CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Două denumiri pentru limba română… Utilizarea glotonimului „limba moldovenească” creează o confuzie periculoasă

Motto:

A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiintifică; din punct de vedere istoric şi practic, e o absurditate şi o utopie şi, din punct de vedere politic, e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi, deci, un act de genocid etnico-cultural”.

(Eugeniu COŞERIU, lingvist român cu reputaţie internaţională, născut în Basarabia).

 

 

 

 

 

Imagini pentru limba moldovenească photos

 

Foto: Peste Prut, ocupanţii ruşi au născocit şi un aşa zis „Cuvântelnic” (adică un dicţionar) ruso- moldovenesc…

 

 

O limbă cu două denumiri?

 

După părerea mea, discuţia legată de formularea articolului 13 din Constituţia Republicii Moldova cu privire la denumirea corectă a limbii folosite în Republica Moldova are trei aspecte:

1) aspectul ştiinţific, mai exact, istorico-lingvistic;

2) aspectul politico-cultural;

3) aspectul economico-pragmatic.

În ceea ce priveşte primul aspect, noi, lingviştii, suntem cu toţii de acord că limbajul, vorbirea fiecărui popor se prezintă minimum sub două forme: primo – cea a limbii vorbite, neregulate, dialectale, şisecundo – sub forma unei norme superioare a acestei limbi comune.

Norma aceasta se numeşte limbă standard – o limbă de stat şi de cultură, propagată prin intermediul şcolilor, prin manuale, publicaţii, presă etc.

Domnii academicieni Nicolae Corlăteanu şi Silviu Berejan au demonstrat în mod convingător că fenomenul lingvistic pe care îl marcăm cu glotonimul (expresia) „limba moldovenească” sau, mai exact, „graiul moldovenesc” este forma vorbită a limbajului romanic de pe teritoriul Republicii Moldova.

A doua formă a acestui limbaj este limba standard, o limbă de stat şi de cultură, propagată prin intermediul şcolilor şi al mass-media, identică – în ceea ce priveşte gramatica, vocabularul, alfabetul şi ortografia – cu limba standard de la vest de Prut, limba română.

Din aceste motive nu putem confunda tipul de vorbire ierarhic subordonat – graiul moldovenesc – cu limba română literară ca termen supraordonat, nu putem utiliza două expresii, limba moldovenească şi limba română, marcând o singură noţiune – limba noastră standard, una, limba română, pentru România, şi alta, limba moldovenească, pentru Republica Moldova.

Abordând termenul limba moldovenească, ne-am îngădui să facem o paranteză, care nu se leagă propriu-zis de tema şedinţei noastre.

După cum ştiţi, în Transnistria şi în Ucraina învecinată limbajul moldovenesc se transformă, pas cu pas, într-un jargon mixt slavo-romanic cu utilizarea frazelor de tipul:

„M-am prostudit şi căşleiesc, c-o fost morozu mari”.

Poate cândva, în viitor, în cazul în care va apărea un scriitor de talia lui A. Puşkin sau W. Shakespeare ce va putea ridica acest grai mixt la nivelul limbii literare standard, atunci vom putea introduce glotonimul „limba moldovenească” pentru noua limbă literară standard slavo-romanică.

Bineînţeles că astăzi aceasta este o ipoteză fantastică.

Aşa se prezintă pe scurt esenţa aspectului istorico-lingvistic al discuţiei noastre.

Să trecem acum la aspectul politico-cultural al problemei.

Situaţia cu două denumiri pentru ambele forme ale limbii naţionale – cea vorbită şi cea de stat – este tipică pentru întreaga lume romanică.

De exemplu, cetăţeanul italian din Roma, la întrebarea ce limbă vorbeşte, va răspunde că el „parla romano, no italiano”, cel din Napoli va răspunde „io parlo napolitane, no italiano”.

Dar dacă îl întrebaţi ce limbă învaţă feciorul său la şcoală sau care este limba oficială a statului, italianul va răspunde că, desigur, nu este nici romana, nici napolitana, ci este limba italiană.

Aceeaşi situaţie o vom avea în Spania şi în America Latină.

Cetăţeanul spaniol din Castilia (centrul Spaniei) va spune că el „habla castellano, no espanol”, cel din provincia Aragona – că vorbeşte aragoneza, cel din Bolivia „habla boliviano”.

Totodată, fiecare cetăţean latino-american, ca şi cel din Spania, ştie că limba standard, de stat şi de şcoală, rămâne pentru el limba spaniolă.

Acest fapt nu afectează suveranitatea Boliviei, Argentinei sau a Mexicului şi în nici un caz nu jigneşte mândria naţională a bolivianului sau a mexicanului.

Mai mult decât atât, unitatea limbii standard cimentează unitatea culturii şi a literaturii iberoromanice, tot aşa cum limba română standard cimentează literatura daco-română, începând cu Coresi sau Miron Costin şi până la Sadoveanu sau Panait Istrati.

Trecând la cel de-al treilea aspect al problemei noastre, am vrea să subliniem că utilizarea glotonimului limba moldovenească creează o confuzie periculoasă pentru statele de la Apus, generând astfel chiar şi bariere economice.

Aş mai adăuga la cele spuse că termenul de „limba moldovenească” are o istorie mai veche pe teritoriul Basarabiei.

Acest termen a fost un instrument ai politicii imperiale ţariste, iar apoi al politicii imperiale stalinist-bolşevice. Menirea acestui instrument era de a izola Basarabia, iar mai târziu – Republica Moldova de la arealul românesc.

Indiferent de caracterul „argumentelor” lingvistice invocate, false sau neîntemeiate, scopul era limpede.

Oamenii de ştiinţă au conştientizat întotdeauna acest adevăr, reliefat cu pregnanţă în special după evenimentele din ’89-’90. Personal, nu pot nicidecum înţelege atitudinea acelor locuitori şi purtători ai limbii care insistă cu îndărătnicie asupra folosirii glotonimului „limba moldovenească”.

E important să avem în vedere, aşa cum am menţionat mai sus, că unitatea limbii literare standard implică şi unitatea procesului cultural şi literar al statelor care au aceeaşi cultură.

În cazul nostru, limba română are rolul de integrare şi cimentare a întregii culturi româneşti ori, dacă vreţi, daco-române, începând de la Coresi sau de la Miron Costin şi continuând cu scriitorii clasici din cele trei Principate, apoi cu scriitorii contemporani din România şi Republica Moldova.

Din acest considerent cred că problema denumirii limbii trebuie scoasă de pe ordinea de zi.

Există alte probleme mult mai complicate, de ordin social şi economic, a căror soluţionare va solicita eforturi mult mai mari.

În cazul problemei limbii lucrurile sunt limpezi: limba literară, scrisă, oficială este una – limba română.

Unii întreabă de ce continuă aceste discuţii interminabile despre denumirea limbii.

Răspund: mulţi dintre cetăţenii Moldovei – eu am lucrat aici şi cunosc situaţia – încă mai judecă după calapoadele propagandei staliniste, când se făcea tot posibilul pentru a-i contrapune pe moldoveni şi români, îmi amintesc de anii ’50, după moartea lui Stalin, când se vehicula ideea că cel mai temut duşman al poporului moldovenesc şi al R.S.S.M. este România, deşi această ţară atunci făcea deja parte din blocul comunist.

Din păcate, această mentalitate cultivată premeditat decenii în şir este încă vie şi continuă să influenţeze negativ societatea.

Rajmund PIOTROWSKI

Textul este reprodus după ediţia specială „Conferinţa ştiinţifică Limba română este numele corect al limbii noastre”, revista Limba Română, nr. 4 (22), 1995, Chişinău, pag. 25-28

 

 

28/06/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Un comentariu

Masoneria militează pe faţă pentru promovarea homosexualităţii şi disoluţia ţărilor Europene…

Masoneria o spune pe faţă - vrem homosexualitate, dizolvarea ţărilor Europene

 

 

Masoneria pe faţă: vrem homosexualitate, dizolvarea ţărilor Europene.

 

 

Masonii Lojii Marelui Orient din Franţa, s-au adresat (în urmă cu zece ani) Parlamentului European, cerând pe faţă interzicerea religiei creştine, promovarea homosexualitatii şi drepturi speciale pentru emigrantii ne-europeni.

Poliloghia a fost fireste deghizată in cuvinte frumoase, dar asta e esenţa ei.

„Sfera religioasă asfixiază lucrările Parlamentului European, considera aparatorii unei Europe laice, decisi sa blocheze acţiunile celor ce doresc păstrarea convingerilor religioase în societatea de mâine, iar unii francmasoni sustin sa este vremea recâstigării „terenului pierdut”.

Potrivit Eu Observer şi publicaţiei belgiene Le Soir, masoneria franceza estimeaza posibila deschiderea unui birou in Bruxelles ca lobby impotriva cresterii influentei organizatiilor religioase in institutiile europene.

Prima sarcina a  acestuia va fi „promovarea ideii de cetatean in Europa”, comenta Romania Libera.

Masonii cereau  practic descreştinarea totală a Europei, deplângând faptul că în unele ţări Sfânta Scriptură este mai cunoscută decât scrierile iluministului Voltaire. 

Ne dăm seama că cei vizaţi suntem mai ales noi ortodocşii, căci în România tineretul umple bisericile, religia se predă in şcoli si încă se spune Tatăl Nostru în Parlamentul ţării, chiar dacă numai de formă. 

Vestul Europei este în mare măsură terminat deja, deci nu de acesta le pasă lor.

 

    La gâtul Europei creştine

Ca argument sprijinitor, ei declară că politica preşedintelui CE, Herman Van Rompuy, este dictată de „puternice convingeri religioase”. 

Acesta este personajul care se vorbeşte că ar fi făcut o adevărată criză, complet cu spume la gură, atunci când a pus pentru I-a oară piciorul pe pământul României, spunând:

„Trebuie sa terminam odata pentru totdeauna cu aceste ciori negre din Carpaţi”scrâşnea el din dinţi atunci, referindu-se la preotii si călugării ortodocşi.

Evenimentul a rămas ne-raportat de către mass-media,  dar martori oculari au fost cu zecile. 

Tactica de a te folosi de unul de-al tău, dându-l ca exemplu de inamic e veche, băieţii doar o regurgitează.

Caraghioşii cu şortuleţe nici nu se mai păzesc acum când promovează distrugerea naţiunilor.

Cancerul simte ca a imbolnăvit suficient organismul, încât sa nu mai trebuiască se ascunda: ei cred ca suntem cu totii in ghearele lor.

Poate ar fi nevoie sa le demonstram acestor trepădusi ca pacientul, chiar bolnav fiind, se poate vindeca.

Acum înţelegem de unde vin atacurile la adresa identităţii, credinţei şi a tradiţiilor noastre româneşti?

 

 

Sursa

 

28/06/2019 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 28 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

Ziua de 28 iunie în istoria noastră

 

 

 

 

 

1358: Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, acordă negustorilor braşoveni liberă trecere pentru negoţul lor cu Ţara Românească. Este primul privilegiu comercial cunoscut în spațiul românesc, acordat negustorilor braşoveni pentru Muntenia.

Documentul confirma existenţa drumului comercial care pornea din Transilvania spre teritoriul cuprins între râurile Prahova şi Buzău, pînă unde se vărsa Siretul (se va numi mai tîrziu „drumul Brăilei“).

Se presupune că acest drum este unul dintre cele mai vechi drumuri comerciale care legau Transilvania de Muntenia.

 

 

 

 

 

1581: A ieșit de sub tipar „Evanghelia cu învățătură” sau „Cazania”, ultima și cea mai de seamă carte tiparită de diaconul Coresi.

 

 

 

 

 

  Imagini pentru Diaconul Coresi photos

 

Diaconul Coresi

 

 

 

Este o talcuire, o ex­plicare a Evangheliilor din duminicile si sarbatorile de peste tot anul, incepand cu Duminica Vamesului si a Fariseului pana la Duminica a 32-a dupa Rusalii.

Lipsesc Cazaniile la Duminica Ortodoxiei si inca cinci du­minici.

 

Textele evangheliilor sunt cele tiparite in Tetraevanghelul din 1561. Talcuirea textelor evanghelice s-au facut de doi preoti ortodocsi de la bi­serica Sf. Nicolae Schei din Brasov, Iane si Mihai.

Coresi n-a fost un simplu tipograf, ci si un traducator, ca dovada este efortul sau de a reda limbii textelor maramuresene o forma literara clara si inteleasa de toti romanii, inlaturand regiona­lismele si neologismele cu care erau incarcate si mai ales de fonetismul lor greoi, rotacizant.

Coresi n-a fost un simplu tipograf, ci si un traducator, ca dovada este efortul sau de a reda limbii textelor maramuresene o forma literara clara si inteleasa de toti romanii, inlaturand regiona­lismele si neologismele cu care erau incarcate si mai ales de fonetismul lor greoi, rotacizant.

Coresi contribuie si la indreptarea ortografiei limbii romane, prin faptul ca stabileste si introduce reguli de despartire a cuvintelor, facand scrisul mai inteles si mai usor de raspandit, nu numai prin carti dar si prin acte si documente atat de necesare, mai ales in cancelariile domnesti. 

 

 

 

1835: (28 iunie 1835, stil nou /16 iunie 1835, stil vechi) se inaugurează la Iaşi, in Principatul  Moldova, prima instituție de învățămînt superior din principatele române – Academia Mihăileană.

Aici se ţineau cursuri de istorie, drept, chimie, matematică şi de arhitectură.

 

 

 

1837: S-a născut Petre P. Carp, publicist, cronicar literar şi dramatic, traducător şi om politic conservator; de mai multe ori ministru şi prim-ministru (1900-1901 şi 1910-1912); unul dintre întemeietorii societăţii literare ieşene „Junimea”; (m. 1919). NOTĂ: Mai multe surse menţionează ca dată a naşterii 29 iunie 1837

 

 

 

 

1848: La 28-29 iunie,  în timpul revoluției pașoptiste din Muntenia și Moldova, trupele ruseşti ocupă Iaşiul.

Guvernul provizoriu muntean părăseşte în grabă Bucureştiul, refugiindu-se la Rucăr, in Transilvania.

 

 

 

 

 

 1871: S-a născut Ion D. Berindei, arhitect şi urbanist (printre lucrările sale, de factură neoclasică şi neobarocă, Palatul Culturii din Iaşi, Muzeul George Enescu din Bucureşti ş.a.); (m. 1928).

 

 

 

 

1873: A decedat Andrei Şaguna, patriot român transilvănean, mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocşilor şi ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române; (n. 20 ianuarie 1808).

 

 

 

 

 

 

 

 

In ziua de 21 iulie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea mitropoliţilor Transilvaniei, Andrei Şaguna (30 noiembrie) şi Simion Ştefan (24 aprilie).

 

 

 

 

 

1883: Mihai Eminescu este arestat la baia publica Mitrașevschi și internat la spitalul doctorului Alexandru A. Suțu.

 

 

 

 

 

1912:  S-a născut dirijorul roman , Sergiu Celibidache; ( m . 14 august 1996  la Neuville-sur-Essonne, Loiret, Franţa).

 

 

 

 

 

Imagini pentru celibidache photos

 

 

 

 

Sergiu Celibidache s-a stabilit in Franta si a fost unul dintre cei mai renumiti dirijori ai vremii sale.

 A dirijat pe toate marile scene ale lumii. A fost director al mai multor orchestre de prestigiu: Berlin (1945-1950), Stockholm (1962-1971), Stuttgart (1972-1982) şi München (1979-1996); membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1992.

 

 

 

 

 

 

 

 1912: S-a născut la Domnești, județul Argeș, Elisabeta Rizea, eroină a luptei anticomuniste din România; (d. 6 octombrie 2003).

 

 

 

 

 

 

A ispășit 13 ani de temniță grea pentru că a sprijinit activ aşa zisa „Bandă Teroristă” Arsenescu – Arnăuțoiu.

„Bandiții” erau de fapt eroii rezistenței anticomuniste din Munții Făgărașului.

S-a alaturat rezistentei si  a aprovizionat timp de 4 ani  luptatorii din munti cu mancare si bani. A fost supusa dupa arestare la torturi şi ani buni de închisoare.

Condamnată la 7 ani de inchisoare. In faimoasa inchisoare de la Piteşti, Elisabeta Rizea a fost pusa in lanţuri şi inchisă într-o celulă de maxima securitate.

Eliberată în primavara anului 1958, Elisabeta a continuat sa ia legatura cu luptătorii din Rezistenta prin intermediul unei „căsuţe poştale”  ascunsă în scorbura unui copac din Valea Morii.

Când conducatorul rezistenţei anti-comuniste, Gheorghe Arsenescu a fost arestat în 1961, Elisabeta Rizea a fost arestata din nou şi sentinţa i-a fost prelungita cu încă 25 de ani.

A fost transferată la inchisoarea Mislea, inchisoarea centrala a femeilor – deţinute politic, unde a stat inchisă alaturi de doamna Ion Mihalache si de zeci de femei luptătoare anticomuniste. In termenii amnistiei generale, Rizea a fost eliberată din inchisoare în 1964.

Timp de aproape 30 de ani a fost ţinută sub supravegherea strictă a organelor Securităţii comuniste.

Era chemata permanent la interogatorii si impreuna cu sotul sau fiind considerati “duşmani ai poporului”.

 

 

 

1913:  La 16 – 28 iunie are loc Conferinţa de pace de la Bucureşti, prin care s+a încheiat Al Doilea Război Balcanic.

Prin tratatul semnat la această conferinţă, României i-a revenit partea din sudul Dobrogei (judeţele Durostor şi Caliacra – „Cadrilaterul“).

 

  

 

 

1916: A decedat  in Bucuresti marele pictor roman Ștefan Luchian ; (n. 1 februarie 1868, Stefanesti, Botosani).

 

 

 

 

 

 

Ion Luchian – Autoportret

 

Este membru post-mortem al Academiei Române din 1948 ; (n. 1868).

 

 

 

 

 1919: A fost încheiat Tratatul de pace de la Versailles, între Puterile Aliate şi Germania.

Tratatul de pace cu Germania a fost semnat de reprezentanţii României  I.I.C. Brătianu şi Constantin Coandă.

 

 

 

 

1919: S-a născut Ion D. Sîrbu (numele la naştere: Sîrbu Desideriu), prozator, dramaturg, scenarist şi eseist; membru fondator al Cercului literar de la Sibiu (1945).

A fost arestat în septembrie 1957 pentru refuzul de a denunţa autorităţilor comuniste opozanţii regimului  şi condamnat la şapte ani de închisoare; (m. 1989).

 

 

 

 

  1923: A fost adoptată Legea asupra proprietăţii literare şi artistice, care proclama principiul respectării şi garantării proprietăţii creaţiilor intelectuale.

 

 

 

 

 

1928: (28 iunie-7 iulie). Are loc la Ciuguev, lîngă Harkov, U.R.S.S., Congresul al IV-lea al Partidului Comunist Român.

Membrii Congresului îl desemnează ca secretar general (1928-1931) pe Vitali Holestenko (alias Barbu), membru al Partidului Comunist Ucrainean. Congresul a pecetluit triumful nucleului stalinist din partidul comunist.

 

 

 

 

 

1928: S-a născut compozitorul Paul Urmuzescu, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

A semnat sute de partituri în cele mai diverse genuri, de la muzică de teatru şi de film, la creaţii camerale, simfonice, vocal-simfonice, operă, muzicaluri, muzică electronică şi şlagăre.

A fost redactor de programe, maestru de sunet la Radiodifuziunea Română (1947-1964), realizator de spectacole şi emisiuni la Televiziunea Română (1964-1979) şi director muzical al primului Festival „Cerbul de Aur” de la Braşov.

 

 

 

 

 

1940: Armata Sovietică cotropeşte  teritoriile  româneşti Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa (3.776.309 de locuitori şi o suprafaţă de 50.762 km2).

Ocuparea tâlharească a acestor stravechi pamanturi româneşti, a fost o urmare a  semnarii  în prealabil in ziua de 23 august 1939, a Pactului dintre Germania nazistă şi URSS, cunoscut sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov, sau Pactul Hitler-Stalin.

 

Premizele acestui furt ticălos au fost favorizate de :

  1. Ambiţiile Germaniei Fasciste şi U.R.S.S. de reviziure a hotarelor acestora din contul statelor naţionale mai slabe militar din Europa Centrală şi de Est (Polonia, România, Finlanda, Estonia, Letonia şi Lituania);

  2. Guvernarea României prin dictatură regală de către un rege slab precum era Carol al II-lea;

  3. Incapacitatea militaro-economică a României interbelice de face faţă unui război defensiv atît împotriva Germaniei Fasciste cît şi împotriva U.R.S.S.;

  4. Lipsa aliaţilor defensivi ai României în momentul primirii Notei ultimative din partea U.R.S.S. de cedare necondiţionată unor mari teritorii româneşti la 26 iunie 1940; (Aici se incud atît ineficienţa militară a Micii Înţelegeri (Cehoslovacia-România-Iugoslavia) semnată la 1920 cît şi Armistiţiul de pace al Franţei cu Germania Hitleristă la 17 iunie 1940;

 

Nota ultimativă a U.R.S.S., croită cu sînge rece, se încadra perfect înţelegerilor anterioare dintre Germania şi U.R.S.S., conjuncturii internaţionale europene în care aliaţii României erau incapabili de ajutor, precum şi situaţiei interne dificile a României.

 Retragerea precipitată a armatei si administratiei române din Basarabia şi nordul Bucovinei a determinat sentimente de stupoare,  indignare şi frustrare în opinia publică, in condiţiile în care pâna atunci  forurile de răspundere de la conducerea ţării dădusera asigurari ca tara va fi apărată .

În acel tragic moment istoric, România era guvernată de regele Carol al II-lea care ordonase un lucru inadmisibil pentru un guvernant şi anume lichidarea fizică a întemeietorului Legiunii Arhanghelului Mihail – Corneliu Zelea Codreanu, precum şi a altor membri de vîrf a Legiunii, înscenându-le o evadare din închisoare.

Lichidarea fizică şi arestarea în proporţie de 90% a conducerii Legiunii Arhanghelului Mihail, i-a dezorganizat pe legionari, aducând la cârma mişcării un personaj mediocru şi foarte controversat  precum Horia Sima.

Legionarii se răzbună pe guvernare prin asasinarea Primului-Ministru Armand Călinescu, după care oamenii regelui Caroll II-lea reacţionează prin metode medievale, atentatorii fiind executaţi pe loc şi lăsaţi cu zilele să putrezească în stradă, avînd loc sute de execuţii mai mult la întîmplare pe teritoriu, pornind un cerc vicios de violenţe în România.

Instaurarea dictaturii regale, prin dizolvarea parlamentului şi măsurile represive împotriva conducerii legionare susţinute de masele largi reliefează incapactatea regelui Carol a II-lea de a guverna precum şi situaţia dificilă în interiorul României .

 

 

 

 

 

Carol II-lea, Rege al României

Regele Carol al II-lea

 

 

 

Pierderile teritoriale ale Romaniei, 1940

 

 

 

Adolf Hitler, coducătorul Germaniei Fasciste
Implementarea divizării Europei de Est în urma Pactului Ribbentrop-Molotov (1939)
Iosif Stalin, conducătorul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste
Adolf Hitler, coducătorul Germaniei Fasciste Implementarea divizării Europei de Est în urma Pactului Ribbentrop-Molotov (1939)  Iosif Stalin, conducătorul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste

 

 

 

Pierderile teritoriale ale Romaniei in nefastul an  1940

 

În conjunctura naţională şi internaţională indicată mai sus, România este prinsă de planurile mişeleşti ale lui Hitler şi Stalin de divizare a Europei Centrale şi de Est, planuri ce afectează România, prin utimatumul sovietic, la 26 iunie 1940.

Regele Carol II-lea, rămas fără parlament, convoacă Consiliul de Coroană în două şedinţe la amiază şi în seara zilei de 27 iunie 1940 în componenţa a 27 de miniştri şi consilieri regali la prima şedinţă şi aceeaşi componenţă plus Alexandru Vaida-Voevod la a doua şedinţă.

Rezultatul votului in prima şedinta a Consiliului de Coroană 27 iunie 1940:

 

 

  • 11 contra cedării teritoriilor;

  • 10 acceptă cedarea teritoriilor;

  • 5 se pronunta pentru discuţii;

  • 1 rezervat (Ghorghe Tătărescu, Primul-Ministru al României)

     

 

 

 In cea  de-a doua şedinţa a Consiliului de Coroană din 27 iunie 1940 rezultatul discutiilor a fost urmatorul:

  • 6  voturi contra cedării teritoriilor (Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu);

  • 19 acceptă cedarea teritoriilor;

  • 1 expectativ – Victor Antonescu;

Administraţia şi Armata română se retrag de pe teritoriile dintre Prut şi Nistru ale României precum şi din Bucovina de Nord, iar în ziua de 28 iunie 1940 primele unităţi militare sovietice pătrund în teritoriile supuse ultimatumului.

 

 

 

 

 

 

Au urmat, aşa cum este cunoscut, decenii  de teroare sovietică, deportări, infometare, masacre, aplicarea consecventă de către ocupanţi  a unei politici de  deznaţionalizare a românilor  moldoveni şi  de colonizare masiva în teritoriile cotropite a altor populaţii, în special slave.

 

 

 

 VIDEO:

 

 

 

 

 

 

 

 

1951: S-a născut Virgil Mihaiu, poet, publicist, jazzolog, diplomat şi profesor.

 

 

 

 

 1961: S-a născut Leonard Orban, consilier prezidenţial pentru probleme europene (din ianuarie 2015), fost ministru al afacerilor europene în Guvernul Victor Ponta, în Guvernul Mihai-Răzvan Ungureanu şi în Guvernul Boc; fost comisar european pentru Multilingvism (2007 – 2010); fost negociator-şef cu Uniunea Europeană (2004 – 2005); fost negociator-şef adjunct al României cu UE (2001-2004)

 

 

 

 

 

1962: S-a născut la Brăila, Anişoara Cuşmir – Stanciu, atletă română recordmena mondială la săritura în lungime, în 1982 și 1983, cu 7,15 m și 7,43 m.

 

 

 

 

 

 

 

 

În 1984, la Olimpiada de la Los Angeles, a cucerit medalia de aur.

 

 

 

 

 

1977: Plenara C.C. al P.C.R. hotaraste desfiintarea cenzurii in forma ei de pâna atunci, trecând intreaga raspundere pentru continutul publicatiilor, programelor de radio si tv, redactorilor sefi, redactiilor si editurilor, pe lânga care se decide constituirea unor consilii de conducere, formate din activisti, specialisti, muncitori.

Direcţia Generală a Presei şi Ti­păriturilor a activat 28 de ani în România, din 1949 până în 1977, când o parte dintre cen­zori au fost transferaţi la Con­siliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, un­de şi-au continuat activitatea.

După des­fiinţarea formala a instituţiei, sistemul cenzurii co­muniste  a continuat sa supravegheze  activitatea editorială, atri­buţii de cenzură avand in continuare Uniunea Scri­itorilor si Securitatea Statului, iar în vârful acestei ierarhii Secţia de Pr­o­pagandă şi Agitaţie a Partidului Co­mu­nist şi cenzorul principal al ţării, Nicolae Ceauşescu.

 

 

 

 

 1982: Fostul preşedinte al SUA, R. Nixon, a făcut o vizită în România socialistă, la invitaţia preeşedintelui Nicolae Ceauşescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1984:  În Republica Socialistă România, Marea Adunare Naţională adoptă “Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”.

 

 

 

 

1990: În România post comunistă, premierul desemnat Petre Roman a prezentat Declaraţia – program a Guvernului şi componenţa Cabinetului său.

 

 

 

 

 

1991: La Bucureşti, s-a deschis Casa Americii Latine.

 

 

 

 

 

 

1993: Regizorul Andrei Șerban, director al Teatrului Național București, și-a prezentat demisia din această funcție, unul dintre motivele hotărârii sale fiind indiferența factorilor de decizie de la conducerea ţării față de cultură.

 

 

 

 

 

1994: 167 de parlamentari au depus în Parlamentul României, cererea de suspendare din funcţie a preşedintelui Ion Iliescu.

  Propunerea de suspendare a presedintelui Ion Iliescu a pornit de la o afirmatie a acestuia, potrivit careia justitia nu trebuie sa accepte cererile de revendicare ale caselor nationalizate.

Pentru presedintele de atunci era clar că „nu se poate rezolva o nedreptate prin alta” şi ca o „restitutio in integrum” ar genera o problema socială grava, lasând pe drumuri mii de oameni.

Parlamentarii Opozitiei au catalogat poziţia preşedintelui drept o încălcare gravă a Constituţiei şi au demarat procedura de suspendare a acestuia.

Cererea de suspendare din functie a preşedintelui Ion Iliescu a fost depusă la 28 iunie 1994, la Senat, de către senatorul Ioan Paul Popescu, de la PNTCD, ea fiind semnată de 167 parlamentari din Opoziţie.

La 30 iunie, Birourile Permanente ale Camerei Deputatilor si   La 5 iulie, Curtea Constitutionala a respins cererea de suspendare ca fiind neintemeiata. In cadrul dezbaterilor de la 7 iulie 1994, reprezentantul grupului parlamentar PNTCD, deputatul Razvan Dobrescu, a prezentat motivatia care a stat la baza propunerii de suspendare a presedintelui.

El l-a acuzat pe seful statului ca are o conceptie gresita despre exercitarea prerogativelor prezidentiale, apreciind ca prin afirmatiile de la Satu-Mare, la 20 mai, presedintele Ion Iliescu ar fi adus „o grava atingere independentei judecatorilor”, instigand la nerespectarea hotararilor judecatoresti.

In opinia lui Razvan Dobrescu, afirmatiile presedintelui constituie o „tentativa de politizare” a actului de justitie. Astfel, Ion Iliescu ar fi fost un ‘factor perturbator’ al ordinii de drept.

La randul lor parlamentarii PDSR, precum Agata Nicolau, au afirmat ca propunerea de suspendare a presedintelui nu are temei juridic si ca de fapt, prin spusele sale de la Satu-Mare, Ion Iliescu ar fi aparat Constitutia si respectarea legii.

 Parlamentul a respins propunerea cu 242 de voturi impotriva si 166 pentru.

 

 

 

 

 

 

2004: Au început lucrările summit-ului NATO de la Istanbul, primul summit în formulă largită de 26 de membri, la care România a participat în calitate de membru al Alianţei.

 

2006: A murit la Făget, în judeţul Timiş, Romulus Zaharia, prozator, reporter,cineast, stabilit în SUA (1988-2003); (n. 15 februarie 1930, la Chişinău, azi în R. Moldova, într-o veche familie de aromâni).

 

 

Imagini pentru roman Ademenirea de Romulus Zaharia photosImagini pentru Romulus Zaharia scriitor   photos

 

 

 

 

 Este autorul romanului Ademenirea (1983), interzis de autorităţile vremii. Supus unor persecuţii fizice şi morale de regimul dictatorial comunist, a fost nevoit  sǎ plece din ţară împreunǎ cu familia, în 1986.

 

 

 

 

2012: A decedat arhitectul Camil Roguski autorul  a numeroase construcţii din Bucureşti si din alte oraşe ale ţării, unul dintre cunoscătorii avizaţi ai cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu; (n. 1925).

 

 

 

 

 

 

 

Roguski a contribuit la finisarea palatului din Piata Victoriei, a participat la proiectarea interioarelor şi a mobilierului de la Castelul Pelişor şi de la cele două palate de la Snagov.

De-a lungul vieţii, el i-a cunoscut pe Constantin Bratianu, Charles de Gaulle, Gheorghe Gheorghiu Dej si pe Carol al II-lea.

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/28/o-istorie-a-zilei-de-28-iunie-video-4/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md;

  10. agerpres.ro.

 

 

28/06/2019 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: