial-administrative, după cum urmează: Transilvania şi Banatul sunt incluse în provincia Dacia Superior, iar Oltenia în Dacia Inferior

Dacia Superior era  guvernată în numele împăratului de către un legatus Augusti pro praetore, iar Dacia Inferior avea la conducere un procurator Augusti de rang ecvestru.
Singura legiune care rămânea în provincii este legiunea a XIII-a Gemina, care îşi avea sediul în capitala prpvinciei Dacia Superior.

Dacia Superior îşi avea capitala la Apulum, devenit unul din cele mai puternice oraşe din Dacia romană, din cauza controlului zonei aurifere.
Dacia Inferior avea stabilit sediul central al aparatului administrativ la Romula.

 

A DOUA REOGANIZARE

 

 Între anii 132-133 are loc o vizită în Dacia a împăratului Hadrian. De acest eveniment este legată ipotetic cea de-a doua organizare a provinciei Dacia.
La data de 2 iulie 133 are loc prima menţiune a noii provincii Dacia Porolissensis.

În 8 iulie 158 este datată ultima menţiunea epigrafică cunoscută a Daciei Superior.

Dacia romană  a fost  împărţită de la această organizare în trei unităţi teritorial-administrative, după cum urmează: Dacia Inferior, Dacia Superior şi Dacia Porolissensis care conţinea acum partea septentrională a Transilvaniei, bucată desprinsă din anterioara Dacia Superior.

Dacia Superior rămâne la conducere cu un legatus Augusti pro pratore. Dacia Inferior şi Dacia Porolissensis aveau la conducere câte un procurator Augusti de rang ecvestru.
La data de 2 iulie 133, guvernatorul Daciei Porolissensis era Flavius Italicus. Odată cu atacul dacilor liberi din 156-157 este menţionat legatul Daciei Superior, M.Statius Priscus. Reclădirea amfiteatrului de piatră de la Porolissum, în 157, aduce şi menţiunea procuratorului Daciei Porolissensis, Tiberius Claudius Quintilianus.

Dacia Superior şi Dacia Inferior îşi păstrează capitalele la Apulum respectiv Romula, cât despre noua provincie Dacia Porolissensis, aşa cum îi spne şi numele, capitala a fost stabilită la Porolissum.

 

A TREIA REORGANIZARE

 

A treia şi ultima reorganizare a Provinciei Dacia are loc probabil ca urmare a devastatorului atac al costobocilor din anul 167. Aşadar această reorganizare poate fi situată temporal în perioada 167-169.
În anul 271, împăratul Aurelian, dispune abandonarea provinciei. Legiuea a XIII-a Gemina este mutată la Ratiaria, iar a V-a Macedonica la Oescus. Administraţia, negustorimea şi marii proprietari de pământ se retrag la sud de Dunăre.

Structura administrativ-teritorială raămâne practic neschimbată, singura diferenţă faţă de regimul anterior fiind denumirea provinciilor: Dacia Superior îşi schimbă numele în Dacia Apulensis, Dacia Inferior în Dacia Malvensis, iar Dacia Porolissensis îşi păstrează numele neschimbat.

Probabil ca urmare a gravelor probleme generate de costoboci, guvernarea celor trei provincii este dată unei singure persoane care purta denumirea de legatus Augusti pro prateore trium Daciarum.

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

Primul guvernator al celor trei provincii dacice este M.Claudius Fronto care guvernează până în 170 când cade într-o luptă împotriva costobocilor.
În 222-223 este atestată adunarea provincială a Daciei la Sarmizegetusa şi care purta numele decocnilium trium Daciarum
În 246, împăratul Filip Arabul acordă Daciei dreptul de a bate monedă proprie, monezi pe care apare inscripţia Provincia Dacia.

Aceste emisii monetare au loc în perioada iulie-august 246. Emisiunile monetare ale provinciei încetează în anul 256.
Începând din anul 257, nu se mai cunoaşte nici un guvernator şi nici un procurator al nici uneia dintre cele trei provincii Dacice.
Legiunea a XIII-a Gemina îşi păstrează sediul la Apulum, iar legiunea a V-a Macedonica este adusă în Dacia având sediul central stabilit la Potaissa.

Capitalele provinciilor se păstrează la Apulum, Romula şi Porolissum pentru Dacia Superior, Dacia Inferior şi respectiv Dacia Porolissensis, cu Sarmizegetusa, care primeşte statutul de metropolis, ca găzduitoare a adunării provinciale. (Dracones.ro)

 

 

 

 

 

1392: Era menționată prezența monedelor emise de Ţara Româneasca în cartierul Pera din Constantinopol („perperii de Valachia”), fiind atestată astfel, circulația monedei românești în comerțul internațional.

 

 

 

1392:  Menţionarea prezenţei monedelor emise de Ţara Românească în cartierul Pera din Constantinopol („perperii de Valachia”).  

 

 

 

 

 

Era atestată, astfel, circulaţia monedelor româneşti în comerţul internaţional.

 

 

 

 

 

 

 

 

1481: Are loc bătălia de la Râmnic dintre Ştefan cel Mare al Moldovei  şi oastea munteana a  lui Basarab al IV-lea cel Tânăr al Munteniei, aliat cu  armata otomană condusă de Ali-beg şi Skender-beg.

 

 

 

Imagini pentru ştefan cel mare humor photos

  

        Ştefan cel Mare, domn al Moldovei

 

Basarab cel Tînăr (Ţepeluş) considerat de istoricul Xenopol aceeaşi persoană cu Laiota Basarab (sunt şi alte opinii ale istoricilor la acest capitol precum că Laiota Basarab şi Ţepeluş sunt personalităţi diferite), este pus de turci la domnia Munteniei în recompensă pentru devotamentul acestuia.

În 1480 el năvăleşte în Moldova înmpreună cu paşii turci Ali-beg şi Sakander-beg venind “pînă la Lunca Mare“, atac care pe semne fu respins de Ştefan cel Mare al Moldovei.

În 1481, în timpul în care turcii se pregătesc de o luvitură asupra cetăţilor din sudul Moldovei, Ţepeluş adună o armată şi “se aşează sub munte” aşteptînd venirea aliaţilor turci pentru a putea începe atacul.

 

 

 

Bătălia de la Rîmnic, 1481

 

O scrisoare a lui Ştefan Batory către Sibieni la 30 aprilie 1481, ce atenţionează că “Ţepeluş, voievodul părţilor tranalpine, au ridicat neamurile şi popoarele statului său cu gîndul de a ataca cetatea Chilia a Moldovei“.

Ştefan cel Mare ştiind că aglomerarea de ostaşi a domnului muntean Ţepeluş, imediat sub munţii Braşovului, îi alarma pe unguri şi pentru a dobândi ajutoare contra turcilor şi a lui Ţepeluş de la aceştia, îi informează că muntenii ar avea de gând cu ajutorul turcilor să surprindă Braşovul şi Sibiul, spre a prăda, înainte de a porni spre Chilia.

Ungurii îngrijoraţi trimit ajutoare armate lui Ştefan cel Mare, astfel încât împreună cu propria armată a domnitorului numărul ostaşilor comandaţi de acesta ajunsese  la  60 000 .

Ştefan cel Mare l-a atacat  pe Ţepeluş sub munţii Rîmnicului şi după o luptă la sînge, Ţepeluş este învins şi fuge, însă oastea lui Ştefan cel Mare îl prinde,  iar voievodul cere cere să fie ucis, probabil pentru necredinţa cu care Laiolta Basarab al Munteniei îl hrănise de mai mult timp.

În această luptă a murit şi Şendrea, viteazul portar al Sucevei, cumnatul domnului Moldovei, acesta fiind îngropat lângă tatăl său, la Dolheștii Mari.  

Ureche spune că Ştefan cel Mare după ce ucisese pe Ţepeluş în bătălia de la Râmnicu Sărat, puse în locul lui în Muntenia pe Vlad-Vodă supranumit şi Călugărul.

Acest Vlad care se întitula “Vlad-Vodă fiul lui Vlad cel Mare“,  „mai apoi au făcut viclesug asupra lui Ştefan Vodă”, trecând de partea turcilor (Grigore Ureche).

La numai peste câţiva ani de la instalarea lui Vlad Călugărul în Muntenia, acesta atacă împreună cu turcii cetăţile Chilia şi Cetatea Albă a Moldovei, demonstrînd încă o dată zădărnicia eforturilor lui Ştefan cel Mare de a pune un domn fidel Moldovei în scaunul Munteniei.

 

 

 

1581: Lucaci „riitorul”, profesor la Şcoala Mănăstirii Putna, a terminat de copiat textul bilingv (slavon şi românesc) al unei Pravile.

Acesta este cel mai vechi text juridic românesc datat.

 

 

 

 

1647: Prima atestare documentară bisericeasca a comunei Racoviţa, situată în judeţul Sibiu de azi, dinTransilvania, România, formată din satele Racoviţa şi Sebeşu de Sus .

Prima atestare documentară a satului a fost descoperită într-un act de danie al voievodului Ioan de Hunedoara din 22 mai 1443.

Satul este menţionat în documente bisericeşti pentru prima dată în 8 iulie 1647, într-un act prin care Gheorghe Rákóczi I îl numea pe popa Ion din Ţichindeal protopop peste 17 sate din jurul Sibiului, printre care s-a numărat şi Racoviţa.

Bogata istorie a localităţii este legată în principal de înfiinţarea graniţei militare transilvănene de către împărăteasa Maria Terezia în 1765, Racoviţa făcând parte din Compania a VII-a a Regimentului I de Graniţă de la Orlat.

 

 

 

 

1835: A fost incheiată o Convenţie pe 7 ani, între Moldova şi Tara Românească, referitoare la extrădarea fugarilor birnici, dezertori, debitori etc.

Această convenţie stabilea şi regimul comerţului intre cele 2 ţări române, tranzitul marfurilor devenind liber, cu exceptia grânelor si a vitelor.

 

 

 

 

1868: A apărut la Iaşi manualul şcolar al lui Ion Creangă, intitulat “Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I-a primare”, care a cunoscut numeroase ediţii.

 

 

 

 

 

 

1869: La Timişoara a fost inaugurată prima linie de tramvai cu cai  avand  6 kilometri lungime. Astfel, Timişoara devenea primul oraş din ţară şi al cincilea din lume care folosea tramvaiele ca mijloc de transport în comun.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Incasările din prima zi, din transportul de persoane cu primul tramvai tras de cai din ţară, au fost de 79,50 forinţi, iar cele din a doua zi – 265,26 forinţi. La acea vreme, societatea avea în patrimoniu 5 vagoane de persoane, 12 perechi de cai şi 3 perechi de cai rezervă, iar personalul era format dintr-un controlor, 6 încasatori, 7 vizitii şi 3 pazitori de linie.

In anul 1899, când a început exploatarea energiei electrice,tot la Timisoara, tramvaiul tras de cai din Timişoara a fost înlocuit cu cel electric

 

 

 

 

1885, 8/21: A murit (la Atena) Mihail (Gheorghiad) Obedenaru, medic (studii antropologice cu caracter de pionierat), publicist şi diplomat; (n. 1839).

A avut o intensă activitate diplomatică între anii 1877 şi 1885: secretar de legaţie la Roma şi Constantinopol, ministru plenipotenţiar la Atena); membru corespondent al Societăţii Academice Române din 1871.

 

 

 

 

 

1903: S-a născut Petre Stati, poet, eseist şi traducător; a dat, de-a lungul timpului, versiuni româneşti demne de reţinut pentru o bună parte, şi cea mai semnificativă, a scriitorilor antici, în antologii precum „Literatura latină”, „Satirici şi epigramişti latini”, „Poeţi latini”; (m. 1978).

 

 

 

 

 

1907: S-a născut la Zucov, jud.Salaj, pictorul Petre Abrudan, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai picturii transilvănene; (m. 1979).

 

 

 

 

 

 

 

 

 1910: S-a născut compozitorul, dirijorul şi profesorul Achim Stoia; (m. 1973).

 

 

 

 

 1914: S-a născut Elvira Micoş, pictoriţă şi gravor; dintre lucrările sale amintim „Balconul”, „Marea balerină”, „Madrigal”, „Carnaval la Veneţia”, „A patra soţie”, „Legenda meşterului Manole”, „Adam şi Eva”, „Fata din Haţeg” şi „Profil de dac”; (m. 2014).

 

 

 

 

 

1917: Armata germano-austro-ungară ocupă Cernăuții.

 

 

 

 

 

 

 

 

1922: Echipa de tenis a României a jucat pentru prima oară în Cupa Davis (meciul România–India, 0-5) .

 

 

 

1926: S-a născut Constantin Romaşcanu, compozitor, dirijor de cor şi profesor; a înfiinţat şi dirijat orchestra simfonică a studenţilor Facultăţii de Compoziţie şi Muzicologie a Conservatorului „C. Porumbescu” din Bucureşti (1967-1982).

 

 

 

 

1933: S-a născut actriţa Brânduşa Zaiţa Silvestru, personalitate a teatrului românesc de păpuşi şi marionete; prima laureată a unui premiu special UNITER în acest domeniu

 

 

 

 

 

 

 

1942: S-a născut la Turnu Severin, Şerban Foarţă, poet, prozator, dramaturg, traducător (în special din poezia franceză modernă), profesor universitar.

 

 

 

 

 

 

A studiat la Facultatea de Filologie a Universităţii Timişoara, între 1960-1965, secţia română-germană. Doctoratul la Universitatea Timişoara, 1978, cu o teză asupra poeziei lui Ion Barbu.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1970); membru ASPRO (din 2000). Beneficiar (între 15 octombrie 1991-15 ianuarie 1992) al unei burse de studii la Paris, oferită de Ministerul francez al Culturii.

 

 

 

 

 

 

 1948: A murit pictorul şi desenatorul Ştefan Popescu, unul dintre întemeietorii grupării „Tinerimea artistică”, membru de onoare al Academiei Române din 1936; (n. 1872).

 

 

 

1955: S-a născut la Bucureşti, actriţa de teatru şi film Mihaela Mitrache; (m. 18 februarie 2008).

 

 

 

 

 

 

 

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti in 1978 şi  a început activitatea pe scena Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti, unde, timp de un deceniu, a întruchipat o serie de personaje cunoscute, remarcându-se in rolul Honey din „Cui i-e frică de Virginia Woolf”, rol ce i-a adus Premiul naţional de interpretare feminină la Festivalul Teatrelor Studio, din Oradea.

A jucat si pe scena Teatrului „Ion Creangă” din Bucureşti iar din 1994, a putut fi admirată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti

Pe platourile de filmare, Mihaela Mitrache s-a întâlnit cu regizori cunoscuţi, precum Lucian Pintilie, Nicolae Caranfil, Mircea Moldovan, Horea Popescu, Cristina Nichituş.

Cea mai importantă realizare, care i-a adus şi o nominalizare la premiul de interpretare feminină la Festivalul de film de la Ierusalim, din 1997, a fost rolul din coproducţia româno-israeliană „Milky way”.

 

 

 

 

 

1956: A decedat prozatorul Damian Stănoiu, reprezentant de seamă al genului umoristic, fost călugăr timp de aproape douăzeci de ani ; (n.Dobrotineţ, Arges, 1893).

A colaborat la „Viaţa românească”, „Gândirea”, „Adevărul literar şi artistic”, etc.

Nuvelele şi romanele sale, consacrate lumii mănăstireşti („Călugări şi ispite”, 1928; „Necazurile părintelui Ghedeon”; „Duhovnicul maicilor”, 1929; „Alegere de stareţă”, 1932; „O zi din viaţa unui mitropolit”, 1935, etc.), evidenţiază cu umor contrastul flagrant dintre viaţa monahală reală, lipsită de trăiri spirituale şi supusă tentaţiilor lumeşti, şi exigenţele de austeritate şi pioasă reculegere impusă de morala religioasă.

 

 

1959: A murit (în închisoarea Ocnele Mari/Vâlcea) scriitorul creştin, moralist și naționalist Vasile Militaru, unul din marii fabulişti români din secolul al XX-lea şi unul dintre cei mai populari poeţi ai perioadei interbelice; (n.  19 septembrie 1885, Dobreni, județul Ilfov).

 

 

 

 

VASILE_MILITARU

 

 

 

Cea mai importantă lucrare a sa, după „Psaltirea în versuri”, care l-a preocupat întreaga viaţă, a fost „Divina zidire” (Biblia versificată şi ilustrată).

Complet interzis după 1944, arestat în 1958 de Securitate, a murit ca un „martir al poeziei şi al credinţei în Dumnezeu” . 

 

 

 

 

1960: S-a născut dirijorul Ion Marin, fiul fondatorului corului de cameră „Madrigal”, Marin Constantin

A plecat la Viena, în 1986, cu o bursă „Herder”, si s-a stabilit în străinătate.

Colaborează, în prezent, cu orchestre renumite din întreaga lume.

 

 

 

1962: A murit compozitorul şi violoncelistul Theodor Lupu; (n. 1899).

 

 

 

 

 

 1968: A murit Petre Pandrea (pseudonimul lui Petre Ioan Marcu), sociolog, eseist, memorialist şi traducător; (n. 26.06.1904).

 

 

 

 

 

 

Eseistica şi publicistica sa politică şi socio-psihologică îl impun printre cele mai efervescente inteligenţe ale perioadei interbelice.

 Era rudă cu Lucreţiu Pătrăşcanu (căsătorit cu sora acestuia, Eliza) şi a fost închis (arestat şi nejudecat între anii 1948 şi 1952, apoi arestat şi condamnat la 15 de ani de închisoare în 1958 şi amnistiat în 1964) .

 

 

1994: A murit la Bucuresti, George Hanganu, istoric literar și comparatist român; (30 mart. 1914, Buzau).

 Fiul lui George Hanganu, general dedivizie, si al lui Joie-Claudine Guy Bulat, profesoara de de franceza, incepe studiile  medii   la Paris si le continuat  la Galati (1923-1929), unde isi da si bacalaureatul.

 

 

 

 

 

George Hanganu

 

 

 

 

 

Urmeaza Facultatea de Litere si Filosofie, sectia limba modeme: franceza si engleza, a Univ. din Cluj (licenta in 1932) dupa care obtine o bursa Universita din Paris (1936-l940).

Doctor magna cum laude in literatura franceza al Universitatii din Cluj, cu teza La pensee religieuse de Leconte de Lisle (1940).

A debutat cu brosura Doi poeti vizionari (1936).  A fost  lector la Academia Comerciala din Brasov (1948-1950): conferentiar de literatura franceza la Facultatea de limbi  romanice a Universitatii  din Bucuresti.

A colaborat la Saeculum, Romania literara. Steaua, Tribuna, Revue roumaine, Secolul 20 etc. cu eseuri si studii despre scriitori francezi: Rimbaud (despre care publica si L’Univers poetique d’Arthur Rimbaud, 1947), Mallarme, ApolIinaire, Gide, Valery, Claudel. Prevert s.a., si romani: Lucian Blaga, Anton Holbau, Ion Barbu s.a., din perspectiva relatiilor acestora cu literatura franceza. Lucrarea sa reprezentativa ramine Interferente si peisaje literare franceze (1973).

 

 

 

 

 

 2011: A murit inginerul Emanuel Diaconescu, întemeietor al şcolii doctorale sucevene în inginerie mecanică; membru corespondent al Academiei Române din 1990; (n. 1944).

 

 

 

 

2014: A decedat creatorul popular Nicolae M. Nica, cel care  în 1979 a înfiinţat Muzeul Sătesc din Chilia (comuna Făgeţelu); (n.7 februarie 1917).

Acest muzeu, care poartă în prezent numele fondatorului, a contribuit la salvarea patrimoniului istoric şi etnografic din nordul judeţului Olt.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Meşterul popular Nicolae M. Nica a avut de-a lungul timpului numeroase expoziţii personale şi a participat la şi mai multe asemenea manifestări de grup, simpozioane sau târguri ale meşterilor populari.

Premiile obţinute şi valoarea creaţiilor sale au determinat alegerea sa ca membru de onoare al Academiei de Arte Tradiţionale ASTRA din Sibiu.

De asemenea a  pus bazele Fundaţiei  Culturale “Nicolae M. Nica”, care s-a preocupat de înfiinţarea unei biblioteci şcolare şi organizarea unor cursuri de arte şi meserii pentru tineri în satul natal Chilia-Făgeţelu: sculptură în lemn, ţesut-cusut.

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/08/o-istorie-a-zilei-de-8-iulie-video-4/

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

08/07/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

România a fost recompensată cu cinci trofee „Mărul de Aur”, care se compară cu faimoasele premii Oscar din cinematografie, acordate de Federația Internațională a Jurnaliștilor şi Scriitorilor de Turism (FIJET)

 

Trofeele „Mărul de Aur” câștigate de România.
Merele de aur căutate de Hercule se întorc la obârșie, în Grădina Carpaților.

Prestigiosul trofeu „Mărul de Aur” este acordat anual de Federația Internațională a Jurnaliștilor şi Scriitorilor de Turism (FIJET) şi este comparat cu faimosul premiu Oscar din cinematografie.

Distincția se acordă în fiecare an unei atracții ori destinații turistice sau unei persoane, fiind un simbol al recunoașterii eforturilor desfășurate în vederea promovării şi dezvoltării turismului.

România a fost recompensată cu cinci trofee „Mărul de Aur”. Premiile au fost câștigat de: Bucovina, Delta Dunării, Mărginimea Sibiului, Blue Air şi de Ținutul Gorjului.

În afară de trofeele acordate de FIJET care numără 800 de personalități din întreaga lume, România a primit şi alte aprecieri şi distincții care se adaugă la această performanță.

Prima recunoaștere pentru turismul românesc a venit în 1975 pentru extraordinarele picturi murale exterioare ale mânăstirilor din nordul Moldovei.

Pe lângă „Mărul de Aur”, mânăstirile au primit şi o apreciere mondială de excepție, intrând în patrimoniul universal al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință şi Cultură (UNESCO).

Delta Dunării a primit şi ea trofeul în 2009, după ce în 1990 i se acordase titlul de „Rezervaţie a Biosferei”, iar IFN (International Friends of Nature) o premiase cu „Peisajul anului 2007-2008”.

Un alt „Măr de Aur” a poposit în frumoasa Mărginime a Sibiului, despre care renumita revistă Forbes spune că este:

„Un loc bucolic şi idilic” şi „un mod splendid de conservare a vieţii”. Oraşul Sibiu a fost în 2007 Capitala Culturală Europeană.

O contribuție deosebită la dezvoltarea turismului românesc a avut şi compania aviatică Blue Air care a adus un număr impresionant de turişti străini în ţară. Compania este prima din lume care primește o astfel de apreciere şi un „Măr de Aur”.

Plaiurile Gorjului au fost recompensate cu un alt „Măr de Aur” în 2014 pentru ansamblul monumental din oraşul Târgu Jiu, mânăstirile din nordul judeţului şi şoseaua Transalpina ce traversează spectaculos zona alpestră a Munţilor Parâng.

Ansamblul monumental în aer liber din parcul oraşului, singurul din lume, al marelui sculptor român de talie mondială, Constantin Brâncuşi include: Poarta sărutului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor de pe Calea Eroilor şi Coloana fără sfârșit. Frumoasele mânăstiri ce au primit recunoașterea FIJET sunt: Tismana, Polovragi, Crasna şi Lainici.

„România are capacitatea de a surprinde mereu”, se spune şi într-un slogan al Ministerului Turismului: „Simply surprising”.

Potenţialul turismului românesc este o certitudine.

Aprecieri FIJET
Miguel Angel Brera preşedinte de onoare al FIJET şi profesor de turism la Universitatea din Madrid, declara:

„România era în 1975 o minunăție şi încă este. Era o ţară veselă, avea – ca şi acum – un peisaj foarte variat, pitoresc, monumental, plin de savoare culturală şi istorică.”

„România este cu adevărat una dintre destinațiile turistice mari din lume”, remarca Jim Thompson (SUA), membru al Comitetului Executiv al FIJET şi Director de Congrese şi Evenimente.

Iar președintele FIJET, Tijani Haddad menționează: „De multe ori am avut ocazia să vizităm România şi întotdeauna am găsit aici, în afară de ospitalitate, un potențial turistic enorm, adică un viitor care poate fi strălucitor.”

Şi recunoaşterile continuă. Experţii prestigioasei publicaţii de recomandări turistice din lume, „Lonely Planet” au ales pentru Europa în 2015, două destinații turistice: România şi Portugalia.

Televiziunea franceză France 5 în reportajul: „România, un surâs venit din Est”, promovează capitala București, orașul Brașov, Munţii Carpaţi şi litoralul Mării Negre.

Renumitul „Financial Times” scrie într-un articol că: „Prin comparaţie cu pădurea carpatică, Elveţia este o grădină” iar Paul Lister (Marea Britanie), fondatorul „European Nature Trust” face o declarație de luat în seama şi de pus imediat în aplicare:

„Bine ar fi ca România să urmeze exemplul statului Costa Rica, unde o treime dintre păduri sunt protejate prin lege. Ecoturismul este viitorul”.

Insuşi Prinţul Charles al Marii Britanii cucerit de frumuseţile ţarii simte nevoia să spună: „Păstraţi-vă tradiţiile şi pădurile !”

Iar Matt Kepnes, scriitor american a declarat la USA Today că:

„România este deosebit de frumoasă. Este o comoară ascunsă care are multe de oferit: o istorie medievală fascinantă, obiective turistice religioase, dar şi stațiuni liniștite pe litoralul Mării Negre, şi oraşe foarte frumoase lângă mare”.

Așadar, România a devenit un brand internațional în turism. Dar performanțele se măsoară şi financiar iar pentru a atrage mai mulți turişti, România mai trebuie să lucreze la autostrăzi.

Trofeul. Este realizat de un sculptor american. Marmura este tăiată într-o carieră din Mexic, apoi artistul șlefuiește merele. Aurul care se află în interiorul merelor plutește într-un lichid special care are proprietatea de a menține luciul şi culoarea.

Prin câștigarea a cinci Mere de Aur, România se situează în fruntea clasamentului mondial, alături de Spania, Belgia, Croaţia şi Rusia. Spania şi Belgia au o tradiţie remarcabilă în turism iar Croaţia şi Rusia un potenţial deosebit.

 

Legenda merelor de aur.

După ce îl eliberează pe Prometeu, care dăduse oamenilor focul, cel mai renumit erou grec al antichității, Hercule, ajunge în Hiperboreea, ţinutul celor preafericiţi cum îi numeau vechii greci şi romani pe daco-geţii din nordul Dunării.

Hercule ajunge la titanul Atlas ce susținea bolta cereasca pe umeri în acest ţinut şi îl roagă să îi aducă merele de aur ce se aflau în grădina hesperidelor. Hercule preia bolta cerească de la Atlas în timp ce acesta pleacă la fiicele sale, nimfele hesperide spre a aduce merele. La întoarcere Atlas refuză să preia bolta, însă Hercule îl înșală, cerându-i să o mai susţină doar cât el îşi va pune blana de leu pe umeri spre a simţi mai uşor greaua apăsare.

Despre grădina carpatică Papa Paul al II-lea şi Papa Francisc au spus că: „România e Grădina Maicii Domnului”. Așadar, merele după care venise Hercule se întorc în grădina Carpaților. Se întorc, aduse de Prâslea, după lungi peripeții prin care trece eroul din basmul românesc „Prâslea cel Voinic şi merele de aur”. Legenda mai spune că cine gusta din mere devenea nemuritor. Daca vei gusta dintr-un măr de aur vei simți cum nemurirea acestor plaiuri te cuprinde! S pornim dară la drum!

Autor: Ion Zahiu
Foto: Eduard Guțescu, Cosmin Zichil, Stianni, Florin Marin, Cătălin Chiriloi şi Alex Paraschiv.

 

 

https://occidentul-romanesc.com/romania-in-topul-mondial-din-turism/

08/07/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | Lasă un comentariu

Încă de la proclamarea independenţei sale, România a fost supusă unei incredibile campanii de denigrare

 

Larry L Watts-Fereste-ma, Doamne de prieteni

Foto – Cristina Nichituş Roncea

„Orice popor care permite străinilor să-i definească eroii şi-a pierdut identitatea”(Dr. Larry Watts)

Începând de la proclamarea independenţei sale, România a fost supusă unei incredibile campanii de denigrare orchestrată de Rusia, căreia i s-au alăturat în timp Ungaria, Bulgaria, Polonia şi Republica Democrată Germană.

Multe din elementele campaniei de dezinformare au fost preluate şi duse mai departe după 1989.

Despre politica Rusiei faţă de România,

Spre deosebire de U.R.S.S., Germania de Est (a cărei frontieră cu Germania de Vest se credea cel mai indicat loc pentru o confruntare militară convenţională dintre N.A.T.O. şi Pactul de la Varşovia) şi Polonia (care avea o diasporă de aproximativ 3,3 % în SUA, ceea ce a făcut-o importantă în politica internă a S.U.A.), istoria acestor state şi relaţia lor cu Rusia a fost relatată pe larg de naţionalii lor, inclusiv cei emigraţi în SUA sau aiurea.

Astfel, aş întreba la rându-mi de ce românii din România şi românii din SUA n-au abordat mai detaliat acest subiect?

Bine, unii au făcut-o în România cu impact extrem de limitat, având la dispoziţie fondurile Arhivelor Române. În plus, subiectul însuşi este dificil din punct de vedere politic.

Astfel, politicile independente ale României au fost identificate cu Ceauşescu (parţial cu scopul de a le discredita pe parcursul anilor ’80), ale cărui eforturi de a trata această problemă l-au făcut un campion al „securităţii naţionaliste” sau al „agendei comunismului naţional”.

În mediul intelectual din România, după 1989, s-a descurajat  investigaţia „petelor albe” ale istoriei, create prin influenţa sovietică şi cea ideologică comunistă.

Exista problema riscurilor carierei, ceea ce făcea imposibilă o investigaţie ştiinţifică a trecutului recent.

Republica Moldova a fost formată de U.R.S.S. la 2 august 1940 pentru a exercita şantaj asupra României. Şanse de a deveni un stat democratic şi de a se integra în familia statelor europene

Chestiunea este foarte complexă. Aş face referire la lucrările profesorului Gheorghe E. Cojocaru privind discuţiile Kominternului de creare a acestei entităţi şi lucrările profesorului Gheorghe Negru privind manifestările obsesiei sovietice de a face ca moldovenii să fie fundamental străini în raport cu românii.

Documentele sovietice, descoperite şi publicate de către profesorii Cojocaru şi Negru, sunt categorice şi incontestabile în acest sens.

În ce priveşte şansele Republicii Moldova de a deveni stat democratic şi de a se integra în U.E., aş spune mai întâi că aceasta este în afara obiectivului lucrării mele.

Acestea fiind spuse, există numeroase similarităţi strategice cu dileme care îşi au originile în trecut, endemice pentru teritoriul şi populaţia acestei regiuni.

Mai întâi, ca stat mic, politica Republicii Moldova trebuie să fie realizată într-un mod „semiclandestin”.

Orice stat mic – dacă nu este încorporat într-un mediu securizat (de exemplu, în centrul U.E. sau înconjurat de munţi) – nu poate să-şi arate cărţile.

Cauza este simplă. După cum se ştie, statele ostile direcţiei statelor mici vor căuta să submineze această direcţie.

Şi chiar marile puteri, care caută acomodare cu statele ostile, tratează interesele statelor mici ca mijloc de a ajunge la compromis.

După mine, teza aceasta a fost ilustrată foarte bine în acordul Europei de a exclude România din negocierile dintre Republica Moldova şi Transnistria – singurul stat cu care se învecinează Moldova şi de asemenea singurul stat care împarte etnicitatea marii majorităţi a populaţiei Republicii Moldova.

Înainte de 2007, nu exista o justificare absolută pentru această excludere, în afară de interesul de a aduce statele la un compromis cu Federaţia Rusă.

După 2007, U.E. a căutat destul de stângaci să justifice excluderea continuă a României, bazându-se pe faptul că aceasta este reprezentată la negocieri de U.E.

Hai să spunem lucrurilor pe nume. Relaţia U.E. cu Federaţia Rusă a avut o prioritate mai mare decât interesele românilor oriunde s-ar afla aceştia.

Unii istorici din România au calificat Execuţia lui Ceauşescu – a doua crimă împotriva poporului român, după cea a Mareşalului Antonescu.

Eu las judecarea lui Ceauşescu pe seama românilor înşişi, doar ei au dreptul de a-l judeca pentru că orice popor care permite altora – străinilor, în special – să-i definească eroii săi, şi-a pierdut identitatea.

Dacă examinăm îndeaproape concilierea dintre Franţa şi Germania, veţi vedea că există şi aici elemente similare cu cele dintre România şi Ungaria – cel mai la suprafaţă este un soi de ostilitate paternală care durează de câteva secole.

Cu toate acestea, şi Franţa şi Germania erau competitori egali, având de-a lungul istoriei, mai mult sau mai puţin, o bază egală.

Acestea pot în continuare să se apropie echitabil una de alta, chiar şi să se reconcilieze.

Rusia a pus în umbră masiv România şi a dezvoltat şovinismul necesar pentru a-şi justifica „dreptul” de a determina destinul românilor.

Cel mai mare obstacol pentru reconcilierea româno-rusă este de a convinge Rusia să-şi reconsidere atitudinea sa manifestată de-a lungul secolelor – de a-şi reevalua strategia de încorporare care i-a adus câştiguri, în special, în ultimii 90 de ani – şi de a elabora o altă strategie, a cooperării şi sprijinului bilateral.

Românii au realizat mereu că trebuie să fie la fel de puternici ca şi vecinii lor, dar ei au insistat asupra anumitor principii care să ducă la egalitatea în relaţii, ceva ce regimurile succesive ale Moscovei nu au considerat drept legitim.

Or, mentalităţile sunt lucruri care se schimbă foarte dificil[1].

https://www.art-emis.ro/istorie/orice-popor-care-permite-strainilor-sa-i-defineasca-eroii-si-a-pierdut-identitatea

  Larry L Watts – Scurtă biografie

Consultant al Corporaţiei RAND în timpul revoluţiei din România, Larry Watts a călătorit deseori în Europa de Est şi în U.R.S.S. înainte de 1989.

Ulterior, a asistat oficiali din România la înfiinţarea Colegiului Naţional de Apărare şi a colaborat cu mai mulţi miniştri români ai Apărării şi şefi de stat-major privind reforma în domeniul armatei, cooperarea cu Parteneriatul pentru Pace şi integrarea în N.A.T.O.

În anii 1990 şi 1991, a fost şeful Biroului I.R.E.X. din Bucureşti, iar până în 1997 a fost senior consultant al Project on Ethnic Relation (P.E.R.) şi director al Biroului P.E.R. din România.

Între 2001 şi 2004, a activat în calitate de consultant pentru reforma sectorului de securitate pe lângă consilierul prezidenţial pentru securitate naţională din România.

 

[1] Jurnalul de Chişinău – http://www.jc.md/orice-popor-care-permite-altora-strainilor-in-special-sa-i-defineasca-eroii-si-banditii-si-a-pierdut-identitatea/  

08/07/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: