CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 20 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 20 iunie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1862: Este asasinat primul ministru al Principatelor Unite, Barbu Catargiu; ( 8 iunie s.v).

 

 

 

 

 

 

Foto: Barbu Catargiu (n.26 octombrie 1807, Bucuresti).

 

 

 

 

A fost lider al Partidei conservatoare și un strălucit orator.

Era fiul marelui vornic Ștefan Catargiu și al Țiței (Stanca) Văcărescu (fiica banului Barbu Văcărescu).

A fost prim ministru al României dîn  1862 si până când a fost asasinat pe 20 iunie  al aceluiași an.

Asasinul său prezumtiv se presupune că ar fi fost un oarecare Gheorghe Bogati, insa nici pana astazi nu se cunoaste cu certitudine cine l-a   împușcat sub clopotnița Mitropoliei din Bucuresti, după ce ieșise din Adunarea legislativa a tarii.

După asasinarea lui Catargiu, Bogati  s-a îmbogățit brusc și a primit un post important la  Piatra Neamt.

Printre cei suspecți de organizarea asasinarii sale a fost și Nicolae Bibescu, prefectul Politiei Bucuresti,  poreclit ulterior „Pistol“, care a  refuzat însă să ofere declarații Judecatoriei Criminalicesti.

 

 

 

 

 

 

 

1891: A decedat la Paris, Mihail Kogalniceanu, om politic, diplomat, istoric şi gazetar, “creierul” Unirii Principatelor Româneşti ; (n. 6 septembrie 1817 la Iasi in Principatul Moldova).

A fost unul dintre cei mai importanţi oameni de stat ai generaţiei sale.

 

 

 

 

 

 

Mihail Kogălniceanu, 1817-1891

 

 

 

 

 

 

 A fost membru fondator al Societăţii Academice Române din 1868, , preşedinte al Academiei Romane (1887-1890) si un colaborator apropiat al domnitorului  Alexandru Ioan Cuza.

Cei doi bărbaţi de stat au întocmit împreună un amplu plan de reforme ce vor pune bazele constituirii statului român modern.

În timpul mandatului sau de ministru al afacerilor externe in timpul guvernului Bratianu, Romania  îşi cucereşte Independenţa de stat.

Personalitate cu vastă experienţă politică şi diplomatică, a fost unul dintre liderii marcanţi ai Partidului Naţional Liberal.

Totodată, Mihail Kogălniceanu a fost unul dinte cei mai mari oameni de cultură ai veacului al XIX-lea, contribuind cu succes la cercetarea istoriei naţionale şi dezvoltarea literaturii româneşti.

În acest sens a fondat revista „Dacia literară”, iar în articolul inaugural a sintetizat idealurile scriitorilor paşoptişti, punând astfel bazele curentului paşoptist din literatură.  

N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întîiul tron din lume“, afirma la Luneville, în Franţa, Mihail Kogălniceanu, cel care se considera, pe bună dreptate, „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”.

Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit pasionat, Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste contribuind activ în lupta pentru Unirea Principatelor Româneşti.

A fost înmormântat la Cimitirul “Eternitatea” din Iaşi.

 

 

 

 

 

 

 

 1913: S-a născut la București, Aurel Baranga (numele la naştere: Leibovici), dramaturg, poet şi publicist; (m. 1979, București).

Aurel BarangaIoan Aurel Leibovici fiul Paulinei şi al lui Jean Leibovici )  a fost medic de profesie, practicând această  meserie între 1939-1944. Ca scriitor a debutat în „Bilete de papagal” (1929).

După venirea comuniștilor, s-a foarte repede cerinţelor  ideologice ale realismului socialist, majoritatea pieselor sale din tristul deceniu ’40-’50 conţin riguros toată paleta de clişee tematice specifice socialismului dur.

În 1948 a înfiinţat revista de satiră şi umor „Urzica”, o publicaţie foarte îndrăgită de cititorii români din vechiul regim.

Din 1949 şi până la sfârşitul vieţii (10 iunie 1979) a fost redactor-şef la ”Urzica”.

A fost căsătorit cu actriţa Marcela Rusu.
Primele sale piese de teatru exaltă marile realizări ale clasei muncitoare , care , în frunte cu ţărănimea dezrobită de sub jugul moşierilor nemiloşi, va călăuzi poporul român spre înaltele culmi ale afirmării progresului socialist.

Se simte puternic în scrisul său influenţa programatică a marxism – leninismului, dar şi motivaţia autorului de-a aşeza sub lentila critică tot ce contravine acestui gen de mesaj.

 

 

 

1917: S-a născut la  Lugoj, Iosif Constantin Drăgan, om  de afaceri român, stabilit de decenii în Italia.

A scris mai multe cărți, în general cu tematică istorică si a editat  buletinul “ Noi tracii”. 

 

 

 

Imagini pentru Iosif Constantin Drăgan,photos

 

 

 

Potrivit  revistei Capital,  în 2006 a urcat pe primul loc in topul celor mai bogati romani,  cu o avere de 1,3-1,6 miliarde de dolari.

 

Stabilit de mai multe decenii în Italia, a fost  fondator al Centrului European de Studii Tracice si preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Marketing.

A decedat pe  21 august  2008  la  Palma de Mallorca,  in Spania.

 

 

 

 

 

1928: Are loc  la București, primul concurs național de decatlon.

 

 

 

 

 

 

 

1934: S-a născut compozitorul, dirijorul şi muzicologul Cornel Ţăranu, membru corespondent al Academiei Române din 2012.

 

 

 

 

 

 

1936: A avut loc Conferința Internațională de la Montreux (Elvetia), care a avut ca scop stabilirea unui nou regim al stramtorilor Bosfor si Dardanele.

Conventia  confirma principiul libertatii de trecere si de navigatie prin stramtori pentru navele comerciale ale tuturor statelor pe timp de pace, precum si in timp de razboi daca Turcia nu era parte beligeranta.

Delegatia romana a fost alcatuita din Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Straine, Constantin Contescu si Vespasian V. Pella, ministri plenipotentiari.

 

 

 

 

 

 

1937: S-a născut Radu Gabrea, regizor de film, scenarist şi producător; între 1974 şi 1997 a locuit în Germania.

 

 

 

 

 

 

1940: A fost inaugurat la Bucuresti, Institutul de Antropologie, intemeiat prin stradaniile doctorului Josef Francisc Rainer (astazi Institutul de Antropologie “Francisc Rainer” al Academiei Romane).

După 1944, Institutul de Antropologie îşi încetează oficial existenţa, deşi cercetarea antropologică se continuă sub conducerea profesorului Alexandru Tudor.

Începând din anul 1950, profesorul Ştefan Milcu, împreună cu un număr de colaboratori din fostul Institut, înfiinţează un „colectiv de antropologie” în cadrul Institutului de Endocrinologie (1950-1963).

Abia după 1990, Institutul îşi redobândeşte personalitatea juridică, intrând în subordinea Academiei Române, mai întâi ca Centru de Cercetări Antropologice, (1990 -2007) şi, în cele din urmă, sub titulatura actuală de Institut de Antropologie „Francisc I. Rainer”

 

 

 

 

 

 

1943: Se inaugurează la București, în parcul Cișmigiu, ansamblul de  busturi  ale unor mari scriitori –  Rondul Român.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sunt amplasate busturile scriitorilor: Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ion Creangă, Bogdan-Petriceicu Hașdeu, Ștefan Augustin Iosif, Alexandru Odobescu, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Mihai Eminescu și Titu Maiorescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

1944:  Se crează, pe baza unei platforme  comune, Blocul  Național Democrat (BNM) din România, alcătuit din partidele Comunist, Social-Democrat, Național-Țărănesc și Național-Liberal.

Platforma cuprindea următoarele obiective principale: încheierea fără întîrziere a armistițiului cu Națiunile Unite, ieșirea României din războiul purtat alaturi de Germania, eliberarea țării de sub ocupația germană, alăturarea ei Națiunilor Unite și restabilirea independenței și suveranității naționale, înlăturarea regimului de dictatură și înlocuirea lui cu un regim constituțional, democratic.

 

 

 

 

 

 

1954: S-a inaugurat podul cu tablier metalic peste Dunare la Giurgiu, numit Podul Prieteniei, pe atunci cel mai mare pod combinat (de cale ferată și rutier) din Europa, construit în doi ani și jumătate, în colaborare cu alte țări vecine.

 

 

 

 

 

 

 

 

 NOTĂ: La 14 iunie 2013 a fost inaugurat podul Calafat-Vidin.

Până la acel moment, pe porţiunea de 470 kilometri din Dunăre care forma graniţa bulgaro-română era în funcţiune numai podul dintre Giurgiu şi Ruse

 

 

 

 

 

 

 

1962: A murit istoricul roman Victor Papacostea, specialist în istoria comparată a ţărilor balcanice.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost fondator şi director al Institutului de Studii şi Cercetări Balcanice (1938-1947) şi al revistei „Balcanica” (1938-1945)  ; (n. 1900).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1966: S-a născut Marian Lupu, politician moldovean, fost  președinte interimar al R. Moldova și președinte al Parlamentului de la Chișinău.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1988: A murit Nicolae Lascu (numele la naştere: Laslo), filolog, istoric al literaturii antice şi traducător; ( n. 20 aprilie 1908).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În studiile sale a încercat să stabilească vechimea, amploarea şi intensitatea influenţelor clasiciste în operele scriitorilor români.

A urmărit, de asemenea, viaţa şi destinul literar al lui Ovidiu, poetul latin exilat la Tomis.

NOTĂ: Unele surse menţionează ca dată a morţii 24 iunie 1988, istoric al literaturii antice.

 

 

 

 

 

1989: A murit Traian Dorz, poet creştin şi fost deţinut politic care a executat peste şaisprezece ani de închisoare in temnitele comuniste.

 

 

 

 

 

 

 

 

A  fost urmaşul şi continuatorul lucrării duhovniceşti a părintelui Iosif Trifa de la Sibiu, iniţiatorul mişcării spirituale ortodoxe “Oastea Domnului”; (n.25 decembrie 1914).

 

 

 

 

 

 

 

 

 1990: A avut loc şedinţa solemnă a învestirii noului preşedinte al României. Ion Iliescu a rostit jurământul de credinţă şi a anunţat că îl desemnează în funcţia de premier pe Petre Roman.

 

 

 

 

 

 

 

 

1991: S-a înfiinţat Partidul România Mare (PRM), condus de scriitorul şi politicianul Corneliu Vadim Tudor.

 

 

 

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

  Partidul România Mare, s-a înființat prin Decizia civilă 14/20.VI.1990 a Tribunalului Municipiului Bucureşti (TMB), reînscris la TMB conform Deciziei civile 64/27.VIII.1996; fondator – Corneliu Vadim Tudor (1949-2015).

În prezent, Partidul România Mare este condus de generalul (r) Emil Streinu, în urma Congresului al VI-lea, desfășurat în data de 31 octombrie 2015, în Capitală.

 

 

 

 

 

1992: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotărât, în sedinta din 20 iunie 1992, canonizarea în rândul sfinţilor a voievodului Constantin Brancoveanu si a copiilor lui, precum si a “binecredinciosului voievod Stefan cel Mare si Sfant”, praznuit la 2 iulie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Totodata, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât „ca de acum şi până la sfârşitul veacurilor, în întreaga Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu sfinţii şi să se cinstească după pravilă cu slujbă specială şi cu acatist toţi sfinţii din neamul românesc, ştiuţi şi neştiuţi, pentru a căror cinstire se instituie Duminica Sfinţilor Români, care va fi aşezată în calendarul Bisericii noastre, în fiecare an, a doua Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, arătându-se prin aceasta lucrarea Sfântului Duh în Biserica noastră de-a lungul veacurilor”

 

 

 

 

 

 

 

1994: La Strasbourg, România a ratificat Convenţia asupra Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale a Consiliului Europei, împreună cu protocoalele adiţionale.

 

 

 

 

 

 

 

 

1995: A murit, la Paris, scriitorul Emil Cioran, eseist si filosof, unul dintre cei mai originali oameni de cultura contemporani; (n. 1911, la Răşinari, comitatul Sibiu, in Transilvania).


A inceput la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucureşti unde a fost coleg cu Constantin Noica si Mircea Eliade şi elev al lui Tudor Vianu şi Nae Ionescu.

In 1933 obţine o bursă, care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin, unde intră în contact cu Nicolai Hartmann şi Ludwig Klages.

 

In 1938 a primit o bursă din partea statului francez şi s-a stabilit apoi la Paris, unde a continuat să scrie în limba franceză.

 

 

 

 

 

 

 

Imaginea articolului Emil Cioran, supranumit "filosoful disperării", ar fi împlinit vârsta de 100 de ani pe 8 aprilie

 

 

 

 

 

Prima sa carte intitulata Pe culmile disperării, apare în 1934 în România  si este distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor Scriitori Români.

Succesiv i-au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la faţă a României (1936), Lacrimi şi Sfinţi (1937).

Cel de-al doilea volum, Schimbarea la faţă a României l-a autocenzurat în ediţia a doua, aparută la începutul anilor ’90, autorul însuşi eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, „pretenţioase şi stupide.”

 

 

 

 

 

 

 1997: Este inaugurat în fosta închisoare de la Sighetu Marmaţiei, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei („Memorialului Sighet”).

 

 

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2001: S-au deschis oficial lucrările la autostrada București – Constanța.

 

 

 

 

 

 

2012 : Fostul prim ministru al Guvernului Romaniei, Adrian Nastase a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare de magistrații Curții Supreme în dosarul „Trofeul calitatii” .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În timp ce era așteptat de polițiști pentru a fi dus la închisoare, Adrian Năstase a încercat să se sinucidă cu o arma de foc; tentativa sa de suicid s-a soldat cu mai multe plăgi în zona gâtului.

 

 

 

 

 

 

 2014: A decedat scriitoarea, jurnalista şi profesoara Ana Maria Sireteanu.

A fost nepoată din partea mamei, din familia Brăescu, a celebrei performere naţionale şi internaţionale în paraşutism şi în aviaţie Smaranda Brăescu şi a pictorului Tache Brăescu. Tatăl Anei Maria Sireteanu a fost actorul de film şi teatru Dorin Sireteanu, foarte cunoscut în perioada interbelică pentru rolurile principale în primele filme româneşti, precum „Iancu Jianu” şi „Ciuleandra”.

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru profesoara Ana Maria Sireteanu photos

 

 

A fost director al postului Radio România Cultural între anii 1996 şi 2002; (n. Bucureşti,  21 februarie 1945 ).

Activitatea sa a fost recompensată cu diploma de onoare din partea Societăţii Române de Radiodifuziune pentru întreaga activitate, Distincţia Culturală pentru ataşamentul faţă de opera Academiei Române (2001), Ordinul Ziariştilor clasa a I pentru merite deosebite în întreaga activitate publicistică, dar şi alte premii ale unor prestigioase instituţii din ţară şi din străinătate.

A fost preocupată de activitatea nonguvernamentală, fiind preşedintele Asociaţiei culturale ARCVIPP prin care a promovat memoria celebrei sale mătuşi Smaranda Brăescu.

Ana Maria Sireteau a fost membră a Uniunii Scriitorilor din România – secţia poezie, a Asociaţiei Psihologilor din România, a Consiliului Naţional al Ziariştilor din România.

 

 

 

 

 

 

2015: A decedat  la Bucureşti, la vârsta de 93 de ani, fostul fotbalist şi antrenor român de fotbal, Angelo Niculescu; (n. 1 octombrie 1921, Craiova).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A absolvit Institutul de Cultură Fizică (ICF) în 1952, iar ulterior a activat ca profesor de educaţie fizică şi sport în cadrul Institutului de Educaţie Fizică şi Sport (IEFS). A fost şi preşedinte al Colegiului Central al Antrenorilor şi preşedinte de onoare al Şcolii Naţionale de Antrenori. A publicat două cărţi pe teme sportive: „Fotbal. Metode şi mijloace de antrenament” (1972), coautor Ion. V. Ionescu şi „Corabia cu 11 pasageri” (1974). Este membru de onoare al Federaţiei Române de Fotbal şi are titlul de „Antrenor emerit”.

A antrenat echipa naţională a României calificata la Campionatul Mondial de Fotbal din 1970, din Mexic şi pe cea ajunsa în sferturile Campionatului European din Belgia 1972.

Pe parcursul perioadei cât a stat pe banca „tricolorilor”, între 1967 şi 1973, reprezentativa de fotbal a României a disputat 41 de partide internaţionale.

Angelo Niculescu este considerat de FIFA drept inventatorul stilului de joc „tiki-taka”, făcut celebru în ultimii ani de FC Barcelona.

 

 

 

 

 

 

 2018: A murit Sándor Kányádi, poet și traducător maghiar din Ardeal, membru fondator al bibliotecii virtuale gratuite a Academiei Literare Digitale Ungare;  (n. 1929).

 

 

 

 

Imagini pentru Sándor Kányádi,photos

 

 

 

 

După un an petrecut la Institutul de Artă Teatrală se înscrie la Universitatea Bolyai, unde în 1954 obține diploma de profesor de limbă și literatură maghiară.

Încă din anii studenției colaborează cu redacțiile clujene: la Irodalmi Almanach (1951–1953), la Dolgozó Nő (1953–1960),  apoi în redacția revistei pentru copii Napsugár, până la momentul pensionării (1990). După ce locuința sa clujeană a fost retrocedată, s-a mutat la Budapesta, însă revenea regulat în satul natal, la Băile Harghita, Selters. A murit la Budapesta, dar rămășițele pământești îi sunt depuse în cimitirul familiei din Porumbenii Mari.

E descoperit de Páskándi Géza, pe atunci redactor la revista de tineret Ifjúmunkás, după ce acesta remarca o poezie apărută la gazeta de perete a școlii. După acest start Kányádi va publica regulat în revistele literare. 

A avut parte de numeroase premii și distincții: premiul revistei Utunk în 1968, premiul Uniunii Scriitorilor din România – 1971, respectiv 1978, premiul Déry Tibor – 1986, premiul  Kossuth – 1993, premiul Herder – 1995,  premiul Moștenirii Maghiare – 1998, Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler – 2000, premiul Milenar Kölcsey Ferenc – 2001, premiul Patria mea – 2005, premiul Táncsics – 2008.  În afară de aceste premii în 2004 i se atribuie premiul Fundației Pentru Literatura Maghiară Transilvană, în același an e decorat cu Ordinul de Merit al Republicii Ungare cu Stea, iar în 2009 cu Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Ungare.

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/20/o-istorie-a-zilei-de-20-iunie-video/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

  10. agerpres.ro

 

 

 

20/06/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Români în luptă cu expansiunea maghiarilor

 

Foto: VOIEVOZI PE NEDREPT UITAȚI: Gelu, Glad și Menumorut

 

 

 

 Referitor la istoria românească a anilor 1002-1003, izvoarele scrise semnalează consumarea unui violent conflict armat care a opus proaspăt unsului rege „de Unguar” (25 decembrie 1001) Ştefan „cel „Sfânt” (997-1038), pe „Geula cel Tânăr” (Gyla, Jula, Gelu etc., al gestelor ungureşti, adică Iuliu), dinastul de la Bălgrad (Alba cetate a lui Iuliu, Alba Iulia).

Acesta era urmaş al unificatorului întregii „Ţări de dincolo de Codru” (Silvania), ţară numită „Ultrasilvana” şi, ulterior, şi „Vlachia Tan Siuana” (Codex Latinus Parisinus) – „Geula” cel Bătrân. „Ultrasilvana” devenise, de la jumătatea veacului X „un regnum latissimum et opulentissimum” (Chronicon Pictum Vinbodonenese), o mare TARĂ a românilor, unificată de „marele şi puternicul duce” („dux magnus et potens”) „Geula cel Bătrân”, un ducat, pe care atât arheologia, prin lipsa oricăror urme maghiare în a doua jumătate a veacului X (dr. Radu Heitel), cât şi izvoarele narative (Chronicon Pictum, Anonymus), îl conturează ca pe un stat („regnum”) independent!

Întradevăr „Geula (Iuliu) cel Tânăr” moştenise ereditar nu numai „domnia peste întregul regat al Ultrasilvaniei), ci şi duşmănia „Ungurilor care locuiau în Pannonia” (deci, la vest de Tisa, fluviul ajuns hotar al ducatelor româneşti cu eterogenul ducat „de Unguar”). Cauzele adânci ale conflictului fiind cunoscute, întrucât, prin moartea lui „Gelu Românul” (c. 901), a cel „dux Blachorum” din centrul Transilvaniei (Anonymus), rezistenta românilor intracarpatici în faţa noului val de migraţie, departe de a înceta, se accelerase, pe măsura împlinirii procesului de unificare teritorială între Carpaţi Orientali, Meridionali, Mureş şi Tisa, rămâne de stabilit motivatia imediată a agresinii ungare din 1002.

     Potrivit gestelor, adversarul lui „Geula cel Tânăr”, Ştefan „cel Sfânt” se trăgea, pe linie paternă, din româno-maghiarul Toxun (nume pecenego-cuman, pătruns deja în onomastica românească, sub forma Toxabă).

Acesta era nepotul lui Arpad – şi avea un fizic singular printre maghiarii finici şi turcicii care-i însoţeau, fizic moştenit de la mama sa, fiica lui „Menumorut” – ducele Bihorului (între Tisa şi Carpaţii Occidentali): „ochii frumoşi şi mari”, „părul negru şi moale” căzând în „plete de leu”. Era aşadar fiul fiicei lui „Menumorut” şi al metisului maghiaro-român Zulta (Zulta provenea din căsătoria lui Arpad cu fiica creştină a lui „DUCA” din Ţara Unguarului, cucerită de maghiari după fixarea lor în regiunea numită cu un cuvânt din limba locului – „muncă” – „Muncaci”).

Toxun fusese căsătorit de mama sa româncă cu o „femeie din Ţara Cumanilor” (nume dat în epocă teritoriilor româneşti din Transilvania intracarpatică şi de la est şi sud de Carpaţi). Era, mai mult ca sigur, şi ea, o româncă sau româno-cumană ortodoxă, de vreme ce şi-a botezat unul dintre fii, în rit ortodox, „Mihail”, iar acesta, la rândul său, avea să-şi boteze copiii „Vasile” şi „Vladislav”. Toxun a lăsat moştenire „ducatul Ungariei primului născut” – „Geysa”.

   Tot preferinţele mamei i-au adus probabil noului duce ca soţie pe una din fiicele lui „Geula” (Iuliu) cel Bătrân, tatăl (sau bunicul) lui „Geula cel Tânăr”, „Sarolt” în ungureşte (Saroltha). Lăsând la o parte faptul că numele „Geula” (Gyla, Gelou) al documentelor este des întâlnit în onomastica şi toponimia românească sub formele de Gelu, Giulea, Giuliţa, Giuleşti, Jula, Julea etc., ascunzându-l cu certitudine pe Iuliu, interesant este faptul că „Saroldu” – „Saroltha” şi cumană si, respectiv maghiară, s-ar putea traduce prin „Oltul alb” sau „pământul udat de apa Oltului” („sar” – „noroi”, pământ îmbibat cu apă), într-un cuvânt „Tara Oltului”.

Cum „Geisa” nu se putea căsători cu acel străvechi teritoriu de autonomie românească al viitoarei Transilvanii, este de presupus că a peţit-o pe fiica ducelui (voievodului) său, Iuliu cel Bătrân, cel care, iesit din Ţara Oltului avea să-şi stabilească reşedinţa la Bălgrad – Cetatea Albă, dându-i numele său Alba lui Iuliu – Alba Iulia.

O fiică al cărui nume nu s-a păstrat, fiind înlocuit ca de atâtea ori în cronici cu cel al regiunii de bastină! Tradiţia ne informează în plus că „Sarolt” scria cu litere „morave”, deci cu literele chirilice ale alfabetului recent adoptat de români, odată cu limba slavonă ca limbă liturgică şi că a construit la Veszprem o catedrală care seamănă izbitor cu rotonda-baptisteriu ridicată în 947 de tatăl său la Alba Iulia.

De asemenea, şi-a botezat fiul, născut în anul 969, în ritul şi în limba sa, „Waic” – Voicu, nume semnificativ, care apare până târziu în veacul XV în actele cancelariei ungare cu eticheta apartenenţei etnice („Vaik Olachis”). Botezatului Voicu i s-a mai spus în limba poporului pe care avea să-l conducă – cel ungar, aflat în plin proces de formare, din fragmente etnice distincte (cazari, pecenego-cumani şi bulgari, turcici, slavi, romanici şi români, germanici din Pannonia etc. în jurul componentei catalizatore finice, maghiare) şi „Bela” (derivat din germanicul Adalbertus).

     Ulterior, prin trecerea la catolicism, Voicu avea să fie rebotezat Ştefan. De unde cele două braţe ale crucii sfântului Ştefan, simbolizând cele două botezuri. Braţe care sunt paralele cu solul când teritoriile revendicate de revizioniştii unguri sunt în cuprinsul Ungariei şi oblice când se află în stăpânirea băştinaşilor români sau slavi (slovaci, sloveni, croaţi, bosniaci, sârbi).

Cazul actual! Este semnificativ, în acest context, faptul că Voicu, în semn de veneraţie, pentru Deodatus – cel care „împreună cu sfântul episcop Adalbert din Praga” l-a rebotezat „Ştefan” şi i-a adus ca dar din partea papei nu coroana (aceasta fusese dăruită de Bizant) ci titlul regal – îl va numi pe acesta, în româneşte, ca pe un părinte spiritual al său – „TATĂ” (Chronicon Pictum Vindobonense).

De unde, spune Cronica Pictată de la Viena numele mănăstirii TATA şi al tuturor pământurile acordate lui Deodatus (ex. „Tátabanya”). Din moment ce în textul latin apare cuvântul românesc TATĂ, ca echivalent al lui părinte (pater) este de prisos să mai subliniem că „Szent Istvan” avea ca limbă maternă ROMÂNA pe care o vorbea în familie şi la curte.

     Pretenţiile regelui Voicu-Ştefan asupra Transilvaniei nu puteau decurge, aşadar decât din calitatea sa de român şi invocarea drepturilor mamei sale, a însăşi originii sale voievodale româneşti.

Venind însă în fruntea unei oştiri străine, Voicu-Ştefan avea să întâlnească fără rezistenta stăpânilor de drept ai pământului intracarpatic, românii, conduşi de fratele ori nepotul româncei „Sarlot” – românul Iuliu („Geula”) cel Tânăr, urmaşul legitim al unificatorului Transilvaniei, „Geula” (Iului) cel Bătrân (vezi Anonymus, p. 96, 121, 123 şi Chronicon Pictum, p. 146, ed. G. Popa Lisseanu; M. Bogdan, Românii în secolul al XV-lea, Bucureşti, 1941, Anexa 3, p. 225-226).

Aşadar la 1002-1003, s-a consumat un conflict dinastic similar celui care avea să-i opună pe regii Franţei regilor britanici, în „Războiul celor o sută de ani”, mişcând interesul căpeteniilor militare din Pannonia pentru acapararea drumului sării de pe Mureş şi a principalelor bogăţii ale solului şi subsolului transilvan.

Pretenţiile românului Voicu, metamorfozat în ungurul „Szent-Istvan” a stat la baza îndelungatei agresiuni a regilor de la Budapesta asupra TĂRII româneşti intracarpatice.

Agresiune motivată prin revendicarea de către aceştia a moştenirii lor româneşti şi concretizată, după trei secole de confruntare, prin tratatul de la Seghedin, din 1310, când voievozii Transilvaniei, înapoind coroana lui Voicu – Stefan, pe care o câştigaseră prin luptă, recunosc, în urma falimentului dinastiei româno-maghiare a Arpadienilor, suveranitatea noului rege, întemeietor de dinastie, franco-italianul Charles I Robert d’Anjou (1308-1342), care nu putea înţelege relaţiile dintre state decât în manieră occidentală, ca relaţii între dinasti raportaţi ierarhiei dominate de împăratul romano-german şi papă.

 Dr. Mircea Dogaru

http://www.dacoromania-alba.ro/ 

20/06/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Un comentariu

Cine spune că R.Moldova nu e un stat liber, cu o justiție independentă, unde spionii ruși se simt ca la ei acasă?

După ce a fost condamnat la 14 ani de închisoare pentru trădare de țară, fostul deputat PD, Iurie Bolboceanu, achitat de Curtea de Apel Chișinău

Curtea de Apel din Chișinău, a decis la 19 iunie curent, în favoarea fostului deputat din fracțiunea Partidului Democrat, Iurie Bolboceanu, care anterior fusese condamnat pentru spionaj în favoarea Rusiei, scrie „Kommersant“. Potrivit sursei, acesta ar fi fost achitat dintr-un motiv legat de chestiuni procedurale.

 

 

 

 

 

 Foto: politics.md –  Iurie Bolboceanu 

 

Potrivit unui comunicat emis de PCCOCS, Boboceanu a fost arestat în martie 2017, fiind învinuit de spionaj și trădare de patrie, după ce ar fi furnizat informații cu caracter secret de stat Federației Ruse.

Bolboceanu era acuzat de faptul, că fiind racolat de către ofițerii Direcției Principale de Informații a Statului Major General al Ministerului Apărării al Federației Ruse, (GRU), ce constituie un serviciu de spionaj străin, în perioada 05 octombrie 2016 – 17 martie 2017.

Urmărind un scop material, la însărcinarea acestora, a cules și a livrat informații de interes național, pasibile de a fi utilizate în dauna intereselor Republicii Moldova.

În prima instanță, Iurie Bolboceanu a fost condamnat la 14 ani de închisoare , scrie https://unimedia.info/ro/news 

20/06/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: