CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Gen. Iulian Vlad, ultimul șef al Securității lui Ceaușescu: „Securitatea nu poate fi reabilitată”

Generalul Iulian Vlad, dezvăluire uluitoare: Evreii, implicaţi la Revoluţie

 

 

 

Evreii au fost implicați în revoluția din decembrie 1989. Este dezvăluirea pe care făcut-o generalul Iulian Vlad, într-o carte a istoricului Alex Mihai Stoenescu. În acest volum, fostul şef al Securităţii a comentat, printre altele, afirmațiile generalului Emil Macri din timpul unui interogatoriu pe vremea când se afla în închisoare.

Recent, la Editura RAO a apărut volumul „Securitatea nu poate fi reabilitată. Dialoguri cu generalul Iulian Vlad 2003 – 2008”, scris de istoricului Alex Mihai Stoenescu. În el, istoricul redă mai multe interviuri cu fost șef al Securității lui Ceaușescu Iulian Vlad.

Născut în 23 februarie 1931, generalul Iulian Vlad a fost ultimul șef al Securității comuniste, fiind arestat pe 31 decembrie 1989 și condamnat la închisoare, prin trei sentințe care cumulau aproape 25 de ani. A fost eliberat însă după numai 4 ani. A încetat din viață pe 30 septembrie 2017.

 

 

ENIGMELE REVOLUŢIEI. Generalul Iulian Vlad,  ultimul șef al Securității lui Ceaușescu:

„Guvernul FSN era dominat de două categorii: cei cu legături cu KGB și evrei. Evreii au fost implicați în evenimente. Nu doar cei implicați direct, Brucan, Brateș, Stark, care au jucat un rol activ, ci și cei care au rămas în umbră”.

 

 

 

 

 

 

 

Securitatea nu poate fi reabilitată. Dialoguri cu generalul Iulian Vlad 2003-2008 – Alex Mihai Stoenescu 

Alex Mihai Stoenescu – autorul cărții:

„Aceste interviuri trebuie înțelese ca «interviuri de lucru», cu caracter istoriografic, nu ca interviuri de presă. Ele reflectă atât nivelul meu de cunoaștere din anii 2003-2004 a evenimentelor din decembrie 1989, cât și perspectiva asupra evenimentelor pe care o avea gen. Iulian Vlad atunci. (…) Interviurile s-au desfasurat sporadic în anii 2003- 2008. În toată această perioadă și în anii următori, până în pragul morții, gen. Iulian Vlad mi-a cerut insistent să nu le public. A argumentat că asupra lui se fac presiuni, că este amenintat cu reluarea condamnării penale pe care o avea, iar alteori că «nu este momentul».

În luna septembrie 2017, aflat pe patul de spital, a declarat procurorului militar care îl intervieva pentru «Dosarul revoluției», în prezența fiului său, că este de acord cu publicarea interviurilor luate de mine și cu folosirea afirmațiilor sale din interviuri în elucidarea «Dosarului revoluției».

Parchetul Militar mi-a comunicat, corect, aceasta situație”.  

În cele ce urmează puteți citi un mic fragment din cartea respectivă, în care cei doi participanți la dialog comentează afirmațiile generalului Emil Macri făcute în timpul unui interogatoriu pe vremea când se afla în închisoare

La pagina 177, generalul precizează:

„În primul rând, vreau să vă spun limpede: nu există nicio scuză  pentru comportamentul unor ofiţeri  de Securitate şi chiar pe ansamblu al întregii Securităţi faţă de oamenii care au suferit pe nedrept în ţara noastră. Şi noi şi cei de la Armată, am fost nişte mercenari, nişte mercenari ai Partidului Comunist”.

Generalul Iulian Vlad a comentat afirmaţiile generalului Emil Macri despre implicarea evreilor la revoluţia din decembrie 1989.

„Unele lucruri pot să le confirm. Evreii au lucrat, au fost implicați în evenimente. Această situație nu ține doar de cei implicați direct, Brucan, Brateș, Stark, care au jucat un rol activ, ci și de cei care au rămas în umbră. Cum vă explicați că Avram, fost ministru al industriei grele, a primit imediat după evenimente un post la Moscova?

Apoi, trebuie să luați componența Guvernului format după decembrie… Guvernul era dominat de două categorii: cei cu legături cu KGB și evrei”, a spus generalul Iulian Vlad. 

 

„Alex Mihai Stoenescu: Ați reținut totuși ceva, aveți vreun comentariu? Ce se întâmpla cu Macri?

Iulian Vlad: Era un ofițer excelent, dar cam…brutal, excesiv. Sigur, unele lucruri pot să le confirm. Evreii au lucrat, au fost implicați în evenimente. Această situație nu ține doar de cei implicați direct, Brucan, Brateș, Stark, care au jucat un rol activ, ci și de cei care au rămas în umbră. Cum vă explicați că Avram, fost ministru al industriei grele, a primit imediat după evenimente un post la Moscova? Apoi, trebuie să luați componența Guvernului format după decembrie…Guvernul era dominat de două categorii: cei cu legături cu KGB și evrei. Păi ce era Celac?

Alex Mihai Stoenescu: O să verific lista Guvernului, pe moment nu am imaginea componenței sale etnice. Ce părere aveți despre referirile lui Macri la Masonerie?

Iulian Vlad: Când am luat eu conducerea Securității, existau mai multe zone neglijate. Eu am dat ordinul să fie reluată supravegherea Masoneriei. Cel mai mare dușman al meu a fost timpul. Nu am avut timp să repun Securitatea pe baze profesionale, să aduc oameni profesioniști”.

17/06/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | 2 comentarii

ZIUA DE 17 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

Ziua de 17 iunie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1462: (noaptea 16/17 iunie) – Domnitorul muntean Vlad Ţepeş  incearca sa-l ucida  pe sultanul otoman Mehmet  al II-lea intr-un  atac de noapte, care a avut ca rezultat o victorie  a românilor si mari pierderi pentru turci.

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

Foto: „Bătălia cu facle” – tablou de Theodor Aman. Pictura descrie Atacul de noapte, o luptă  între o armată condusă de Vlad Țepeş , domnul Munteniei și o armată condusă de sultanul Mehmed al II-lea al Imperiului Otoman, desfășurată în apropierea cetății de scaun a Țării Românești, Târgoviște, în noaptea de 16 spre  17 iunie 1462.

 

 

 

 

 

 

 Imagine similară

Vlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476),  numit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456 – 1462  și  1476.

 

 

 

Conflictul a pornit inițial de la refuzul lui Vlad de a plăti tribut otomanilor și a escaladat după ce domnul muntean a invadat Bulgaria și a tras în țeapă peste 23.000 de turci și  supuși ai acestora.

Mehmed a ridicat o armată uriașă, cu obiectivul de a cuceri Țara Românească și a o anexa la imperiul său. Cele două armate au avut mai multe ciocniri, cea mai semnificativă fiind atacul de noapte în care Țepeș a atacat tabăra turcească în timpul nopții   încercand să-l ucidă pe sultan.

Deși atacul de noapte a cauzat pierderi mari otomanilor, Mehmed a scăpat cu viață și și-a continuat marșul spre reședința de la Târgoviște, unde a dat peste alți 20.000 de turci  trași în țeapă.

Această ultimă încercare a lui Ţepeş de a-l opri pe sultan nu poate fi considerată o victorie, dacă avem în vedere desfăşurarea ulterioară a evenimentelor: Ţepeş se retrage în Transilvania, unde este prins din ordinul lui Mathias Corvin.

Tronul Ţării Româneşti este ocupat de Radu cel Frumos (1462 – 75), adus de sultan.

Rezistenţa înverşunată a lui Ţepeş, în ciuda inferiorităţii sale militare, a adus respectul contemporanilor săi, cronicarul Laonic Chalcocondil punând pe seama sultanului declaraţia că „nu poate să ia ţara unui bărbat care face lucruri aşa de mari” şi care „ar fi vrednic de mai mult”.

Total demoralizați, turcii s-au retras din Țara Românească.

 

 

 

 

 

 

 

 

1473: Renumitul miniaturist  Nicodim Ieromonahul de la Putna, a terminat de scris și de decorat celebrul Tetraevanghel de la Humor, o lucrare de mare valoare artistică, în care se află și chipul lui Stefan cel Mare și care a fost  dăruit de către domnitor, mănăstirii Humor.

 

 

 

 

 

 

 

 

De aici denumirea actuală : „Tetraevangheliarul de la Humor”.

 

 

Este unul dintre cele mai cunoscute manuscrise miniaturale romanesti. Aceasta lucrare isi datoreaza insa gloria nu numai calitatilor sale artistice, general recunoscute, ci si faptului ca in cuprinsul acestuia este zugravit faimosul portret votiv al Sfantului Stefan cel Mare, considerat drept cea mai veridica imagine a marelui voievod.

 

 

 

 

 

 Evangheliarul de la Humor

 

 

Evangheliarul de la Humor a fost scris si miniat din porunca lui Stefan cel Mare, de catre ieromonahul Nicodim, la Manastirea Putna  pentru Manastirea Humorului, fiind finalizat pe 17 iunie 1473.

De altfel, pe fila 265 verso este caligrafiat textul de danie in limba slavona: „Binecredinciosul si de Hristos iubitorul tar, Io Stefan voievod, domnul Tarii Moldo-Vlahiei, a dat sa se scrie acest Tetraevanghel cu mana ieromonahului Nicodim si l-a daruit manastirii de la Humor, intru pomenirea sufletului sau si al parintilor sai si al copiilor sai, egumen fiind aitunci popa Gheorghe, si s-a sfarsit in luna iunie 17, in anul 6981 (= 1473)”.

 

Manuscrisul va avea insa o istorie tumultoasa, asemenea cu a veacurilor prin care a trecut. Astfel, in 1538, pentru a nu cadea prada invaziei lui Soliman Magnificul, este trimis in Transilvania, aflandu-se, timp de trei ani, in grija lui Petru Rares, refugiat aici dupa infrangerea sa de catre turci.

In 1541 Petru Rares il ia cu sine la Constantinopol, de unde – redobandind domnia – il aduce, in acelasi an, in cetatea Suceavei iar de aici, tot in acelasi an, il trimite inapoi la Manastirii Humor.

In 1653 Evagheliarul a fost luat de cazaci, fiind recuperat de ostasii generalului transilvanean Ioan Kemeny, veniti in ajutorul logofatului Gheorghe Stefan, uzurpatorul tronului lui Vasile Lupu.

Ajungand domn al Moldovei, Gheorghe Stefan rascumpara cartea de la generalul Kemeny, restituind-o Manastirii Humorului la 25 septembrie 1657.

Despre manuscris nu s-a mai stiut nimic, odata cu exproprierea si desfiintarea manastirilor si schiturilor bucovinene de catre imperialii austrieci, in anul 1783.

Dupa aproape un veac, in septembrie 1881, cu prilejul unei vizite in Bucovina, episcopul Melchisedec al Romanului redescopera Evangheliarul redescopera la Mitropolia din Cernauti.

La cererea episcopului si a lui Ion Ghica, Mitropolia din Cernauti trimite Academiei Romane, spre cercetare nemijlocita, Evangheliarul, care ajunge mai intai la Iasi, apoi la Bucuresti, in dimineata zilei de 27 noiembrie 1881.

In anii 1940 – 1948, Evangheliarul ajunge printre odoarele Manastirii Dragomirna, iar intre anii 1948 – 1957, este expus in muzeul aceleeasi manastiri.

In 1957, este adus si expus in Muzeul Manastirii Putna.

Ulterior, manuscrisul este dus la Muzeul de istorie al R. S. Romania, in locul acestuia la Putna fiind expus un facsimil executat in anul 1973, de catre graficianul D. Danaila.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1825: S-a născut doamna Elena Cuza, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza; (d. 2 aprilie 1909).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  După Unirea din 1859, devenind prima doamnă a României, a contribuit la opera reformatoare a domnitorului, ea inspirând Legea instrucţiunii publice.

A fost şi o energică susţinătoare a reformei agrare; şi-a dedicat întreaga viaţă şi avere acţiunilor caritabile: a patronat azilul de fete orfane de la Cotroceni (care i-a purtat numele, „Azilul Elena Doamna”) şi a lucrat benevol ca infirmieră la spitalul „Caritatea” din Iaşi.

 

 

 

 

 

 1888: S-a născut Victor C. Papilian, de profesiune  medic (în 1919 a organizat, la Cluj, învăţământul anatomo-medical, creând o adevărată şcoală), a fost și un bun violoncelist, care în 1920 a întemeiat Filarmonica „Gheorghe Dima” din Cluj, pe care a şi condus-o între anii 1934-1939.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost director al Operei Române (1934-1936) şi al Teatrului Naţional/1936-1940/ din acelaşi oraş), prozator, dramaturg, eseist şi memorialist; (m. 1956).

 

 

 

 

 

 

 

 1888: S-a născut in localitatea  Solca, jud. Suceava, criticul şi istoricul literar, folclorist şi traducător,Ilie E. Torouţiu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De numele său se leagă adunarea, în  13 tomuri de „Studii şi documente literare”, a corespondenţei junimiştilor şi sămănătoriştilor, pe care a însoţit-o cu note, comentarii şi indici.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1936; (d. 23 noiembrie 1953, București).

 

 

 

 

 

 

 

 

1889: Poetul naţional al românilor, Mihai Eminescu, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sicriul său a fost depus în biserica Sf. Gheorghe cel Nou din Bucuresti, iar singura imagine păstrată de la înmormântarea poetului a fost un desen realizat de cunoscutul grafician Constantin Jiquidi.

 

Apropiații, puținii prieteni, mulți studenți și elevi ai Școlii Normale de Institutori din București, precum și nelipsiții curioși au înțesat biserica și curtea acesteia.

Presa vremii scria că o doamnă din Moldova, îmbrăcată în negru, a aşezat pe pieptul poetului un buchet de flori „nu mă uita”! Sigur, nu putea fi alta decât cea care l-a iubit, l-a inspirat şi l-a ajutat în clipe grele, Veronica Micle.

Șapte coroane, din partea Academiei Române și a câtorva cotidiane, străjuiau sicriul. Pe una din ele scria: „din partea amicilor”. A. Z. N. Pop, într-o interesantă carte dedicată vieții lui Eminescu, prezintă un manuscris din Biblioteca Academiei Române care conține o listă a  prietenilor poetului, care, mișcați de o profundă compasiune, au făcut chetă pentru cumpărarea coroanei şi a florilor  de pe catafalcul lui Eminescu.  

Sicriul, acoperit  cu o pânză neagră, purta către căpătâi volumul de poezii îngrijit de Titu Maiorescu.. Slujba înmormântării a fost oficiată de un singur preot care, la final, nu a rostit obişnuitul necrolog.

Răspunsurile la strană au fost date de corul Mitropoliei, dirijat de C. Bărcănescu, unul din adevărații amici de-ai poetului.

G. D. Scraba, în cartea Amintirea lui Mihai Eminescu, afirmă că la finalul slujbei corala a interpretat o melodie pe versurile poeziei Mai am un singur dor, asistența fiind profund marcată de melodie, dar mai ales de stihuri, care acum deveniseră parcă un dangăt de clopot ce bătea cadențat la ușa sufletelor celor prezenți.

Necrologul a fost rostit de Grigore Ventura, prim redactor la ziarul „Adevărul” : „… acela ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nu e dar de mirare că toți îl plângem; dar lacrimile noastre, ale tuturor, se vor schimba în rouă roditoare și binefăcătoare sub razele luminoase ce va răspândi soarele amintirii poetului iubit”.

 

După încheierea cuvântării, cortegiul funerar a pornit către Cimitirul Belu.

 

 

 

 

 

 

 

Sicriul a fost așezat într-un dric simplu, tras de doi cai. În fruntea mulțimii care însoțea pe Eminescu pe ultimul drum al acestei vieți până la bolțile veșniciei, se aflau: Mihail Kogălniceanu, Toderiță Rosetii (fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu și alți reprezentați de marcă ai vieții culturale și politice a vremii.

În fața Universității s-a făcut un popas, prilej pentru o nouă cuvântare. Reputatul profesor de filozofie, Dimitrie August Laurian, a rostit un scurt cuvânt evidențiind activitatea jurnalistică a poetului.

Între altele vorbitorul a spus: „…avem dinaintea noastră un cadavru în care a trăit o comoară de gânduri. Materia își urmează prefacerea sa în nesfârșit”.

Condoleanţele studențimii adunate în număr mare au fost rostite de tânărul Gheorghe Calmuschi, originar din „Betleemul” lui Eminescu. Prin cuvinte emoționante, vorbitorul a arătat aprecierea tinerilor studioși față de geniul celui ce era dus către cimitir:

„…Şi noi care te-am iubit şi te-am preţuit atât de mult îţi vom dezmierda cu lacrimi multă vreme mormântul tău şi-l vom corona cu flori de tei, pronunţând numele Eminescu, care conţine în el aşa de mult, cât o lume întreagă”.

Trista adunare a pornit apoi pe Calea Victoriei către locul dinainte pregătit în cimitirul Bellu, parcela 9, unde Eminescu a fost coborât în reavănul pământ pentru a se odihni o vreme. Era spre seară…

 

 

Cimitirul Bellu, parcela 9

 

 

 

 

 

 

 

Sa lăsăm versul eminescian să redea o fărâmă din taina clipei:

„Şi când se va întoarce pământul în pământ,

Au cine o să ştie de unde-s, cine sunt?

Cântări tânguitoare prin zidurile reci

Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1901 (17/30 iunie): S-a născut arheologul şi geologul Gheorghe Murgeanu. A condus lucrările pentru întocmirea de hărţi geologice şi tectonice ale României si a  făcut parte din comitetul de redacţie al primei ediţii a hărţii tectonice a Europei (1962).

 

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

 

A devenit membru titular al Academiei Române in 1955 ; (m. 1984).

 

 

 

 

 

 

 

1902: S-a născut Romeo Alexandrescu, compozitor, muzicolog, critic muzical şi eseist; (m. 1976).

 

 

 

 

 

1903: S-a născut inginerul Aurel A. Avramescu, autorul unor valoroase  lucrări în domeniul electromagnetismului, al construcţiei aparatelor electrice şi informaticii documentare.

Este cel care a  semnalat perspectivele energiei nucleare cu mult înainte de a se fi realizat prima centrală nuclearo-electrică (1941); a devenit  membru titular al Academiei Române din 1963; (m. 1985).

 

 

 

 

 

 

 

 

1910: Pionierul aviației  mondiale, romanul Aurel Vlaicu, a zburat pentru prima dată cu avionul sau Vlaicu I, decolând de pe Dealul Cotrocenilor din București.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 După circa 40 de metri parcurşi pe pământ, s-a ridicat în aer la 3-4 metri de sol, zburând pe o lungime de 50 de metri, după care a coborât uşor .

 În amintirea acestui eveniment, la această dată, s-a marcat, până în anul 2004, „Ziua Aripilor Româneşti” (Ministerul Apărării Naţionale a stabilit, printr-un ordin din 1994, sărbătorirea „Zilei aviaţiei” la două date diferite: la 17 iunie şi la 20 iulie, ziua Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, ales de pionierii aviaţiei din ţara noastră, în 1913, ca patron al aviaţiei; în anul 2004 MApN a indicat data de 20 iulie ca zi unică pentru a sărbători aviaţia militară şi civilă)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1923: S-a înființat Oficiul Național de Educație Fizică (ONEF).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1925: Romania a semnat  la Geneva o  Conventie care reglementa pentru prima data, comerțul cu arme și materiale de război, în vederea combaterii traficului clandestin al acestora.

 

 

 

 

 

 

 

 

1925: Se publică Legea pentru organizarea şi exploatarea căilor ferate din România, prin care CFR căpăta un început de autonomie administrativă şi financiară (a fost înfiinţată Administraţia CFR, cu statut de persoană juridică şi cu buget propriu, fondurile alocate căilor ferate crescând considerabil).

NOTĂ: La 11/23 aprilie 1880 s-a înfiinţat administraţia de stat a căilor ferate, sub denumirea Direcţiunea princiară (din 1883, generală) a Căilor Ferate Române, instituţie care consacră iniţialele CFR.

 

 

 

 

 

 

 

1925:  S-a stins din viata inginerul român Anghel Saligny, realizatorul sistemului de poduri de la Cernavoda, cel mai lung pod din Europa si al treilea din lume la acea dată. S-a născut în ziua 19 aprilie 1854 la Şerbanesti, judeţul Galaţi.

 

 

 

 

 

Imagini pentru inginerul român anghel saligny

 

 

 

 

 

A studiat la Focşani, iar apoi în Germania.

 A urmat Astronomia la Universitatea din Berlin, apoi Scoala Tehnica Superioara din Charlottenburg.

Pe timpul sederii in Germania a lucrat la executia mai multor proiecte, pentru ca la revenirea in tara sa fie numit inginer in cadrul  Serviciului de poduri si sosele.

A lucrat la constructia caii ferate Ploiesti – Predeal, Adjud-Targu Ocna si Barlad-Vaslui.

A fost un precursor la nivel mondial al ştiinţei construcţiilor metalice şi de beton armat, realizator de multiple invenţii şi soluţii unice în proiectarea şi construirea podurilor şi a construcţiilor industriale, pentru fundaţia cheiurilor portuare şi a docurilor, precum şi a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială.

In perioada 1884-1889, a fost implicat in constructia de docuri si antrepozite in Braila si Galati.

De numele lui se leaga si constructia primelor silozuri. Tot in acesta perioada a fost insarcinat sa se ocupe de Serviciul studiilor liniilor Fetesti-Cernavoda. Marea sa realizare a fost construirea podului peste Dunare.

Proiectul sau a adus doua mari inovatii: sistemul nou de grinzi si console pentru suprastructura podului si, ca material nou de constructii, otelul moale.   S-a numărat printre fondatorii Societăţii Politehnice (1881), pe care a condus-o între anii 1895-1897 şi 1910-1911; membru titular al Academiei Române din 1897, vicepreşedinte (1901-1904) şi preşedinte (1907-1910) al acestui for.

 

 

 

 

 

1926: S-a născut Sergiu Rădăuţeanu, fizician român din Basarabia.

 

 

 

 

 

 

Academicianul Sergiu Rădăuţanu (1975)

 

Academicianul Sergiu Rădăuţanu (1975)

 

 

 

 

 

 

A fost un  specialist recunoscut în domeniul fizicii şi tehnologiei materialelor semiconductoare. S-a născut  în familia profesorilor Ion şi Nina Rădăuţanu. Bunicul lui, tot Sergiu, a făcut studii în Franţa, la Sorbona.

În 26 ianuarie 1959 susţine teza de doctor în ştiinţe fizico-matematice la Institutul de Fizică şi Tehnică „A.F.Ioffe” din Leningrad (actualul Sankt-Petersburg) , iar în 17 iunie 1966 susţine teza de doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice, la Institutul Politehnic din Leningrad

În anul 1964 organizează prima instituţie superioară de învăţământ tehnic din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.), exercitînd funcţia de rector al Institutului Politehnic Chişinău (1964-1973).

 De numele lui Sergiu Radăuţanu e legata descoperirea şi studierea proceselor de punere în ordine, precum şi fenomenul de nolitipie în sisteme ternare. A elaborat un şir de materiale semiconductoare, eterojoncţiuni şi dispozitive electronice.

A publicat circa 1000 lucrări ştiinţifice, , inclusiv 30 de monografii, precum şi mai mult de 130 brevete de invenţii. A organizat în R.S.S.M.  Conferinţa Internaţională “Compuşii ternari şi multipli” (Chişinău, septembrie 1990);

A fost membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (A.Ş.M.), Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul ştiinţei, tehnicii şi producţiei, Membru de Onoare al Academiei Române, Membru de Onoare al Academiei de Cosmonautică ”K.E.Ţiolkovski”. A desfăşurat o fertilă activitate publică, fiind preşedinte al Societăţii “D.Cantemir” si  preşedinte al Fundaţiei “D. Gusti”.

Un eveniment de importanţă majoră în viaţa Republicii Moldova a constituit-o prima Conferinţă ştiinţifică NATO la Chişinău, organizată de savant cu concursul Primăriei Chişinăului (1996).

Este memorabil faptul desfăşurării în 1993 la Chişinău, cu concursul nemijlocit al savantului a Congresului Internaţional al Academiei Româno – Americane la Chişinău cu tema “Moldova: deschideri culturale şi ştiinţifice spre Vest”.

A fost membru al  unor consilii de redacţie la elaborarea unor lucrari importante ca : ”Enciclopedia Sovietică Moldovenească”- în 6 volume (Chişinău, 1976); „Dicţionar Enciclopedic Moldovenesc” (Chişinău,1989); „Literatura şi Arta Moldovei: Enciclopedie” în 2 volume (Chişinău, 1985); „Dicţionar Politehnic Rus-Moldovenesc (Român)”, (Chişinău, 1983), al „Buletinului Academiei de Ştiinţe a Moldovei (seria Fizică şi Tehnică)” şi a revistei internaţionale „Solar Energy Materials and Solar Cells”.

La 6 martie 1998, a incetat subit din viata  la Sankt-Petersburg, in Rusia.

 

 

 

 

 

 

 

1927: S-a născut  scriitorul de etnie  maghiara  din Transilvania, András Sütő ; (d. 2006).

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru András Sütő,photos

 

 

 

 

 

András Sütő (n. 17 iunie 1927, Cămăraș, județul Cluj   — d. 30 septembrie 2006, Budapesta.

A fost un demnitar comunist român, membru al Partidului Comunist Român din anul 1947.

A fost redactor-șef al publicației culturale maghiare Új Élet („Viață Nouă”), editată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste la Târgu Mureș. membru-fondator al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (25.XII.1989) (m. 2006)

În martie 1990 a fost una din victimele violențelor interetnice de la Târgu Mureș, ocazie cu care a fost bătut, pierzându-și un ochi.

După perioada de spitalizare (la București, Budapesta și în SUA) s-a stabilit în Ungaria, unde și-a petrecut ultima parte a vieții.

A murit la Budapesta și a fost înmormântat pe 7 octombrie 2006 în cimitirul reformat din Târgu Mureș.

 

 

 

 

 

 

 

 

1932: S-a născut in localitatea Dobriceni din judetul Olt, pictorul și regizorul de filme de scurt metraj Sabin Bălașa.

Se descria pe sine însuși  care reprezentant al stilului cosmic romantic.   A absolvit Institutul de Artă în 1955.

În cariera sa a caștigat numeroase premii şi a devenit membru în mai multe academii de artă.

Inspirat de arta populara, pictorul si-a creat un stil propriu in care apar personaje fantastice, dar si din istoria ţării noastre.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A realizat si o serie de lucrari de propaganda comunista. 

 In afara lucrarilor care ii infatiseaza pe Decebal, Stefan cel Mare ori Eminescu, acesta i-a portretizat si pe Elena si Nicoale Ceausescu, fapt care i-a atras o serie de critici dupa caderea regimului comunist.

De altfel, Sabin Balasa a actionat in judecata chiar publicatia „Le Monde” dupa ce aceasta a publicat reproduceri dupa cateva lucrari infatisand cuplul Ceausescu. In final, ziarul a fost nevoit sa ii prezinte scuze.

Artistul a fost recunoscut pentru picturile sale murale. A murit la 1 aprilie 2008.

 

 

 

 

 

 

1940: S-a născut renumitul actor  român de teatru si film Virgil Ogășanu.

 

 

 

 

 

 Virgil Ogășanu - poza 5

 

 

 

 

 

 

 

A absolvit in 1964 Institutul de Artă Teatrală si Cinematografie din București, la clasa profesoarei Beate Fredanov. A fost repartizat la Teatrul Tineretului Piatra Neamț. Pentru rolul din piesa  Nu sunt Turnul Eiffel a primit premiul pentru interpretare, a participat la Decada Dramaturgiei Originale.
Din 1965 joacă pe scena Teatrului Lucia Sturdza Bulandra. 
Joacă si la Teatrul Nottara din București.
Debutul in cinematografie a avut loc in 1962, cu pelicula Doi baieti ca pâinea calda.
Virgil Ogașanu este profesor la Facultatea de Teatru a Universității Hyperion, este căsătorit cu actrița Valeria Ogasanu si are 1 fiu.

 

 

 

 

 

 

 

 

1976: În România socialistă, a fost emis un decret privind amnistierea infracțiunilor de trecere frauduloasă a frontierei, prin care se grațiau pedepsele celor care fugeau din țară.

Consiliul de Stat al României comuniste  a dorit ca prin aceasta măsură sa stopeze tentativele de trecere frauduloasa a frontierei si sa readucă în România personalitățile aflate în exil.

 

 

 

 

 

 

 

 

1977: Au fost inaugurate, in  cooperare cu Franța, pe platforma industriala de est a Craiovei, lucrarile de constructie a societatii mixte Oltcit, pentru fabricarea unor  autoturisme de mic litraj.

 

 

 

 

 

 

 

 

1994: Apare Legea 41 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune ca „…servicii publice autonome, de interes naţional, independente editorial…” (prin desfiinţarea Radioteleviziunii Române) (Legea a fost republicată şi actualizată).

 

 

 

 

 

 

 

1996: Politicianul Victor Ciorbea, candidatul Conventiei Democrate Romane la functia de primar general, a câstigat alegerile locale cu 56,74% din voturi, in timp ce contracandidatul sau din partea PDSR, Ilie Nastase, a intrunit 43,26%, din voturile exprimate.

 

 

 

 

 

 

2003: A decedat Emanuel Elenescu, dirijor, compozitor şi profesor; fagotist în Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii (1933-1938; 1947-1950); a debutat ca dirijor la Ateneul Român (1938), la pupitrul Orchestrei Radio; (n. 8 martie 1911).

 

 

 

 

 

 Imagini pentru Emanuel Elenescu,photos

 

 

 

 

 

A fost şi dirijor al Corului Academic Radio și al Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii Române.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI  SI :

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/17/o-istorie-a-zilei-de-17-iunie-video/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

  10. agerpres.ro

17/06/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ISTORIA BASARABIEI ȘI ÎNTÂLNIREA LUI MIRCEA DOGARU CU ALEKSANDR DUGHIN. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Citiți și cine este Aleksandr Dughin accesând :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2018/07/04/aleksandr-gelievici-dughin-adept-al-doctrinei-neo-imperialiste-a-eurasianismului-noi-rusii-am-comis-multe-greseli-in-relatia-cu-romania-video/

 

 

17/06/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: