ROMÂNII AU UMOR ! (XIII)

Polițistul: 

V-a dispărut soacra? Dați-mi vă rog o descriere.

-Vă dau, dar să nu-i spuneți că e făcută de mine…

 

 

 

Preotul: 

”Ce-mi băgași fiule în buzunar?”

Enoriașul: 0 bancnotă de 50 de lei, părințele…

Preotul:

”Apăi, de ce crezi tu, fiule că-i zice sutană?

 

 

 

 

 

 

După ce am primit împrumutul de la Reifeissen Bank, i-am spus copleșit de emoție doamnei directoare:

   – Mulțumesc din suflet, vă rămân dator toată viața !

 

 

 

 

Bunica îi spune nepoatei că în viața fiecărei femei ar trebui să fie o singură mare iubire…

Nepoata:

– Cine a fost marea ta iubire, bunicuțo?

Bunica:

– Militarii draga mea, militarii !

 

 

 

 

 

 

 

De curând, am fost angajat  la un Centru de reactivi izopropanici nucleari cuantificaţi şi trifazaţi pentru crestomaţie purulentă semantică.

Misiunea mea este să păzesc reactivii izopropanici cuantificaţi, pentru că se fură ca-n hiperglomeraţiile clorofiliene angiospermice şi gimnospermice perene, cărora voi profanii le spuneţi “codru”.

 

 

 

 

Vecinul meu, avocatul, spune că și-a lăsat prin testament toți banii proștilor și  nebunilor…

Celor care par nedumeriți, le explică:

„De la ei i-am primit, lor li-i dau înapoi!”

 

 

 

 

 

 

Publicitate

Rusia și-a schimbat poziția avută față de chestiunea statutului regiunii transnistrene a Republicii Moldova?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Potrivit unui răspuns recent al Procuraturii Generale a Federației Ruse, Rusia și-a schimbat poziția avută față de chestiunea statutului regiunii transnistrene a Republicii Moldova?

Rusia își arată colții

Potrivit răspunsului Procuraturii Generale a Federației Ruse din 16 mai 2019 în unul dintre dosarele reprezentate de către avocații Asociației Promo-LEX, regiunea transnistreană a Republicii Moldova este recunoscută în mod oficial drept „stat suveran”.

Pe parcursul celor 15 ani de activitate în regiunea transnistreană, avocații Asociației Promo-LEX au întâlnit de fiecare dată numai răspunsuri ferme, prin care autoritățile ruse subliniau faptul că Federația Rusă respectă integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova, precum și Tratatele Internaționale, inclusiv bilaterale cu Republica Moldova, prin care teritoriul din stânga Nistrului este recunoscut ca parte a teritoriului R. Moldova iar victimelor abuzurilor sau avocaților lor li se recomanda să se adreseze organelor de drept constituționale de la Chișinău.

Recunoașterea regiunii transnistrene ca entitate statală suverană de către Federația Rusă reprezintă o schimbare totală și în premieră de atitudine oficială față de statutul regiunii transnistrene a R.Moldova.

Până în acest moment, de fiecare dată poziția structurilor oficiale ale Statului rus, inclusiv în fața Curții Europene pentru Drepturile Omului, subliniau faptul că Federația Rusă  respectă:

A) prevederile constituționale referitoare la independența, suveranitatea și integritatea teritorială;

B) calitatea de mediator al Federației Ruse în procesul de soluționare a problemei transnistrene;

C) normele dreptului internațional, inclusiv Tratatul de prietenie și cooperare între Republica Moldova și Federația Rusă (art.5 prevede că Părțile se vor abține de la orice acțiuni, care ar  cauza prejudicii celeilalte Părți, suveranității, independenței și integrității ei teritoriale.

Părțile condamnă separatismul sub toate formele lui de manifestare și se angajează să nu sprijine mișcările separatiste);

D) alte angajamente asumate de către Federația Rusă (Acordul privind principiile reglementării pașnice a conflictului armat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova din 21 iulie 1992, Statutul Organizației Națiunilor Unite, dar și alte tratate și convenții internaționale.

 

 

 

 

 

Suplimentar, răspunsul expediat la 16 mai 2019 reflectă o poziție și atitudine total greșită și diferită a Federației Ruse, care deja oficial recunoaște un regim ce reprezintă o atentare continuă și flagrantă în adresa situației drepturilor omului în teritoriul controlat de administrația de-facto de la Tiraspol. Acest lucru este confirmat prin hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pe cauze transnistrene (ex. cauza Ilașcu și alții, cauza Catan și alții, Cauza Mozer și alții etc.), dar și constatările experților și organizațiilor internaționale.

Această schimbare radicală de poziție a autorităților Federației Ruse în raport cu regiunea transnistreană, vine într-un moment în care Guvernul Federației Ruse pentru mai mult de 20 de ani, a afirmat în fața Curții Europene a Drepturilor Omului că regiunea transnistreană este un teritoriu ce aparține Republicii Moldova, și respectiv deține jurisdicția teritorială asupra acestei regiuni.

Potrivit Constituției Republicii Moldova, Republica Moldova este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil. Teritoriul RM este inalienabil. Potrivit actului suprem drepturile și libertățile  fundamentale ale omului trebuie respectate pe întreg teritoriul R. M.

Prin urmare, statul RM are obligația de a interveni în protecția drepturilor oricărei persoane oriunde pe teritoriul Republicii Moldova. Cu toate acestea, o bună parte din teritoriul R. M. se află în afara controlului autorităților constituționale, deși potrivit jurisprudenței CtEDO Republica Moldova deține de jurisdicția pe întreg teritoriul RM.

Reieșind din multiplele declarații ale înalților funcționari ruși, precum și poziției constante a Guvernului Federației Ruse în fața CtEDO acesta recunoaște teritoriul din stânga Nistrului drept teritoriu unitar și indivizibil al Republicii Moldova.

Rolul autorităților de investigație ale Federației Ruse este destul de important din perspectiva apărării drepturilor victimelor a căror drepturi au fost încălcate în regiunea transnistreană de către administrația de facto a regiunii.

Or, reieșind din multiplele condamnări la CtEDO a Federației Ruse pentru violarea drepturilor omului în regiunea transnistreană determină autoritățile de investigație, îndeosebi Procuratura Generală a Federației Ruse să fie proactivă în ceea ce privește investigarea și atragerea la răspundere persoanele care au comis fărădelegi.

Pentru mai multe informații, contactați:

Inga Stegarescu, Ofițer de presă al Asociației Promo-LEX
GSM: 069 26 96 84;
E-mail: inga.stegarescu@promolex.md

ZIUA DE 10 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 10 iunie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1415: Prima menţiune documentară a funcţiei de „spătar” în Ţara Românească (atribuţiile acestuia erau comanda armatei şi prezentarea însemnelor autorităţii domneşti la ceremonii).

 

 

 

 

 

 

 

 

1535: Vlad Vintila de la Slatina, domn al Tarii Romanesti, a fost asasinat in padurea Lemnea de langa Bucovatul Craiovei de pe malul Jiului, de un partizan al rivalului sau Radu Paisie, cu acordul otomanilor, in urma aliantei sale cu imparatul austriac Ferdinand I si datorita masurilor pe care le-a luat impotriva unor mari boieri.

 A domnit puţin într-o perioadă când raporturile Ţării Româneşti cu Imperiul Otoman au cunoscut  tensiuni excepţionale, în cursul cărora turcii au  încearcat să modifice statutul politico-juridic al Ţărilor Române, fără să reuşească.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Vlad Vintilă (domn al Țării Românești între septembrie 1532 – septembrie 1534; noiembrie 1534 – iunie 1535), apare ca fiul lui Radu cel Mare, documentele semnându-le cu „[…]Vlad voievod fiul marelui Radu voievod[…]“, însă, istoriografia modernă inclină a-l considera ca fiul lui Radu (Dragomir) fiul lui Vlad cel Tânăr (Vlăduț), pretendentul care s-a ridicat domn la moartea lui Neagoe Basarab împotriva lui Teodosie.

A fost urmat la tron de Radu Paisie (1535-1545)

 

 

 

 

 

 

1574: Are loc bătălia dintre moldoveni și turci de la Iezerul Cahului, în urma căreia  oastea domnului Ioan Voda cel Viteaz  este infrântă.

 

 

Ioan Vodă cel Viteaz (Ioan Vodă cel Cumplit) (n.1521-d.1574), domn al Moldovei 1572-1574

Ioan Vodă Viteazul, numit şi Armeanul (mama sa fusese armeancă) sau, mai tîrziu, Ioan Vodă cel Cumplit, era strănepot al lui Ştefan cel Mare.

Unele cronici vechi îl prezintă ca pe un tiran, dar istoricii moderni îi fac un portret mai măgulitor, recunoscandu-i marele merit de a se fi împotrivit turcilor şi afirmînd că era foarte îndrăzneţ şi viteaz, fiind, de aceea, foarte iubit de soldaţi şi de popor dar, din păcate, nu şi de boierime şi cler.

Pentru numeroşii boieri intriganţi, un domn cu o fire aprigă nu era un conducător comod, după cum nici pentru acesta veşnicele sforării şi comploturi ale dregătorilor nu erau uşor de suportat. Ioan Vodă a ales să fie aspru cu boierii şi mai îndurător şi grijuliu cu cei din păturile de jos, care aveau mult mai multă nevoie de ocrotire.

El obţinuse tronul Moldovei în 1572  de la turci, cu ajutorul averii strînse în tinereţe, cînd făcuse negoţ cu pietre scumpe.

În 1574, însă, turcii i-au cerut să dubleze suma plătită drept tribut. Ioan Vodă a convocat Divanul şi i-a convins pe boieri să se împotrivească cererii sultanului.

Situaţia politică era de aşa natură, încît voievodul n-a putut găsi alţi aliaţi decît cazacii zaporojeni – o populaţie din zona Nistrului – care i-au trimis în ajutor o ceată de 1.200 de oameni.

Cu ei şi cu armata sa de moldoveni, Ioan Vodă a pornit războiul împotriva turcilor.

După un şir de victorii răsunătoare ale domnitorului moldovean, care l-au înspăimîntat pe sultanul Selim, acesta a trimis împotriva lui o armată zdravănă, alcătuită din turci cărora li se adăugaseră tătari şi valahi.

Aceştia din urmă doreau să-l înlăture pe Ioan Vodă pentru a-i da tronul unui pretendent, Petru, frate cu domnitorul valah Alexandru.

 

 

 

 

 

Statuia lui Ioan Vodă cel Cumplit (Ioan Vodă cel Viteaz)

 

 

Trimisul, despre care se spune că ar fi fost plătit de duşmani cu 30.000 de galbeni, l-a înşelat pe domnitor, spunându-i că ajunsese prea tîrziu pentru a-i opri pe turci şi că aceştia ar avea o armată destul de mică.

Ioan Vodă se instalase la Huşi, de unde putea veghea mai bine asupra graniţelor. Aflând de venirea turcilor, domnitorul trimise pe pârcălabul Sucevei, Ieremia, în fruntea unei avangarzi, să-i împiedice pe turci să treacă Dunărea şi să-l ţină la curent cu evoluţia situaţiei.

A fost prima trădare. 

Pe baza acestor informaţii false, în lipsa altora mai exacte, Ioan Vodă a pornit împotriva otomanilor. Bătălia s-a dat la Obluciţa, “lângă iezerul Cahulului” la 10 iunie 1574. Poate ar fi avut, totuşi, şanse să învingă, dacă n-ar fi survenit o a doua şi apoi o a treia trădare.

În ajunul bătăliei, o parte dintre boieri, avîndu-i în frunte pe marii vornici Murgul şi Bilai, au trecut de partea turcilor, iar a doua zi, când se dădu semnalul atacului,“Boierimea moldoveană, în frunte cu Ieremia Pîrcălabul, plecă steagurile şi, punînd cuşmele în vîrful suliţelor şi săbiilor, trecu şi ea de partea duşmanului” .

Lupta a fost cumplită; dupa trei ciocniri soldate cu numeroşi morţi în ambele tabere, Ioan Vodă s-a retras pe un deal, în satul Roşcani, unde a fost înconjurat de turci.

Nemaiputînd rezista asediului, din pricina lipsei de apa, Ioan a hotărît să se predea.

Atît Ahmed Paşa, comadantul oştii turceşti, cât şi Petru, pretendentul la tronul Moldovei, au jurat solemn că vor cruţa viaţa tuturor cazacilor şi moldovenilor.

Dar, odată ajuns în cortul căpeteniei turcilor, Ioan Vodă a fost înjunghiat, apoi i s-a tăiat capul, iar trupul lui, legat de două cămile, a fost rupt în bucăţi.

Ostaşii care rămăseseră alături de el au fost măcelăriţi.

 

 

 

 

1839: S-a născut scriitorul Ion Creangă; membru post-mortem al Academiei Române din 1948, personalitate  recunoscută a culturii române datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale. Este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice “Amintiri din copilărie”; (m. 31 decembrie 1889).

 

 

 

 

 

 

 

 

NOTĂ: Data de 1 martie 1837, menţionată chiar de scriitor ca zi a nașterii sale în „Fragment de biografie” şi acceptată de mulţi istorici literari, este contestată de alţi cercetători, care susţin că Ion Creangă s-a născut, de fapt, la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic, şi anume al unei mitrici (condici) de nou-născuţi  din Humuleşti satul sau natal, publicată de arhivistul ieşean Gh. Ungureanu.

 

 

 

 

 

 

1848: În Țara Românească s-a constituit “Comitetul revoluționar”, compus din Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Constatin Bălcescu, Al.G. Golescu (Negru), C.A. Rosetti, 

Dumitru si I. C. Brătianu, Cezar Bolliac, Stefan Golescu, Nicolae Golescu, Ion Heliade Radulescu si Ion Câmpineanu.

 

 

 

 

 

 1853: S-a născut Ion Pop-Reteganul, folclorist şi traducător român din Transilvania; (d. 3 aprilie 1905).

A  fost un pedagog, prozator, publicist și folclorist, reprezentativ pentru epoca sa, apreciat de Ion Mușlea drept „cel mai mare folclorist al Ardealului.”

După terminarea studiilor, a lucrat ca învăţător în localitatea Orlat, judeţul Sibiu, în anul 1873.

Pe lângă activitatea de învăţător, a desfăşurat o amplă activitate pe plan cultural, fiind mai ales culegător de folclor.

A colaborat cu foarte multe publicaţii, unde i-au apărut operele: „Amicul Familiei” (Gherla), „Calicul” (Sibiu), „Cărţile Săteanului Român” (Gherla), „Deşteptarea” (Cernăuţi), „Dreptatea” (Timişoara), „Familia” (Oradea), „Foaia Diecesană” (Caransebeş), „Foaia Poporului” (Sibiu), „Foaia Scolastică” (Blaj), „Gazeta de Duminică” (Şimleu Silvaniei), „Gazeta de Transilvania” (Braşov), „Noua Revistă Română” (Bucureşti), „Răvaşul” (Cluj), „Revista Ilustrată” (Reteag), „Şcoala Română” (Sibiu), „Transilvania” (Sibiu) şi „Tribuna” (Sibiu).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A efectuat traduceri din autori de limbă maghiară şi germană.

Dintre lucrările proprii, douăsprezece i-au apărut sub formă de volume, dintre care două în timpul vieţii, iar restul postum.

Volumele care au apărut în timpul vieţii sale sunt Ţiganii. Schiţă istorică lucrată pentru petrecerea după mai mulţi autori (1886) şi Povestiri din popor (1895).

 

 

 

 

 

 

 

 

1860: S-a născut in Brăila, marea cântareață română de opera, Hariclea Hartulari Darclee . 

Dupa ce a facut studiile  la Iași, a  debutat în 1981 în localitatea natală cu ocazia unui recital de canto, iar trei ani mai târziu a susținut un concert la Iași.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 A plecat din tară ca să urmeze cursuri de canto la Paris. Aici, a fost remarcată de compozitorul Charles Gounod, care i-a încredințat rolul Margaretei din opera sa “Faust”, rol cu care și-a făcut debutul pe scena Operei Mari din Paris în anul 1888.

Gounod a fost si cel care i-a sugerat sa isi ia numele de scena “Darclee”.

Dupa succese remarcabile, a renuntat la cariera muzicala in 1918 dupa un spectacol sustinut la Florenta, unde a interpretat rolul Carmen din opera lui Bizet.

A încetat din viață în 12 ianuarie 1939, în București.

 

 

 

 

 

 

  1869: S-a născut la Craiova, Constantin I. Angelescu, medic şi om politic; membru al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920), prim-ministru (1933-1934), ministru în mai multe rânduri in guvernele Romaniei.

Ca ministru al educaţiei, a avut o reală contribuţie la reorganizarea învăţământului românesc de toate gradele.

Prin căsătoria cu Virginia Constantinescu-Monteoru, fiica milionarului Grigore Monteoru, a devenit proprietarul staţiunii balneare Sărata Monteoru, al unor terenuri petrolifere şi bunuri imobiliare din zona Buzău.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost cel dintâi ministru plenipotenţiar al României la Washington, începând cu ianuarie 1918.

După cel de al doilea război mondial a prezidat Asociaţia de prietenie Româno-Americană.

A fost  membru de onoare al Academiei Române din 1934; (m. 14 septembrie 1948).

NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii sale ziua de 12/25 iunie 1869.

 

 

 

 

 

 

1874: S-a născut medicul Ştefan Gh. Nicolau,  fondator al şcolii moderne române de dermato-venerologie și membru titular onorific al Academiei Române din 1948, personalitate recunoscută pe plan internațional pentru activitatea sa în domeniul histologiei cutanate.

 

 

ȘTEFAN GH. NICOLAUFondatorul școlii românești moderne de dermatovenerologie.
(n. 10 iunie 1874, Ploiești – d. 3 noiembrie 1970, București)

 

 După absolvirea liceului în orașul natal, Ștefan Gh. Nicolau se înscrie la Facultatea de Medicină din București; în 1893, câștigă concursul de externat la Spitalul Brâncovenesc, lucrând atât în serviciul chirurgical, cât și în serviciile medicale ale acestui spital.

În anul 1895 obține titlul de intern la același așezământ medical, lucrând în aceasta calitate, timp de 2 ani, în clinica medicală condusă de profesorul Kalinderu.Doi ani mai târziu, în 1897, profesorul Victor Babeș–pe care-l cunoscuse în timpul activității din clinica profesorului Kalinderu- îii oferă postul de asistent de bacteriologie la Institutul de Anatomie Patologică și Bacteriologie.

În perioada cât a lucrat sub coordonarea acestui distins maestru, dr. Ștefan Gh. Nicolau și-a însușitîn detaliu tehnica de laborator, perfecționându-și cunoștințele în domeniul bacteriologiei și anatomiei patologice,cunoștinte care i-au fost de un real folos în studiul specialității pe care a îmbrățișat-o mai târziu. (sursa: http://www.scrigroup.com)În 1899, după obținerea titlului de doctor în medicină cu teza intitulată „Tulburările sensibilității in lepră”,Ștefan Gh. Nicolau pleacă la Paris, unde se va dedica studiului patologiei cutanate.

Timp de trei ani se va specializa în acest domeniu, lucrând în clinicile dermato-sifiligrafice din mai multe spitale franceze, sub îndrumarea unor nume reprezentative ale domeniului, din acea vreme.

Reintors înțară în 1905, este numit asistent al Clinicii de Dermatologie și Sifiligrafie, condusă la acel moment  de profesorull Mihail Petrini-Galați, continuându-și în același timp, activitatea la Institutul de Anatomie Patologică a lui Victor Babes, precum și in laboratorul de medicină experimentală al profesorului Ion Cantacuzino.

A descris un șir de dermatoze care îi poartă numele; a studiat clinica și epidemiologia leprei, morfopatologia și aspectele imunologice ale infecției sifilitice, patogenia dermatozelor profesionale, leziunile din limfogranulomatoză, contribuții incluse în tratatele mondiale de specialitate. A preparat împreună cu A. Banciu un vaccin (vaccinul Nicolau-Banciu) pentru tratamentul șancrului moale și a fost unul dintre cei mai activi organizatori pe plan internațional și național ai luptei anti-veneriene.

Timp de doi ani predă la Facultatea de Medicină din Cluj (1919-1920), apoi se reîntoarce la București, fiind chemat la catedra dermatologică de la Facultatea de Medicină unde, timp de 20 de ani, a educat tot atâtea generații de medici și studenți, punând bazele unei adevărate școli de dermatologie, al carei renume avea să depășească granițele țării. În 1928 a fondat Societatea de Dermatologie și Sifilografie din România.

În 1919-1938 a condus Clinica de Dermatologie din Spitalul Colțea apoi, în perioada 1953-1970, va conduce Centrul Dermato-venerologic.A fost ales membru titular al Academiei Române (12 august 1948), membru al Academiei de Științe Medicale din România; membru al societăților de dermatologie din Argentina, Bolivia, Cehoslovacia, Franța, Italia, Iugoslavia, Spania, Turcia și Statele Unite.

 

 

 

 

 

 

 

1884(10/22): Apare Legea privind crearea Domeniului Coroanei, prin care 12 moşii aparţinând statului erau date în folosinţa Casei Regale Române.

 

 

 

 

 

 

1908 (10/23): A murit Tudor Flondor, politician, compozitor şi violonist (n. 1862, la Storojineţ, în Bucovina de Nord, azi în R.Ucraina).

  A  fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai operetei româneşti de la sfârşitul secolului XX.

 

 

 

 

 

 

1912: In marile orașe ale Transilvaniei au avut loc greve generale în semn de protest fata de politica antipopulară a guvernului maghiar.

 

 

 

 

 

 

 

 

1912:A avut loc mitingul aviatic de la Aspern (Austria) la care Aurel Vlaicu a obţinut un mare succes.

 

 

 

 

 

Brevetul de pilot al lui Aurel Vlaicu

 

 

 

 

Aflat în competiţie cu piloţi celebri ai timpului, a obţinut premiul I pentru aruncarea unui proiectil la ţintă, de la o înalţime de 300 metri şi premiul al II-lea, pentru aterizarea la punct fix.

 

 

 

 

 

 

 1919: S-a născut (la Soroca, azi în R. Moldova) mezzo-soprana română de faimă internaţională, Zenaida Pally; (m. 26 iunie 1997, în Germania).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1920: Înfiinţarea Şcolii Politehnice din Bucureşti (aniversată, anual, ca „Ziua Politehnicii”, în sâmbăta din săptămâna care include data de 10 iunie).

Tradiţiile acesteia sunt legate de înfiinţarea, în anul 1818, de către Gheorghe Lazăr, a primei Şcoli tehnice superioare cu predare în limba română la mănăstirea Sfântul Sava din Bucureşti, care în anul 1832 este reorganizată în Colegiul de la Sfântul Sava; la 10 iunie 1920 a fost înfiinţată “Şcoala Politehnica din Bucureşti”, având patru secţii: Electromecanică, Construcţii, Mine şi Metalurgie şi Secţia Industrială; din noiembrie 1920 denumirea se schimbă în “Politehnica” din Bucureşti, pentru ca la data de 3 august 1948 să fie înfiinţat Institutul Politehnic din Bucureşti.

In baza rezoluţiei Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic a devenit Universitatea “Politehnica” din Bucureşti.

 

 

 

1929: S-a născut creatoarea populară Adela Petre, mesageră a artei populare româneşti, lucrările sale din păr de capră fiind prezente în muzee şi colecţii particulare din toată lumea; declarată „Tezaur Uman Viu” de către UNESCO, în 2015; (m. 2019).

 

 

 

 

 

1931: S-a născut compozitorul Dan Constantinescu; (m. 1993).

 

 

 1933: S-a născut Iordan Datcu, folclorist, istoric literar, etnolog şi lexicograf; a realizat, în colaborare cu Sabina C. Stroescu, „Dicţionarul folcloriştilor români” (două volume).

 

 

 

1935: S-a născut Octavian Simu, autor de dicţionare, eseist, poet şi prozator (de profesie medic), un recunoscut specialist în cultura şi civilizaţia Extremului Orient.

 

 

 

 

 

 

1939: A fost inaugurat Muzeul Ceferiştilor, în cadrul serbărilor „Ceferiadei”, care aniversau 70 de ani de la deschiderea liniei de cale ferată Bucureşti Filaret-Giurgiu. Locaţia iniţială a fost în parcul şi arenele Stadionului Giuleşti.

În primăvara anului 1953 a fost amenajat – în actuala clădire din Calea Griviţei 193 B – Muzeul Tehnic al Căilor Ferate, a cărui deschidere a avut loc cu ocazia sărbătoririi centenarului liniei Bucureşti Filaret–Giurgiu, în anul 1969.

 

 

 

 

 

 

 

 

1941: În România ia ființă Școala de parașutiști de pe lângă Centrul de instrucție al aeronauticii.

 

 

 

 

 

 

 

1946: Ministrul de Interne anunță descoperirea unor “organizații teroriste dirijate de un comandament central”, acestea fiind în fapt grupări de rezistență armate anticomuniste: Haiducii lui Avram Iancu, Divizia Sumanelor Negre, Glasul Sângelui, Grupul Elena Basarabeanu.

 

 

 

 

 

 

1947: În România  este promulgată  Legea pentru organizarea și funcționarea Ministerului Apărarii Naționale.

Conducerea armatei a fost reorganizată dupa modelul sovietic.

 

 

 

1948: Regele Mihai I și Principesa Ana de Bourbon-Parma s-au căsătorit în exil în Grecia, la Tatoi, iar luna de miere şi-au petrecut-o la reşedința de vară a regelui Paul al Greciei, la 90 de kilometri de Atena.

 

 

 

 

 

 

Regele Mihai I şi Principesa Ana se logodiseră cu un an mai devreme, la Londra.

 

 

 

 

 

 

 

 

1966: A murit  botanistul maghiar din România Erasmus Nyárády , autorul unor importante contribuţii la cunoaşterea florei României, a munţilor Tatra din Cehoslovacia şi a litoralului Mării Adriatice, membru titular al Academiei Române din 1948; (n. 1881).

 

 

 

 

 

 

 1970: S-a născut  cunoscuta  interpretă de muzică uşoară şi actriţă, Loredana Groza.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1969: S-a născut  renumitul  fotbalist  şi antrenor român Cosmin Olăroiu.

 

 

 

 

 

1979: A murit Aurel Baranga (numele la naştere: Leibovici), dramaturg, poet şi publicist; (n. 1913).

 1979: A murit  filosoful, eseistul şi pedagogul Vasile Băncilă ; (n. 1 ianuarie 1897, Braila).

 

 

 

 

 

 

 

 

A urmat la București cursurile Facultatii de  filozofie a Universității, continuându-și studiile la Paris (studii post-universitare la școala lui Iorga de la Fontenay-aux-Roses, în deceniul trei al secolului). A fost profesor la Liceul „Mihai Viteazul” din București.

Cărţile sale  nu au fost difuzate din păcate în timpul regimului comunist.

Printre cele mai apreciate lucrari ale sale se numara  : Duhul sărbătorii, Filosofia vârstelor, Lucian Blaga energie românească, Aforisme şi para-aforisme, Spaţiul Bărăganului  s.a.

 

 

 

 

 

 

 

 

1983: A murit actorul român de teatru și film  Geo Barton; (n. 1912).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1998: Guvernul României a elaborat  Programul național de integrare a țării în Uniunea Europeana, care cuprindea capitole referitoare la domeniile economic, financiar, legislativ, politic, social, justitie si afaceri interne.

 

 

 

1999: Deputaţii au adoptat Legea accesului la dosarele fostei Securităţi – Legea “Ticu Dumitrescu”.

 

 

 

 

 

 

2002: Partidul Social Democrat  a semnat un protocol de fuziune cu Partidul Moldovenilor, condus de primarul oraşului Iaşi, Constantin Simirad.

 

 

 

 

 2008: A murit Dumitru Bughici, compozitor, muzicolog şi profesor; stabilit în Israel din 1985; (n. 1921).

 

 

 

 2012: În România au avut loc alegerile locale, în urma cărora alianța politica preelectorală,  Uniunea Social –  Liberală, constituită la 5 februarie 2011 între Alianţa de Centru Dreapta – compusă din Partidul Naţional Liberal şi Partidul Conservator – şi Partidul Social Democrat)   şi-a adjudecat marea majoritate a funcţiilor de primar şi de preşedinţi de consilii judeţene din țară.

În ceea ce priveşte prezenţa la vot, peste 60,72% dintre românii cu drept de vot s-au prezentat la urne, potrivit datelor centralizate de Biroul Electoral Central.

Cea mai strânsă luptă s-a dat la Cluj, între Emil Boc şi Marius Nicoară, terminându-se cu câştigarea unui nou mandat de primar de către primul dintre candidaţi.

 

 

  

 

 2016: A murit Nicolae Păsărică, jucător de oină şi antrenor; în 1994 a primit distincţia de „cel mai bun practician de oină din toate timpurile”, titlu reconfirmat la Gala Oinei din 2014; (n. 1955).

 

 

 

 

 

 2018: A fost resfințită biserica  Mănăstirii Dealu, cea mai importantă necropolă voievodală munteană, după 517 ani de la construirea și sfințirea ei (la 4 decembrie 1501).

 

 

 

 

 

 

 

 

Mănăstirea Dealu, ctitoria Voievodului Radu cel Mare (1495-1508), construită pe locul unei biserici care data din vremea Voievodului Mircea cel Bătrân, a fost numită de PF Patriarh Daniel, cel care a săvârșit resfințirea, „reper important al identităţii şi unităţii noastre naţionale”, „locul sacru care păstrează ca într-un chivot cinstitul cap al domnitorului Mihai Viteazul, cel care a înfăptuit prima unire a provinciilor româneşti: Ţara Românească, Transilvania şi Moldova în anul 1600”.

Tot aici şi-a desfăşurat activitatea celebrul Ieromonah Macarie, cel ce a tipărit primul Liturghier ortodox din lume, în anul 1508.

 

 

 

 

Ziua de 10 iunie este în  România „Ziua Paraşutiştilor Militari”.

 

 

 

 

 

 

 La 10 iunie 1941,  în cadrul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii, pe aerodromul Popeşti-Leordeni, a luat fiinţă prima companie de paraşutişti – Compania de Misiuni Speciale, al cărei comandant era lt. Ştefan Soverth

 

 

 

 

 

 

Foto: Grigore Baştan, primul general paraşutist al Armatei Române

 

 

 

Foto: Primii paraşutişti militari români

 

 

 

Foto: Smaranda Brăescu, prima femeie paraşutist a României

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI  ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/10/o-istorie-a-zilei-de-10-iunie-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. worldwideromania.com ;

7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

9.  Istoria md.