CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 28 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

Ziua de 28 aprilie, în istoria noastră

 

 

 

1502: Se încheie traducerea în limba germană a letopisețului slavon al domniei lui Ștefan cel Mare – „Die Kronicke des Stephan Voyvoda” – denumită și „Cronica moldo–germană” sau „Cronica lui Ștefan cel Mare”.

Scrisă la curtea lui Ștefan cel Mare, ea relatează evenimentele domniei acestuia cuprinse între 1457-1502.

Cronica începe cu prezentarea anului 1457, an în care Ştefan cel Mare ocupa scaunul domnesc al Moldovei.

Urmează o prezentare cronologică a războaielor purtate de Ştefan, exceptând unii ani neimportanţi pentru autor (1458, 1459, 1460 etc.).

Printre evenimentele prezentate se numără: campania împotriva secuilor, cucerirea cetăţii Chilia, luptele de la Vaslui şi Valea Albă, confruntările cu ungurii, precum şi luptele dintre moldoveni şi armata Ţării Româneşti.

 

 

 

 

 

 

Este cea mai veche dintre scrierile istorice din Moldova păstrate până azi si a fost descoperită de profesorul polonez Olgierd Górka, în anul 1937.

În anii ’30, conform lui Ştefan  Ciobanu, cronica era păstrată în Biblioteca Statului din München, în Germania.

 

 

 

 

 

1653: Se întrerupe domnia lui Gheorghe Ştefan în Moldova, aceasta fiind disputată de domnul Vasile Lupu.

 

 

 

 

 

Gheorghe Ştefan, domn al Moldovei

 

 

 

La 28 aprilie 1653, stil vechi (8 mai 1653, stil nou), se întrerupe domnia lui Gheorghe Ştefan în Moldova.

In următoarele luni (aprilie-octombrie 1653), scaunul domnesc din Iaşi a fost activ disputat între Vasile Lupu şi boierul Gheorghiţă, logofătul acestuia.

Desfăşurarea evenimentelor din Polonia vecină, legate de insurecţia oştii zaporojene, de rînd cu alte evenimente ce vizau atît Ţara Moldovei, cât şi Imperiul Otoman, i-au determinat pe otomani să-l recunoască ca domn pe logofătul rebel şi nu pe Vasile Lupu , care domnise aproape două decenii.

Sirianul Paul din Alep, martor ocular al “răzmeriţelor moldovene”, nota în jurnalul său de călătorie:

Logofătul nu înceta a trimite mesagii, a intriga şi a face toate silinţele pentru a atrage în partidul său pe toţi oamenii cei mai însemnaţi…, care urau foarte mult pe Vasile şi pe nobilii săi, dimpreună cu toţi grecii lor...”.

Ţinut sub pază la închisoarea Şapte Turnuri din Constantinopol, Vasile Lupu îi scria cu indignare “succesorului” său: 

“...Mi-ai stricat şi mi-ai dezrădăcinat şi neamul cu morţi rele şi cumplite, ai stins şi avuţia şi odoara agonisită din tinereţele mele pană la bătrîneţe…”.

 

 

 

 

 

 

În timpul Revoluției din Transilvania, la 28 aprilie /10 mai 1849, moţii eliberează Abrudul, ocupat de trupele maghiare comandate de maiorul Hatvani. 

Prin atacurile pe care le-a condus în luna mai 1849 împotriva orașului Abrud, Hatvani a fost responsabil de ruperea armistițiului stabilit în urma negocierilor într e Avram Iancu  și deputatul Ioan Dragoș reprezentantul lui Kossuth, liderul guvernului revoluționar maghiar de la Budapesta precum și de pierderea încrederii românilor în intențiile de pace ale guvernului maghiar.

 

Ioan Dragoş, trimisul lui Kosuth, cade victimă nerespectării armistiţiului, care, fiind considerat trădător de către moţi,a fost executat.

 

 

 

 

 

 

 

1859 (28.IV/10.V): Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei, a semnat decretul pentru înfiinţarea Biroului de statistică a Valahiei, şi il numeşte ca şef al acestuia pe Dionisie Pop-Marţian.

 

 

 

 

 

 

Dionisie Pop-Marţian

 

 

 

 

 

 

 1861: S-a născut in localitatea  Rugineşti, Vrancea, geologul şi paleontologul român Sava Athanasiu, membru de onoare al Academiei Române;  (m. 8 aprilie 1946, București).

 

 

 

 

 

Savantul Sava Athanasiu este considerat fondator al şcolii româneşti de stratigrafie.

 

 

 

 

 

 

 

1874: S-a născut Viktor Roth, preot şi istoric român de naţionalitate germană, primul istoric al artei plastice săseşti din Transilvania; a fost membru de onoare al Academiei Române din 1926; (m. 1936).

Unele surse (http://www.tourismguide.ro/html/orase/Alba/Sebes/informatii_utile_sebes.php), dau ca dată a naşterii 28 august 1874

 

 

 

 

 

 

 

 

1884: A decedat Lascăr Rosetti, om politic român, fost ministru; (n. 1816).

 

 

 

 

 

 

1887 (28.o4/ 10.05): A apărut Legea pentru înfiinţarea la Bucureşti a Institutului de Bacteriologie, a cărei conducere a fost încredinţată medicului Victor Babeş.

In prezent acesta poartă numele de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş”.

 

 

 

 

 

 

1887: S-a născut basul Edgar Istratty, membru fondator al Operei Române; (m. 1967).

 

 

 

 

 

 

Edgar Istratty

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1893: A decedat omul politic Emilian Pache-Protopopescu, doctor în drept al universităţilor din Paris, Bruxelles şi Geneva, membru al Partidului Conservator, deputat şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost primar (1888-1891) şi prefect (mai-noiembrie 1891) al Bucureştiului; a întemeiat Şcoala de Ştiinţe Politice şi Administrative, unde a fost şi profesor (n. 1845)

Este considerat unul din cei mai buni primari pe care i-a avut Bucureştiul, fiind cel care a modernizat oraşul: a deschis noi linii de tramvai, a reorganizat lucrul primăriei ş.a. În numai 3 ani a contribuit foarte mult la „europenizarea” oraşului prin impunerea unor reguli arhitecturale foarte riguroase, de construire.

În vremea sa s-au realizat axele nord-sud şi est-vest, construindu-se principalele bulevarde, dar şi 28 de şcoli, şcoala de comerţ de pe strada Domniţa, Morga, un azil de noapte cu 40 de locuri, serviciul gratuit de transport cu trăsura al bolnavilor la spital şi al morţilor la morgă.

Tot el a introdus iluminatul electric pe bulevardul principal şi a amenajat Cişmigiul cu fântâna care reprezenta o copie după acea de la Saint-Cloud, realizată de cel mai ilustru arhitect al lui Ludovic al XIV-lea (1661-1715).

De asemenea au fost pavat cu piatră şi bolovani numeroase străzi ale Capitalei.

 

 

 

 

 

1908: S-a înfiinţat la Bucureşti,  Societatea Scriitorilor Români, sub preşedinţia lui Cincinat Pavelescu.

La adunarea de constituire a Societăţii Scriitorilor Români (S.S.R.), desfasurata in  28.04/11.05 1908, alături de scriitori bucureşteni au participat şi reprezentanţi din provincie ai breslei.

La adunarea generală din anul următor a fost ales preşedinte Mihail Sadoveanu.

 

 

 

 

 Fișier:Cincinat Pavelescu - Foto01.JPG

 Cincinat Pavelescu

 

 

Societatea a funcţionat sub această denumire până în martie 1949, cand a apărut în 1949, Uniunea Scriitorilor din România , prin fuziunea între S.S.R. şi Societatea Autorilor Dramatici

 

 

 

 

 

  1923: S-a născut generalul-locotenent medic Gheorghe Niculescu; a introdus pentru prima dată în România tratamentul cu laser de slabă putere în ortopedie şi traumatologie.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1992; (m. 1995).

 

 

 

 

 

 1930: România a semnat, la Paris, patru acorduri prin care erau reglementate complet şi definitiv obligaţiile financiare ce îi reveneau Ungariei potrivit prevederilor Tratatului de la Trianon şi armistiţiului din data de 3 noiembrie 1918.

 

 

 

1940: S-a născut pianista română Elena Cosma; (d. 2001).

 

 

 

 

https://i2.wp.com/radioiasi.ro/wp-content/uploads/sites/6/2015/04/Elena-Cosma.jpg

 

 

 

 

 

1943: S-a născut la Lipova, jud. Arad,  pictorul român Augustin Costinescu.

 

Imagini pentru pictorul român Augustin Costinescu.photosImagine similară

 

 

 

Lucrările sale se afla răspândite în numeroase muzee şi colecţii cum ar fi:

Muzeul Naţional de Artă al României (Cabinetul de Grafica), Muzeul din Sf.Gheorghe, Zalau, Botosani, Muzeul de Arta Craiova, Muzeul Tarii Crisurilor,Oradea, Colectia Camerei Deputatilor, Bancorex, Banca “Ion Tiriac”, Banca Turco-Romana, Muzeul de Arta Constanta, Rm.Valcea si in colectii particulare din Romania, Germania, Franta, S.U.A., Japonia, Canada, Filipine, Spania, Israel, Venezuela, Grecia, Italia, Noua Zeelanda, Olanda, Anglia, Brazilia, Australia, Turcia, Suedia.
A primit  Premiul pentru pictură la Expoziţia Tineretului (Atheneul Roman, 1975);
Premiul pentru pictură (Organizaţia Naţională a Pionierilor, 1987).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1953: S-a născut în satul Popeștii de Sus, raionul Drochia scriitorul basarabean Ion Mânăscurtă.  

 

 

 

 

 

 

 

 

În 1975 a absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie.

A editat publicistică, proză, care au fost traduse în mai multe limbi ale lumii. A fost redactor la publicațiile „Tinerimea Moldovei”, „Femeia Moldovei”.

 

 

 

 

 

1953: S-a născut Bogdan Hossu, președintele Confederației Naționale Sindicale Cartel Alfa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1965: A murit la Sinaia, Florica Cordescu-Jebeleanu, pictoriță și graficiană română,(soră geamănă cu graficiana Marcela Cordescu), sotia poetului Eugen Jebeleanu; (n.10 mai 1913, la Constanţa).

  

 

 

CORDESCU FLORICA - facsimil din ARTISTI DOBROGENI de Florica Cruceru Ed.Muntenia Constanta 2005 pag.139

 

 

 

A fost o ilustratoare şi o graficiană înzestrată care a lasat o creaţie plastică de o mare forţă emoţională. A reprezentat arta plastică românească la expoziţii internaţionale organizate la Budapesta, Zagreb, Moscova, Saint Petersburg, Paris, Atena, Varşovia, ş.a.

Pentru lucrările sale artista a primit distincţia de Artist Emerit în anul 1964.

 

 

 

 

1965: S-a născut Carol Sebastian, jurnalist, editor la Biroul BBC din Bucuresti.

 

 

1972: A decedat Gabriel Barta, regizor român de film documentar; (n. 1923).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1976:  S-a născut in Bucuresti, Alessandra Stoicescu, om de televiziune, editor si prezentator tv.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este  cunoscuta ca moderatoare a emisiunii 100 de minute de pe postul Antena 3.

A mai fost şi prezentatoarea jurnalul principal de ştiri de pe Antena 1 (Observator) şi realizatoare a emisiunii News First de la fostul radio News FM.

 

 

 

 

 

 

 

 

1990: Consiliul European adoptă o declarație comună, prin care hotărăște extinderea relațiilor cu țarile Europei Centrale și de Est, printre care și România.

 

 

 

 

 

1992:  Se încheie procesul fostului şef al Securităţii, Iulian Vlad, care este condamnat la 12 ani închisoare şi degradare militară.

S-a născut la 23 februarie 1931 în satul Gogosiţa, comuna Gogoşu, judeţul Dolj.

 

 

 

 

 Si-a început cariera ca activist de partid încă de la vârsta de 16 ani, deţinând mai multe funcţii pe linie de partid până la încadrarea în Ministerul Afacerilor Interne/Securitate, la 1 mai 1952.

Între 1947-1950, viitorul general de Securitate a deţinut mai multe funcţii pe linie de partid: secretar de plasă al organizaţiei Tineretul Sătesc din Dolj (1947),  membru în Biroul de plasă PMR Băileşti, secretar de plasă UTM şi membru în Comitetul Judeţean UTM Dolj (1948), membru în Comitetul Central al UTM (1950).

A absolvit Institutul Pedagogic, Facultatea de Drept, cu examen de diplomă, cursul pentru cadrele de conducere de pe lângă Academia <<Ştefan Gheorghiu>> şi Universitatea politică şi de conducere”.

Ascensiunea sa a fost prefigurată încă din 1956-1957, când a urmat un curs de securitate în Uniunea Sovietică.

Majoritatea ofiţerilor de Securitate care au deţinut funcţii de conducere în prima parte a regimului comunist au urmat astfel de „specializări”.

După acest curs, a fost numit în august 1957 locţiitor al şefului Serviciului învăţământ din Direcţia Cadre, iar după aceea şef al acestui serviciu.

În 1960 a fost promovat locţiitor al şefului Direcţiei cadre, iar în iunie 1967 şef al Direcţiei Învăţământ din Consiliul Securităţii Statului.

El a deţinut o funcţie similară până în 1974, inclusiv în urma reorganizărilor Securităţii şi ale Ministerului de Interne din prima parte a anilor ’70[41].

În paralel cu ascensiunea sa profesională, Iulian Vlad a fost ridicat în grad militar (23 august 1954 – locotenent major, 23 august 1957 – căpitan, 23 august 1962 – maior, 23 august 1964 – locotenent colonel, 30 decembrie 1967 – colonel, 6 iunie 1971 – general maior)

În 1974, Iulian Vlad a fost numit comandant al Şcolii militare de ofiţeri activi de la Băneasa, iar în mai 1977 a fost avansat la gradul de general locotenent şi propulsat în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne, răspunzând de activitatea de contraspionaj

A  fost implicat în campania de urmărire şi represiune declanşată de Securitate împotriva cunoscutului disident anticomunist, Vasile Paraschiv, dar şi asupra intelectualilor Ana Blandiana, Dorin Tudoran şi Gheorghe Ursu.

De asemenea, a fost unul dintre ofiţerii de Securitate cu funcţii de conducere în aparatul represiv al statului comunist, care a participat la elaborarea măsurilor de reprimare adoptate de autorităţi după revolta minerilor din Valea Jiului (august 1977) si a fost implicat în urmărirea celor care au aderat la Meditaţia Transcendentală, dispunând „filarea si deschiderea dosarelor de urmărire informativă a tuturor persoanelor implicate în această mișcare – câteva sute – sub bănuiala ca acestea ar putea întreprinde acțiuni de spionaj.”

 

În „ultimul deceniu comunist”, Iulian Vlad a făcut parte constant din conducerea Securităţii. Din 1983 a fost adjunct al ministrului de Interne, fiind responsabil cu „problemele de securitate internă” din Departamentul Securităţii Statului, iar ultima lui funcţie în principala structură represivă a regimului comunist a fost cea de şef al acestui departament.

A fost numit în această poziţie cu puţin timp înainte de greva muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987.

 Generalul Vlad a pretins că din ziua de 22 decembrie 1989 Securitatea nu a mai executat ordinele lui Nicolae Ceauşescu, trecând de partea revoluţionarilor.

Întrebările despre trădarea Securităţii rămân, deocamdată, fără un răspuns clar. În mod cert, ultimul şef al Securităţii a dispus de o „seamă de date şi informaţii” care l-au convins că „situaţia era de aşa natură în acel moment că nu putea să fie altul deznodământul”.

După decembrie 1989, Iulian Vlad şi alţi ofiţeri de Securitate au fost implicaţi în mai multe procese deschise unor cadre ale fostei Securităţi.

Condamnat la 24 ani pentru genocid, ultimul şef al Securităţii a fost amnistiat la sfârşitul anului 1993[68] de către preşedintele Ion Iliescu.

Începând de la această dată, Iulian Vlad s-a remarcat printr-o discreţie totală, fiind însă prezent la o serie de manifestări organizate de foştii lui subordonaţi.  

 

 

 

 

 

1994: În urma negocierilor purtate cu Ministerul Afacerilor Externe si ca urmare a rezultatului acestora, vizita Regelui Mihai s-a anulat, ca urmare a interdicției  autoritatilor române  de a i se acorda viza de intrare in țară.

 

 

 

 

1996: A murit in București, poetul roman Alexandru Jebeleanu, membru al PCR ;  (n. 7 octombrie 1923, Șipet, Timiș ).  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 A urmat cursurile Facultatii de Filologie a Universității din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1959.

 A debutat în revista “Universul literar”, în 1941, debutul editorial fiind în 1945 cu volumul “Oglinzi sonore”

 În 1952 publicația Scrisul bănățean a devenit revistă lunară a Uniunii Scriitorilor din România, avându-l ca redactor-șef pe Alexandru Jebeleanu, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1972.În ianuarie 1964 revista Scrisul bănățean și-a schimbat denumirea, devenind revista Orizont.

Din 1972 a devenit redactor, apoi director al Editurii Facla din Timișoara

Intre cele mai cunoscute volume publicate de Eugen Jebeleanu se evidentiaza :

Schituri cu soare, 1929; Inimi sub săbii, 1934; Ceea ce nu se uită 1945; Bălcescu, 1952; Surîsul Hiroshimei, 1958; Cântece împotriva morții 1963; Elegie pentru floarea secerată– (soției sale, graficiana Florica Cordescu) 1967; Hanibal, 1973.

 În Timişoara o stradă îi poartă numele.

 

 

 

1997:  Se semnează  Protocolul de înfrăţire a oraşelor Suceava şi Chişinău.

 

 

 

 2001: S-a lansat Teatrul Național pentru Copii, proiect acceptat de Teatrul Național I. L. Caragiale, director general Dinu Săraru, la inițiativa Fundației „Abracadabra”, condusă de actorul Marian Râlea.

 

 

 

 

 

Marian Rîlea

 

 

 

 

 

 

 2002: A murit generalul Aleksandr Lebed, fost comandant al Armatei a 14-a ruse din Transnistria, guvernator al regiunii siberiene Krasnoiarsk, candidat la preşedinţia Rusiei, socotit un posibil succesor al președintelui Federației Ruse, Boris Elţîn; (n. 20 aprilie 1950).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A ajuns în prim-planul vieții publice din Rusia după tentativa de lovitură de stat din 1991, în timpul căreia un grup de conspiratori din vechea gardă comunistă conservatoare sovietică au încercat să-l răstoarne pe președintele Mihail Gorbaciov și să stopeze cursul reformelor inițiate de acesta din urmă.

În momentul critic al crizei, comuniștii conservatori au dat ordin armatei să încercuiască , sediul Parlamentului Rusiei, generalului Lebed fiind însărcinat cu trimiterea tancurilor, dar el a refuzat să acționeze împotriva parlamentarilor și a lui Boris Elțin, președintele RSFS Ruse.
Mai târziu, Lebed a fost avansat, devenind adjunct al comandantului VDV – trupelor de parașutiști, Pavel Gracev.

După ce a luat parte la acțiunile violente de înăbușire ale mișcărilor naționale din Caucaz, (printre care și a marșului pentru independență din fața guvernului din Tbilisi (Georgia), în urma căruia au fost uciși 20 de protestatari), Alexandr Lebed a fost numit în iunie 1992 comandant al Armatei a 14-a, dislocată în Moldova.
Prezența trupelor rusești este considerată unul dintre factorii puternic destabilizatori din zonă, în timpul conflictului din autoproclamată republică transnistreană.

Pe 7 septembrie 1997, Leded a afirmat în cadrul unui interviu din emisiunea 60 de minute că fosta Uniune Sovietică a pierdut urma câtorva „bombe nucleare de dimensiunea unei valize”.

Atât guvernul Statelor Unite, cât și cel al Federației Ruse au respins imediat afirmațiile lui Lebed, autoritățile ruse mergând până acolo încât au afirmat că asemenea arme nici măcar nu au fost create.

Pe 17 mai 1998, Lebed a câștigat alegerile pentru funcția de guvernator al ținutului Krasnoiarsk.

A rămas în funcție până la moartea sa din 28 aprilie 2002, cauzată de prăbușirea elicopterului în care se afla.

Cauza oficială a prăbușirii a fost coliziunea aparatului de zbor cu liniile de înaltă tensiune în timpul zborului, pe timp cu ceață.

Până în zilele noastre se mai fac auzite diferite teorii despre conspirații care ar fi dus la moartea lui Lebed.

 

 

 

2006: A decedat Vasile Rebreanu, prozator, traducător, dramaturg şi eseist; (n. 11 noiembrie 1934 la Florești, Bistrița, România ).

 

 

Vasile Rebreanu

A studiat la Facultatea de filologie din București (promoţia 1957) și a debutat în 1956 în Tânărul scriitor. Începând din 1969 a fost director la Studioul de radio din Cluj.  În perioada 1969-1985 director la Radiodifuziunea Română, apoi la TVR Cluj.

A fost  mulți ani redactor la ziarul Tribuna.Devine redactor-şef al Editurii Dacia din Cluj.

 Prima sa carte, “În plină zi”, îi apare în 1959. Colaborează la „Tribuna”, „Almanahul literar”, „Gazeta literară”, „Viaţa românească”, „Familia”, „Steaua”, „Utunk” etc. Este deţinătorul a cinci premii ale Uniunii Scriitorilor din România şi a şase premii internaţionale.

 

 

 

 

 2009: A murit în urma unui stop cardiac, interpreta de muzică populară Valeria Peter Predescu; (n.24 octombrie 1947 în satul bistriţean Telciu, de pe Valea Sălăuţei).

A inceput sa cante in 1972, iar primele înregistrări le-a făcut la Radio Cluj cu redactorul şi culegătorul de folclor Dumitru Vartic.

În 1973, a realizat înregistrări la Radiodifuziunea Română cu orchestra Radio, dirijată de George Vancu, iar, în următorul an, a susţinut prima etapă a Concursului „Floarea din grădină”, concurs pe care l-a  câştigat in 1977,cu maximum de puncte.
 

 

 

 

 

 

 

 

A fost referent de specialitate în cadrul Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, culegătoare de folclor, Valeria Peter Predescu a strâns, în cei 35 de ani de carieră, 61 de albume, patru cărţi şi culegeri folclorice, diplome, titluri onorifice şi premii primite în ţară şi la diverse festivaluri folclorice internaţionale.

În municipiul Bistriţa a pus bazele unui grup folcloric format din copii, „Mioriţa”, cărora a ţinut să le împărtăşească toate cunoştinţele sale despre muzica şi tradiţiile năsăudene.

 

 

 

 

 

 2010: A murit istoricul Cornelia Bodea, membru titular al Academiei Române din 1992, autoare a numeroase lucrări de istorie a românilor; (n. 9 apr. 1916).

 

 

 

 

2012: A murit fiziciana Margareta Giurgea, membru titular al Academiei Române din 1992; (n. 19 august 1915).

 

 

 

 

 

 

https://i1.wp.com/radioiasi.ro/wp-content/uploads/sites/6/2015/04/Margareta-Giurgea.jpg

 

 

 

A absolvit Facultatea de Știinṭe, secṭia Fizico-Chimice ṣi, în 1937, a devenit asistent la catedra de Acustică ṣi Optică. În anul 1943 și-a susținut doctoratul cu o teză din domeniul descărcărilor electrice.

A devenit apoi conferenṭiar la Universitatea din Bucureṣti, conferenṭiar la Facultatea de Chimie Industrială a Politehnicii. În paralel, din 1949, a fost cercetător la Institutul de Fizică al Academiei ṣi la Institutul de Fizică și Tehnologia Materialelor. A făcut cercetări ṣtiinṭifice în domeniile descărcărilor electrice în gaze, spectroscopiei de absorbție, împrăștierii luminii în lichide pure. 

În 1991 a fost aleasă membru corespondent și, în 1992, membru titular al Academiei Române. Pentru trei ani, a fost președinte al Secției de Științe Fizice a Academiei Române (1992-1995)

 

 

 

 

2013: A murit in urma unui infarct, „sensei” (maestrul) Dan Stuparu, unul dintre fondatorii Federaţiei Române de Arte Marţiale, imediat după 1989 ; (n. 1951).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un nume de referinţă al artelor marţiale din România, fiind, deopotrivă, unul dintre fondatorii Federaţiei Române de profil după 1989.

Ulterior, maestrul a pus bazele unei noi federaţii în România: Federaţia Română de Karate Tradiţional, înfiinţată în anul 1993. A fost  absolvent al Şcolii Internaţionale de antrenori din San Diego, SUA.
   

A devenit vicepreşedintele Federaţiei Internaţionale de Karate Tradiţional, vicepreşedinte al Federaţiei Europene de profil şi preşedinte al Federaţiei Balcanice.

  În 1995, a fost numit antrenor emerit al sportului, devenind şi antrenorul lotului naţional de karate tradiţional.

A primit mai multe premii  şi distincţii  printre care amintim : Ordinul “Serviciul Credincios” acordat de Preşedintele României.

Lucrări publicate: „Manualul antrenorului de karate tradiţional”

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX 

 

  28 aprilie – Învierea Domnului – Sfintele Paşti (calendarul creştin ortodox).

Paştile sau sărbătoarea anuală a învierii Domnului — este cea mai de seamă dintre praznicele împărăteşti, în creştinătatea ortodoxă, „al praznicelor praznic, sărbătoarea sărbătorilor” (cum este numit în Canonul Paştilor din Penticostar).

 

 

 

 

         

Din punct de vedere calendaristic, de sărbătoarea Paştilor este legat tot ciclul mobil de sărbători, al anului bisericesc (liturgic).De această dată e legată ordinea (succesiunea) şi denumirea duminicilor de peste an, cu evangheliile şi apostolele care se citesc la Liturghie în tot cursul anului Importanţa acestei sărbători i-o conferă şi ciclul de trei zile, cât se sărbătoreşte.

         Cuvântul Paşti (folosit de obicei la forma de plural lat. Paschae), e de origine ebraică (Pesah-trecere) şi era folosit pentru sărbătoarea azimilor (Pascha) sărbătoare anuală în amintirea trecerii prin Marea Roşie, când s-au eliberat din robia egipteană (Ieşire 12, 27), la 14 Nisan (prima lună plină de după echinocţiul de primăvară).

După unele păreri, termenul Paşti, cât şi sărbătoarea iudaică Pascha, ar fi de origine egipteană (în Ib. egipteană Paşeh = trecere). În timpul robiei în Egipt se sărbătoarea, în valea Nilului, ziua echinocţiului de primăvară, adică a trecerii soarelui din emisfera australă în cea boreală (nordic), ca zi a biruinţei luminii asupra întunericului.

        Evreii au păstrat denumirea şi serbarea, dându-i însă un sens religios şi naţional. Din Ib. ebraică, cuvântul a fost preluat de creştini, fără a fi vreo legătură, decât de nume, între sărbătoarea creştină a Paştilor şi vechea sărbătoare iudaică.

Trecerea cuvântului în vocabularul creştin s-ar explica prin faptul că evenimentele istorice comemorate în sărbătoarea creştină (patimile, moartea şi Învierea Domnului) au coincis cu Paştele evreilor din anul 33, fiind însă de la sine înţeles că obiectul sau motivul Paştelui creştin este cu totul altul decât cel al evreilor, între cele două serbări nefiind altă legătură decât cea de coincidenţă de nume.

        Paştile constituie cea mai veche sărbătoare creştină. Împreună cu Duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, se sărbătoreşte din epoca apostolică.

Numirea de Paşti s-a dat la început de primii creştini comemorării anuale a Cinei celei de Taină, care avea loc în seara zilei de 13 Nisan, adică în joia dinaintea Duminicii Învierii. Comemorarea consta dintr-o masă rituală care imita Cina şi era însoţită de slujba Sfintei Euharistii.

Denumirea de „Paşti” a trecut însă la creştini, de la comemorarea Cinei la comemorarea morţii Domnului. Mielul care era jertfit şi mâncat la masa pascală a evreilor (în amintirea mielului pascal din ultima noapte a robiei din Egipt, când Moise i-a trecut Marea Roşie şi i-a eliberat), era considerat ca imagine sau preînchipuire a Mântuitorului, Care S-a jertfit ca un miel, pentru răscumpărarea păcatelor noastre (Isaia 53, 7; Ioan 1, 29 s.a.).

        Paştele însemna la primii creştini, comemorarea anuală a celor trei momente din viaţa Mântuitorului: Cina, Patimile şi Învierea. Cu timpul însă înţelesul cuvântului Paşti s-a restrâns numai la sărbătoarea Învierii, aşa cum îl înţelegem noi astăzi.

Întrucât în Biserica veche au existat neînţelegeri privind data serbării Paştelui şi pentru a le curma, Sfinţii Părinţi au hotărât, în cadrul Sinodului I Ecumenic, ca Paştele să se serbeze de toată creştinătatea numai Duminica şi aceasta să fie în prima Duminică cu lună plină, după echinocţiul de primăvară.

Dacă însă prima lună plină (14 Nisan) de după echinocţiul de primăvară (21 martie) cade duminica, atunci se va serba în duminica următoare, pentru a nu corespunde cu Paştele evreilor, care se serba totdeauna la 14 Nisan.

         Data Paştilor poate varia într-un interval de 35 de zile (între 22 martie-25 aprilie). Pentru aceasta s-au stabilit, incä din sec. III, tabele cu dala Paştilor (numite Pascalii), pe mai mulţi ani.

Dar din cauză că nu toată lumea creştină foloseşte acelaşi calendar bisericesc (unii încă mai folosesc calendarul iulian, adică vechiul calendar neîndreptat — stil vechi — alţii pe cel gregorian, îndreptat încă din 1582, deci stilul nou — în Apus şi o parte din Răsărit (printre care şi România) s-a hotărât ca în toată Biserica Ortodoxă (indiferent ce calendar urmează), Paştele să fie serbat ia aceeaşi dată, şi anume după Pascalia stilului vechi.

Această hotărâre s-a luat în 1927 şi a fost întărită de Consfătuirea interortodoxă de la Moscova, din iulie 1948.

         Privitor la modul sărbătoririi Paştilor, cea mai mare sărbătoare creştină, ea era şi este privită ca o zi de bucurie (bucuria Învierii Domnului), marele eveniment din istoria mântuirii noastre, care stă la temelia credinţei şi a Bisericii creştine (I Corinteni 15, 14).

Tradiţii: creştinii vopsesc ouă roşii, pregătesc miel şi cozonac, iar sărbătoarea ţine trei zile.

La evrei ţine 8 zile, şi ei mănâncă pască în loc de pâine, adică un fel de azimă în foi subţiri şi uscate (pâine nedospită).

 

HRISTOS A ÎNVIAT!

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/04/28/o-istorie-a-zilei-de-28-aprilie-video-3/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  3. ro.wikipedia.org.

  4. mediafax.ro;

  5. Istoria md.

  6. worldwideromania.com;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro

  8. rador.ro/2015/ calendarul-evenimentelor

  9.   Caietele CNSAS, an VII, nr. 1(13)/2014.

 

28/04/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Anii de infern ai ocupației sovietice a Basarabiei

Imagini pentru ocupația sovietica a basarabiei photos

 

ISTORIE /// 13 ani de infern pentru populatia RSSM (1940-1941 si 1944-1956)

Desecretizarea fondurilor Arhivei Ministerului Afacerilor Interne al R. Moldova ofera cercetatorilor posibilitatea realizarii unei reconstituiri cat mai fidele a multiplelor aspecte ale istoriei regimului totalitar comunist, insuficient sau deloc elucidate in istoriografia noastra.

Regimul terorii si mijloacele de infaptuire a acesteia isi găsesc o amplă reflectare în dosarele respectivei arhive.
28 iunie 1940 a insemnat inceputul unui lung calvar pentru populatia Basarabiei, condamnată sa suporte toate ororile regimului totalitar comunist la care a fost supusă populatia RASS Moldoveneacă in perioada interbelică.

Chiar daca nu se recurgea atât de frecvent, ca in perioada marii epurari, la serviciile odioaselor troici speciale, regimul totalitar comunist pentru a-si atinge obiectivele diabolice, a recurs la alte metode, la fel de antiumane, cu efecte la fel de tragice.

Primul an de ocupație sovietică a Basarabiei a produs un șoc urias asupra populației acesteia.

Din primele zile, ca urmare a practicilor reprobabile ale autoritatilor comuniste, s-au operat numeroase arestări, astfel incat, in cateva saptamani, inchisorile au devenit supraaglomerate, depasindu-se de cateva ori capacitatea celulelor de a-i adaposti pe cei condamnati la detentie. In paralel, se produc executari in serie ale unor categorii de persoane, catalogate ca „dusmani ai puterii sovietice”.

Din randul acestora au facut parte personalități politice, inclusiv mai multi membri ai Sfatului Țarii, persoane, care, pana la 28 iunie 1940, au facut parte din diferite partide politice, au detinut functii publice in organele de administratie si de ordine.

Victime ale rafuielilor salbatice au cazut si cateva zeci de preoți ai Mitropoliei Basarabiei, platind cu viata doar pentru simplul fapt ca slujeau in Altarul Domnului.

Gropile cu var, umplute cu cadavrele celor executati, precum si alte metode de exterminare a persoanelor indezirabile, constituie un alt indiciu infiorator al acestui prim an de ocupatie sovietica.Deportarile din 13 iunie 1941, in Siberia si in lagarele corectionale, a aproximativ 20.000 de persoane, au constituit acordul final al acestui prim an de „fericire” de tip comunist.

Acest val de deportari este amplu reflectat de fondurile respectivei arhive.In ianuarie 1944, cu cateva luni pana la „eliberarea” nordului Basarabiei de catre Armata Rosie, erau deja elaborate primele directive ale organelor de represiune sovietice, ce urmau sa serveasca drept temei pentru relansarea masinariei diabolice de exterminare umana.

Odata cu ocuparea raioanelor de nord de catre unitatile de avangarda sovietice, tribunalul militar al RSSM, proaspat reanimat, s-a si pus pe treaba, condamnand la moarte primele cateva zeci de persoane. Un rol aparte in identificarea si retinerea tuturor celor care, in viziunea autoritatilor comuniste de ocupatie, se facusera vinovati in fata puterii sovietice, l-au jucat asa-numitele batalioane de exterminare, alcatuite din militari sovietici, dar si din activisti, racolati din randul populatiei autohtone.In vizorul acestor batalioane intrau „elementele dusmanoase”.

Un rol aparte in aceasta „munca” de identificare si retinere a „elementelor periculoase” l-au jucat si alte structuri ale NKVD-ului, dar si faimoasele batalioane ale mortii – ????? („?????? ???????”) care au „scris”, de asemenea, o pagina trista in soarta populatiei RSSM.

Activitatea acestor structuri este reflectata pe larg de catre fondurile acestei arhive. Poate cel mai amplu sunt documentate operatiunile de deportare, care au fost reluate, fara prea multe taraganari, de catre autoritatile sovietice de ocupatie.

Printre primele victime ale acestei politici ale terorii comuniste s-au numarat ultimele cateva sute de etnici germani, care au evitat repatrierea din septembrie 1940. In iunie 1945, ei n-au mai putut sa se salveze de la deportarea in Siberia, operata de catre autoritatile sovietice.

Au urmat o serie de deportari care-i vizau pe basarabenii ce au activat, in perioada administratiei romanesti. Primul contingent, alcatuit din 466 de reprezentanti ai acestor categorii au fost deportati la 17 iulie 1946 in RSS Karelo-Finlandeza, pentru un termen de sase ani.

Atare deportari au continuat si in anii urmatori. Ultimul grup deportat a fost cel format din fosti angajati ai administratiei publice si de ordine din Basarabia, care au fost exilati in 1948, pentru o perioada de sase ani, in RASS Bureata, regiunile Amur si Irkutsk.

Deportarile de populatie civila din 5-6 iulie 1949, precum si cele din 1 aprilie 1951 au constituit ultimul acord al practicilor de acest gen in RSSM. Fondurile Arhivei MAI contin mii de documente inedite cu referire la aceste deportari.

Drama persoanelor deportate, dupa cum bine se cunoaste, nu s-a terminat odata cu disparitia fizica a lui Stalin, in martie 1953, ci a continuat si in anii urmatori.In ciuda faptului ca, dupa moartea dictatorului, au fost expediate mii de demersuri ale victimelor deportarilor din RSSM pe numele noilor lideri sovietici si pe adresa organelor supreme ale statului sovietic, majoritatea covarsitoare ale acestora au ramas nesolutionate.

Si acest ultim episod al dramei deportatilor se regaseste plenar in documentele pe care le detine respectiva arhiva.

Ion Varta, 
doctor in istorie, membru al Comisiei pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova
ARHIVA TIMPULmd.

25.02.2010

 

 

 

 

 

ADDENDA

 

 

 

Ce pierderi umane a avut Basarabia pe timpul ocupației sovietice. Cifre DUREROASE

 

 

 

 

DOCUMENTAT: Ce pierderi umane a avut Basarabia pe timpul ocupației sovietice. Cifre DUREROASE

Site-ul memorialromanesc.org prezintă cifre privind pierderile umane ale Basarabiei suferite în timpul ocupației sovietice.

Numărul basarabenilor deportați și celor uciși se ridică la peste 1,5 milioane de persoane.

1. PATIMILE BASARABENILOR

A. PIERDERI UMANE ALE BASARABIEI SUB OCUPAȚIA SOVIETICĂ

I. PRIMA OCUPAȚIE SOVIETICĂ 28 Iunie 1940 – 22 Iunie 1941
În mai puțin de un an, peste 300 000 de persoane au fost arestate, deportate, ucise, aceasta reprezentând 12.23% din populația Basarabiei interbelice.

1. Arestări: – 48 000 de persoane:
· Oameni politici care militaseră pentru Unire, învinuiți de trădare, dintre care:
· 5 foști deputați din Sfatul Țării (Ion Codreanu, Leancă, Secară, Catelli)
· 1 fost senator
· Funcționari civili și militari – transferați la Tiraspol pentru siguranță
· 40 elevi ai Institutului Pedagogic Orhei –

2. Deportări – aproape 300 000 (în Nordul înghețat)
· 135 000 de persoane până în septembrie 1940
· 19 200 de persoane între octombrie-noiembrie 1940
· 27 000 de persoane în decembrie 1940
· 100 000 de persoane începând cu 13-14 Iunie 1941

3. Uciși – 30 000 prin împușcare sau tortură
· Orchestra Simfonică a Basarabiei este ridicată pe 3 iulie 1940 din Gara Chișinău la întoarcerea din turneu, dusă lângă Orhei și împușcată în Valea Morii.
· 1 000 de persoane (copii, femei, adulți) – lângă Odesa împușcate prin pereții de lemn ai unui tren de marfă cu 22 de vagoane care-i transporta în Siberia.
· 450 de persoane – găsite (multe mutilate) în gropile de la Consulatul Italian, Palatul Metropolitan, Facultatea de Teologie din Chișinău. Printre ei studenți, elevi, preoți, ceferiști.
· 87 de persoane – Sediul NKVD, Chișinău (15 cu mâinile legate în groapa comună)
· 19 persoane – găsite la Sediul NKVD-Cetatea Albă
· 6 persoane – Sediul NKVD, Ismail (5 bărbați și o femeie cu mâinile legate)

4. TOTAL pierderi umane în prima ocupație sovietică
· Deportări: 300 000
· Uciși: 30 000
· TOTAL: 330 000

II. A DOUA OCUPAȚIE SOVIETICĂ – 23 August 1944

1. Deportări
· 250 000 de persoane între 1944-1948
· 11 324 de familii 6 iulie 1949
· 300 000 de persoane între 1954-1964 (în Rusia și Kazahstan)

2. Morți prin înfometarea provocată de Stalin
· 300 000 de persoane

3. TOTAL pierderi umane în a doua ocupație sovietică
· Deportați: 875 000
· Morți: 300 000
· TOTAL: 1 175 000

III. TOTAL PIERDERI UMANE ÎN CELE DOUĂ OCUPAȚII SOVIETICE
· 330 000 – Prima ocupație sovietică
· 1 175 000 – A doua ocupație sovietică
· 1 505 000 – TOTAL PIERDERI ROMÂNEȘTI

B. PIERDERILE TERITORIALE ALE PROVINCIEI BASARABIA

Județele Hotin (Nord), Ismail și Cetatea Albă (Sud) sunt încorporate Ucrainei la 2 august 1940.

C. PIERDERILE ARMATEI REGALE ROMÂNE ÎN BASARABIA DUPĂ CAPITULARE

1. Deportări
· 180 000 de soldați și ofițeri (doar câteva mii s-au întors)

2. Executați prin împușcare în lagăr (Katîn românesc)
· 50 000 de soldați și ofițeri (schelete descoperite în mlaștinile de la Bălți).

 

 

28/04/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Comportamentul ocupantului sovietic în Basarabia și jaful organizat de URSS în România (1945)

 

Doc-Al Moraru

Confiscarea proprietăţii de stat a României de către autorităţile U.R.S.S. şi comportamentul ocupantului sovietic în Basarabia (1945)

Subiectul este mult prea vast și complex, pentru a putea fi tratat într-un spaţiu restrâns, astfel încât mă voi rezuma la câteva aspecte. Majoritatea fondurilor arhivistice aflate în arhivele din Republica Moldova, care cuprind perioada 1941-1944 nu sunt altceva decât dosare de arhive românești confiscate de autoritățile sovietice de ocupație și luate la evidența arhivistică de către funcționarii arhivelor din R.S.S. Moldovenească, o făcătură sovietică pe teritoriul fostei Basarabii.

Mai mult decât atât, tot aici sunt depozitate și documentele cu referire la nordul Bucovinei, din aceeași perioadă. Numărul acestor fonduri și dosare este considerabil, deși, la prima vedere, documente de arhivă pentru o perioadă de patru ani, ar trebui să fie mult mai mic.

Trebuie menționat că un număr mare de documente de arhivă românești au fost distruse de funcționarii sovietici, deoarece in primii cinci ani după război, sovieticii nu aveau hârtie pe ce scrie, motiv pentru care un număr foarte mare de documente sovietice, au fost scrise pe reversul vechilor documente de arhivă românești.În ansamblu, materialele se referă la diferite aspecte ale vieţii publice şi militare.

Printe acestea:
– lupta autorităţilor împotriva ideologiei comuniste şi a pornografiei, răspândită cu atâta zel prin oraşele şi târgurile Basarabiei şi Transnistriei; deciziile privind copiii, pentru ca aceştia să fie curaţi, hrăniţi, sănătoşi şi toţi ca unul să frecventeze şcoala;
– lupta împotriva şarlatanilor, a criminalităţii şi a tâlhăriilor; grija faţă de pământ şi plantaţii; deosebita atenţie şi rolul important al Bisericii ortodoxe în educaţia spirituală a societăţii româneşti;
– combaterea sectelor religioase;
– necesitatea trecerii industriei şi comerţului din mâinile evreilor în cele ale românilor etc.

Sine die, respectivele documente constituie o comoară informațională pentru cercetători, istorici, juriști, politologi și în general pentru toți cei interesați de istoria națională. Nu voi enumăra toate fondurile arhivistice, rezumându-mă doar câteva, axate pe subiectul abordat:

1. Cabinetul de administrare a Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei (numai inventarul 1 are 1434 de dosare etc);
2. Corpul II al Armatei Române (1941-1943):

– Curtea Marțială a Comandamentului Basarabiei (1919-1943);
– Divizia a IX-a Infanterie a Armatei Române (1940-1943);
– Grupele poliției 57 și 74 a Corpului 4 al Armatei Române;
– Tribunalul Militar al Corpului III al Armatei Române;
– Curtea Marțială a Corpului III Armată;
– Inspectoratul Regional de Poliție a Basarabiei (1918-1944);
– Secția financiară a județului Lăpușna (1919-1944);
– Statul Major al Armatei Române (1941-1943);
– Administrația Ținutului Nistrean;
– Prefectura județului Lăpușna;
– Prefectura tuturor județelor;
– Situaţia agricolă a județului Lăpușna (şi a celorlalte județe);
– Comisariatul de Poliție a tuturor județelor și orașelor

– Inspectoratul Ținutului Basarabiei a jandarmeriei.Am amintit despre fondurile arhivistice depozitate la Arhiva Națională a Republicii Moldova, deși documente, care cuprind perioada 1941-1944 au mai intrat și în posesia arhivei Ministerului de Interne, arhiva Serviciului de Informații și Securitate și A.O.S.P.R.M.

Tot acest depozit informațional prezintă un interes deosebit pentru cercetători și oameni de știință, pentru studiu. Un material mai amplu semnat de autorul acestor rânduri despre comportamentul ocupanţilor sovietici a fost preluat şi de cunoscutul scriitor Paul Goma în una din cele mai importante lucrări ale sale „Săptămâna Roşie”[1].

 

 

 

 

Doc. Al. Moraru-Filele 1.2.3

 

 

 

 

Documentul a fost descoperit în dosarele Arhivei Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova (fosta Arhivă a C.C. al P.C.M.) şi calificat „Strict Secret”.

Este vorba despre informaţie secretă despre „încălcări penale înregistrate, ce ne lasă să credem, că au existat şi crime şi tâlhării (neînregistrate – n.a.), săvârşite de militarii sovietici în oraşul Chişinău în perioada 1 septembrie – 20 decembrie 1945″, informaţia este semnată de şeful secţiei orăşeneşti al miliţiei, locotenent-colonel de miliţie Lebedev în ziua de 22 decembrie 1945. Documentul este însoţit de o anexă, în care se menţionează, că în oraşul Chişinău sunt 8 orăşele militare, preponderent în sectorul Buiucani, dar şi în străzile Şmidt nr.130, Podolsk nr.32, Benderscaia nr.41 (denumirile străzilor sunt scrise conform documentului – n.a.), Kievskaia nr.13 în total 131 de spaţii, inclusiv comisariatul militar republican, tribunalul militar, procuratura militară etc.

Documentul are 5 file, este scris în limba rusă şi este o componentă a dosarului numărul 432, inventarul 4 din Fondul arhivistic nr.51, Comitetul Central al P.C.M. (redăm textul tradus din limba rusă şi foto):STRICT SECRET[2]

„În oraşul Chişinău şi suburbii în ultimul timp militarii din unităţile militare dizlocate pe teritoriul oraşului Chişinău şi suburbii au fost săvârşite un şir întreg de crime şi încălcări grave exprimate prin beţii sistematice, huliganism, jafuri, tâlhării, împuşcături fără scop cu consecinţe mortale, conducerea automobilelor fără numere de înmatriculare, fără permis de conducere în urma cărora au avut loc accidente rutiere cu final mortal. În ultimul timp, adică din septembrie până la 20 decembrie 1945 au fost înregistrate următoarele fapte penale:

– Crime (omucideri) – 11
– Jafuri – 14
– Dezbrăcări ale celor beţi – 12
– Zmulgeri de obiecte – 10
– Furt calificat – 127
– Furt de buzunare – 7
– Acte de huliganism – 22

E necesar de menţionat că cele mai frecvente încălcări penale sunt următoarele:– 17 septembrie 1945. Sergentul comendaturii militare din oraşul Chişinău, Iacovenko Arcadii Ivanovici, împreună cu un grup de soldaţi sovietici în suburbia oraşului Chişinău la răscrucea Sculeanca au furat mai multe obiecte de la cetăţeanca Tiacova.

Obiectele furate a fost confiscate şi întoarse stăpânei. Tâlharii au fost traşi la răspundere penală, dosarul lor a fost trimis la procurorul garnizoanei Chişinău.

– 18 septembrie 1945. Colaboratorii secţiei 3 miliţie pentru furt a mai multe obiecte dintr-o căruţă a fost reţinut sergentul secţiei comendatură Studenov Alexei Semionovici din Brigada 40 a Regimentului de artilerie şi transmis superiorilor săi pentru a lua măsurile cuvenite. Aceştea n-au luat nici o măsură şi în aceiaşi zi lucrătorii secţiei 3 miliţie l-au reţinut repetat pe sergentul Stupnev pentru furt al obiectelor din căruţa cetăţeanului Granguţoi (poate fi Crăncuţă ? – în multe documente sovietice sunt schimonosite numele persoanelor şi numele localităţilor româneşti din Basarabia- Al.M) şi Grigorenco. Materialele au fost transmise procurorului garnizoanei Chişinău.

– 28 septembrie 1945. Un grup de militari sovietici alcătuită din trei persoane, un sergent şi doi soldaţi la ora 23 pe strada Leovschaia au dezbrăcat pe cursantul şcolii juridice Tkacenco. Acelaş grup în drum spre unitatea lor militară pe strada Meşceanscaia cu forţa armelor au jefuit pe locuitorul oraşului Chişinău, Lungu scoţind de pe el sacoul şi 50 de ruble.

– 29 septembrie 1945. Un grup de militari sovietici din Regimentul tancuri cu forţa armelor au prădat cetăţeanul Crăciun pe strada Sireiskaia, luândui acestuia 3.600 ruble.

– 30 septembrie 1945 militarul Regimentului 372 Armată sergentul Neceaev fiind beat în oraşul Chişinău a încercat să-l omoare pe miliţianul de gardă şi l-a împuşcat de 5 ori. Făptaşul a fost reţinut şi transmis comandantului militar.

– 2 octombrie 1945. La ora 13 ziua în oraşul Chişinău pe strada Petropavlovskaia o grupă de militari compusă din doi oameni, Alexeev Leontii şi Gubiţin S., în stare de ebrietate băteau şi batjocoreau oamenii, care treceau pe strada nominalizată. Au fost reţinuţi, dar au opus rezistenţă fizică şi au bătut pe şeful secţiei 4 miliţie, maiorul de miliţie tov. Lebedev. Făptaşii au fost transmişi comandamentului unităţii.

– 14 octombrie 1945. La ora 22, în oraşul Chişinău, pe strada Chilia, în casa nr.17, militarul sovietic, locotenent al unităţii militare nr. 514 Turevskii V.A. printr-un act de huliganism l-a omorât pe locuitorul din Chişinău Neverov N. A. Criminalul a fost arestat şi transmis procuraturii militare a garnizoanei din Chişinău.

– 21 octombrie 1945. Militarii sovietici Pavel Nikitovici şi Kasenkov Nicolai Ivanovici din Regimentul 60 Polenkov au încercat să fure seiful cu banii trustului apă-canal din Chişinău, dar au fost surprinşi asupra faptei, reţinuţi şi transmişi comandamentului unităţii.

– În noaptea de 31 octombrie 1945, doi militari sovietici din unitatea dislocată la marginea Buiucanilor (Chișinău) au săvârşit o crimă, omorând pe locuitorul Nazarbikian, după care au dispărut pe teritoriul orăşelului militar.

– 4 noiembrie 1945. În restauranul de vară, doi locotenenţi sovietici au întâlnit pe locuitorul oraşului, mecanic la fabrica de spirt (alcool) şi au început să-l bată, după care unul din locotenenţi a tras două focuri de pistol, rănindu-l mortal pe respectivul, după care au dispărut în orăşelul militar.

– 5 noiembrie 1945. În oraşul Chişinău, în sectorul Poşta Veche, casa numărul 1, ofiţerii: locotenent inferior Alexeev Vasilii Artemovici şi locotenentul Sokolov Anton Vasilievici au prădat apartamentul cetăţenei Polejaeva. Aceştia împreună cu doi sergenţi au furat obiecte în suma de 10.000 ruble. Sokolov şi Alexeev au fost reţinuţi şi transmişi procurorului militar al garnizoanei Chişinău.

– 8 noiembrie 1945. La ora 1.30 noaptea, locotenentul Garin V.N. şi Ivanov A.I., ambii din divizia 47 puşcaşi şi militarul Podiminosim A.M., fiind în stare de beţie au intrat în clădirea Comisariatului Norodnic Forestier (Narkomles) unde era petrecerea colaboratorilor, au început a face tot felul de provocări huliganice, a-i înjosi cu tot felul de cuvinte necenzurate pe persoanele responsabile prezente acolo. Făptaşii au fost reţinuţi şi transmişi comandamentului militar”.

Un alt document de arhivă confirmă fărădelegea și crima, care triumfa în Basarabia în 1945, adică primul an după a doua ocupație sovietică:STRICT SECRET[3]

– „8 noiembrie 1945. La ora 24, pe strada Pavlovskaia, militarii sovietici Vasilenco şi Kudreavţev din Regimentul tancuri, care păzeau un depozit de alimente şi se aflau la post au oprit din drum pe colaboratorul inspecţiei rutiere, locotenent major Barâşev Alexandr Grigorievici şi cu forţa armelor l-au dezbrăcat de palton, iau luat arma şi l-au bătut. La solicitarea colaboratorilor N.K.V.D. şi reprezentanţilor comenduirii militare de ai preda pe infractori, ofiţerul de gardă al unităţii, locotenentul major Siniţin, fiind în stare de ebrietate, a refuzat categoric să-i predea pe infractori şi a promis că aceştea vor fi pedepsiţi în cadrul unităţii.

– 15 noiembrie 1945. În piaţa centrală, militarul sovietic din brigada nr. 51 Şuvalov N.S. fiind în stare de ebrietate, a deschis foc din automat. Incidentul s-a soldat cu rănirea a două cetăţene: Gvintulina P.I. şi Poleacova N.T. În cele din urmă făptaşul a fost reţinut şi transmis procurorului garnizoanei Chişinău.

– 25 noiembrie 1945. În casa nr.34 din strada Meşceanskaia, locotenentul din Regimentului 229 al Diviziei 49, din motiv de gelozie a împuşcat-o pe cetăţeana Krivulean V.L. Dosarul a fost transmis procurorului Corpului de Armată.

– 1 decembrie 1945. La ora 19, pe strada Prunculovscaia (aşa au tradus şi denumit strada Pruncului – n.a.), militarii sovietici Juravliov şi sergentul Ivanov din unitatea 84414 au săvârşit un furt de la cetăţeanul Şuşkov, furându-i harmonica. Dosarul a fost transmis procurorului militar al Corpului de Armată.

– 4 decembrie 1945. militarii sovietici Scorobogatov S.I. şi Şilaev V.V. din unitatea militară nr.190 au prădat pe cetăţeanul Gheorghiţă G.S. Făptaşii au fost reţinuţi şi trimişi procurorului militar al garnizoanei Chişinău.

– 9 decembrie 1945. Pe strada Kojuharskaia (corect Cojocarilor – n.a..) militarii sovietici BarţevE.P. şi Agafonov din batalionul penal nr.51 au săvârşit un furt din apartament în număr de mai multe obiecte. Făptaşii au fost reţinuţi, obiectele furate au fost întoarse stăpânului, iar materialele dosarului au fost expediate comenduirii oraşului Chişinău.

– 11 decembrie 1945. În oraşul Chişinău, pe strada Kiliiskaia (corect strada Chiliei – n.a.), casa nr. 25, militarii sovietici Kucinin şi Livaşov din Corpul 10 Gardă, fiind în stare de ebrietate au provocat bătăi în apartament cu militarii sovietici grăniceri Titarenco N. , Mâcitobaiev J. şi Ciuvankov în urma căreia Titarenco a fost omorât, iar Mâcitobaiev şi Ciuvankov au fost grav răniţi. Dosarul a fost înaintat procurorului militar al unităţilor N.K.V.D.

– 14 decembrie 1945. În oraşul Chişinău, pe strada Şmidt, militarii sovietici Oleinik N.A. şi Kojnikov din unitatea militară 7481 au snopit în bătăi pe miliţianul de gardă Perjov. Dosarul a fost înaintat la procuratura garnizoanei Chişinău.

– 16 decembrie 1945. În oraşul Chişinău, în sectorul Buiucani, la casa nr.14, în timpul când militarii sovietici neidentificaţi au încercat să fure un gard din lemn, în procesul de reţinere a acestora a fost împuşcat căpitanul serviciului medical din Regimentul 105 Armată Zlotin.

– 17 decembrie 1945. Pentru acte de huliganism au fost reţinuţi militarii sovietici Poleakov G.N. şi Arosov I.C. care au bătut mai mulţi locuitori din Chişinău şi au opus rezistenţă fizică în procesul de reţinere a lor.

– 17 decembrie 1945. În sectorul şoselei Hânceşti, pe drum, militarii sovietici din unitatea militară nr.7375 au provocat între dânşii o bătaie în urma căreia a fost omorât sergentul inferior Vladimirov.

Dosarul a fost înaintat procurorului militar al garnizoanei Chişinău.

Cu cazuri asemănătoare la secţiile de miliţie din oraşul Chişinău se adresează zilnic un număr important de oameni.Asupra Basarabiei ocupate de sovietici s-a lăsat o noapte, era noaptea comunismului, care a durat aproape jumate de secol.

Documente anexe:

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S. Moldovenești. nr.52/23 ianuarie 1945, Chișinău – Despre repartizarea bunurilor materiale din 5 vagoane primite de după graniță în calitate de cadouri[4] . 

Traducere din limba rusă.

„Sovietul Comisarilor Norodnic a R.S.S. Moldovenești hotărăște:

– De repartizat obiectele din 5 vagoane, venite de după graniță în calitate de cadouri prin Narcomate (Comitete a comisarilor norodnici de ramură – n.a.), direcțiilor de pe lângă Sovnarcomul RSSM, instituțiilor, executivelor de județ, orășenești și rationale; executivelor din partea stângă (a Nistrului – n.a.) pentru a se da invalizilor de război, familiilor acestora, lucrătorilor din sfera tehnică și inginerească, muncitorilor conform anexei nr. 1.

– De a obliga președinții de județ, orășenești și de raion ale executivelor, comisariatelor norodnice, șefilor de direcții de pe lângă Sovnarcomul R.S.S.M. și conducătorii de subdiviziuni de a crea o comisie special pentru repartizarea bunurilor aduse de după frontier și de prezentat Sovnarcomului R.S.S.M. darea de seamă nu mai târziu de 10 zile din ziua repartizării lor.

– Întreaga răspundere personal de a pune pe seama comisariatelor norodnice, șefilor de direcții, conducătorilor de instituții și președinților de județ, oraș, raion pentru repartizarea corectă a bunurilor material.

– Cheltuielele potrivit conturilor, cheltuielele pentru organizare și transport ale – Comisariatului norodnic pentru comerț să fie suportate de organizațiile și instituțile, care au primit aceste bunuri material.

– Controlul asupra îndeplinirii acestei Hotărâri de a-l pune pe seama Narcomatului Controlului de Stat al R.S.S.M.

Locțiitorul Președintelui Sovietului Comisarilor Narodnici a R.S.S.M. – G. Kvasov
Șeful Direcției Organizatoric al Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 107/12 februarie 1945, Chișinău – Despre componența comisiei privind evidența bunurilor materiale aduse pe calea apei din România în R.S.S. Moldovenească[5]. Traducere din limba rusă.

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. hotărăşte:

– Pentru evidența bunurilor materiale, care se afșă pe 6 barje venite din România, prin aprobarea Comisiei Unionale de Control în R.S.S.M. de a se forma comisia în următoarea componență: Tov. Kașceev S.E.(președinte), membri comisiei: Karasov I.I., Schiba N.A., Kobeț V.F. , Kleaci V.M., Kozlov G.A., Zdobnîi A.P.

 

 

 

Doc Al. Moraru+Filele 4.5

– De a încredința comisiei (tov. Kașceev S.E.) după repartizarea obiectelor de a prezenta Actul respectiv Sovnarcomului R.S.S.M.
– De a obliga comisia (tov. Kașceev S.E.): armament, obuze și alt utilaj militar să fie transmis Comendantului militar pe teritoriul sovietic;
– Bunurile materiale, care aparțin R.S.S. Ucrainene, să fie transmise Sovnarcomului R.S.S. Ucrainene în orașul Odesa;
– De a obliga pe tov. Popovici să transmită pentru fiecare barjă câte un om (înarmat – n.a.) pentru paza și însoțirea barjelor în portul Reni.
Președintele Comisarilor Norodnici al R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice al Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco.

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 151/26 februarie 1945, Chișinău – Despre repartizarea utilajului, chimicalelor și altor materiale valoroase venite din România[6].

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M.

Hotărăște:

– De a repartiza utilajul, chimicatele și alte materiale următoarelor narcomate și direcții ale Sovnarcomului RSSM:

– Comisariatului Norodnic pentru Industria Ușoară – utilaj și chimicate ale uzinei de piele (kojevnogo zavoda);

– Comisariatului Norodnic pentru Gospodărie – stația electrică, motorul NP-960 și generatorul de curent alternativ 970 kwt și 14 lăzi cu materiale electrice;

– Comisariatului Norodnic pentru Transport auto- Stație Electrică mobilă;

– Trustului Republican „Tabaksârye” (Tutun şi materie primă – n.a.) utilaj și materiale ale fabricii de tutun;

– Direcției pentru Chestiuni Poligrafice și Edituri – utilaj și materiale tipografice;
Comisariatulu Norodnic pentru Învățământ – utilaj și materiale muzeografice- in total 158 de lăzi;

– Comisariatului Norodnic pentru Sănătate – Renghen – Cabinet și alte utilaje medicale;
De obligat conducătorii tuturor instituțiilor vizate mai sus ca toate bunurile primite mai sus să fie inventariate și actul de inventariere să fie prezentat către 10 martie 1945.

Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici al R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 158/28 februarie 1945, Chișinău – Despre repartizarea materialelor de construcții, utilajului, metalelor și alte valori venite din România în RSS Moldovenească[7]. Traducere din limba rusă.

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M.

Hotărăște:

– De aprobat repartizarea materialelor de construcții, utilajului, metalelor și alte valori materiale venite din România prin Comisia Unională de Control pentru Narcomate, Direcții și alte instituții din R.S.S.M. conform anexei 10;

– De obligat Narcomatele, Direcțiile, și Instituțiile R.S.S.M. celor care au primit materiale de valoare, să i-a la evidență cu acte în două exemplare și nu mai târziu de 2 martie, curent să facă selectarea.

Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 203-P/8 martie 1945, Chișinău – Despre repartizarea utilajului și materialelor primite din România prin Comisia Unională de Control[8].

Traducere din limba rusă.

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M.

Hotărăște:
De a aproba planul Gosplanului (Comisariat de Planificare, care a existat până la destrămarea U.R.S.S. – n.a.) de pe lângă Sovnarcomul R.S.S.M. privind repartizarea utilajului și a pielii, primite din România prin intermediul Comisiei Unionale de Control pentru narcomate, direcții și instituții din R.S.S.M. conform anexei nr. 1 și 2.
De a obliga narcomatele, direcțiile și instituțiile de a lua la evidență utilajul și materialele primite, după selecția lor, care trebuie facută până la 10 martie 1945.

Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 212/15 martie 1945, Chișinău – Despre repartizarea materialelor și utilajului primit din România prin intermediul Comisiei Unionale de Control[9].Sovietul Comisarilor Norodnici al R.S.S. Moldovenească hotărăşte:

– De a aproba planul prezentat de Gosplan de pe lângă Sovnarcomul R.S.S.M., pentru repartizarea materialelor și utilajului, primit din România prin Comisia Unională de Control pentru narcomate, direcții și instituții din R.S.S.M., conform anexei 1-5.

– De a obliga narcomatele, direcțiile și instituțiile să înregistreze evidența și primirea materialelor și utilajului prin acte bilaterale, iar selecția să fie finisată până la 18 martie 1945.

Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco„CONFIDENȚIAL”
Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 343/13 aprilie 1945, Chișinău – Despre organizarea lagărului de prizonieri pentru restabilirea orașului Chișinău[10]. Traducere din limba rusă.

În scopul asigurării lucrărilor de construcții și restabilire în orașul Chișinău cu forță de muncă, Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. hotărăşte:

– De întărit fosta clădire a Institutului agricol, cu construcțiile- anexe respective de pe strada Sadovaia (str. Livezilor – n.a.) nr.121 după Trustul de Construcții și Montare pentru a repartiza aici lagărul prizonierilor militari al N.K.V.D. – U.R.S.S.

– De a obliga Trustul de Construcții și Montaj (tov. Iacoveț) să pregătească fosta clădire a Institutului agricol pentru amplasarea prizonierilor în numar de 3000 oameni către 1 mai 1945.

– De propus Direcției lucrărilor de construcții militare nr. 176 (tov. Safronov) să pregătească clădirea pentru amplasarea a 1000 de prizonieri câtre 1 mai 1945.

– De solicitat Comisariatului Norodnic pentru Apărare (tov. Hrulev) temporar să transmită N.K.V.D. – R.S.S. Moldovenești orășelul militar nr. 1 amplasat în valea Buiucanilor (mahala a Chișinăului – n.a.) pentru amplasarea lagărului de prizonieri a N.K.V.D. – U.R.S.S. pentru 6.000 oameni.Ordinul Comisariatului Norodnic al Controlului de Stat al RSS Moldovenești Nr. 55/8 mai 1945, Chișinău – Despre întroducerea controlului preventiv la Baza Moldsnabsbât (bază de colectare și realizare (comercializare cu valori materiale n.a.) situată în portul Reni[11]. Traducere din limba rusă.

În conformitate cu articolul 6 al statutului despre Comisariatul Norodnic al Controlului de Stat al U.R.S.S. de întrodus controlul preventiv la Baza Moldsnabsbât din portul Reni în scopul păstrării, evidenței și eliberarea mărfurilor și materialelor valoroase, venite în R.S.S.M. din România.

– Controlor permanent la Baza nominalizată din portul Reni este numit controlorul superior al Controlului de Stat Condratiev M.P. În obligațiile sale de controlor permanent al narcomatului Controlului de Stat pentru Baza din portul Reni intră:

– Controlul responsabil privind evidența, aprecierea corectă a valorii mărfurilor și materialelor de valoare venite pe adresa Sovnarcomului R.S.S.M., organizațiilor și instituțiilor Republicii Moldovenești;

– Controlul păstrării bunurilor aflate pe barje, depozite și în punctele de staționare. De luat măsurile necesare de a preîntâmpina furturi și distrugerea acestor bunuri;

– Înfăptuirea unu control preliminar al eliberării mărfurilor și materialelor de la Baza Moldsnabsbât-ului pentru toți, fără excepții. Dacă cele eliberate nu contravin cu normele stabilite de organele respective. În cazul dacă corespund normelor, trebuie aplicată viza: „eliberare aprobată”, dacă nu, atunci se folosește viza „interzis pentru eliberare”. În cazul când sunt eliberate materiale de valoare fără viza controlorului, sau dacă are viză interzisă, se întocmește un act pe persoanele responsabile și este prezentat Narcomatului Controlului de Stat al R.S.S.M. pentru ca vinovații să fie trași la răspundere;

– De urmărit ordinea de descărcare a mărfurilor și materialelor de valoare și corectitudinea de întocmire a documentelor. La expedierea mărfurilor de luat măsuri să nu se strice sau să nu fie furate în drum;

– Controlorul superior Condratiev M.P. să plece în portul Reni la 9 mai 1945 și să se afle acolo până la noi dispoziții.
Comisarul norodnic al Controlului de Stat – N. LobacevNotă: Textul face parte din comunicarea expusă în cadrul Sesiunii de Comunicări și Dezbateri Științifice „2016 – 100 de ani de la Războiul de Intregire, 75 de ani de la Războiul de Reîntregire Naţională” – Maia, 2016 organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.

 

Autor: istoric arhivist Alexandru Moraru, Chişinău––––––––––––––––-

 

 

Note:

[1] Paul Goma, Săptămâna Roşie, Editura Vicovia, 2009.
[2] Document depistat, tradus din limba rusă şi publicat de Alexandru Valeriu Moraru, Chişinău.
[3] Ibidem.
[4] A.N.R.M., F.2848, inv. 11, d. 36, f.7.
[5] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d. 38, f. 22.
[6] A.N.R.M., F. 2849, inv. 11, d.39, f.2-3.
[7] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d. 39, f. 17.
[8] A.N.R.M., F.2848, inv. 11, d. 40, f. 11.
[9] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d.40, f.38.
[10] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d. 42, f. 238.
[11] A.N.R.M., F.1936, inv.1, d.5, f.22.

28/04/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: