Sindicatulul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD) ia atitudine în urma profanării de către extremiști unguri a crucilor eroilor români din cimitirul de la Valea Uzului

 

 

 

 

 

                                                         MINISTERUL APĂRĂRII UNGAR FACE LEGEA IN ROMÂNIA

   

In atenția premierului Romaniei, doamna Viorica DANCILA

 

Doamna Prim-ministru,

 

Pe data de 3 mai a.c. ați solicitat un punct de vedere legat de evenimentele care au degenerat din conflictul pentru hotărnicie dintre comunele Sanmartin (Harghita) si Darmanesti (Bacau).

Pe scurt, în plina campanie electorală pentru europarlamentare, iredentiști unguri din Sanmartin și-au batut joc de memoria militarilor români căzuti pentru libertate si Unire in 1917, acoperind cu saci de gunoi 52 de cruci si obeliscul de granit, refacute in 2018, pe fondurile Ministerului Apararii Nationale al Romaniei (65.000 lei) si ale comunitatii din Darmanesti (235.000 lei), tocmai pentru a cinsti memoria eroilor Intregirii, in Anul „Centenarului”.

Un singur candidat la europarlamentare, independentul George SIMION, reprezentantul intereselor romanilor din Romania de Est, aflata inca sub ocupatie straina, a avut curajul sa se deplaseze la fata locului si sa semnaleze crima, fiind agresat.

Mergand pe nou promovata linie a dezumanizarii ca virtute suprema, UDMR a rupt alianta cu majoritatea parlamentara, negand dreptul poporului roman de a-si cinsti eroii pe teritoriul Romaniei.

Intrucat este inutil sa solicitati un punct de vedere realist din partea unei pseudo clase politice dedicata servilismului orb fata de tot ceea ce este strain, setei de parvenire, egoismului si lacomiei proprii, ne permitem sa raspundem solicitarii dvs., in numele adevaratei Societati Civile.

Istoric, dupa cum arata si numele, Valea Uzului si raul Uz nu au nici o legatura cu invadatorii maghiari sau cu secuii turcici (urmasii avarilor), ci cu migratorii uzi, ramura a pecenegilor care au succedat acestora, precedându-i pe cumani la cumpana secolelor X-XI. Si ei, populatie turcica!

In 1917, in cursul luptelor pentru anihilarea armatei romane si a Romaniei ca stat, autoritatile austro-ungare au inmormantat aici 350 de militari de diferite nationalitati din regimentele 9 si 10 honvezi, căzuti in luptele cu armata romana, repliata pe linia de foc Marasti-Marasesti-Oituz.

Dupa razboiul de Intregire, cel mai bogat proprietar din Romania, alaturi de Academia Romana, Societatea Cultul Eroilor, initiata si dotata cu fonduri uriase de catre adevaratul Intregitor, Ragina Maria, a primit misiunea refacerii cimitirului ca cimitir interntional si inhumarii aici a tuturor militarilor cazuti in zona, indiferent de nationalitate. Au fost inhumati si cinstiti neabatut de Cultul Eroilor 1197 de militari romani, germani, italieni, rusi, austrieci, unguri si sarbi, 984 ramanand neindentificati pana astazi.

Pe bani proprii, Cultul Eroilor a amenajat aleile, mormintele, gardul, a refăcut capela și a ridicat o poarta a Cimitirului Internațional cu insemnele proprii.

Dupa 5 septembrie 1940, cand pentru românii din Transilvania a început era Genocidului si Holocaustului, declanșate de armata fascistă ungară si fascistii din interior, la initiativa „Crucilor cu sageți” si a „samanilor de Covasna”, cimitirul a fost ungurizat.

Dupa eliberarea teritoriilor cedate, armata româna a inhumat aici alți militari germani, ruși si români cazuti in zonă. Nu si horthysti, pentru ca ăia fugisera.

In 1994, pe fondul politicii de „recuperare”, pas cu pas, a cat mai multor proprietati din Romania prin acte false, initiata de Lajos Fur si Laszlo Tokes, potrivit dictonului „Cine are pamantul, are Ardealul”, cu bani de la Budapesta, de la ministrul Apararii din Ungaria, autoritatile locale din Sanmartin au darâmat poarta cu insemnele Cultului Eroilor, au sters toate insemnele adevaratului proprietar (Oficiul National pentru Cultul Eroilor), au desfiintat caracterul international al cimitirului, distrugând crucile marii majoritați a defuncților ca fiind de alta naționalitate decat cea ungară si l-au proclamat „cimitir de onoare” in memoria inexistentilor acolo fasciști unguri și a Dictatului de la Viena.

Cu bani de la Ministerul Apararii ungar, amenajarea naționalista a cimitirului si stergerea identitatii morților s-a terminat in 2014. De abia in 2018, in cadrul programului „Centenar”, batjocorit de intreaga noastra clasă politică, angajata intr-o ciolaniada dezgustatoare, autoritatile din Darmanești au alocat fonduri si au obtinut sprijin financiar de la Ministerul Apărarii român, pentru a reface, fie si in parte, crucile amintind de eroii jertfiti pentru Marea Unire, dedicandu-le și un obelisc.

Acestea sunt faptele, fapte petrecute, ca si cele de la Oradea, unde statuia lui Mihai Viteazul a fost taiata cu flexul si pe soclul ei instalat Regele Ferdinand, care avea loc in Piata Ferdinand, pe fondul evenimentelor, inclusiv politice (ofensiva vizand distrugerea PSD-ului prin arestarea lui Dragnea si umflarea „scorului” UDMR), care pregatesc venirea bizara a Papei Francisc la Sumuleu Ciuc, brat la brat cu presedintele Ungariei.

Fata de cele aratate, aveti o singura solutie: pedepsirea iredentistilor unguri, a liderilor UDMR si a complicilor politici romani, in conformitate cu prevederile Art.2, Art.4, al.2 si Art.12 din OUG 31/2002 pentru manifestari rasiste, xenofobe si propaganda antinationala de tip fascist.

 

                                                                                               Honor et Patria! Vae Victis!

                                                                                                      Presedintele SCMD,

                                                                                                 Col.(r) dr. Mircea DOGARU

 

Publicitate

ZIUA DE 28 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

28 mai, istoricul zilei

1621: A murit la  Flămânda-Galicea, Vâlcea,logofătul muntean Teodosie Rudeanu,cronicar și diplomat unul dintre cei mai de seamă dregători ai lui Mihai Viteazul;  (n.cca. 1454-1574, Ruda–Budești, Vâlcea).

A fost singurul istoriograf contemporan care a scris despre domnia lui Mihai Viteazul și despre faptele sale.

1823: Țarul Rusiei, Alexandru I, emite un decret privind extinderea în Basarabia țaristă a prescripției asupra acțiunilor judiciare, termenul stabilit fiind de 10 ani.

 1830: S-a născut la Sebeșul Săsesc, în Transilvania, pianistul și compozitorul  Carl Filtsch; (m. 1845).

Pianist și compozitor sas, una din cele mai importante personalități muzicale ale secolului al XIX-lea. A început cursurile de pian de la trei ani, cu tatăl său, Joseph Filtsch, pastor evanghelic.

A fost dus în 1837 la Viena, unde a fost prezentat Curții Imperiale. A debutat în public în februarie 1841 la Wiener Musikverein, cu un succes răsunător.

A fost continuat într-un turneu din Budapesta până la Sibiu. A fost elevul preferat al lui Frédéric Chopin la Paris; o vreme Chopin a fost suplinit de Franz Liszt, ambii compozitori fiind  impresionați de talentul tânărului Carl.

Din păcate, în scurt timp a fost obligat să anuleze turneele planificate în toată Europa, îmbolnăvindu-se de tuberculoză, care l-a răpus a numai 15 ani.

A compus printre altele: Choral, Impromptu in Ges-Dur, Lebewohl von Venedig, Piano Concertino in B minor, Etude op.8 in F-dur.

1864: A murit Simion Bărnuţiu, jurist, filosof om politic, istoric și profesor universitar, unul dintre principalii organizatori ai Revoluţiei de la 1848 din Transilvania; (n. 28 iulie 1808).

 

A participat la Adunarea Națională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848  si la cea din mai 1848.

Este cel care a conceput  celebrul  manifest “Proclamația din 24-25 martie 1848″ , în care enunță  principiile  si  conceptiile   sale despre națiunea română și soarta românilor din Transilvania.

 

 

 

1879:  S-a înființat consulatul României la Rusciuk (Ruse), în Bulgaria, țară care avea statutul de principat autonom aflat sub suzeranitatea Porții Otomane.

Imediat după obținerea independenței de stat a României, autoritățile de la București au purces la deschiderea de reprezentanțe diplomatice în această țară, fără a solicita avizul de aprobare (beratul) sultanului față de acest demers. Primul consul român la Ruse a fost Alexandru Stoianovici.

 

  

 1892 : Conducătorii Partidului Naţional Român, însoţiţi de 300 de intelectuali, meseriaşi şi muncitori din Transilvania, sosesc la Viena pentru a prezenta împăratului Memorandumul elaborat de Iuliu Coronianu şi semnat de dr. Ioan Raţiu (preşedinte), dr. Vasile Lucaciu (secretar general), Iuliu Coroianu (referent), Gheorghe Pop de Băseşti şi Eugen Brote (vicepreşedinte), Septimiu Albini (secretar), etc.

Memorandumul  dorea sa fie un  protest faţă politica de maghiarizare practicată de autorităţi împotriva românilor din Ardeal şi faţă de persecuţiile la care erau supuşi aceştia, cuprinzând o analiză bine documentată a situaţiei economice, politice, sociale şi culturale a românilor transilvăneni de la formarea dualismului austro-ungar în  februarie 1867 .

 

 

Semnatarii Memorandumului :

Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, D. O. Barcianu, Gherasim Domide, Teodor Mihali, Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patiţia.
Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băseşti, Ioan Raţiu, Vasile Lucaciu, Dimitrie Comşa, Septimiu Albini

A fost al treilea moment major de manifestare al ardelenilor faţă de tendinţele evidente de deznaţionalizare promovate de autorităţile maghiare, după  Supplex Libellus Valachorum (1791)  şi  Pronunciamentul de la Blaj din mai 1868.

Memorandumul a marcat apogeul luptei de emancipare a românilor din Transilvania din sec al XIX-lea, aducând problema românească în conştiinţa europeană.

Împăratul a refuzat să primească delegaţia şi trimite Memorandumul guvernatorului ungar la Budapesta.

Iniţial, guvernul de la Budapesta nu a luat nici o măsură împotriva memorandiştilor pentru a nu periclita reînnoirea Tratatului de asociere a României la Tripla Alianţă din 1883. 

După ce Tratatul secret cu Austro-Ungaria este prelungit pe 13 iulie 1892, autorităţile maghiare deschid acţiune juridică împotriva Comitetului Naţional Român şi altor fruntaşi ardeleni în mai 1893, sub acuzaţia de atentat împotriva statului maghiar.

Procesul s-a desfăşurat la Cluj, între 25 aprilie şi 7 mai 1894 şi s-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntaşi memorandişti la o pedeapsă cumulată de 31 de ani şi 18 luni de închisoare.

Acest rezultat a stârnit imediat protestul oamenilor politici din Vechiul Regat, dar şi ale unor personalităţi din străinătate, precum William Gladstone, Georges Clemeanceau, Emile Zola, Lev Tolstoi etc.

Guvernul maghiar nu îşi revizuieşte decizia în pofida tuturor protestelor, iar pe 16 iulie 1894 interzice activitatea PNR.

În cele din urmă, cel care îi va graţia pe memorandişti la 19 septembrie 1895 va fi însuşi împăratul Franz Joseph ca urmare a presiunii imense la care era supus din partea opiniei publice, dar şi datorită intervenţiei diplomatice a regelui Carol I pe lângă Curtea de la Viena.

 

 

 

 

 1896: A murit in Bucuresti, George Baronzi, poet, prozator, dramaturg şi traducător; (n.20 octombrie 1828, Braila).

In 1845 scria la „Curierul romanesc”, in 1848 era redactor al revistei „Romania”, iar in 1859 editeaza, impreuna cu Gh. Sion, foaia „Zioa”; este redactor la publicatiile „Mos Ion”, „Presa romana”, „Vocea Covurluiului”, aparute la Braila si Galati, conduce „Vocea poporului” (1870). Mai publica in „Patria”, „Concordia”, „Romanul”, „Nationalul”, „Dambovita”, „Unirea”, „Revista Carpatilor”, „Constitu­tionalul”, „Buciumul”, „Trompeta Carpatilor”, „Ghimpele”, „Literatorul”, „Revista literara” etc.

A tipărit peste 45 volume, din cele mai variante genuri: versuri , teatru, traduceri din limba franceză şi engleză şi de asemenea proză.

Cel mai cunoscut in epoca a fost  romanul lui, Misterele Bucurestilor (I-III, 1862-1864).

1898: Este adoptată Legea nr. 1973/28 mai/9 aprilie  1898 pentru organizarea Marinei Militare din România.

 Denumirea de Flotilă a fost înlocuită cu cea de Marină Militară.

  Pentru operaționalizarea exercitării conducerii, a administrației și a lucrărilor de mobilizare, Marina era împărțită în comandamente și corpuri: Comandamentul Marinei Militare a fost dislocat în garnizoana București; Divizia de Mare având comandamentul în garnizoana Constanța, cu Depozitul Echipajelor Marinei și Școala de Cadre, Școala de Aplicație a Sublocotenenților, Școala de Torpile (Apărarea Mobilă), Apărarea Porturilor Maritime și toate navele de mare și Divizia de Dunăre în garnizoana Galați, care cuprindea Apărarea Porturilor Fluviale, Școala de Torpile (Apărarea Fixă) și toate navele fluviale, Arsenalul Marinei cu depozitele sale, Depozitul de Muniții și Torpile, Atelierul și Depozitul de Îmbrăcăminte și trupele de apărare din porturile fluviale și toate bastioanele fluviale.

Foto: Vase de război în Portul Galați

Navele celor două divizii au participat la manevrele executate la Dunăre și mare, precum și la alte forme de pregătire de luptă a echipajelor, iar în campaniile de vară ale anilor 1898 și 1899, și la efectuarea unor lucrări hidrografice pe coasta Mării Negre. În urma acestora, un grup de ofițeri români coordonat de locotenent-comandorul Alexandru Cătuneanu a întocmit prima hartă românească de navigație pe mare, intitulată Harta Mării Negre, coasta României

 

 

1913: S-a născut la Joseni, Buzău, politicianul comunist  George Macovescu, publicist, prozator, și diplomat, fost ministru de externe; (d.2002).

A debutat în anii 1930 în ziarele Adevărul și Dimineața, iar în 1936 s-a înscris în PCR, care era în ilegalitate. A absolvit Facultatea de Drept din București în 1939. A fost membru al Legației României la Londra, director la Ministerul Afacerilor Externe până în 1952, când a fost exclus din corpul diplomatic. A lucrat ca redactor-șef adjunct la Gazeta literară și a predat la Facultatea de Litere a Universității București.

A revenit în diplomație, ca ambasador extraordinar și plenipotențiar al RPR în SUA, apoi adjunct, prim-adjunct și ministru de externe. A fost deputat în Marea Adunare Națională, Președinte al Uniunii Scriitorilor din România. Scrieri: Contradicții în Imperiul Britanic, Unele probleme ale reportajului literar, Introducere în știința literaturii, Catargele înalte, Trecânde anotimpuri, etc.

 

 1917: Au  luat sfârsit la Chișinău, gubernia Basarabia,  lucrările Congresului  invățătorilor moldoveni din Basarabia, incepute pe 25   mai.

Au  fost luate hotarari importante privitoare la dezvoltarea învațămantului național in limba  natională  si răspândirea culturii in rândurile poporului.

Raportul despre organizarea instruirii în şcolile naţionale de toate nivelele, prezentat la acest congres, în faţa a 350 de delegaţi, de către Ştefan Ciobanu, „profesor la gimnaziul din Bolgrad şi bun cunoscător al limbii, literaturii şi istoriei neamului” , a fost susţinut cu multă bucurie.

Pe de altă parte, în cadrul forului respectiv, unii învăţători (Buciuşcan, Dimitriu ş.a.) s-au pronunţat împotriva limbii române, încercând, în fel şi chip, să minimalizeze importanţa ei şi să spună că-i săracă şi fără perspectivă.
„Limba moldovenească, – spunea, spre exemplu, învăţătorul Buciuşcan, – e atât de săracă, încât am putea spune că noi nu avem limbă.

Ne lipsesc cele mai multe cuvinte… De unde să le luăm? De la mocani ori de la franceji? Nicidecum! Să le luăm de la ruşi, căci cu ei avem de a face”

Acelaşi Ştefan Ciobanu le-a răspuns în felul următor celor alde Buciuşcan şi Dimitriu, care, deznaţionalizaţi fiind, îşi băteau joc de propria limbă fără să se refere la cauzele degradării ei: „Este o greşeală să se creadă că noi nu vom putea începe învăţătura în moldoveneşte din pricina sărăciei limbii.

Limba noastră nu este deloc săracă.

Dimpotrivă, chiar din Basarabia au ieşit mulţi scriitori români mari, care au avut o limbă bogată, ca A. Donici, I. Sârbu, C. Stamati, B.P. Hasdeu şi alţii.”
In cadrul acestui Congres al învăţătorilor din Basarabia, scriitorul Alexei Mateevici (autorul poeziei „Limba noastra”, devenita astazi imnul R.Moldova), polemizând (alături de Ştefan Ciobanu, Pantelimon Halippa, Ion Buzdugan, Iustin Frăţiman, Ion Codreanu ş.a.), cu învăţătorii deznaţionalizaţi, a rostit celebrele fraze:
„Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania” şi „N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut”

 

 

 

1921: S-a născut la Plopiș–Șișești, Maramureș, episcopul  Iustinian Chira  membru al Sfântului SinoÎd.

În anul 1941 a intrat frate la Mănăstirea Rohia, peste un an fiind tuns în monahism, sub numele Iustinian;

A fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, a devenit stareț al mănăstirii (1944–1973), desfășurând o apreciabilă activitate gospodărească și pastorală.

A devenit protosinghel, arhimandrit.

A studiat la Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj și apoi la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, unde a obținut licența.

În 1973 Sf. Sinod l-a ales episcop-vicar al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu titlul Maramureșanul, apoi în 1990, episcop eparhiot al reînființatei Episcopii a Maramureșului și Sătmarului.

A înființat un seminar teologic în Baia Mare și a inițiat foaia eparhială Graiul Bisericii Noastre

1946: S-a născut la București artista plastică  Wanda Mihuleac, pictor, gravor, editoare. A învățat desen de la vârsta de opt ani, apoi a urmat un liceu specializat în arte plastice.

A studiat la Universitatea Națională de Artă din București (1964–1970), apoi la Universitatea Paris-1 Panthéon-Sorbonne (1993–1994).

Îmbină în expozițiile sale tehnici tradiționale precum pictura, sculptura sau gravura cu noi tehnologii și modalități de exprimare – instalații, video, performance.

A participat la bienale internaționale și a obținut distincții în România și Franța.

În 2001, a creat edițiile TranSignum, din necesitatea de a publica cărți bibliofile, în ediție limitată, însoțite de gravuri, fotografii, lucrări originale și chiar CD-ROM-uri.

1948: Printr-un decret al guvernului comunist Petru Groza, Regele MihaiI al României şi membrii familiei regale, au fost lipsiţi de cetăţenia română.

  
Pe data de 22 mai 1948, în ședința Consiliului de Miniștri, s-a decis retragerea naționalității române Regelui Mihai și Reginei Elena. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial cu nr 122  (partea 1 B), din 28 mai 1948.

 

Hotărârea a fost luata pe baza Legii privind dobandirea si pierderea cetateniei romane, care a fost promulgata la 19 ianuarie 1939 precum si a decretului-lege din 9 decembrie 1940 privind retragerea nationalitatii romane acelora care in strainatate au purtari potrivnice indatoririi de fidelitate fata de tara.

Ambele acte normative emise de autoritati erau insa neconstitutionale, dupa ce la 31 august 1944 a reintrat in vigoare Constitutia din 1923.

La 30 decembrie 1947  Palatul Regal a fost  înconjurat de trupe sovietice şi unităţi române fidele comuniştilor.

Sub şantaj şi ameninţarea cu pistolul din partea lui Petru Groza, Regele este nevoit să abdice. Comuniştii proclamă Republica Populară.

În ianuarie 1948, Regele Mihai părăseşte România cu trenul, alături de mama sa şi de caţiva apropiaţi.

El a declarat  la Londra că abdicarea sa a fost obţinută prin forţă şi în consecinţă este nulă.  

In toate cele cinci decenii de exil,regele Mihai I nu a cerut vreunei alte tari sau for oficial o alta cetatenie, pastrandu-si calitatea de cetatean roman.

 

 

Regele Mihai al României

Decizia Consiliului de Ministri din mai 1948 a fost revocata prin Hotararea guvernului condus de Victor Ciorbea, din 21 februarie 1997, regele Mihai redevenind, “de jure”, cetatean roman.

 

Guvernul României hotărăşte:

HOTĂRÂRE 29 /1997

privind revocarea Deciziei Consiliului de Miniştri nr. 797 din 22 mai 1948

ARTICOL UNIC

Se revoca Decizia Consiliului de Miniştri nr. 797 din 22 mai 1948, publicată în Monitorul Oficial (Partea I B) nr. 122 din 28 mai 1948.

PRIM-MINISTRU

VICTOR CIORBEA

1956: S-a născut la București profesorul George Volceanov, traducător din limbile engleză și maghiară, conferențiar universitar, autor. A absolvit în 1979 facultatea de Limbi Germanice (secția engleză-română) a Universității din București.

Este Doctor în Filologie și conferențiar universitar la Universitatea „Spiru Haret”.

A primit premii pentru traducere: Premiul Asociației Scriitorilor din București, Premiul fundației British Council și cel al fundației „Andrei Bantaș”.

A publicat scrieri proprii: Dicționar de argou și expresii familiare ale limbii române (împreună cu Anca-Ileana Volceanov), Dicționar de neologisme ale limbii engleze, The Shakespeare Canon Revisited, Dicționar de argou al limbii române, traduceri din limba maghiară, din limba engleză

1963: A murit Ion Agârbiceanu, prozator, membru al Academiei Române: “Popa Man”, “Domnişoara Ana”, “File din cartea naturii”; (n.12 septembrie 1882).

 

1968: A fost rejudecat „Procesul Pătrăşcanu”; Tribunalul Suprem i-a achitat pe toţi membrii „lotului Pătrăşcanu”, iar comunistul Lucreţiu Pătrăşcanu, executat in timpul regimului lui Gheorghiu – Dej, a fost reabilitat.

 

 

 

 

 

 

Achitarea a fost însă formală, iar după achitare, moștenitorii nu au primit înapoi bunurile confiscate odată cu pronunțarea sentințelor.

 

1968 : S-a născut la Zalău, Sălaj , atletul român Gheorghe Gușet, fost multiplu campion național și balcanic la aruncarea greutății; d. 12 iunie 2017, Cluj Napoca.

A fost campion național la aruncarea greutății între anii 1990–2007, de 16 ori campion balcanic.

A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, iar cea mai bună clasare pe plan mondial a fost locul cinci la Campionatul Mondial Moscova 2006.

După retragerea din activitatea competițională, a fost antrenor la CSM Zalău.

1970: A  decedat episcopul unit român de Gherla, Iuliu Hossu, al cărui nume a fost legat  de Unirea de la Alba Iulia a Transilvaniei cu Tara Mama, Romania; (n. 30 ianuarie 1885).

 

 

 

 

 

 

 

   A  făcut parte din delegaţia care a prezentat regelui Ferdinand hotărârea Adunării Naţionale de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 de unire a Transilvaniei cu România. A desfăşurat de asemenea o intensă activitate culturală în cadrul Asociaţiunii Transilvane pentru Limba Română şi Cultura Poporului Român. 

A  fost episcop al Episcopiei romano-catolice de Cluj-Gherla, cardinal,   membru de onoare (din 1945 ) al Academiei Romane.

La  1 octombrie 1948 a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanților la Adunarea de la Cluj,  a celor 37 de preoți greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei, la ordinul lu Stalin si a comunistilor  din România ( de fapt au semnat doar 36 de preoți dintre cei participanți).

La 28 octombrie 1948   a fost arestat din reședința sa episcopală de la Cluj și dus la vila patriarhală de la Dragoslavele , unde a fost ținut închis, sub pază, în foame și frigîmpreună cu ceilalți episcopi greco-catolici arestați.

Atât autoritățile comuniste cât și conducerea BOR  si  patriarhul  Iustinian Marina  personal, i-au propus scaunul de mitropolit al Moldovei  , în schimbul renunțării la credința catolică și la legătura cu Roma, cu Scaunul Papal.

Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Manastirea Caldarusani , iar în 1950  la penitenciarul din Sighet.

 În anul 1955 , a fost dus la Curtea de Arges, iar în anul 1956, la Manastirea Ciorogarla , apoi din nou la Caldarusani , unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârșitul vieții.

A fost  membru de onoare al Academiei Române.

 

 

 

 1974: S-a născut  la București, cunoscutul  actor, cântăreţ şi compozitor, Tudor Chirilă.

A fost solistul formatiei Vama Veche, apoi a fondat formația Vama. Ca actor, a jucat în numeroase filme de scurt și lung-metraj, a interpretat roluri de referință în spectacolele de teatru ale unora dintre cei mai importanți regizori români. În 2012, a publicat prima sa carte, Exerciții de echilibru, care a reunit o selecție a celor mai bune texte de pe blogul personal.

Se implică în numeroase campanii sociale.   

1977: A fost inaugurat Muzeul Tropaeum Traiani şi replica monumentului triumfal roman de la Adamclisi, restaurat de un grup de specialişti români.Monumentul a fost reconstituit în 1977, după unul dintre modelele ipotetice ale vechiului monument aflat în ruine, de un grup de specialiști români. Inaugurarea monumentului a avut loc în cadrul festivităților prilejuite de aniversarea unui secol de la cucerirea independenței Principatelor Române.

 

Tropaeum Traiani este un monument triumfal roman în Adamclisi, Constanța, ridicat în cinstea împăratului roman Traian între anii 106–109,  pentru a comemora victoria romanilor în războaiele cu  dacii.

 

 

 

 

Ansamblul este format din: Cetatea Tropaeum Traiani, bazilică, necropolă, monumentul triumfal Tropaeum Traiani, altarul roman de la Adamclisi, tumul roman, apeductele și termele cetății, locuințe extramurane

 

 

 

1985: A decedat la  Bucuresti, marele fizician român, profesor universitar, Şerban Ţiţeica; (n. 14 martie (S.N. 27 martie 1908, Bucuresti).

 

 

 

 

 

Este intemeietorul şcolii româneşti de fizică teoretică, si şi-a axat cercetările îndeosebi asupra termodinamicii, mecanicii cuantice, fizicii atomice şi particulelor elementare.

A fost membru titular al Academiei Române din 1955, vicepreşedinte (1963-1985) şi vicepreşedinte cu delegaţie de preşedinte (iunie 1975 – martie 1976) al acestui for.

1990: S-a constituit Federaţia Etnică a Romilor (FER) din România, condusă de un secretariat format din: Nicolae Gheorghe, Gheorghe Ivan, Vasile Ionescu, Vasile Burtea.

 

1997: România si Bulgaria au semnat Acordul privind notificarea reciproca a accidentelor nucleare. 

 

2004: A murit pictorul şi gravorul Ion Bănulescu; (n. 1935).

 

 

2010: A murit  inginerul electronist  Mihai Drăgănescu,  creatorul şcolii române de informatică

; (n. 6 octombrie 1929, Făget–Drajna, Prahova).

A fost membru titular al Academiei Române din 1990 şi preşedinte al acestui for (1990-1994); (n. 1929).

A fost de asemenea un apreciat autor, eseist și filozof; profesor la Institutul Politehnic din București; director general al Institutului de cercetare în Informatică.

2011: A decedat poetul, ziaristul şi cantautorul Ion Zubaşcu; (n. 1948).

 Ion Zubaşcu s-a născut pe 18 iunie 1948, la Dragomireşti, Maramureş. A predat vreme de 15 ani limba şi literatura română în Maramureş.

A făcut parte din cenaclul „Flacăra”, condus de poetul Adrian Păunescu.

Din 1983 a locuit în Bucureşti, unde a lucrat ca ziarist la numeroase publicaţii, printre care se numără Evenimentul zilei şi România liberă. Şi-a încheiat cariera ca redactor la revista Viaţa Românească.

Ion Zubaşcu a publicat volumele de versuri „Gesturi şi personaje”, debutul său la editura Albatros, în 1982, „Copilării” (antologie de scriere creatoare) (1982), „Omul de Cuvânt” (1991), „Întoarcerea la Dumnezeu” (1995), „Omul disponibil (I)” (1999), „Omul disponibil (II)” (2009).

Ultima sa carte, „Moarte de om. O poveste de viaţă”, a apărut în 2010.

A publicat în majoritatea revistelor prestigioase de literatură din România. A primit numeroase premii pentru poezie, muzică şi jurnalism, iar recent a primit marele premiu al concursului „Cartea Anului 2010” organizat de Reţeaua literară.

 

2017: A încetat din viață pictorul Valerian (Val) Gheorghiu (n. 25 ianuarie 1934, Dorohoi), critic de artă, prozator și publicist.

A fost redactor şi desenator al ziarului Flacăra Iaşului (1957-1967), redactor artistic la revista Cronica (1967-1976), redactor la Editura Junimea (1976-1985). Debutul său ca pictor s-a făcut în 1961, de atunci având numeroase participări expoziţionale şi expoziţii personale atât în ţară, cât şi în străinătate (Berlin, Moscova, Ankara, Istanbul, New Delhi, Lublin, Buenos Aires, Roma, Paris, etc.)

Membru al Uniunii Artiştilor Plastici (1968), i se publică în 1985 un volum monografic în seria „Maeştrii artei româneşti”, fiind considerat una dintre personalităţile reprezentative ale picturii româneşti contemporane. De celaltă parte, ca scriitor, debutul literar se face în presa ieşeană cu proză şi cronici de artă (1960). Publică proză scurtă (Arlechin în iarbă, 1972; Madona cu gâtul lung, 1987, şi un volum însemnat de intime, jurnal, reflecţii despre artă, ilustrat din pictura sa (Vieţile după Vaseri, 1980).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfantul Nichita Marturisitorul, Episcopul Calcedonului

Sfantul Nichita Marturisitorul, Episcopul Calcedonului

Sfantul Nichita Marturisitorul a ales din tinerete sa urmeze calea vietii monahale, cea plina de nevointe sufletesti si trupesti. Pentru viata sa duhovniceasca imbunatatita, Sfantul Nichita Marturisitorul a fost numit Arhiepiscop al Calcedonului. In timpul slujirii arhieresti, Sfantul Nichita s-a evidentiat mai ales prin virtutea milosteniei, hranind pe cei flamanzi, imbracand pe cei goi, primind si odihnind pe cei straini. In Sinaxar este pomenit ca „tata al sarmanilor, aparator al vaduvelor si izbavitor al celor napastuiti”.

De asemenea, Sfantul Nichita s-a remarcat ca aparator al sfintelor icoane in timpul prigoanei din vremea imparatului Leon Armeanul. Sfantul Nichita s-a aratat marturisitor al lui Hristos, vadind invataturile eretice ale iconoclastilor si popovaduind dreapta credinta cu privire la cultul cinstirii sfintelor icoane. Din aceasta cauza a fost trimis in temnita, suferind numeroase chinuri. Dupa multi ani si dupa multe osteneli de marturisitor, s-a mutat la Domnul.

CITIȚI ȘI :

O ISTORIE A ZILEI DE 28 MAI. VIDEO

Bibliografie (surse) :

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Crestin Ortodox.ro;

3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

4. e.maramures.ro;

5. Wikipedia.ro.

6. mediafax.ro;

7. worldwideromania.com;

8. Enciclopedia Romaniei.ro;

9.  rador.ro/calendarul- evenimentelor.

10.  Istoria md.

11. http://oanastanciulescu.ro/index. exclusiv-documentul-prin-care-regelui-mihai-i-s-a-retras-cetatenia-romana-
    

12. Creștin Ortodox.ro

O analiză la rece a întregului caz care a dus la arestarea lui Liviu Dragnea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ALINA MUNGIU‑PIPPIDI (n. 1964), este  doctor în psihologie socială al Universităţii din Iaşi și activistă a societăţii civile din România din 1989, iniţiatoare a Contractului cu România şi a Contractului cu Clasa Politică (1996), lider al Coaliţiei pentru un Parlament Curat (2004), şi fondatoare a României Curate (2010) și a Coaliției pentru Universități Curate.

La începutul tranziției a fost printre cei care au creat noua presă liberă din România, conducând ziare ca Opinia Studențească sau Express, și având ani de zile editoriale în Revista 22 și România liberă.

În paralel a dezvoltat o carieră academică, având peste 2000 de citări internaționale, fiind în prezent profesor de studii de democraţie la Hertie School of Governance din Berlin, unde conduce ERCAS, centru de cercetare dedicat bunei guvernări (www.againstcorruption.eu).

E frecvent invitată să conferenţieze la universităţi ca Harvard, Oxford, Stanford şi LSE și publică în jurnale ca Nature, Foreign Policy, Journal of Democracy. Cărțile ei au fost recenzate în mai multe jurnale academic internaționale și în The Economist.

  Statul de drept ca soluție imorală

 

Alina Mungiu-Pippidi a făcut o analiză la rece a întregului caz care a dus la arestarea lui Liviu Dragnea.

Politologul a pus în perspectivă cazul din Teleorman, cu al său prejudiciu de 8000 de euro plătit deja cu situația lui Marine Le Pen, care a făcut același lucru la Liviu Dragnea, dar care dă doar banii înapoi și cu scandalul fostului vicepremier austriac, prins când oferea contracte cu statul.

Numitul Dragnea a fost condamnat și prompt arestat chiar în vremea dictatorului Dragnea, pentru o afacere de slujbe la stat fictive în valoare totală a prejudiciului de 8000 de euro (demult returnați), la o direcție subordonată Consiliului Județean Teleorman (cel mai sărac județ din Europa).

Trei ani și jumătate, nu e glumă, că românii au un stat de drept, nu ca francezii, unde Marine Le Pen, pentru exact aceeași problemă, va da înapoi 300.000 de euro Parlamentului European, unde se va și instala în triumf după ce a ieșit înaintea compatriotului ei, președintele Macron, tot la alegerile astea. 

Nici nu se pune problema de vreo acțiune în justiție la Marine.

Cum nici Partidul Libertății (din Austria) nu are vreo problemă penală, decât că se caută cine e criminalul care l-a înregistrat pe șeful său (ministru de Interne) în timp ce promitea contracte publice unor ruși pentru bani la partid.

Nimeni nu își pune întrebarea de ce s-ar promite contracte publice cuiva, dacă nu există deja un mecanism preferențial de distribuire.

Nu, nu, astea există numai în Teleorman.

Cu alte cuvinte, noroc cu noi că am intrat în UE, că are UE pe cine curăța – pe bișnițarii noștri de provincie, o amenințare la adresa statului de drept european.

Alina Mungiu-Pippidi a comparat cazul Dragea și cu dosarul Microsoft, dar și cu dosarele pe care le-au avut candidații învingătorilor în alegerile europarlamentare.

Județul Teleorman e sărac, iar orfanii sărăciți acum zece ani de cei opt mii de euro, care altfel ajungeau la niște persoane devotate și iubitoare de orfani sunt simbolic mult mai importanți decât milioanele de copii furați de peste tot, prin licențele supraevaluate Microsoft.

Dl. Florică, omul cu șpăgile, își duce copiii la o școală trendy din București arborând în fiecare sezon o mașină nouă din clasa de lux – e clar că e un iubitor de copii.

Dintre complicii de la Microsoft nu a fost condamnat nimeni.

Miniștrii care au semnat ca primarii (în cel mai bun caz) sunt miniștri sau moralizatori ai neamului.

 I-am scris lui Augustin Lazăr, un pensionar victimă a dlui Dragnea, și mi-a răspuns după ce a studiat problema vreun an că nu, nu se poate prelungi investigația.

Listele învingătorilor, desigur, nu au hoți de orfani din ăștia ca dl. Dragnea.

Conțin doar oameni care fac bine la copii, mai ales propriilor lor copii, ca dl. Vasile Blaga sau dnul primar de Alba, Mircea Hava. Click aici pentru lista neagră a candidaților PNL la europarlamentare.

Nici nu conțin fraieri care să nu fie achitați în ultimă instanță după ce primele i-au condamnat: noii noștri europarlamentari, ca dnii Falcă sau Blaga, sunt un exemplu pentru felul în care Înalta Curte restabilește statul de drept după ce DNA și cele inferioare au crezut că sunt de capul lor.

Că peste toate există servicii secrete (mai multe decât avea Carol al II-lea pe timpul dictaturii regale, doar cinci), și un șef al statului căruia îi sunt (aproape toate) subordonate, este, de asemenea, pozitiv: are cine să-i apere pe orfani.

Fondatoarea proiectului România Curată concluzionează dur: Atâția oameni sărbătoresc triumful statului de drept fără să se uite la amănunte și fără să se întrebe când o să le vină rândul, relatează https://newstandard.news/