Mircea Druc, fost prim ministru al RSS Moldova: ”În 1991 și 1997, Iliescu și Constantinescu au trădat românii din Basarabia și Bucovina”. VIDEO

 

 

 

 

Foto: Mircea Druc (n. 25 iulie 1941, Pociumbăuți, raionul Rîșcani, Moldova), fost președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Moldova în perioada 25 mai 1990 – 28 mai 1991.

 

Măcinată de lupte feroce pentru putere, Moldova, ţinut românesc abandonat, trebuie să se întoarcă la ţara mamă. Deşi viciile sunt şi la Chişinău şi la Bucureşti ca pe vremurile când politicienii români au trădat interesul Unirii, timpurile şi conjuctura s-au schimbat iar acum Unirea depinde de noi, a explicat, joi, fostul premier moldovean Mircea Druc.

Fostul premier al Republicii Moldova, Mircea Druc a opinat că unica rezolvare a problemei Basarabiei este revenirea la România, iar elitele politice şi intelectuale de la Bucureşti trebuie să pună umărul în această direcţie, spre deosebire de predecesorii lor din anii 90. „Unica rezolvare pentru cele şase judeţe abandonate printr-o împrejurare istorică – numite impropriu Republica Moldova, eu le numesc teritorii româneşti înstrăinate – este revenirea la România.

Asta o înţeleg foarte mulţi, numărul unioniştilor creşte.”, a declarat fostul premier moldovean, prezent la lansarea cărţii „Martor şi participant la câteva dintre Lucrările Politice ale lui Corneliu Coposu”, de Liviu Petrina.

„Noi am pornit-o înaintea Bucureştiul, în 1990, eram oarecum pregătiţi, în 1991 noi, riscându-ne viaţa, cu cele trei ţări baltice, două caucaziene, am respins referendumul organizat de Kremlin, de Gorbaciov şi nu am votat pentru păstrarea Uniunii Sovietice.”, a rememorat Druc momentele când apele se desfăceau pentru Moldova, ducând-o pe un nou făgaş.

Potrivit lui Druc, în timp ce basarabenii puneau umărul la prăbuşirea Uniunii Sovietice, pe de altă parte, în martie 1991, ministrul de externe al Românei, Adrian Năstase, semna la Moscova, Tratatul de prietenie cu URSS.

” L-am întrebat pe Adrian Năstase:

De ce aţi făcut chestia asta?

– Domnule prim-ministru, Uniunea Sovietică e o realitate!

– Da, domnule Năstase, o realitate care trebuie să moară. Adică noi opunem rezistenţă şi dvs. semnaţi cu Gorbaciov, e o gură de oxigen pentru Moscova.”, a rememorat Druc dialogul purtat cu Adrian Năstase la Cricova, în anul 1991.

„M-au sunat din Estonia şi mi-au zis: „Mircea, ce e cu românaşii tăi, e un cuţit în spate.Noi aici rezistăm şi ei semnează Tratatul cu Uniunea Sovietică.„, a mai relatat Druc modul cum a fost percepută, peste hotare, atitudinea politicienilor bucureşteni la momentul respectiv.

Potrivit fostului premier moldovean, o altă mare trădare a avut loc anul 1997:

„Asta a fost marea trădarea naţională, aici a fost lovitura, atunci eu am pierdut orice iluzie, în 1997, căci nu mai era ce a fost şi nu te obliga nimeni să te grăbeşti fără să obţii nimic!”, a rememorat Druc momentul ratificării Tratatului cu Ucraina.

Căci, în viziunea lui Druc, dacă momentul 1991 a putut fi înţeles întrucât afinităţile lui Iliescu pentru Moscova nu erau pentru nimeni un secret, momentul 1997, când la cârma ţării era Emil Constantinescu iar ţara nu era supusă la presiuni majore, rămâne cel mai nefast an pentru cei ce-şi doreau să vadă trupul ţării reîntregit.

Reamintim că în 1997, prin semnarea Tratatului cu Ucraina, pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părţi ale teritoriului naţional fără a fi ameninţat cu agresiunea ca în 1940, sau fără a se găsi sub presiunea ocupantului străin ca în 1944 şi 1947.

Deşi opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului, potrivit academicianului Florin Constantiniu, semnarea Tratatului are valoarea unui act de trădare naţională.

La data ratificării de către Senat a Tratatului preşedintele Senatului era Petre Român, ministrul de Externe – Adrian Severin, preşedinte al României – Emil Constantinescu Revenind în prezent, Druc a atras atenţia că, la ora actuală, la Chişinău au loc evenimente cruciale, evenimente cărora Moldova le va supravieţui, căci „vremurile nu mai sunt aceleaşi”.

„Este o luptă feroce pentru putere, ieşită din comun şi spirala istoriei a revenit în ajunul destrămării Uniunii Sovietice.

Situaţia de la Chişinău, în plan politic, seamănă cu ce era înainte de prăbuşirea imperiului ideocratic sovietic.

Credeam că este ultimul, dar nu este… lupta cu imperiile continuă. În plan socio, în plan intern, situaţia seamănă cu cea din 2004 de la Bucureşti, o percep ca cea care era în 2004 la Bucureşti. Cu ce se va termina această luptă?

La Chişinău se poate întâmpla ceea ce s-a întâmplat la Kiev.

Potrivit acestuia, Moldova va supravieţui însă, căci nici România, nici Republica Moldova „nu mai sunt în nici-o privinţă ceea ce erau în 89, 90, 91.