CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 1 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 Ziua de  1 iulie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

1594: A murit domnul Moldovei  Petru al VI-lea Şchiopul (n. 1537 – d. 1 iulie 1594).

A urcat pe tronul Moldovei  de patru ori, un „record” neegalat ulterior în istoria Principatelor Române.

Tot el a fost primul din familia Basarabilor,  domnitoare în Muntenia,care a urcat pe tronul moldovenesc al Muşatinilor. 

Cele patru domnii, documentate la zi, lună şi an au durat conform datelor de mai jos.

Prima domnie – 11 iunie 1574 – 18 noiembrie 1577;
A doua domnie – 31 decembrie 1577 – 9 februarie 1578;
A treia domnie – 13 martie 1578 – 2 decembrie 1579 şi
A patra domnie – 17 octombrie 1582 – 9 august/19 august 1591.

 Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea al Constantinopolului scria în 1588 despre Petru Şchiopul: 

 

„Era un om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte, ştia limba turcească, cea grecească şi cea românească … şi nu numai aceste daruri le avea, dar era foarte încercat la orice meşteşug şi la litere şi-i plăcea de oamenii învăţaţi, şi-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii şi alte lucruri subţiri. Îi plăcea mult de cântăreţi şi avea un preot cu meşteşug, îndemânatec”.

 

 

 

Imagini pentru domnul Moldovei Petru al VI-lea Şchiopul photos

 

Foto: Petru Şchiopul şi regina Elisabeta I a Angliei

 

 

A fost voievodul care a folosit pentru prima dată limba română în cancelaria domnească, iar în anul 1583 şi a ridicat prima fabrică de hârtie din Moldova.

Acesta a încercat să atragă cât mai mulţi negustori străini pentru a stimula comerţul, însă totodată a încurajat dezvoltarea agriculturii. 

Pe 27 august 1588, Petru Şchiopul le-a acordat un privilegiu negustorilor englezi, care trebuiau să plătească doar 3% taxă, în timp ce ceilalţi negustori trebuiau să achite o taxă de 12%, totul în baza unei înţelegeri semnate cu William Harborne, fostul ambasador englez la Constantinopol. A fost primul tratat comercial încheiat cu Anglia.
 

Până la începutul anului 1591, Petru Şchiopul a dispus întocmirea unui catastih privind categoriile de contribuabili, pentru a oprit haosul financiar care se instalase în Moldova. Acest catastih este cel mai vechi izvor demografic şi fiscal descoperit până în zilele noastre în Moldova.

Cum tributul cerut de otomani creştea de la an la an, Petru Şchiopul a renunţat la tronul ţării deoarece „nici într-un chip nu vru să să apuce de acea dare şi să ia blestemul ţărâi asupra lui” consemnau cronicarii vremii. 

Pe 19 august 1591, acesta a părăsit Moldova şi a plecat în Polonia, A decedat în iulie 1594 şi a fost înmormântat în interiorul mănăstirii franciscanilor din Bolzano, Italia.

 

 

 

 

 

1822: Este abolit regimul fanariot si  sunt restabilite domniile pamantene in Moldova si Tara Romaneasca.

 

 

 

 

Ioan Sandu Sturdza, Domn al MoldoveiGrigore IV-lea Ghica (Grigore Dimitrie Ghica), Domn al Munteniei

   

Ioan Sandu Sturdza      Grigore al IV-lea Ghica

 

 

 

 

 

Rolul activ jucat de domnitorii fanarioţi în revoltele grecilor de după 1820 şi haosul provocat de mişcarea Filikí Eteria în Moldova şi Muntenia, ca şi răscoala condusă de Tudor Vladimirescu în 1821, au dus la încetarea numirii de domnitori din rândul membrilor familiilor fanariote în ambele principate româneşti.

În primăvara lui 1822, de la Bucureşti şi Iaşi au fost trimise delegaţii pentru a cere Înaltei Porţi, domni pământeni.

Din aceste delegaţii au făcut parte printre alţii: Ioan Sandu Sturdza, un coborâtor al lui Vlad Ţepeş, Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate al  lui Grigore Alexandru Ghica al Moldovei care fusese decapitat şi vornicul Iordache Rîşcanu, viitor membru în divanul domnesc al Moldovei.

Această acţiune a adus în Moldova, după lunga perioadă fanariotă, din nou un domn pământean în persoana lui Ioan Sandu Sturdza şi în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica (Grigore Dimitrie Ghica).

Deşi înfrântă prin intervenţia armatelor otomane, Revoluţia din 1821 a lui Tudor Vladimirescu a reuşit să determine sfârşitul epocii fanariote, lucru care a dus la înlăturarea gravelor prejudicii aduse de Poartă statutului de autonomie a celor două Ţări Române.

Totodată, revoluţia a consolidat ceea ce Nicolae Bălcescu va denumi mai tîrziu ca fiind „Partida Naţională”.

 

 

 

 

 

 Mahmud II-lea, sultan turc (1808-1839)Nikolae I, împărat rus (1825-1855)

Sultanul Mahmud II-lea,     Imparatul Nikolai I

    (1825-1855)                          (1808-1839)

 

 

Perioada domniilor naţionale a reprezentat tranziţia spre organizarea modernă a societăţii, dar atît Grigore D. Ghica în Muntenia, cît şi Ioan Sandu Sturdza în Moldova, nu au avut nici răgazul, nici mijloacele necesare, pentru a profita de un climat de stabilitate politică si  de ordine, pentru a realiza reformele menite să reînnoiască structurile societăţii, să reformeze instituţiile statului, ei reuşind doar prin măsuri administrative, să diminueze abuzurile.

Este adevărat, că împrejurările au fost deosebit de vitrege pentru cei doi domni români, dar şi propria lor capacitate şi voinţă nu le-au permis să realizeze schimbări calitative în viaţa celor două principate.

Perioada domniilor pămîntene a fost în scurt timp întreruptă de ocupaţia militară rusă din timpul războiului ruso-turc din 1828-1829.

 

 

 

 

1866: A fost  promulgată prima Constituţie a României (în vigoare – cu unele modificări din 1879, 1884 şi 1917 – până în 1923, când a fost înlocuită de Constituţia României Mari), redactată după modelul Constituţiei Belgiei din 1835, considerată atunci a fi cea mai avansată pe plan european.

Era un act de factură liberală care proclama suveranitatea națională, stabilea libertăți și drepturi cetățenești şi prin care se instituia principiul separării puterilor în stat (1/13).

NOTĂ: Actuala Constituţie a României a fost adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991.

Constituţia a fost revizuită în anul 2003 prin adoptarea Legii de revizuire a Constituţiei României, aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003, lege intrată în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României.

 

 

1877: A murit la Bucuresti, Simeon Marcovici, profesor, publicist şi traducător; (n. 1802).

A studiat la Academia greceasca din Bucuresti si la scoala lui Gh. Lazar, apoi, din 1820, timp de sapte ani, a fost bursier al Eforiei scoalelor la Pisa si Paris, unde a urmat filosofia, filologia si matematica.

Intors la Bucuresti, este numit profesor  de matematica, franceza si retorica la Colegiul „Sf. Sava”.

Colaboreaza la Curierul romanesc. Gazeta Teatrului National, Muzeul National etc, iar din 1859 conduce, un timp, impreuna cu C.N. Brailoiu, ziarul Conservatorul progresit.

Detine functii importante (secretar particular al lui Gh. Bibescu, cenzor al Tarii Romanesti, primar al capitalei, iar dupa 1850, efor al scoalelor).

Avand „darul de a placea tuturor guvemurilor” (Gr. Alexandrescu), este rasplatit cu onoruri si gratificatii. Favorit al lui Bibescu, nu participa la revolutia de la 1848, dar este printre „chezasii” membrilor falansterului de la Scaieni.

 

 

 

 

Simeon Marcovici

 

 

 

A fost un promotor al învăţământului în limba română.

Publica in presa vremii articole, cuvantari, recenzii: „Idee pe scurt asupra tuturor formelor de obladuiri” (Curierul romanesc, 1829),  Cuvint ce s-au zis la deschiderea Scoalei nationale din Bucuresti in 1827, septembrie 15.

Simeon Marcovici continua, alaturi de Heliade, initiativele lui Gh. Lazar de la Colegiul „Sf. Sava” si contribuie la aplicarea programului Societatii Literare (raspindirea cartii, cultivarea limbii, traduceri din literatura europeana etc).

El impartaseste convingerile Scolii ardelene si ale lui Gh. Lazar despre insemnatatea scolii si a raspindirii cartii, a stiintei, pentru luminarea natiei si eliberarea ei de servitutea superstitiei. in acelasi spirit luminist, il preocupa „canonisirea” limbii si imbogatirea ei cu „ziceri noi”, urmind normele stabilite de Heliade si de Societatea Literara.

Cea mai importanta traducere a lui Simeon Marcovici , Culegere din cele mai frumoase Nopti ale lui Young (1831), dupa versiunea libera a lui Le Tourneur, este o carte „inalta” menita „sa faca pe oameni virtuosi”.

Reeditata intr-o forma „indreptata si adaogata”, ea devine „una din cartile cele mai citite” (P. Grimm), folosita la Colegiul „Sf. Sava” pentru „deprinderea tinerimei cu analisuri si compuneri”.

Fidele originalelor in spirit, nu si in litera, traducerile lui Simeon Marcovici se impun prin limba supla si mladioasa, remarcata de Eminescu:

„Marcovici face parte din generatia aceea care a prefacut limba romana in limba literara Limba traducerilor sale este aproape clasica si poate servi de model oricarui scriitor roman”.

Familiarizandu-i pe romani cu literatura preromantica europeana, traducerile lui Simeon Marcovici au deschis calea afirmarii creatiei literare nationale.

 

 

 

1878: S–a încheiat Congresul de pace de la Berlin. Prin Tratatul de pace s–au recunoscut independenţa României şi drepturile ei asupra Dobrogei.

 

 

 

 

 

 

 

 

Judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail  din sudul Basarabiei, aflate în componenţa României,au  fost reîncorporate Imperiului Ţarist.

 

 

 

1878: A fost emisă o notă circulară a Ministerului Afacerilor Străine  către agenţiile diplomatice ale României de la Paris, Roma, Viena, Berlin, Sankt Petersburg şi Belgrad, prin care agenţii României erau chemaţi să ceară guvernelor respective transformarea agenţiilor diplomatice şi a consulatelor generale din Bucureşti în legaţii şi ridicarea la acelaşi grad a agenţiilor diplomatice româneşti în capitalele statelor respective.

 

 

 

 

1880 (1/13 iulie): Începe să funcţioneze Banca Naţională a României.

Actul de naştere al BNR s-a petrecut  la 17/29 aprilie 1880, când a aparut  în Monitorul Oficial nr. 90, Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune, Banca Naţională a României (cu un capital de 30 de milioane lei), sub formă de societate anonimă cu participarea statului (care deţinea o treime din acţiuni, celelalte două treimi aparţinând deţinătorilor particulari), cu privilegiul exclusiv de a emite monedă; primul guvernator a fost Ion I. Câmpinean.

 

 

 

 

 

 

1881: A apărut la Iaşi, “Contemporanul”, o revistă politică, culturală, științifică și literară (legată de ideologia socialistă din România), care a fost editata între iulie 1881 și mai 1891, sub îngrijirea lui Ioan Nădejde (1881-1885) și apoi a lui Vasile G. Morțun (1885-1891), avându-l ca mentor pe Constantin Dobrogeanu – Gherea.

 

 

 

Imagini pentru “Contemporanul”,photos

 

 

Redactorii revistei au fost: Sofia Nădejde, Gheorghe Nădejde, Theodor Dimitrie Speranția, Constantin Mille.

 

 

 

 

 

  1882 (1/13): Statul român a răscumpărat calea ferată Cernavodă-Constanţa şi portul Constanţa, de la o companie engleză căreia Turcia i le concesionase în 1857 (la 10 decembrie 1882 se va forma o Direcţie pentru exploatarea căii ferate, cu sediul la Constanţa).

 

 

 

 

 

 

1891: A murit Mihail Kogalniceanu, om politic, istoric, scriitor si publicist român, orator apreciat; (n. 1817). 

Mihail Kogălniceanu  se considera, pe bună dreptate, „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 A jucat un rol important în Revoluția de la 1848, în lupta pentru Unirea Principatelor Române si mai tarziu in obtinerea independentei României.

Personalitate fascinantă a epocii moderne , Mihail Kogălniceanu s-a situat  în fruntea celor mai importanti  reprezentanți ai generației pașoptiste.

A  fost  prim-ministru și ministru de externe al României.

 

 

 

 

 

1902: A apărut, la Budapesta , apoi la Sibiu, revista românească de cultură, literatură şi artă  ”Luceafărul”.

 

 

 

Imagini pentru ”Luceafărul” revista photos

 

Prestigioasa publicaţie a lansat doi dintre cei mai reputaţi scriitori de la începutul secolului: Octavian Goga şi Ion Agârbiceanu.

 Animată de tinerii universitari români din Budapesta: Al. Ciura, O. Goga şi O. C. Tăslăoanu, revista va apărea şi la Sibiu (1906 – 1914, bilunar; 1934-1939, lunar; serie nouă: 1941-1944) şi Bucureşti (1919-1920, lunar)

 

  

 

 

 

1908: Istoricul român Nicolae Iorga înființează Universitatea Populară de la Vălenii de Munte.

 

A fost începutul unei activități de propagandă cultural-politică   prin cursurile de vacanță „sau de vară”, o acțiune fiind sprijinită cu entuziasm de românii din toate provinciile istorice.  

 

 

 

La 11 iunie 1908, an care amintea aniversarea a șase decenii de la izbucnirea memorabilei revoluții muntene din 1848-1849, publicația lui N. Iorga „Neamul Romanesc” anunța că „mai mulți profesori au luat hotărârea de a ține cursuri de vacanță la Vălenii de Munte.

Astfel că, în ziua de 2 iulie 1908, ziua comemorării morții lui Ștefan cel Mare, încep cursurile Universității populare din Vălenii de Munte.

În ziarul „Neamul Românesc pentru popor”, numărul 18, din 1934, Nicolae Iorga reamintea scopul acestor cursuri:

„Am deschis aceste cursuri de vară cu scopul dublu de a trezi sufletul românesc de pretutindeni și de a schimba prin acest suflet chiar formele de stat în care trăia poporul nostru… Am fost un luptător pentru împlinirea granițelor, dar și pentru ridicarea sufletească a claselor oropsite.”

 

 

 

1920: Se înfiinţează la Sibiu, în România, Şcoala militară de ofiţeri activi de infanterie (inaugurată la 19 decembrie), în prezent paorta numele de Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”.

 Primul comandant al acesteia a fost colonelul Cristea Vasilescu, ofițer de stat major, veteran din primul război mondial.

 

 

 

 

1929: Apare Legea privind crearea Regiei Autonome a CFR, care urma să ia în exploatare şi în administrare, toate liniile de cale ferată din ţară.

 

 

 

1929: S-a născut la Husi, scriitorul Costache Olăreanu; (m. 23 septembrie 2000, Iasi).

 

 

 

1933: S-a născut medicul neurochirurg Leon Dănăilă,  considerat unul dintre cei mai buni neurochirurgi din Europa, membru titular al Academiei Române din 2004.

 

 

 

 

 

El figurează printre cele 500 de genii ale secolului 21 (potrivit publicatiei “500 Greatest Geniuses of the 21st Century” editata de Institutul Biografic American).

A fost cel care a folosit primul în România, încă din 1981, microscopul operator, care a revoluţionat chirurgia vasculară, scăzând astfel mortalitatea în urma intervernţiilor chirurgicale pe creier de la peste 50% la 4%.

Are la activ peste 40.000 de intervenţii chirurgicale.

 

 

 

 

 

1935: A fost înfiinţată Academia de Medicină din România, al cărei fondator a fost dr. Daniel Danielopolu.

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Daniel Danielopolu (n. 12/25 aprilie 1884, Bucureşti; d. 29 aprilie 1955, Bucureşti), medic, fiziolog şi farmacolog român, profesor universitar la facultatea de medicină din Bucureşti.

Instituţia, denumită în prezent Academia de Ştiinţe Medicale (ASM), a fost desființată în 1948 și reînființată în anul 1969.

1937: S-a născut scriitorul şi publicistul Olimpian Ungherea; (m. 2012).

 

 

 

 1938: S-a născut medicul Nicolae Ghilezan, autor al unor importante contribuţii în domeniul oncologiei clinice şi al tratamentului multidisciplinar al cancerului.

Este membru corespondent al Academiei Române din 2000.

 

 

 

 

  1941: S-a născut  poetul, criticul şi istoricul literar Ion Pop.

 

 

 

 

 

 

1946: S-a născut in localitatea Unguriu, judetul Buzau, actrita romana de teatru si film Aimée Iacobescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aimée Iacobescu s-a nascut de fapt pe 23 iunie 1946, dar in acte a fost declarata data nasterii 1 iulie.

Are un frate geaman, emigrat in Franta.A absolvit ca sefa promotiei din 1968, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucuresti. A fost distribuita din primul moment la Teatrul National.

Debutul in teatru a avut loc la varsta de 16 ani, cand a jucat in spectacolele Alizuna de Tina Ionescu Demetrian si Adam şi Eva de Aurel Baranga. O remarcase la un festival scolar de poezie regizorul Sica Alexandrescu.

A fost solicitata sa joace in mai multe filme: 

Rapirea fecioarelor, Bolondos Vakacio, Haiducii lui Saptecai, Zestrea domnitei Ralu, Saptamana nebunilor, serialul Tv in limba franceza Revolta Haiducilor, Dumbrava Minunata, Cuibul de viespi, serialul Tv Detectiv fara voie, serialul State de Romania: Student la Sorbona, in total 17 filme pana in anul 2009. 

 

 

 

 

 

 

1947: S-a născut la Bacău, Dan Verona (numele la naştere: Neculai Creţu), poet, prozator şi traducător, realizator de emisiuni culturale la Radiodifuziunea Română.

 

 

 

 

https://i1.wp.com/www.autorii.com/imagini/autori/a-613.jpg

 

 

 

 

 

 

 1954: A murit Alexandru Muşina, editor, eseist, publicist, poet şi profesor; (m. 2013).

 

 

 

 1960: S-a născut bas-baritonul Sever Barnea.

 

 

 

 

 

 

1963: A murit botanistul Ion Grinţescu, un om de ştiinţă care a a avut contribuţii remarcabile în cunoaşterea florei României, în fiziologia şi anatomia plantelor şi în studiul algelor; (n. 1874).

 

 

 

 1964: Prin Hotărârea nr. 482, s-a înfiinţat, la Bucureşti, studioul cinematografic „Animafilm-Bucureşti”, specializat în producerea de filme artistice de animaţie, filme de publicitate şi diafilme; studiourile cinematografice Sahia Film S.A., Rofilm S.A. şi Animafilm S.A. au fost preluate de Centrul Național al Cinematografiei (CNC), organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care îşi desfăşoară activitatea în subordinea Guvernului.

 

 

 

 

1968: România a semnat Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare, intrat în vigoare la data de 5 martie 1970.

 

 

 

 

  1972: A murit (la Paris) Basil Munteanu, istoric literar şi comparatist; redactor responsabil al revistei „Revue de littérature comparée”; a publicat, la Paris, o „Panoramă a literaturii române contemporane” pentru străinătate; membru corespondent al Academiei Române din 1939 (n. 1897)

 

 

 

 

 

1990: La Iaşi a avut loc ceremonia de instalare a Înalt Prea Sfinţiei Sale Daniel Ciobotea, în funcţia de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1990: A murit economistul Victor Jinga, profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj, autorul monumentalei lucrări „Probleme fundamentale ale Transilvaniei”.

Pentru convingerile sale politice a fost întemniţat, între anii 1949 şi 1963, în închisorile comuniste; (n. 1901).

 

 

 

 

 

1991: La Praga a  avut loc ultima consfătuire a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia, la care  s-a hotarat desfiintarea acesteia. 

La începutul anului 1990, în ciuda schimbărilor din ţările est-europene, URSS continua să existe, la fel ca şi Tratatul de la Varşovia.

Puţini europeni credeau că, în foarte scurt timp, URSS se va prăbuşi total, iar Tratatul de la Varşovia se va transforma într-o amintire.

În ţări precum Cehoslovacia ori Polonia, lideri vizionari ca Vaclav Havel ori Lech Walesa erau decişi să integreze cât mai rapid ţările pe care le conduceau în Occident.

În ianuarie 1991 Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia au anunţat că se vor retrage din organizaţia militară până la 1 iulie al aceluiaşi an. Bulgaria a luat o decizie asemănătoare în februarie şi era clar că pactul era practic mort.

În România, preşedintele neocomunist, Ion Iliescu, după ce organizase primele mineriade, aştepta încă lumina care vine de la Răsărit.

După modelul sovietic, el ar fi vrut să experimenteze derivate ale noului socialism moscovit, care producea glastnost ori perestroika. Aşa poate fi explicat şi faptul că Ion Iliescu a fost singurul lider neocomunist care a semnat un tratat de bună vecinătate şi prietenie cu URSS, chiar în ajunul prăbuşirii Uniunii Sovietice.

În acea perioadă, foarte puţine voci, ca cea a lui Corneliu Coposu, Ion Raţiu, Doina Cornea ori a Regelui Mihai vorbeau deschis despre necesitatea de a schimba total cursul politicii externe şi de a adera la NATO. 

Mulţi politicieni, proveniţi din PCR ori din Securitate, promovau ideea unei Românii neutre, care să fie un stat-tampon între Occident şi Rusia.

Pactul de la Varşovia a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga din 1 iulie 1991.

 

 

 

 

 

 

1993: In Romania intră în vigoare Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA); guvernul condus de Nicolae Văcăroiu introduce taxa pe valoare adăugată (care înlocuieşte impozitul pe circulaţia mărfurilor) prin Ordonanţa 3/1992 (aprobată prin legea 130/1992).

Decizia a avut ca obiectiv alinierea fiscalităţii interne la practicile europene. Introducerea TVA a generat creşterea indicelui preţurilor de consum, dar a avut efect stimulativ asupra investiţiilor şi exporturilor.

 

 

 

 

 

 1998: A murit Dumitru Berciu, istoric şi arheolog; specialist în arheologie preistorică; membru de onoare al Academiei Române din 1997; (n. 1907).

 

 

1999: A fost înfiinţată Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA), serviciul de spionaj al Armatei Române.

 

 

 

  2000: România devine membru al Comisiei Europene pentru Turism, organizaţie ce are drept scop promovarea Europei ca destinaţie turistică pe pieţele de pe alte continente.

 

 

 

 

 

 

2004: Postul de radio România Tineret emite doar pe internet, devenind un post experimental.

 

 

 

 

 

 

 

Directorul postului a fost numit actorul Florian Pittiş.

 

 

 

 

 

 

 

 

2005: Intră în circulaţie leul nou, urmând ca până la 31 decembrie 2006, leii vechi să circule în paralel cu cei noi.

Aceasta reprezintă a doua etapă a denominarii şi începând cu această dată 10.000 lei vechi vor fi preschimbaţi pentru un leu nou.

 

 

 

 2007: Debutul emisiei online al postului Radio România Muzical.

 

 

 

 

 

2007: Rutierul Dan Anghelache câștigă Turul României 2007. Victorie românească după 10 ani.

 

 

 

2008: De la 1 iulie 2008, în România s-a introdus obligativitatea pictogramelor pe pachetele de țigări, România devenind a doua țară din UE care aplică aceste reglementări, după Belgia .

 

 

 

 

 

 

 

2014: A decedat la Bucureşti, actorul Matei Alexandru; (n. 25.12.1927 la Goioasa, Bacau).

 

 

 

 

Foto: Alexandru Matei

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, București, secția actorie, promoţia 1951.

 

Premii și distincții:

 

Premiul național la Concursul Tinerilor Actori pentru piesa „Steaguri pe tunuri”
Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, 2004
Premiul de creație, pentru rolul Sufleurul Smărăndache – „Căruța cu paiațe” de Mircea Ștefănescu, 1978
Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a, pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice, 1967
Premiul I pentru Interpretare la Concursul Tinerilor artiști din teatrele dramatice, 1957
Mențiune pentru realizarea rolului Adam – „Preludiu” la Decada dramaturgiei originale, 1956.

 

 

 

 

2015: România a preluat de la Republica Moldova, mandatul de Preşedinţie în Exerciţiu a Organizaţiei pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN), precum şi pe cea a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre.

 

 

 

2016: A decedat profesorul Ion Ianoşi (numele la naştere: Ioan-Maximilian Steinberger), scriitor, critic literar, eseist, estetician, filosof şi traducător, specialist în literatura şi filosofia rusă,  autor al unor importante studii interdisciplinare situate la intersecţia filosofiei cu literatura; (n. 1928).

 

 

 

 

Imagini pentru profesorul Ion Ianoşi photos

Foto: prof. Ion Ianoşi

 

 

A devenit membru de onoare al Academiei Române în 2001.

 

 

 

 

 

 

1 iulie este în România „Ziua Muzicilor Militare”  

 

 

După aplicarea Regulamentului Organic din 1/13 iulie 1831, în structura noilor batalioane de „miliţii” ale Armatei permanente au intrat, începând slujba sub drapel, şi „ostaşii muzicanţi” (o fanfară era formată, conform prevederilor vremii, dintr-un tambur, 24 de muzicanţi şi opt toboşari)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Ierarh Leontie de la Rădăuţi s-a nascut la inceputul secolului al XIV-lea şi a intrat in monahism de tanar, la Manastirea Bogdana din Radauti, primind numele Lavrentie.

 

Dupa o vreme se retrage in sihastrie, unde a construit un schit ce avea sa-i poarte numele: “Schitul lui Lavrentie“.

Pravila pentru obstea de aici era urmatoarea: hrana o singura data in zi, la asfintitul soarelui, afara de sarbatori; somn de trei-patru ore pe noapte, iar de la miezul noptii pana dimineata – priveghere in biserica, dupa randuiala Sfantului Munte si traditia pustniceasca.

 

Pe locul unde a fost “Sihastria lui Lavrentie“, astazi se afla satul Laura, comuna Vicovul de Sus, din judetul Suceava.Potrivit unor istorici, Sfantul Leontie  ar fi ajuns chiar episcop la Radauti, in timpul domniei lui Alexandru Voda cel Bun, dar spre batranete s-a retras din scaunul episcopal. Zaharia Kopistenski, cel care ii scrie viata, il numeste “facator de minuni”.

Asa ne putem explica de ce in vechime strada de azi Bogdan Voda din Radauti, unde se afla si ctitoria domnitorului, se numea “Drumul Sfantului”.

Traditia spune ca a fost duhovnicul Sfantului Daniil Sihastru. A fost inmormantat in biserica de lemn a schitului, iar mai tarziu, datorita cinstirii sfintelor sale moaste de credinciosi, acestea au fost mutate in Catedrala din Radauti.

Prin anul 1639 o ceata de raufacatori a jefuit orasul Radauti. Traditia spune ca monahii, afland de venirea talharilor, au ascuns moastele Sfantului chiar sub locul unde erau depuse, in naos, in fata tabloului votiv al ctitorilor manastirii.

O serie de cercetari arheologice efectuate intre anii 1974-1977 a scos la iveala moastele sale. In anul 1991 ele au fost asezate intr-o racla spre a fi cinstite de credinciosi.

In sedinta sinodala din 20 iunie 1992 s-a hotarât canonizarea sa oficiala.

Praznuirea Sfantului Ierarh Leontie de la Radauti se face in fiecare an, pe 1 iulie.

 

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/01/o-istorie-a-zilei-de-1-iulie-video-3/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md;

  10. agerpres.ro.

Publicitate

01/07/2019 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

IMPERIUL ROMÂNO (VLAHO)- BULGAR, O PAGINĂ DE ISTORIE MEDIEVALĂ PUŢIN CUNOSCUTĂ PUBLICULUI LARG. VIDEO

Untitled-1

Unul dintre episoadele medievale ale istoriei noastre,  puțin cunoscut de publicul larg, poartă numele de Imperiul Vlaho-bulgar.

A fost un episod spectaculos al istoriei românilor sud-dunăreni care s-a consumat în secolele XII-XII-XIV.

Nu numai că românii din zilele noastre nu știu mai nimic despre acest subiect, dar se duce o politică de confiscare a realității istorice și  de atribuire a acesteia exclusiv trecutului bulgarilor și atât, în pofida tuturor dovezilor istorice.

Așa cum cu siguranță vă așteptați, statul român nu face, prin specialiștii săi, prea multe lucruri pentru punerea adevărului la locul lui, motiv pentru care am considerat că este foarte important ca acest subiect să ajungă la publicul larg.

Denumit Imperiul Româno-Bulgar, de români, şi Al Doilea Ţarat Bulgar, de bulgari, acest stat multinaţional a apărut la Dunărea de Jos la leatul 1186, odată cu victoria vlahilor răsculaţi, din Sudul Dunării, împotriva Imperiului Bizantin, şi a dispărut în 1258, odată cu înlocuirea dinastiei vlahe cu suverani cumani şi bulgari.

În pofida surselor istorice primare ale epocii bizantine şi occidentale, a antroponimelor şi a toponimelor româneşti, caracterul multinaţional al acestui stat este negat de tradiţia academică astăzi predominantă în Bulgaria, care susţine că acest ţarat a fost „bulgăresc”, în sensul naţional actual al cuvântului.

Dar iată şi o afirmaţie cu totul obiectivă, aparţinând istoricului rus Aleksandr Aleksandrovici Vasiliev, în lucrarea sa „History of the Bizantine Empire”, apărută la University of Wisconsin Press, 1958, în SUA:

„În baza mărturiilor viabile, mişcarea de eliberare din jumătatea secolului XII în Balcani a pornit şi a fost purtată în mod viguros de către valahi, strămoşii românilor de azi. S-au alăturat şi bulgarii şi, într-o anumită măsură cumanii de dincolo de Dunăre.

Cea mai bună sursă contemporană grecească, Nicetas Choniates, a specificat în mod clar că insurecţia a fost pornită de valahi (blachi).

Liderii insurecţiei, Petru şi Asen (Asan), aparţineau acestei rase. A doua campanie a Imperiului Bizantin în această perioadă a fost dusă împotriva valahilor.

De fiecare dată când Nicetas i-a menţionat pe bulgari a făcut-o concomitent cu menţionarea valahilor/românilor.

Şi românii din stânga Dunării au participat la această revoltă împotriva Imperiului Bizantin.

Trecerea fluviului de către „vlahi” (români) şi „sciţi” (cumani) de la Nord la Sud este menţionată în mod explicit de către Nicetas Choniates”.

Întemeietorii statului, Asan şi Petru, au fost asasinaţi de boierii bulgari, în 1196 şi 1197, însă fratele întemeietorilor, Ioniţă Caloian, s-a urcat pe tron şi a consolidat ţaratul româno-bulgar.

A extins graniţele de la Carpaţii Meridionali, sub poalele cărora avusese propriul lui cnezat, până la râul Mariţa şi la Rodopi, de la Marea Neagră până dincolo de Vardar, la limita Albaniei.

În vremea lui Ioniţă Caloian (1197-1207) s-a petrecut un eveniment în istoria europeană: cea de-a patra cruciadă, care a sfârşit în 1204 prin cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi şi înfiinţarea „Imperiului Latin”.

Beneficiind de concursul cumanilor, românii şi bulgarii au obţinut victorii importante, între care cea din 1205 la Adrianopol, unde a fost luat prizonier însuşi împăratul latin Balduin.

Ioniţă aspira chiar la cucerirea Constantinopolului, dar planul său nu a reuşit, din pricina manevrelor politice ale adversarilor săi.

El a fost ucis în 1207 de un cuman, în timpul asedierii Salonicului.

Ioan Caloian ocupă astfel un loc important atât în panteonul istoriei românilor cât şi în cel al istoriei bulgarilor, graţie succeselor sale militare şi politice.

Că Ioan Caloian şi fraţii săi au fost români, o spun şi alte izvoare, nu numai Nicetas Choniates.

Relatând trecerea cruciaţilor lui Frederic Barbarosa prin Peninsula Haemus, cronica germană atribuită lui Ambertus aminteşte de „Blachus ille Iohanitius” – „Acel valah Ioniţă”, care era înconjurat „cum Blacis et Commanis et allis” – „de valahi şi cumani şi alţii”.

Apoi, cronicarii francezi ai Imperiului Latin de Constantinopol, Geoffroy de Villehardonin, Henri de Valenciennes şi Robert de Clary, îl numesc tustrei pe Ioan „Jehan le Blac” ori „Johanice le Blac”.

Ioan sau Ioniţă este stăpânul acelui misterios „cnezat al lui Ioan”, pomenit în Diploma Cavalerilor Ioaniţi.

Până să ajungă împărat al românilor şi bulgarilor, cneazul Ioan îşi va fi avut reşedinţa în cetatea de la Celei-Corabia, care apare, în Diploma Cavalerilor Ioaniţilor, sub forma Cheley, dacă nu la Căluiu, ambele localităţi aflându-se în actualul judeţ Olt.

De la Cheley sau de la Căluiu îi va fi venit şi supranumele de Caloian, sub care a rămas în istorie. Desigur, nu a fost o întâmplare că acest cnezat, moştenire părintească, a fost singurul teritoriu nord-dunărean inclus în Imperiul Româno-Bulgar pe timpul urmaşului lui Ioniţă Caloian, împăratul Ioan Assan al II-lea.

 

 

 

 

Imagini pentru cetatea veliko tarnovo photos

 

 

 

 Veliko Tărnovo, măreaţa capitală a Imperiului Româno-Bulgar, aflată de dealul Ţareveţ este străbătută de râul Iantra.

Atât ruinele vechii cetăţi, cât şi actualul oraş Veliko Tărnovo sunt impresionante.

La Veliko Tărnovo nu e doar istoria bulgarilor, ci şi a noastră.

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/03/asanestii-primii-imparati-ai-imperiului-romano-bulgar/

http://epochtimes-romania.com/news/polemici-romano-bulgare-asupra-istoriei–196467

 

01/07/2019 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

19 – 22 IUNIE 1992: ARMATA RUSĂ ÎN STRÂNSĂ COOPERARE CU SEPARATIŞTII TRANSNISTRENI AU MASACRAT LA TIGHINA SUTE DE TINERI OSTAŞI MOLDOVENI

 

„…pe pământul Tighinei au rămas să zacă tineri ostaşi abia încorporaţi în armată”.

 

Tighina 1992 Razboiul din Transnistria

 

MASACRUL DE LA TIGHINA: 19 – 22 IUNIE 1992

 

Unităţile armatei naţionale au participat nemijlocit la luptele din anul 1992 doar în ziua de 19 iunie, când au avut loc tragicele evenimente de la Tighina.

Din cauza acţiunilor şi ordinelor necugetate ale unor comandanţi militari, pe pământul Tighinei au rămas să zacă tineri ostaşi abia încorporaţi în armată.

Forţele separatiste, cooperând cu Armata a 14-a rusă, au declanşat o operaţiune militară de amploare împotriva secţiei orăşeneşti de poliţie Tighina, în vederea lichidării acesteia.

Deoarece persoanele ce atacau trupele de poliţie foloseau tehnica blindată, s-a permis includerea unei unităţi şi a maşinilor de luptă de sub comanda colonelului Karasiov.

Partea moldovenească a decis să utilizeze mijloacele din infrastructură şi mijloacele de legătură cu destinaţie militară, care au oferit posibilitatea de a crea puncte de comandă ale unităţilor şi subunităţilor până la nivel de companie.

Mărturiile pe care le vom prezenta în continuare sunt selectate din nota explicativă dată conducerii armatei, după aceste acţiuni, de coloneii Karasiov şi Cihodari.

La 19 iunie 1992, la ora 19, din incinta Ministerului Apărării, Ion Costaş i-a ordonat telefonic colonelului Cihodari, care, în absenţa colonelului Karasiov, îndeplinea funcţia de conducere a batalionului staţionat în localitatea Hulboaca, ca unitatea să treacă la pregătire de luptă.

În scurt timp, starea de alarmă fiind anunţată, batalionul era gata să îndeplinească orice dispoziţie.

Planul prevedea intrarea batalionului în oraşul Tighina şi atacul asupra duşmanului situat în zona podului de peste Nistru, apoi ocuparea poziţiei de apărare pe capul de pod, inclusiv la 500 m spre vest. Pentru a realiza sarcina de luptă, prima şi a doua companie, sub conducerea colonelului Cihodari, trebuia să înainteze în direcţia Bulboaca-Gura Bâcului-Varniţa.

A treia companie, sub comanda locţiitorului comandantului, maiorul Cojocaru, trebuia să asigure deplasarea pe traseul Bulboaca-Hârbovăţ, să intre în oraş din partea de vest şi să dezangajeze trupele de gardişti şi mercenari.

La ora 5.00, forţele ostile integrităţii Republicii Moldova au desfăşurat primul atac, utilizând tancurile Armatei a 14-a.

Tancurile au trecut podul, îndreptându-se direct spre poziţiile noastre, ca mai apoi să intre în oraş. În rândurile ostaşilor fără experienţă de luptă s-a creat panică.

Experienţa ofiţerilor ce se aflau pe poziţii a condus la distrugerea tehnicii inamicului, dar nu şi la mobilizarea efectivului şi la menţinerea lui pe câmpul de luptă.

„Tancurile ruseşti se mişcau în cerc, înaintând din două părţi”

În jurul orei 10, duşmanul a început un nou atac cu tancuri.

Pentru a se informa cu privire la situaţia echipajelor ce se aflau în cele două tancuri distruse, tancurile ruseşti se mişcau în cerc, înaintând din două părţi.

Atacurile s-au prelungit, forţele moldoveneşti fiind practic încercuite.

Deoarece unităţile militare încartiruite în oraş se aflau sub conducerea armatei ruse, menținerea pe poziţiile ocupate era inutilă, ele putându-se solda cu pierderea a zeci de vieţi omeneşti. […]

În acest context, serviciul de presă al Ministerului Apărării informa: „…în cursul nopţii, ostaşii Armatei Naţionale şi reprezentanţii organelor de drept ale R. Moldova au întreprins acţiuni pentru dezangajarea formaţiunilor banditeşti”.

La 20 iunie, Ministerul Apărării a făcut un apel către locuitorii oraşului Tiraspol, ofiţeri şi subofiţeri, soldaţii Armatei a 14-a:

„Forţele Armate ale Republicii Moldova n-au de gând să atace oraşul în care locuiţi, nici nu vă ameninţă… Noi aspirăm la existenţa unei Moldove democratice, independente, unice şi indivizibile, în care să fie respectate drepturile omului, fără deosebire de naţionalitate”. […]

În luptele grele pentru Tighina au căzut sute de combatanţi moldoveni, mai bine de 400 fiind răniţi şi spitalizaţi.

Dintre cei căzuţi pe câmpul de luptă, la podul de lângă Nistru peste o sută au fost rezervişti şi militari recent înrolaţi, iar unii dintre ei chiar fără arme.

Utilizând tancuri T-64, T-72, sisteme de rachete ale Armatei a 14-a, forţele secesioniste au făcut mai multe tentative de a elimina poliţia moldoveană din Tighina şi de a controla în totalitate oraşul.

Între 19 iunie – 7 iulie, unităţile Armatei a 14-a s-au angajat în lupte de partea separatiştilor pe întreg teatrul de război.

Luptele au continuat şi după semnarea înţelegerii din 21 iulie.

Implicarea sfidătoare în conflict a Armatei a 14-a l-a determinat pe şeful statului să trimită un nou mesaj Secretarului General al ONU.

„Cotitura gravă produsă ca urmare a intervenţiei Armatei a 14-a este de natură să blocheze realizarea înţelegerilor convenite, se spunea în mesaj, pune în pericol pacea şi stabilitatea în zona de conflict şi periclitează şansele reglementării politice în care s-a angajat plenar conducerea Republicii Moldova.

Totodată, aceste evoluţii demonstrează încă o dată că prezenţa Armatei a 14-a pe teritoriul Republicii Moldova constituie un element destabilizator, generând în mod direct escaladarea conflictului şi constituind, în mare măsură, o frână în calea eforturilor pentru soluţionarea paşnică a conflictului”.

Într-o Declaraţie a Ministerului de Externe de la Chişinău se afirma că Armata a 14-a înfăptuise „o nouă intervenţie făţişă şi brutală în treburile interne ale Republicii Moldova”, după ce fuseseră înregistrate încălcări grave de încetare a focului de către unităţile paramilitare şi gardişti în oraşul Bender (Tighina).

R. Moldova, ținta agresiunilor militare făţişe din partea forţelor armate rusești.

În Apelul Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova către popoarele, parlamentele şi guvernele statelor lumii, din 22 iunie, se spunea:

„Republica Moldova, stat liber şi independent, membru al ONU şi al CSCE, a devenit obiectul unei agresiuni militare făţişe din partea forţelor armate ale Federaţiei Ruse, care, alăturându-se formaţiunilor paramilitare ale forţelor procomuniste din oraşul Tiraspol şi unităţilor de cazaci sosite din Rusia, a ocupat circa 1/4 din teritoriul naţional al Republicii Moldova.

Dacă anterior conducerea Federaţiei Ruse nega faptul implicării directe a Armatei a 14 a Rusiei în acte de agresiune contra Republicii Moldova, recentele declaraţii ale preşedintelui B. Elţin şi ale vicepreşedintelui A. Ruţkoi denotă o implicare directă a conducerii Federaţiei Ruse în organizarea agresiunii armate împotriva statului nostru.

Realizând aceste declaraţii Armata a 14-a a trecut în ziua de 21 iunie a.c. la acţiuni militare de proporţii”.

Administraţia SUA a cerut la 22 iunie preşedintelui B. Elţin să retragă forţele armate ale Federaţiei Ruse din R. Moldova, iar Guvernului de la Chişinău – să găsească o soluţie prin care să fie garantate drepturile minorităţilor rusofone din RM. […]

Reafirmând poziţia forului legislativ privind soluţionarea paşnică a conflictului, Hotărârea Parlamentului din 23 iunie privind unele căi de soluţionare a conflictului armat din raioanele răsăritene declara regiunea din stânga Nistrului (Transnistria) şi oraşul Bender/Tighina „zonă ocupată de unităţile Armatei a 14-a şi de alte formaţiuni paramilitare nelegitime aflate de jure şi de facto sub jurisdicţia Rusiei”. […]

La Istanbul, la 25 iunie, cu prilejul iniţierii cooperării în bazinul Mării Negre de către 11 state riverane, a avut loc o întâlnire de lucru a preşedinţilor R. Moldova, României, Federaţiei Ruse şi Ucrainei, la care s-a discutat asupra conflictului din raioanele de est ale RM.

În urma unui schimb de opinii, şefii de state au decis, după cum se arăta într-un comunicat de presă, să propună părţilor în conflict:

încetarea neîntârziată şi necondiţionată a focului;

la 24 de ore de la stoparea focului să se procedeze la dezangajarea formaţiunilor înarmate;

să se creeze zone şi culoare de securitate pentru circulaţia populaţiei civile, personalului medical şi pentru transportul de ajutoare umanitare pentru locuitorii localităţilor afectate. […]

Rusia s-a angajat să asigure neutralitatea Armatei a 14-a.

Statutul armatei, termenele şi modalitatea de retragere a acesteia urmau să fie stabilite în cadrul negocierilor între Moscova şi Chişinău, ce urmau să înceapă „în cel mai scurt timp”. […]

Liderii celor patru ţări erau dispuşi să salute un rol pacificator mult mai activ al ONU în cadrul procesului de reglementare politică a diferendului din RM. Ei şi-au exprimat satisfacţia în legătură cu decizia Secretarului General al ONU de a trimite în zona de conflict o misiune de stabilire a faptelor.

Tiraspolul şi-a exprimat într-un apel adresat Moscovei regretul că nu a fost admis la reuniunea de la Istanbul.

În pofida măsurilor aprobate de şefii de state la Istanbul şi deciziei de aplicare întocmai a acestor înţelegeri de către forţele de ordine moldoveneşti, formaţiunile separatiste nu au încetat operaţiunile de luptă, ceea ce s-a soldat cu noi victime şi distrugeri în zona de conflict.

Un articol de: Vitalie Ciobanu colonel, doctor în istorie via Timpul.Md

Video-Documentar: Ion Bujor şi colaboratorii săi

Sursa: Ziaristi Online

01/07/2019 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: