CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

RESTARTAREA TRIANONULUI ȘI REFEDERALIZAREA EUROPEI

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru RESTARTAREA TRIANONULUI ȘI REFEDERALIZAREA EUROPEI

 

 

 

 

 

 

 

 “Mă numesc Miodrag Stanojevic, sunt sârb din Vojvodina  şi profesor de istorie în Novi Sad. Aflându-mă într-o  călătorie către Ucraina, am zăbovit trei zile în urbea dvs.,bucurându-mă de ospitalitatea unui vechi prieten şi  a familiei sale. Menţionez că vorbesc fluent limba  română deoarece am copilărit într-un sat mixt vlaho-sârbesc.

 Ştiind că sunt profesor de istorie şi bun cunoscător al revizionismului unguresc,  amfitrionul meu mi-a arătat articolul “Afront adus românilor pe bani europeni”apărut în ziarul Dvs. Totodată mi-a relatat câteva evenimente recente de acest gen: – fenomenul Csibi Barna, un degenerat care îşi permite să dea foc în centrul  României unei păpuşi reprezentând un erou naţional al  românilor (n.r. Avram Iancu), autorităţile române  ignorând acest gest.

 Vă propun un exerciţiu de imaginaţie….

Ce s-ar fi întâmplat dacă:

–  un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos
 – un turist  german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă  reprezentându-l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al  Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului)
– un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje.

Sau, să analizămMeciul Steaua – Ujpest de acum 3 ani, când, la intrarea în România, suporterii unguri aflaţi în tren au afişat “Transilvania aparţine Ungariei”, iar pe stadionul Steaua din Bucureşti au afişat „românii = ţigani”.

Să mutăm scenariul în altă parte: Ce s-ar fi întâmplat dacă Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan sau Steaua Roşie. Oare ar fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele “sârbii = ţigani” sau „Vojvodina aparţine Ungariei”? Nu, nu ar fi îndrăznit, iar dacă ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern. De ce îşi permit  asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în  celelalte ţări unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste, adică Slovacia, Serbia, Ucraina? Simplu, pentru că ei ştiu că românii sunt  „un popor paşnic, binevoitor şi primitor” şi, completez eu, un popor „imbecil de tolerant”. 

Totodată ei ştiu că slavii (din Slovacia, Serbia, Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit.

 

Afirm cu tărie că nu există nicăieri, în lumea civilizată, o ţară care să  acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România minorităţii maghiare. Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată, sâcâindu-vă perpetuu (ca un ţânţar în miezul nopţii) cu aceeaşi pretenţie imbecilă: AUTONOMIE. Tupeul lor se manifestă şi prin  faptul că ei consideră că pretenţia lor de autonomie teritorială în România e similară cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu bună ştiinţă marea diferenţă: catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România.

Gazda mea mi-a spus că, pe lângă „valahi puturoşi” maghiarii vă mai numesc şi „mămăligari”.

Îşi permit asta în ţara  voastră!

Sunt derutat şi confuz, neputând înţelege cum este posibil să nu existe în rândurile poporului român, „paşnic, binevoitor şi primitiv” un profesor de istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere:

– în anul 700 sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei

– în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi,se stabilesc în Panonia (locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad.Prima lor preocupare după stabilirea în Panonia a fost jaful (logic). Incursiunile lor sângeroase s-au desfăşurat în toată Europa ajungând până în Spania,până când Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955.

– Ştefan cel Sfânt (997–1038) unifică triburile ungureşti şi îi creştinează.

 Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind, de fapt, esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa.

Personalităţile  proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei Corvin – român, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar) – sârb (părinţii lui nu cunoşteau limba maghiară), Kosuth Lajos – slovac, ca şi majoritatea regilor Ungariei. În 1910, un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri  sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa, în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi). De fapt cum ar  putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul  cetelor mongoloide venite în Europa în  secolul IX?

 Ceea ce trebuie accentuat este faptul că începând de la Ştefan cel Sfânt şi până la dispariţia regatului ungar, în 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom.

Înfrângerea de la Mohacs din 1526 în faţa turcilor şi cucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalâc turcesc. Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate otomană.

 – După respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, anexiuni recunoscute prin  tratatul de la Karlowitz (1699).

– În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă  această pretenţie.

– În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului  Habsburgic (numit din acel moment imperiul Austro-Ungar), având constituţie proprie şi o oarecare autonomie.

 – În 1918, în urma înfrângerii din primul război mondial, Imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România.

 Trebuie să subliniez imbecilitatea revizioniştilor unguri.

Cum pot susţine că Transilvania a aparţinut Ungariei 1.000 de ani, când regatul Ungariei a dispărut din 1541 până în 1867, perioadă în care a fost paşalâc sau provincie habsburgică, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) până în 1699 când devine provincie austriacă (ca şi Ungaria de  altfel). Deci Transilvania şi-a pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut până în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 până în 1867 nu a  existat).

În 1940, în urma  Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima dată în istorie) Ungariei. Până în 1944, când revine României, ce fac ungurii în Transilvania? Ce ştiu mai bine: ucid valahi şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind, practic, Transilvania de evrei.

 În perioada 1940–1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei, populaţia evreiască de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare către lagărele de exterminare naziste. La fel s-au purtat şi în Serbia, odată cu invadarea, alături de germani, a Iugoslaviei, în 1941. În încheiere, ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu:  

Un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles), considerând că ar fi normal ca, după ospăţ, valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta. Indignat de faptul că, după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una. Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: „Săriţi, oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă!”.

 Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez  că nu le va ajunge…

Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră.”

 

 

  RESTARTAREA TRIANONULUI ȘI REFEDERALIZAREA EUROPEI

 

Observând că Europa repetă astăzi, nejustificat, istoria anilor 1933-1939, considerăm necesar să repunem în discuție, cu referire la România, țară prin tradiție obiect al agresiunii, câteva dintre problemele care au frământat popoarele și au impus marilor personalități politice mondiale ale anilor 1918-1920, eforturi de definire și soluționare.
În primul rând, discutarea sub aspect juridic a raporturilor dintre „Alba-Iulia” și ”Trianon”, care tind să constituie o falsă problemă actuală. Bâlbâiala justiției noastre în ultimii ani, cu grave repercusiuni asupra eficacității și securității instrumentelor Legii, ne-au ridicat justificative semne de întrebare în privința capacității juriștilor noștri (ale căror proteste față de lamentabilul spectacol încă nu s-au făcut auzite) de a aborda cu răspundere o astfel de problematică.

De aceea, ne-am încumetat, de pe poziția istoricului, să ne lărgim puțin sfera de investigație, în domeniul dreptului internațional, cu speranța că vom reuși să deturnăm atenția juriștilor, chiar și a celor „de boutique”, spre probleme de interes general, care, nerezolvate, pot avea consecințe ireparabile și că vom pune, în același timp, la dispoziția celor ce azi reprezintă cupola de decizie a lumii, câteva repere utile pentru soluționarea, să zicem, a unor crize reale sau potențiale, repere ce au ghidat cândva efortul de analiză, decizie și acțiune al predecesorilor lor.

Mesajul în 14 puncte dat la „facerea” noii lumi, contemporane, de președintele de atunci al S.U.A., Woodrow Wilson (1913-1921), a însemnat, îndeosebi pentru popoarele încătușate de monarhia bicefală, actul de solidarizare a Lumii libere cu propria luptă pentru libertate. Sperjurul a prins glas și atunci, prin mesajul lui Carol de Habsburg „Către popoarele mele credincioase” (3/16octombrie 1918) dar nu a putut impresiona pe nimeni deoarece omenirea întreagă era în cunoștința de cauză.

Iată care a fost Declarația de răspuns, comună, a Comitetelor Naționale român, cehoslovac, iguoslav și polonez, atât de actuală prin semnificația acordată intenției ascunse în sptele conceptului de „federalizare”:

„Guvernul Austro-Ungar, pentru a salva imperiul Habsburgilor în ajunul derutei sale militare și al descompunerii sale politice, lansează, concomitent cu cererea sa de pace adresată președintelui Wilson, ideea unei federalizări a monarhiei dualiste. Și de această dată, ca întotdeauna, guvernul Austro-Ungariei urmează tradiția sa binecunoscută, de a căuta, prin formule seducătoare să evite marile adevăruri ale gândirii politice.

Reprezentanții oficiali ai Monarhiei de Habsburg, susținuți numai de către maghiari și germanii austrieci, cele două popoare exploatatoare ale unor națiuni care constituie marea majoritate a imperiului, cred că au găsit în ideea federalizării un nou mijloc de a le continua sistemul lor imoral și anacronic de guvernare, îndepărtând consecințele logice de libertate și justiție accentuate de președintele Statelor Unite.

Comitatele reunite ale Naționalităților oprimate din Austro-Ungaria, având în vedere că este vorba de existența lor națională, denunță opiniei publice mondiale acest act de ipocrizie diplomatică.

Bazându-se pe principiul naționalităților și al organizării democratice, singurele temeiuri ale vieții de stat admise de către puterile aliate, aceste popoare au afirmat într-o manieră categorică, prin cuvinte și arme, programele lor politice: constituirea de state naționale independente pe teritoriul actual al Austro-Ungariei. Aceste națiuni, ferm convinse că pacea nu se poate face și nu poate dura pe continent decât prin liniștirea conștiinței popoarelor, contestă prin urmare guvernelor de la Viena și Budapesta, legimitatea politică și morală de a vorbi în numele lor….”.

Noua Europă nu se putea manifesta decât democratic. Soluția pentru care s-a optat a constat în vegherea respectării noilor principii ale dreptului internațional, vizând manifestarea liberă a voinței popoarelor eliberate.

Astfel încât, marile puteri, abținându-se atunci de la orice intervenție în casa altuia, popoarele au decis cu rapiditate:

adunarea reprezentativă convocată de Turcinsky Sv. Martin, la 29 octombrie 1918, de Consiliul Național Slovac a votat în unanimitate independența și unirea Slovaciei cu Cehia; la 14 noiembrie, la Praga, Adunarea Națională consfințea ca act de voință al slovacilor și cehilor nașterea Republicii Cehoslovace cu Thomas Garrigue Masaryk în funcție de președinte;

la 17 octombrie 1918, reprezentanții tuturor slavilor de sud-vest (sârbi, croați, sloveni și bosnieci) alegeau la Zagreb – Consiliul Național Iugoslav care a numit guvernul provizoriu, a proclamat Statul național independent și suveran al sârbilor, croaților și slovenilor (29 octombrie);

la 24 noiembrie Vecea (Adunarea populară) a votat unirea noului stat cu Serbia, urmată fiind de skupstinile populare din Voivodina (25 noiembrie) și Muntenegru (26 noiembrie), Unirea devenind fapt împlinit la 1 decembrie;

la 30 octombrie 1918, în Austria, asumându-și întreaga putere și responsabilitate, Adunarea Națională Provizorie a delegat Consiliul de Stat și a format noul guvern, încredințând mandatul lui Karl Renne;

la 12 noiembrie 1918 s-a proclamat Republica Ungară, Consiliul Național Ungar alegându-l în funcția de președinte pe Karolyi Mihaly.

În acest context, uzând de dreptul la autodeterminare recunoscut popoarelor și urmând drumul deschis de frații basarabeni care proclamaseră unirea cu Țara la 27 martie/9 aprilie 1918, poporul român din Bucovina, Transilvania, Banat și ”Partium” (Teritoriile românești dintre Carpații Occidentali și Tisa) și-a desfășurat și el, în conformitate cu normele și principiile de drept internațional recunoscute, acțiunea proprie pentru independența și unitatea statală…

Ceea ce se întâmplă acum în Europa, prin Uniunea Europeană, nu e decât o tentativă disperată de re-federalizare de tip austro-ungar, prima fază fiind fărâmițarea entităților statale formate la sfârșitul Primului Război Mondial. În cazul Iugoslaviei și Cehoslovaciei s-a reușit. Sunt „în lucru” Italia, Spania și România”…

(Dr. Mircea Dogaru, „Între Alba-Iulia și Trianon – Ungaria tuturor cauzelor și războaiele de Succesiune”, Editura Mureș, 2019).

 

 

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

25/06/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Pierderea de către București în beneficiul Varșoviei a privilegiului de a deveni cel mai relevant aliat al Statelor Unite în această parte a lumii. România, o muscă amețită în ochiul ciclonului

O muscă amețită în ochiul ciclonului

 

 

 

Așa văd eu România. Într-un moment de maximă tensiune la nivel mondial, Bucureștiul e total paralizat. În timp ce echilibrul de putere al lumii se schimbă cu repeziciune.

Și ne aflăm în mod dramatic chiar într-un ochi al ciclonului.

 

 

 

 

 

 

 

 

Uniunea Europeană i-a dat Turciei un ultimatum. Va fi supusă unui val uriaș de sancțiuni, dacă nu renunță la extragerea combustibililor fosili din platforma continentală a Ciprului. Iar Turcia nu renunță. Cel mai important membru NATO ca forță militară sfidează alianța și încheie cu Rusia și Vladimir Putin un mega aranjament financiar, achiziționând de la Moscova și nu de la Washington aeronave multirol. Teoretic, dacă Turcia își schimb partenerul, Marea Neagră și chiar o parte din Marea Mediterană vor fi un capitol închis pentru Alianța Nord Atlantică. Iar aceasta este doar partea romantică a unei lumi care se întoarce cu fundul în sus.

Supusă unor repetate ultimatumuri din partea Statelor Unite, Coreea de Nord reușește performanța de a-și upgrada parteneriatul politic cu China. Tocmai s-a încheiat o vizită istorică a președintelui Chinei în Coreea de Nord.

Iar Coreea de Nord anunță că a început numărătoarea inversă. Au mai rămas doar câteva zile până când va dispune de armament atomic. În timp ce Washingtonul e silit să rămână spectator. Și asta este departe de a însemna tot balamucul care se instalează pe scena lumii.

Donald Trump, considerând că predecesorul său Obama a fost excesiv de slab, a stricat înțelegerea Vestului cu Iranul, perfectată după mai mulți ani de negocieri. În prezent, Uniunea Europeană se străduiește să susțină Iranul în ciuda embargoului din ce în ce mai sever al Statelor Unite, în timp ce Teheranul amenință tacit și uneori chiar expres cu strangularea Strâmtorii Ormuz. Închiderea acestei strâmtori ar arunca în aer echilibrul energetic al lumii. Simpla amenințare, generată de exploziile produse zilele trecute în cazul unor petroliere, precum și doborârea unei drone aparținând Statelor Unite, a făcut să explodeze prețul țițeiului pe bursele mondiale de mărfuri.

Iar bomba bombelor poate fi declanșată chiar din interiorul Uniunii Europene. Motorul politic UE, alcătuit din Germania și Franța și susținut de nucleul dur, se opune cu înverșunare politicilor lui Donald Trump în cazul unor capitole importante, cum ar fi politica față de Iran, raporturile comerciale cu China, conducta Nord Stream 2, aflată în construcție și care va lega Rusia de Germania și mai ales politica de apărare și de înarmare.

În același timp, Europa este diviziată. Profund. Mai profund decât oricând. Nucleul dur al statelor de la Vișegrad, cărora România a ezitat până la urmă să li se alăture, a creat un pol de putere care a dat literalmente peste cap jocurile popularilor și socialiștilor europeni. În numele acestui grup, Viktor Orban, mai marele Ungariei s-a exprimat în termeni fără echivoc.

Nu va fi susținut pentru pozițiile cheie în Uniunea Europeană niciunul dintre liderii propuși de populari sau de socialiști care s-a poziționat în trecut împotriva statelor din estul Europei. Punct. Iar acum piesele de remi au trebuit să fie din nou amestecate, pentru ca, în final, din balamucul de la Bruxelles, să poată fi realizată o nouă construcție de putere.

Tensiunile din interiorul UE, pe de-o parte, dintre UE și Turcia pe de altă parte, un stat amenințat cu excomunicarea, deși e ținut pe tușă de 20 de ani și, în fine, tensiunile dintre Uniunea Europeană și Statele Unite aruncă în aer întreaga construcție poltică post-belică și lasă Rusiei un excepțional spațiu de manevră.

Și asta se întâmplă fix într-o perioadă scurtă de timp, în care gravele inconsecvențe ale lui Klaus Iohannis și lipsa de mobilitate a politicienilor de la Washington, combinate nefast cu prestația contraproductivă a ambasadorului nostru în Statele Unite au condus la pierderea de către București în beneficiul Varșoviei a privilegiului de a deveni cel mai relevant aliat al Statelor Unite în această parte a lumii.

Dacă ești incapabil să faci în așa fel încât să devii indispensabil într-un sistem de alianțe, dacă din rea credință sau din prostie nu știi să-ți valorifici excepționalul avantaj geopolitic, atunci, ca stat mic, ca stat santinelă, ca stat de frontieră, România nu mai poate juca un rol relevant. Și poate fi oricând sacrificată, ca orice carte minoră în pokerul politic.

Amețită de incapacitatea conducătorilor săi sau poate de apetența lor trădătoare, România s-a trezit în ochiul ciclonului, părăsită sau ignorată de aliați și nu știe încotro să o apuce.

Asta se întâmplă în plan extern. Fiindcă în plan intern balamucul e și mai mare. În loc să se joace șah, la București se joacă alba-neagra.

 

 

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

25/06/2019 Posted by | POLITICA | , , , , | 2 comentarii

ZIUA DE 24 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 24 iunie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

238: A murit împăratul roman Maximinus Thrax; (n. 173 e.n).

 

 

 

 

 Imagine similară

 

 

 

Maximinus Thrax ( 173-238),  cunoscut si  sub numele de Maximin I, a fost împărat al Romei din anul  235, pana  în anul  morții sale – 238.

Maximin nu a tolerat creştinismul, in timpul domniei sale mulţi creştini fiind executaţi (unii martirizaţi), precum Papa Ponţian şi succesorul său Anteriu.

Potrivit Historia Augusta (o colecţie târzie de biografii romane, în latină, ale Împăraţilor şi ale unor apropiaţi ai acestora, precum şi ale unor uzurpatori din perioada 117 – 284), Maximinus s-a născut în Tracia sau Moesia. Este descris de contemporani ca primul împărat roman de origine barbară și de asemenea primul dintre împăraţii-soldaţi.

Jordanes în lucrarea sa Getica, relatează ca  a fost deosebit de iubit de  geţi (daci) și ca  în plus, el ar fi fost  unul dintre ei.

A murit asasinat la Aquileia, în timp ce încerca să înabușe  o revoltă senatorială.

Odată cu moartea sa, a început așa numita criză a secolului III din Imperiul Roman.

 

 

 

 

 

 

 

 

1711: Petru I, tarul Rusiei, impreuna cu imparateasa si intreaga curte soseste la Iasi, unde se intalneste cu domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir.

 

 

 

 

 

 

Petru I al Rusiei

 

 

Intai intrase  in Moldova  pe la Tutora, un corp de oaste rusesc condus de generalul Seremetev, cu 4000 de soldati.

La 13 aprilie 1711, Dumitrascu Voda ( Dimitrie Cantemir), semnase   cu tarul Petru al Rusiei un tratat formal, in care se prevedea si ajutorul militar pe care-l ofera Rusia, precum si contributia Moldovei cu oaste si hrana.

Efectiv, tarul Petru si Dimitrie Cantemir au stat  in Iasi 10 zile zile, dupa care au plecat in zona luptelor pe Prut..

Ion Neculce, care era la acea vreme hatman (comandantul oastei moldovene), a descris in amanunt ospetele stropite din plin cu vin de Cotnari si sampanie frantuzeasca, tarul fiind cunoscut ca un mare iubitor de bauturi.

De altfel, oastea rusa si moldoveneasca era deja la Tutora si se pregateau de lupta, facand lucrari de fortificatii ..” atunce sau facut trei obuze” spune Neculce, ”in gura Jijiei” langa Stanilesti.

In aceste “obuze”, de fapt niste redute pentru artilerie si infanterie era concentrata oastea.

 

 

 

 

 

 

Dimitrie Cantemir

 

 

 

In  luptele cu turcii, oastea moldo – rusa a fost   nevoita sa ceara  pace, iar in urma  Pacii de la Vadul Huşilor (12/23 iulie 1711), i se permitea ţarului rus să se retragă din Moldova, cu toată oastea şi cu armamentul.  

Dimitrie Cantemir renunta la domnie si a fost lăsat să plece în Rusia, unde a trăit până la sfârşitul vieţii.

Pe 16 iulie Tarul Petru si Dimitrie Cantemir cu intreaga curte, incusiv Ion Neculce, parasesc zona si pleaca pe Prut in sus, inspre Polonia si Rusia.

 

 

 

 

 

 

1818: S-a nascut Ion Ionescu de la Brad, agronom și economist, întemeietorul școlii românești de agronomie, rol important în înfăptuirea reformei agrare din 1864.

 A avut rol important în înfăptuirea reformei agrare din 1864; (m.16 decembrie 1891).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost organizatorul primului serviciu de statistică în Moldova (1859); membru de onoare al Academiei Române din 1884.

 

 

 

 

 

1862: După asasinarea lui Barbu Catargiu, s-a format un guvern condus de Nicolae Kretzulescu, care pe langa functia de preşedinte al consiliului de miniştri (i.e. prim-ministru), o detinea şi pe aceea de ministru de interne.

Din această poziţie a evitat discutarea problemei agrare, ocupându-se de alte probleme printre care unificarea sistemului sanitar, crearea Direcţiei Generale a Arhivelor Publice, şi crearea unui Consiliu al Instrucţiunii Publice.

Susţine demersurile pentru naţionalizarea mănăstirilor închinate şi începe pregătirile pentru adoptarea Legii secularizării averilor mănăstireşti.

După remanierea din octombrie 1863 este numit ministru al instrucţiei publice în noul guvern.

Era descendent direct al domnului muntean Constantin Brâncoveanu.

 

 

 

 

 

 

Nicolae Kretzulescu (n. 1 martie 1812, Bucureşti – d. 26 iunie 1900, Leordeni, Argeş), a fost politician liberal român, care a deţinut de trei ori funcţia de prim-ministru al României (între 1862-1863, 1865-1866 şi în 1867).

A fost membru fondator al Academiei Române (Societatea Academică Română)

 

 

 

 

 

1874: S-a născut istoricul Nicolae Docan; pasionat numismat, a lăsat numeroase lucrări în domeniu, precum şi o impresionantă colecţie de monede (dăruită Academiei Române); membru corespondent al Academiei Române din 1915; (m. 1933).

 

 

 

1927: S-a născut la Chişinău,  dirijorul şi maestrul de cor, Ion Păvălache; (m. 2007, la Iaşi).

 

 

 

 

 

1886: S-a nascut inginerul si omul politic roman Ion Gigurtu; (d. 1959).

A fost  pentru 40 de zile prim-ministru al României în anul 1940. Gigurtu a fost și un om de afaceri, director general al societății „Mica”, specializată în extragerea de aur și alte metale prețioase.

Guvernul lui Ion Gigurtu a demisionat pe 4 septembrie 1940, în urma marilor proteste împotriva rezultatelor arbitrajului lui Hitler de la Viena, prin care România a cedat 2/5 din Transilvania în favoarea Ungariei.

Mareșalul Antonescu l-a pus pe Ion Gigurtu sub stare de arest pentru cedările teritoriale în favoarea Ungariei, din Transilvania.

 

 

 

 

 

 

 

 

Gigurtu a fost arestat, împreună cu soția sa de autoritatile comuniste la 5 mai 1950, a fost judecat și condamnat la 15 ani de închisoare, fiind in principal de  represiunea asupra Partidului Comunist.

A fost deținut în penitenciarele Ministerului Afacerilor Interne, la Malmaison, precum și la Sighet. Soția sa a fost de asemenea  întemnițată.

 

 

 

 

 

 

 

1926: In Romania este inaugurata  prima  linie aeriana  naționala civila, pe ruta București-Galați.

 

 

 

 

 

1927: In Romania a luat naştere din initiativa lui Corneliu Zelea Codreanu, a lui Ion I. Moţa, Ilie Garneaţă, Corneliu Georgescu şi Radu Mironovici, organizaţia nationalistă Legiunea Arhanghelului Mihail.

Ulterior, Legiunea a stat la baza formarii organizatiei de extrema dreapta Garda de Fier. 

 

 

 

Imagini pentru legiunea arhanghelului mihail photos

 

Întemeierea Legiunii Arhanghelul Mihail  — relatarea lui Corneliu Zelea Codreanu

 

„Astăzi, vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ion Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţează: LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL, sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli.
Fixez ca şef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici“.

Corneliu Z. Codreanu

 

 

Imagini pentru legiunea arhanghelului mihail photos

 

 

 

 

Această primă şedinţă a durat un minut, adică cât am citit ordinul de mai sus, după care cei prezenţi s-au retras, rămânând ca să cugete dacă se simt destul de hotărâţi şi de tari sufleteşte pentru a păşi într-o asemenea organizaţie unde nu era nici un program, singurul program fiind viaţa mea de lupte de până atunci şi a camarazilor mei de închisoare.

 

 

 

 

 

 1939: S-a născut prozatoarea şi publicista Sânziana Pop.

 

 

 

 

 

 

1941: Se rup relaţiile  dintre România şi U.R.S.S. Ministrul Romaniei la Moscova, Grigore Gafencu, a fost covocat la comisarul poporului pentru Afacerile Externe, Veaceslav Molotov. Constatandu-se  existenta  starii de razboi intre Romania si URSS, relatiile diplomatice dintre cele dou tari au fost rupte.

 

 

 

 

 

 

 

1945: S-au desfăşurat, la Bucureşti, lucrările primului Congres general al Frontului Plugarilor. Petru Groza a fost reales preşedinte.

 

 

 

 

 1947: S-a născut Dinu Flămând, poet, eseist, critic literar şi traducător; în prezent trăieşte în Franţa, fiind ziarist la Secţia română a RFI (Radio France Internationale).

 

 

 

 

 

1947: Guvernul SUA a adresat o notă guvernului roman, in legatura cu nerespectarea de catre acesta a obligatiuniilor privind drepturile omului, în care îşi exprima îngrijorarea faţă de „arestarea arbitrară fără mandat de arestare sau acuzare a sute de membri ai opoziţiei, cât şi a altora care nu fac parte din partidele opoziţioniste”.

 

 

 

 

 

1987: A murit poetul şi eseistul roman Virgil Teodorescu, membru corespondent al Academiei Române din 1974; (n. 15 iunie 1909).

 

 

 

 

 

 

1988: A murit Mihai Beniuc, poet, prozator si psiholog (primul specialist român în psihologia animală şi comparată) ; (n. 20 noiembrie 1907 la Sebis, Arad).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Mihai Beniuc este cunoscut drept poetul proletcultist al regimurilor comuniste din Romania (romane: “Pe muche de cuţit”, “Explozie înăbuşită”).

A activat, de asemenea, ca psiholog (specialist în psihologia animalelor) si ca  profesor la Universitatea clujeană.

 A fost membru titular al Academiei Române din 1955.

 

 

 

 

 

 

1991: Parlamentul României a declarat in sedinta solemna, nul și neavenit, Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939.

  Tratatul de neagresiune germano-sovietic, aşa-numitul Pact Ribbentrop-Molotov prevedea, într-un protocol adiţional secret, împărţirea intre cele doua state a sferelor de influenţă în Europa Răsăriteană.

Ca urmare a acestui pact, România a fost forţată să cedeze URSS-ului, în 1940, Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa.

 

 

 

 

 

1995: Alpiniștii Constantin Lăcătușu și Sorin Daciu escaladează culmea Batian (5.199 m) din Kenya, iar la 4 februarie realizează cea de-a doua ascensiune românească pe vârful Kibo (5.895 m) din masivul Kilimanjaro din Africa.

 

 

 

 

 

 

 1995: A fost adoptată la Roma, Convenția privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal.

A intrat în vigoare la data de 22 iulie 1998, iar Romania  a depus instrumentele de ratificare la 21 ianuarie 1998.

 

 

 

 

 

 

1996: Biroul Electoral Central al Romaniei a comunicat rezultatele turului al doilea de scrutin organizat in data de 23 iunie 1996, pentru alegerea primarilor in 63 localitati (3 municipii, 5 oraşe, 55 comune) din 17 judeţe. 

 

 

 

 

2005: A murit Iv Martinovici (prenumele la naştere: Iuliu Victor), poet, prozator şi traducător (a tradus din poezia lui Rabindranath Tagore şi din literatura populară şi cultă chineză); (n. 1924).

 

 

 

 

2008: A murit Alexandru Lungu, medic, poet, pictor, grafician; (n. 1924 in Basarabia, la Cetatea Albă, azi în Ucraina).

Intre 1946 şi 1964 a recurs la tăcere literară, refuzând să participe la scrierea literaturii realist- socialiste, iar în 1973 a părăsit România şi s-a stabilit în RFG .

 

 

 

 

 

 

2009: A murit numismatul Octavian Iliescu; s-a concentrat asupra studiului monedelor din epoca medievală.

A desfasurat o prodigioasă activitate şi în medalistică şi în sigilografie; (n. 1919).

 

 

 

 

 

2009: A decedat Matei Călinescu, critic și teoretician literar român, stabilit în anul 1973 in Statele Unite al Americii;  (n. 1934).

 

 

 

 

Matei Calinescu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR  CRESTIN  ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

Drăgaica sau Sânzienele

 

 

 

 

 

 

 

 Imagini pentru Dragaica sau Sanzienele photos

 

 

 

 

 

 

In ziua de 24 iunie a fiecarui an bisericesc, Biserica Ortodoxa face pomenirea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, cunoscuta in popor si cu denumirea de Drăgaica sau Sânziene.

Biserica Ortodoxa serbează de obicei ziua morții sfinților, ca ziua lor de naștere.

Numai Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul  fac exceptie de la aceasta regula; ei au privilegiul de a li se sarbatori atat zamislirea (23 septembrie, 9 decembrie) si nasterea (8 septembrie, 24 iunie), cat si alte evenimente din viata lor (ca Bunavestire, Aflareacapului Sfantului Ioan Botezatorul).

Sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul are un temei biblic, pentru ca evenimentul amintit este consemnat de Sfantul Evanghelist Luca cu amanunte in Evanghelia Sa.

Nasterea aceasta a avut loc cu sase luni inainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sarbatoarea apare atestata documentar in secolele IV-V, cand se fixeaza definitiv si data Craciunului.

Sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, la 24 iunie, se pare ca a fost instituita dupa unii cercetatori, spre a inlocui sarbatorile pagane, cu caracter agricol sau naturist, din epoca solstitiului de vara (22-23 iunie).

 

Dragaica, Sanzienele in tradiția populară.

 

In calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscuta sub denumirea de Sanziene sau Dragaica.

Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceav, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar.

Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra.

Sanzienele erau considerate, inca din vremea lui Cantemir, ca reprezentari fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinitati antropomorfe. In credinta populara,Sanzienele erau considerate a fi niste femei frumoase, niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om.

Nu este exclus ca in vremuri indepartate populatia din munti sa se fi intalnit la momentele solstitiale (Sanzienele) sau echinoctiale pentru a savarsi ritualuri inchinate Soarelui.

Megalitii din Muntii Calimani pe care s-au descoperit insemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi marturii in acest sens.

Conform traditiei, Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile casatorite, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac si miros florile si tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor.

Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentari fantastice aducatoare de rele, Sanzienele sunt zane bune. Dar ele pot deveni si forte daunatoare, lovindu-i pe cei pacatosi cu „lantul Sanzienelor”, pot starni din senin si vijelii, pot aduce grindina, lasand campul fara de rod si florile fara de leac.

In ajunul sau in ziua de Sanziene se intalneau practici si obiceiuri de divinatie, de aflare a ursitei si a norocului in gospodarie.

In dimineata de Sanziene inainte de rasaritul soarelui oamenii strangeau buchete de Sanziene pe care le impleteau in coronite si le aruncau pe acoperisul caselor.

Se considera ca omul va trai mult in cazul in care coronita ramanea pe casa sau, dimpotriva ca va muri repede, atunci cand coronita aluneca spre marginea acoperisului sau cadea de pe acoperis.

Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea premergatoare sarbatoarii, in credinta ca isi vor visa ursitul. In unele zone fetele isi faceau coronite din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.

Gospodarii incercau sa afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sanziene, in seara din ajunul sarbatorii agatau cununi de Sanziene la coltul casei orientat catre rasarit si daca, a doua zi, in coronite erau prinse par de la anumite animale, sau puf / pene de la pasari considerau ca anul va fi bun mai ales pentru acestea.

Florile culese in ziua de Sanziene prinse in coronite sau legate in forma de cruce, erau duse la biserica pentru a fi sfintite si erau pastrate, apoi, pentru diverse practici magice.

Sarbatoarea Sanzienelor care marcheaza mijlocul verii, era considerata si momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.

Tot acum se faceau previziuni meteorologice: in functie de momentul in care rasarea Constelatia Gainusei, se determina perioada prielnica pentru semanatul graului de toamna.

Sarbatoarea Sanzienelor mai este cunoscuta in popor si sub denumirea de Amutitul Cucului. Se crede ca daca cucul inceteaza sa cante inainte de Sanziene, inseamna ca vara va fi secetoasa.

Pentru a fi sanatosi si avea spor in munca, in acest moment de inceput al secerisului, oamenii se incingeau peste sale cu tulpini de cicoare.

Pentru a fi placute feciorilor, fetele se spalau pe cap, in aceasta zi cu fiertura de iarba mare. Pentru a scapa de boli, fetele si nevestele se scaldau ritual in ape curgatoare iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tavaleau dezbracate in roua, dimineata, inainte de rasaritul Soarelui.

Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri in care se aruncau substante puternic mirositoare, se buciuma si se striga in jurul focurilor.

In unele sate din sud-vestul Bucovinei, putea fi intalnit, cu ani in urma, obiceiul „boului instrutat”. In cadrul ceremonialului, masca taurina murea si renastea simbolic la acest inceput de timp calendaristic.

Pentru pomenirea mortilor se fac pomeni imbelsugate si se pun flori mirositoare pe morminte.

De Sanziene au loc balciuri si iarmaroace. Acestea erau in trecut un bun prilej pentru intalnirea tinerilor in vederea casatoriei.

Printre cele mai renumite targuri se numara cele de la Buzau, Focsani, Campulung Muscel, Buda, din judetul Vrancea, Ipatesti, judetul Olt, Pitesti, Carbunesti, judetul Olt, Giurgeni, județul Ialomița, Brosteni, județul Mehedinți) si, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Gaina.

Sub aspect religios, in ziua de 24 iunie, in Bucovina se sarbatoreste cu mare fast Aducerea moastelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava .

Acum, ca și alta dată, in aceasta zi se aduna mii de pelerini pentru a participa la ceremonia scoaterii moaștelor Sfântului Ioan.

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/24/o-istorie-a-zilei-de-24-iunie-video/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md;

  10. agerpres.ro;

  11. crestinortodox.ro

25/06/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: