CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 12 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Ziua de 12 mai în istoria noastră 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anul 113: A fost inaugurată la Roma, in Forumul nou construit, „Columna lui Traian”, monument care ilustrează episoade ale războiului purtat de romani impotriva dacilor si victoria  impăratului Traian in acest război. 

Opera ii este atribuită arhitectului  Apollodor din Damasc, cel care a construit si podul de la Portile de Fier. 

 

 

 

 

 

Trajan's Column, Rome

 

 

 

Cele 124 de episoade care ilustrează războaiele daco-romane, constituie un original act de naștere a poporului român.

 

 

 

Salvată de la demolare

 

 

 

Statue of Emperor Trajan, Rome

Împăratul Traian

 

 

 

 

Legenda spune că acest monument a fost salvat  de la demolare, datorită  Papei  Grigore cel Mare (590-604), care ar fi  fost  atât de  mişcat de un relief reprezentându-l pe imparatul  Traian ajutând  mama unui soldat mort, că l-a  implorat pe Dumnezeu să salveze sufletul pagânului Traian din iad, iar  Dumnezeu i-ar fi revelat papei că sufletul lui Traian a fost salvat. 

Zona din jurul coloanei a fost declarată sacra, coloana  fiind astfel salvată de la distrugere.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1812 (12/24 mai) : S-a născut la Jucu de Jos, comitatul Cluj, George Bariţ(iu), om politic, publicist şi istoric patriot român, unul dintre conducătorii Revoluţiei de la 1848 din Transilvania; (m. 2 mai  1893, Sibiu).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In anul 1838 a întemeiat la Brașov, Gazeta de Transilvania, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei.

În același an a început la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă și literatură, una dintre primele reviste literare românești.

În 1861, din inițiativa sa și a canonicului Timotei Cipariu, a luat ființă Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra).

Asociația a editat începând din 1868 revista Transilvania, pe care a condus-o între 1868 și 1889.  

Colectivului redacțional al revistei Transilvania i se datorează editarea primei enciclopedii românești, apărută în trei volume la Sibiu, între 1898 și 1904. George Bariț a publicat tot la Sibiu, tot în trei volume, între 1889 și 1891, principala sa operă, initulată Părți alese din Istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă.

A fost membru fondator al Societății Literare Române (1866), precursoarea Academiei Române. În anul 1893 a devenit președinte al Academiei Române.

 

NOTĂ: Unele surse (http://www.transilpedia.ro/personalitati-transilvanene/george-baritiu) dau ca dată naşterii 4 iunie 1812.

 

 

 

 

 

 

 

1848 (12/24): Revoluționarii moldoveni refugiați in Transilvania elaboreaza, la Brașov, programul-legământ „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”.

Este documentul care sintetizeaza dezideratele românești: „Unirea Moldovei și Țarii Românești intr-un singur stat neatarnat românesc”.

 

 

 

 

 

 

 

1860: In Moldova recent unita cu Muntenia, este desemnat  un nou guvern în frunte cu Mihail Kogălniceanu (30 aprilie 1860, stil vechi).

Guvernul va activa până pe 29 ianuarie 1861, stil nou (17 ianuarie 1861, stil vechi).

 

 

 

 

 

1870: A decedat Eftimie Murgu, avocat, revoluţionar paşoptist, profesor de filosofie, deputat în parlamentul revoluționar maghiar din timpul Revoluției de la 1848 (Dieta de la Debrețin), apoi avocat în Budapesta,unul dintre întemeietorii învăţământului filosofic românesc, conducătorul Revoluţiei de la 1848-1849 din Banat;  (n. 1805).

NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii 30 aprilie 1870, iar altele, 8 mai 1870

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In 1827  termină facultatea de filosofie din Pesta dupa care e înscrie la facultatea de drept din acelasi oraș pe care o termina in 1830. In 1834 obține titlul de doctor al universității din Pesta, specialitatea drept universal.

Pleacă pentru a fi profesor la Iasi unde pe  20 noiembrie 1834  deschide cursul de filosofie la Școala vasiliană;

La 8 decembrie 1837 este numit profesor de logică și drept roman la Colegiul Sfîntul Sava din  Bucuresti de unde demisioneaza pe 19 decembrie 1839.

Pe 14 noiembrie 1840  este anchetat pentru participarea și rolul lui în mișcarea revoluționară din Tara Romaneasca, iar in 1841, intors in Transilvania este arestat de tribunalul regimentului grăniceresc din Caransebeș pentru participarea la mișcarea revoluționară din Țara Românească, fiind eliberat pe 21 septembrie.

In martie 1845 este arestat pentru a doua oara , în urma denunțului preotului Ioan Blidariu din Găvojdia că ar agita spiritele românești împotriva ungurilor și integrității statului si este trimis sub escortă la închisoarea ”Neugebaude” din Buda, este judecat in 1846 si i se da o sentință de 4 ani de închisoare.
Pe 9 aprilie 1848 este eliberat din închisoare. La 24 iunie 1848 este ales deputat în circumscripțiile electorale Lugoj, Oravița și Făget, iar la 27 iunie 1848 prezidează adunarea romanilor de la Lugoj.

In aprilie 1864 este ales deputat al cercului Stamora Moravita . Pe 7 aprilie 1870 își face testamentul pe care îl înregistrează la primaria orașului Budapesta sub numărul 10897/1870.

A fost  înmormantat în cimitirul cimitirul Kerepesy din Budapesta.

În 1932 – osemintele sale au fost aduse în țară și reînhumate în capela cimitirului din Lugoj.

 

 

 

 

 

1881: La 12-14 mai, se constituie în urma Conferinței de la Sibiu, Partidul Naţional Român (P.N.R.) prin unificarea Partidului Naţional Român din Banat şi Ungaria, cu Partidul Naţional din Transilvania. 

Prin crearea partidului şi adoptarea programului său, s-au reunit  pentru prima dată pe baza unei platforme programatice şi de acţiune comune, toti oamenii politici care reprezentau interesele națiunii române din Transilvania, întregul Banat, Crișana, Maramureș și Bucovina, în perioada dualismului austro – ungar.

Partidul Naţional Român (numit și Partida Națională), a avut un rol important în înfăptuirea actului unirii Transilvaniei cu România şi în pregătirea, împreună cu Partidul Social-Democrat din Transilvania, a Adunării Naţionale de la Alba Iulia (1 decembrie 1918).

 

 

 

 

 

 

1885: S-a născut Alexandru  Stamatiad, poet şi traducător din poezia clasică chineză şi persană (traduceri care au depăşit, de multe ori, propriile creaţii) (m. 1956) – 130 de ani. NOTĂ : Unele surse (www.poezie.ro) dau naşterea la 9 mai 1885.

 

 

 

 

 

1894 (12/24 mai): A apărut, în ziarul francez „La Justice”, articolul „Lupta raselor” semnat de Georges Clemenceau, în care, după ce face un istoric al luptei de eliberare naţională a românilor din Transilvania, se pune chezaş pentru adevărul luptei lor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Georges Clemenceau (1841-1929), a fost un om politic şi ziarist francez,  prim-ministru (1906-1909, 1917-1920),  preşedinte al Conferinţei de pace de la Paris (1919-1920) si  unul dintre autorii Tratatului de Pace de la Versailles

 

 

 

 

 

 

 

1916: S-a născut la Pașcani, criticul și istoricul literar român Constantin Ciopraga, poet, memorialist, profesor universitar, scriitor, membru de onoare al Academiei Române; (d. 2 februarie 2009, Iasi).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A debutat in revista „Luminița” din Pașcani (1931).

A urmat cursurile Facultatii de Litere și Filosofie a Universității din Iași (1937 – 1942).

A fost profesor la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi“ din Iași (1947 – 1949), lector la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1951), conferențiar la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1957) si profesor la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1962).

A fost de asemenea Șeful Catedrei de literatură română și comparată (1963 – 1983) ,Lector de limba română la Paris (1959 – 1962), Rector al Institutului Pedagogic din Suceava (1962 – 1965),Doctor al Universității din București (din 1956), Doctor docent al Universității „Al. I. Cuza“ din Iași (din 1968)
si Director al revistei Cronica (1966 – 1970)

Profesorul Constantin Ciopraga a fost decorat la 16 ianuarie 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova”.

 

 

 

 

 

 

 

1921: La București s-au încheiat lucrările Congresului General al Partidului Socialist din România, care votează transformarea partidului și afilierea acestuia la Internaționala a III-a Comunistă (Comintern, cu sediul la Mosova in U.R.S.S).

Autoritățile române arestează majoritatea delegaților care votaseră afilierea.

 

 

 

 

 

1922: A avut loc premiera piesei „Suflete tari” de Camil Petrescu, la Teatrul Naţional din Bucureşti, prima piesă scrisă de acesta care a văzut lumina rampei – regia, Paul Gusty. În 1925, piesa apărea în volum.

 

 

 

 

1929: Este lansată Doina Basarabiei, revista lunară a Societății literar-artistice și pedagogice a Corpului didactic din Chișinău, România.

 

 

 

 

 

1929: A fost înfiinţat Radio–Clubul Român, din iniţiativa unor pionieri ai radiofoniei româneşti, care contribuiseră esenţial şi la înfiinţarea Radiodifuziunii Române : Dragomir Hurmuzescu, Ghron Netta, C. Muller şi alţii. Printre obiective, Radio-Clubul îşi propunea să militeze pentru răspândirea şi organizarea radiofoniei în ţara noastră.

 

 

 

 

 

1933: A decedat scriitorul  român Jean Bart (Eugeniu P. Botez) ; (n. 28 noiembrie 1874, Burdujeni, lângă Suceava).

A fost fiul generalului Panait Botez.  Cursul primar l-a făcut la Iaşi, având printre dascălii săi şi pe Ion Creangă.

Pseudonimul literar Jean Bart, l-a împrumutat de la numele unui  faimos corsar flamand  din secolul al XVII-lea.

 

 

 

 


 

 

 

Este  un nume important pentru proza română, un scriitor autentic și original, care a cultivat pentru prima dată în literatura română jurnalul de bord și schița marină – acestea fiind pentru totdeauna legate de numele lui – iar prin Europolis, care i-a încoronat opera, ne-a dăruit primul și cel mai autentic  roman al unui port românesc.

A fost membru corespondent (din 1922) al Academiei Romane si membru fondator al Revistei Maritime și întemeitor al Ligii  Navale Române.

 

 

 

 

 

 

1934: S-a născut la Iași, Lucian Raicu (numele la naştere: Bernard Leibovici), eseist și critic literar român de etnie evreiasca, stabilit după 1986, în Franța; (d. 22 noiembrie 2006, Paris)

Este fratele prozatorului Virgil Duda (n. Rubin Leibovici).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A studiat la Facultatea de Litere a Universității din București pe care a absolvit-o în 1958, apoi, în perioada 1952-1954, Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”.

A publicat monografii despre Gogol, Liviu Rebreanu, Nicolae Labiș, culegeri de cronici de carte, dar cele mai importante contribuții ale sale rămân eseurile despre mecanismele profunde ale creației: „Reflecții asupra spiritului creator”,”Critica – forma de viață” ș.a.

A fost redactor la Viața Românească, Gazeta literară și România literară, precum și la Europa Liberă și Radio France International. 

S-a stabilit la Paris impreună cu soția sa, prozatoarea Sonia Larian (nume la naștere Ariane Lewenstein) , în 1986, colaborând cu texte despre literatură la posturile de radio străine Deutsche Welle, Vocea Americii, Europa liberă, etc.

Eugen Ionescu afirma că Raicu este „printre primii, dacă nu cumva primul critic literar al generației sale”.

Urna cu cenușa sa este depusă în  Cimitirul Père-Lachaise din Paris.

 

 

 

 

 

 

 

1934: S-a născut compozitorul român de etnie maghiară Zsolt Kerestely.

Este absolvent al Conservatorului Gh. Dima din Cluj (1963) și membru al Uniunii Compozitorilor din 1976.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numară „Copacul”, „Lumea de dragoste” și „Tăcutele iubiri” .

 

 

 

 

 

 

 1936: S-a născut la Cluj, poeta Stela Rădulescu Viniţchi, stabilită din 1983, în SUA.

  A  absolvit in 1958, Facultatea de Filologie, sectia franceza, din cadrul Universitatii Bucuresti dupa care predat limba  franceza în învăţământul preuniversitar şi universitar, în Bucureşti.

In anul 1977 obtine doctoratul in filologie la Universitatea din Bucuresti cu o teza despre Eugen Ionescu si Samuel Beckett. A debutat poetic in    revista „Luceafarul”.

Din 1983 traieste in S. U.A. A lucrat ca lector de limba franceza la Universitatea Loyola din Chicago pana in 1995, in prezent fiind lector de limba franceza la Universitatea Northwestern din acelasi oras.

Scrie deopotriva poezie in limbile romana si engleza.

Dupa stabilirea sa  în SUA a lucrat ca  Lector de limba franceză la Universitatea Northwestern, Chicago.

Publică poezii în revistele Seneca Review, California Quarterly, Chiron Review şi în alte reviste din Franţa, Belgia, Luxemburg.

A primit Premiul „Grand Prix – poésie libre”, 2006  

In limba romana a publicat volumele :
Versuri, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Dincolo de alb, București, Editura Cartea Româneasca, 1973;
Risipa unei veri, Bucuresti, Editura Cartea Româneasca, 1978;
Singuratatea cuvintelor, București, Editura Eminescu, 1980.

Fara vorbe timpuri de aur a aparut in volumul Risipa unei veri, Bucuresti, Editura Cartea Româneasca, 1978.
Ca o amintire a apărut în volumul Singurătatea cuvintelor, București, Editura Eminescu, 1980.

 

 

 

 

 

 

 

1938: S-a născut în localitatea Groși din Maramureș, inegalabilul taragotist român Dumitru Fărcaș; (d. 7 august 2018, Cluj-Napoca)

 

 

 

 

 

 

 

A primit numeroase premii și distincții 

  • 1962 – Premiul I și titlul de laureat al concursului din cadrul Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, Helsinki

  • 1972 – Discul de aur decernat de Academia „Charles Cros” din Paris

  • 1991 – Laureat al Premiului Ethnos

  • 1999 – Laureat al Festivalului „Smithsonian Folklive Festival”, la Washington

  • 1999 – Premiul I la Festivalul Internațional de la Bruxelles

  • 2000 – Premiul Inter-Lyra în cadrul Olimpiadei de Muzică și Dans „Cele cinci Lyre”,   de la Budapesta

Dumitru Fărcaș a primit titlul de „Cetățean de onoare” al orașului Phenian din Coreea de Nord  și al orașelor  Cluj-Napoca, București, Reșița și Baia Mare.

A fost președinte de onoare al Congresului Internațional al Taragotiștilor.

 De asemenea, marele artist a fost distins la 29 noiembrie 2002 cu ordinul  Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală” și  la 7 februarie 2004 și cu Ordinul Meritul Cultural  în grad de Mare Ofițer,  , „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”

La 7 martie 2008, Dumitru Fărcaș a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1942: S-a născut cântarețul român de muzică ușoară Aurelian Andreescu; (d. 1986).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1945: Armata României își încheie (după 260 de zile de lupte în Ungaria, Cehoslovacia şi Austria), participarea la cel de-Al Doilea Război Mondial alături de Naţiunile Unite, odată cu obţinerea victoriei finale asupra Germaniei naziste (23.VIII.1944 – 12.V.1945).

Efectivele române angajate în luptă s-au ridicat la aproape 540.000 de combatanţi.

 

 

 

 

 

1949:  S-a născut Anghel Mora (numele său adevărat Mihai Diaconescu) regizor de film, scenarist, actor, poet şi cântăreţ folk.

A fost directorul agenţiei de publicitate Lettera („Flori de gheaţă”; „Kilmetrul 36”; „Să mori din dragoste de viaţă”); (d. 2000).

 

 

 

 

 

 

 

1967: La Chișinău, R.S.S.Moldovenească, a decedat poetul  de limba româna  Liviu Deleanu (Lipa Cligman).

 

 

 

 

 

Liviu Deleanu (n.1911-d.1967), poet român

 

Liviu Deleanu (n.1911-d.1967)

S-a născut la 8 februarie 1911, Iaşi, România) și este un poet  liric, stilist remarcabil şi mânuitor iscusit al cuvîntului.

Talentul liric al scriitorului s-a manifestat în chip strălucit în poeziile de dragoste, întemeiate pe sentimente sincere, exprimate cu o maiestrie aleasă.

 

 

 

 

 

 

 

2008:  S-a stins din viaţă scriitorul Pop Simion („Criza de timp”, „Pieton în Cuba”, „Luptătorul fericit şi iubirea lui pătimaşă”, „Bestiariu”, „Fotograful de îngeri”); (n. 25 septembrie 1930, în satul Varaiu, comuna Valea Chioarului, judetul Maramures).

 

 

 

 

Simion Pop

 

 

 

 

 

 

 

2009: A decedat criticul de teatru Margareta Bărbuţă. A fost recompensată în 2002, cu premiul UNITER pentru întreaga activitate; (n. 11 februarie 1922).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2011: A murit la Arad fosta campioană europeană la tir sportiv Silvia (Dumitrescu) Kaposztai.  

 

 

 

 

Tirul românesc, în doliu! Fosta campioană europeană Silvia Kaposztai a încetat din viaţă

 

 

 

A participat la participat la cinci ediţii ale Campionatelor Europene, unde a obţinut şapte medalii, dintre care trei de aur, trei de argint şi una de bronz şi a fost maestră emerită a sportului şi a evoluat pentru cluburile UTA Arad şi Steaua Bucureşti; (n. 1953,la Rădăuţi).

 

 

 

 

2013: Societăţii Române de Radiodifuziune i-a fost acordată, în cadrul unei ceremonii oficiale la Palatul Elisabeta din București, în prezenţa membrilor Casei Regale, Înalta decoraţie Nihil Sine Deo .

 

 

 

2016: A fost inaugurat scutul antirachetă de la baza Deveselu. Cu acest prilej, președintele României, Klaus Iohannis s-a întâlnit cu adjunctul Secretarului american al Apărării,cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg şi înalţi oficiali străini, sosiți în țara noastră pentru a participa la ceremoniile de inaugurare a scutului antirachetă.

Oficialii participanți la eveniment au fost primiți și de premierul Dacian Cioloș.

 

 

 

 

 

 

  Cu toate că Scutul antirachetă de la Deveselu  respectă prevederile Cartei ONU şi este destinat exclusiv apărării legitime împotriva ameninţării cu rachete balistice, nefiind îndreptat împotriva cuiva anume,Rusia şi-a exprimat nemulţumirea în mai multe rânduri şi chiar a ameninţat cu repercursiuni, subliniind că deţine rachete care pot distruge atât baza din România, cât şi pe cea din Polonia.

Oficialii NATO, români şi americani au dat asigurări că scutul nu este îndreptat împotriva Rusiei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 Sfântul Nou Mucenic Ioan Valahul.

 

 

 

 

Sfantul Ioan Valahul

 

 

 

 

 

   Sfântul Nou Mucenic Ioan  se cheamă «nou», pentru că a pătimit după l453, când Constantinopolul a căzut sub turci, şi de asemenea se numeşte «Valahul», pentru că era de neam din Valahia, adică din Ţara Românească, știut fiind că, în vechime, popoarele străine îi numeau pe români vlahi sau valahi, adică neam de obârşie latină, iar amintirea aceasta s-a păstrat până astăzi în numirea Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei.

S-a născut în anul 1644, din părinți creștini, iar atunci când împlinise  vârsta de 15 ani, oastea sultanului a câştigat biruinţă asupra voievodului transilvan la Deva, şi, întorcându-se spre ţinutul Olteniei sau Vlahiei Mici – cum i se spunea atunci – a trecut munţii prin văile Oltului şi ale Jiului, făcând mare pierzanie în neamul creştinesc şi a robit mulţime mare de bărbaţi, femei şi copii, prinzându-i în arcane şi târându-i, legaţi cu funii, în urma cailor şi carelor lor.

Robii erau socotiţi un bun al sultanului, dar ei puteau fi cumpăraţi de orice închinător al lui Alah pe bani buni, potrivit vârstei şi folosului fiecăruia. 

Prăpădul acesta s-a întâmplat în anul l659, în luna lui noiembrie sau decembrie, iar printre cei robiţi atunci a fost şi tânărul Ioan, vlăstar de bun neam, născut şi crescut aici, în Ţara Românească, din părinţi gospodari, cuprinşi în credinţă și evlavie. 

  Aşa se face că încă fiind pe drum, un păgân din cei ce îi duceau pe români în robie s-a oprit asupra lui Ioan şi  plăcându-l, l-a cumpărat cu gândul urât de a-l sodomiza.

Apărându-și demnitatea și curăția Ioan l-a omorât pe păgân, însă agarenii, adică închinătorii lui Alah şi cinstitorii lui Mahomed, pazitorii robilor, aflând ca Ioan și-a ucis stăpânul  l-au legat în lanțuri și așa l-au dus spre Constantinopol, unde a fost dat în stăpânirea femeii păgânului ucis.

Aceasta, fermecată de frumusețea lui Ioan, i-a făgăduit că dacă va renunța la credința sa în Hristos, îl va lua de bărbat.

Dupa 2 ani de refuz, a fost dat pe mâna eparhului cetății și aruncat în temniță, unde a fost supus la diverse chinuri și în cele din urmă a fost spânzurat, în data de 12 mai 1662.

Viața Sfântului Ioan Valahul a fost scrisă de Ioan Cariofil și a fost tipărită la Veneția de Sfântul Nicodim Aghioritul.

A fost menționat în Mineiul grecesc pe luna mai, tipărit la Constantinopol în 1843 și în Mineiele românești, începând cu ediția de la Mănăstirea Neamț din 1846.

În anul 1950, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât ca acest nou mucenic al lui Hristos să fie cinstit în întreaga Biserica Ortodoxă Română.

Generalizarea solemnă a cultului său a avut loc în octombrie 1955.

 

 

 

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/05/12/o-istorie-a-zilei-de-12-mai-video-3/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  3. ro.wikipedia.org.

  4. mediafax.ro;

  5. Istoria md.

  6. worldwideromania.com;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro

  8. rador.ro/2015/ calendarul-evenimentelor

 

12/05/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

Imigranți, coloniști sau refugiați ?

Imagini pentru refugiați photos

 

 

 

 

 

Asta cu refugiații și criza demografică

 

 

 

Ce mă enervează pe mine la asta cu imigranții care sunt ei refugiați, dar de fapt sunt coloniști. Adică sunt mai multe chestii care mă irită.

Deci. În primul rând: ce statut au? Imigranți sau refugiați?

Dacă sunt refugiați foarte frumos, avem niște legislație internațională, nici o problemă, îi ajutăm pe oameni, plătim, că nu suntem animale, îi găzduim, îi hrănim, le facem cu mâna la plecare, vărsăm o lacrimă.

Sunt imigranți? La fel, avem o legislație, o respectăm, oameni suntem și vorba aceea, avem un stat suveran.

Adică diferențele sunt oarecum clare: imigrantul vrea să vină să se stabilească la mine, refugiatul are nevoie să se refugieze puțin, după care pleacă.

Chestia asta nouă, imigrantul care se refugiază nu o prea înțeleg.

Apoi criza demografică. Deci foarte frumos, Europa produce orice, mai puțin oameni. Ce facem? Inventăm imigrantul refugiat, un fel de n-ar mai fi, care vine să completeze golul demografic.

Dar stați puțin tovarăși, avem în dicționar un cuvânt clar pentru fenomenul ăsta: perechea colonist-colonizare. Am mai văzut chestia asta în istorie, știm cum funcționează, nu e nimic nou.

Avem cuvinte doamnelor și domnilor, trebuie doar să le folosim cum trebuie. Adică nu spunem acului seringă și nici colonistului refugiat.

Păi nu mi-e mie milă de refugiat? Îmi este, cum să nu-mi fie, dar refugiatul după ce se refugiază îmi mulțumește și pleacă. Imigrantul? Da domnule, conform legilor țării, imigrantul imigrează și se supune legislației.

Colonistul? Aici avem o problemă. În orice caz, am voie să am o părere.

Dar nuuu, noi amestecăm cuvintele de nu mai știm de capul nostru, dracu știe de ce, așa e OZU, s-au cretinit cu totul jurnaliștii, analiștii și comunicatorii și nu mai cunosc sensul vorbelor, e un carambol în creierii lor, naiba știe.

Și apoi e chestia asta cu tertium non datur: ori colonizăm Europa, ori ne ducem dracului.

Helăăăăuuu !  Tovarăși, există o soluție! Este simplă, prezentată pe larg în manualul de biologie.

Deci chiar există o soluție, hai să ieșim din binarul ăsta.

Și dacă e să ne ducem dracului eu zic să ne ducem dracului cu țopăială, strigături și tras de păr, măcar să fie vesel, nasol moment, mișto coliva. În sfârșit, mai vedem noi, încă nu a închis la non-stop.

 

 

http://kishiniov.eu/

 

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/29/genocidul-popoarelor-europene-paneuropa-si-sinuciderea-etnica-planul-kalergi/

 

12/05/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Un comentariu

Genrikh Grigorievici Yagoda, unul dintre marii criminali din istoria umanității, astăzi aproape uitat. VIDEO

 

 

Imagini pentru yagoda photos

 

Genrikh Grigorievich Yagoda (născut Enoh Herșevici Ieguda), a fost un revoluționar bolșevic de origine evreiască, fost șef al poliției politice sub Stalin, din 1934 până în 1936 și unul dintre cei mai mari criminali din istoria omenirii. 

S-a născut în anul 1891, la Râbinsk, în Polonia aflată sub stăpânirea Imperiului Rus și a murit la 15 martie 1938, la Moscova.

Tatăl lui Iagoda a fost farmacist evreu. Aceasta poate explica “talentul” său de a prepara otrăvuri, aşa că nici că se putea cineva mai nimerit în fruntea sinistrei poliții politice staliniste.  

S-a apropiat de bolşevici în anul 1907, iar după Revoluţia din Octombrie a pătruns îndată în aparatul organelor de represiune sovietice.
Astfel, în 1920 era deja în conducerea organizației criminale sovietice Ceka, iar în 1924 devine vicepreşedinte al GPU.

Legăturile lui personale cu Stalin au făcut ca atât pe vremea lui Dzerjinski, cât şi a lui Menjinski, conducătorii organelor sovietice de represiune de atunci, Iagoda să deţină o putere cu mult mai mare decât o presupunea funcţia sa nominală.

  A fost vicepreședinte al organizației succesoare a  Ceka, OGPU, între 1924 și 1934, iar din 1930 a fost responsabil de organizarea funcționarea lagărelor de muncă forțată (cunoscute sub denumirea de GULAG) din Uniunea Sovietică, în care au fost asasinate milioane de oameni.

Între anii 1934 şi 1936 a fost şef al NKVD,o unealtă docilă a sângerosului dictator Stalin,

A îndeplinit cu cea mai mare fervoare indicaţiile lui Stalin privind represiunile împotriva unor fracţiuni politice, oameni de partid şi de stat, conducători militari, lideri sindicali, oameni de ştiinţă şi cultură, mulţi dintre aceştia fiind otrăviţi.

Există dovezi că Yagoda a instrumentat în 1934 asasinarea lui Serghei Mironovici Kirov, secretar al partidului din Leningrad și membru al Politburoului, pe care Stalin îl percepea ca pe un potențial rival.

În calitate de șef al NKVD, Yagoda a pregătit și prima încercare publică de epurare a conducerii Uniunii Sovietice (august 1936), în cursul căreia, liderii comuniști Zinoviev, L.B. Kamenev și un număr de alți activiști ai partidului bolșevic au fost siliți prin tortură să mărturisească o serie de acuzații uimitoare mergând de la participarea la comploturi antisovietice la spionaj în favoarea țărilor capitaliste, după care  au fost imediat executați.

Ca organizator al Marii Epurări, Yagoda a participat la o serie de procese prin care Stalin îşi elimina adversarii politici, dar un an mai târziu, el însuși a devenit victimă a epurărilor pe scară largă din conducerea sovietelor, pe care el însuși le concepuse la ordinele lui Stalin.

În septembrie 1936 a fost înlăturat din funcţia de comisar al poporului pentru afacerile interne de către N.I. Yejov, „întrucât nu s-a dovedit la înălţimea sarcinii sale în cazul demascării blocului troţkisto-zinovievist”.

A fost însă imediat numit comisar al poporului pentru mijloacele de comunicaţie, post în care a funcţionat numai câteva luni, după care a fost arestat și inculpat în 1937 în  cel de-al treilea proces public de epurare, cunoscut sub numele de „Procesul celor douăzeci şi unu” (martie 1938) , fiind  acuzat că este membru al unei conspirații „troțkiste” care intenționa să distrugă Uniunea Sovietică.

Acesta a fost ultimul act din şirul Proceselor de la Moscova, procese-spectacole ale unor bolşevici de frunte, puse în scenă din ordinul lui Stalin.
„Procesul celor douăzeci şi unu”care a avut loc în martie 1938, a avut drept acuzaţi principali pe Alexei Rîkov, Nikolai Buharin, Nikolai Krestinski şi Genrikh Iagoda, care au fost etichetaţi ca membri „ai blocului de dreapta troţkist”, care ar fi intenţionat, printre altele, să răstoarne comunismul şi să restaureze capitalismul în Rusia.

Ca şi la procesele precedente, inculpaţii au fost învinuiţi pentru asasinarea lui Serghei Kirov, a lui Valerian Kuibîşev, a şefului OGPU Viaceslav Menjinski, a scriitorului Maxim Gorki şi a fiului acestuia, precum şi pentru încercări eşuate de asasinare a lui Lenin, petrecute în urmă cu peste 20 de ani, pentru complot privind asasinarea lui Stalin, Sverdlov, Molotov şi Voroşilov !

În plus, mai erau acuzaţi de conspiraţii pentru ruinarea economiei unionale, de conspiraţii pentru distrugerea puterii militare sovietice, de spionaj în favoarea unor ţări precum Anglia, Franţa, Japonia şi Germania şi, în plus, de trădare prin perfectarea unor acorduri secrete cu Germania şi Japonia, ce prevedeau predarea Ucrainei, Belarusului, Asiei Mijlocii sovietice şi a Extremului Orient rusesc puterilor străine.

Toţi inculpaţii au recunoscut acuzaţiile. Cu excepţia a trei dintre ei, ceilalţi au fost condamnaţi pentru „comiterea unor crime de stat extrem de grave (…), pentru care sentinţa este pedeapsa supremă – executarea prin împuşcare”.

Sinistrul criminal Yagoda fost condamnat  la moarte pe 13 martie și împușcat curând după aceea.

Din păcate, în istoria de astăzi se aduce rar în discuţie cel mai mare genocid al secolului XX, ale cărui baze au fost puse de Iagoda la ordinul lui Stalin, deși  urmările acestuia se resimt până în zilele noastre.

În 30 ianuarie 1930, Politburo al partidului Comunist (b) al URSS a aprobat, la ordinele lui Stalin, lichidarea ţăranilor liberi , mici proprietri de pământ,  în scopul colectivizării averilor acestora. Această măsură presupunea ca ţăranii liberi să fie împărţiţi în trei categorii: prima categorie să fie cei executaţi, a doua conţinea întemniţarea, iar a treia categorie deportarea.

În timpul acestei acţiuni criminale au avut loc aproximativ 2.200 de rebeliuni țărănești, la care au participat mai mult de 800.000 de oameni.  

Organele de represiune conduse de Yagoda au fost implicate în operaţiunile armate de lichidare a răsculaților şi, conform lui Raphael R. Abramovitch, autorul cărţii Revoluţia sovietică: 1917 – 1939 (1962), Yagoda i-a spus lui Stalin că „singurul mod de a te comporta cu aceşti culaci este cu gloanţele”.

  Ca răspuns, țăranii au început să-şi omoare animalele şi proviziile şi se estimează că aproximativ 14 milioane de animale din gospodăriile țărănești au fost omorâte pentru a nu cădea în mâinile bolşevicilor.

Acesta este contextul care a dus la formarea gulagurilor, un sistem complex şi bine pus la punct de lagăre de exterminare pentru instaurarea terorii sistematice  în URSS.

De asemenea, Stalin a ordonat ca aceste lagăre de concentrare să nu fie doar pentru „reabilitare”, ci şi pentru muncă forţată.

Elaborarea cadrului operaţional a fost începută de Vladimir Menzhinski, şeful OGPU, care însă era şeful acestei organizaţii doar cu numele, majoritatea operaţiunlor fiind conduse de Yagoda.

Construcţia Canalului Marea Albă-Marea Baltică, unde au existat pierderi imense de vieţi omeneşti, a fost supervizată de acesta. De asemenea, el este acela care a conceput și condus numeroase acţiuni de colectivizare şi tabere de muncă forțată pentru prizonierii gulagurilor.

Yagoda a implementat şi măsurile barbare ordonate în 1933 de Stalin în Ucraina, care au dus la moartea a aproximativ 7 milioane de oameni și care aveau ca miză capitularea populaţiei prin înfometare, un genocid cunoscut sub numele de  Holodomor,  care în ucraineană înseamnă „foamete”.  

Nu se poate spune cu exactitate numărul de victime pe care măsurile ordonate de Genrikh Yagoda le-au făcut, dar acestea sunt de ordinul a zeci de milioane de ființe umane.

Direct şi indirect, criminalul sistem de lagăre de exterminare condus de  Yagoda îl situează  pe acesta printre cei mai mari criminali ai istoriei umanităţii.

 

 

 

12/05/2019 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: