CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ȘI BĂTĂLIA PENTRU BUCOVINA

Imagini pentru bukowina map

Bătălia imperiilor în Bucovina

Studenți! Muzele tac. A sosit ceasul bătăliei, o bătălie în numele civilizației germanice amenințate la răsărit de către barbari şi invidiate de inamicul de la apus. Astfel se aprinde din nou furor teutonicus. Renaște entuziasmul războaielor de eliberare şi începe războiul sfânt” (Apel al rectorilor universităților din Bavaria, 3 august 1914)*

 Decretată în noaptea 30 iulie 1914, mobilizarea generală a bucovinenilor s-a făcut la regimentele 23 Landwehr şi 41 Infanterie, respectiv 4 şi 9 Dragoni, grupate în cadrul diviziei 43 Landwehr, care astfel va avea în război o structură diferită de cea din timpul păcii.La începutul războiului, divizia 43 a ocupat poziţii pe malul galiţian al Nistrului, în zona Zaleszczyki, făcând parte din dispozitivul de patru divizii al generalului Kovess, destinat apărării Galiţiei Orientale şi Bucovinei, numit „Armee-Gruppe Kovess” – transformat ulterior în Armata a II-a.

Glotașii erau înrolați la Brigada 35 Miliții (Landsturm), care în august 1914 era concentrată pe granița cu Basarabia contra unui atac rusesc. Încă din prima lună de război, au loc câteva lupte izolate în zonele Novoseliţa, Boian, Mahala, Rarancea, Toporăuţi şi Ocna, urmate de un atac general rusesc asupra pozițiilor Brigăzii 35, considerate ca o zonă slabă a frontului.În consecința, generalul Pavlov ocupă practic fără luptă Cernăuţii în 2 septembrie 1914, instalând aici şi administrația civilă rusă, în 15 septembrie.

Tot în 15 septembrie, rușii ocupă Storojineţul şi ating linia Siretului până la granița română, la Movileni, fără a înainta, însă, mai mult. Se poate presupune că Brigada 35 Miliții – poate și Divizia 43 – s-a retras dincolo de Siret.

În 21 octombrie 1914, austriecii reocupă Cernăuţii şi regiunea între Siret şi Prut – probabil nordul regiunii de dincolo de Prut rămâne ocupată de ruşi.

Imediat se vor recruta două corpuri de voluntari în armata austriacă, în scopul apărării Bucovinei contra ruşilor, şi anume: „Corpul Voluntarilor Ucraineni” (huţani), compus din peste 1.000 de oameni, care depun jurământul la Seletin în 20 noiembrie 1914, şi „Corpul de Legionari Români”, din 1.500 de oameni, care depun jurământul la Câmpulung (Moldovenesc) în 2 decembrie 1914.

Abia constituiţi, ei sunt nevoiţi să acopere retragerea austriecilor în faţa noii invazii ruseşti, formând ariergarda.

Mulţi sunt împuşcaţi, restul va opune ultima rezistenţă la Câmpulung, apoi se vor risipi.Rușii din cadrul „Grupului Nistru”, în ofensivă contra austriecilor generalului Pflanzer, ocupă Cernăuţiul în 26 noiembrie 1914, trec peste Prut, ocupă Storojineţ, Siret, Suceava, Câmpulung, înaintează prin Pojorâta şi Valea Putnei spre Mestecăneşti (Mestecăniș), dar nu pot trece în valea Bistriței, oprindu-se pe culme.

Astfel, întregul pretoriat Vatra Dornei rămâne neocupat. În toată iarna dintre 1914 şi 1915 se vor desfășura doar lupte de tranșee.

În februarie 1915, armata austriacă, refăcută în iarnă sub comanda generalului de cavalerie Pflanzer Maltici – sub forma „Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin”, ulterior Armata a VII-a -, reia ofensiva în Bucovina, reocupă Câmpulung, Suceava, Siret, apoi Cernăuţi la 15 februarie 1915 (sau 17 februarie, după alte surse), luând 60.000 de prizonieri ruşi.Frontul rusesc se va stabiliza pe linia Toporăuţi-Rarancea-Boian, deci cu câțiva kilometri la vest de granița bucovineană.

Administrația austriacă va funcționa în continuare normal, exista însă starea de asediu şi cenzura scrisorilor.

Apărarea graniței cu Basarabia cade în sarcina maiorului român Daniil Pop (sau Papp, român transilvănean – în 1928 ajunsese general în Armata Română, comandant al Corpului VII de Armată Teritorial), fortificat la Ostriţa – probabil la comanda vechii Brigăzi 35 Landsturm.Atacul contra Rusiei va continua de pe linia Nistrului spre nord.

În teritoriul bucovinean se semnalează doar un atac rusesc asupra Armatei a VII-a la Cernăuţi, în ziua de Crăciun a anului 1915, interpretat de austrieci ca având mai ales scopul politic de a atrage România în război de partea Rusiei.

Oricum, rușii se vor retrage cu pierderi mari.În iunie 1916 are loc ofensiva generală Brusilov, după numele comandantului Armatei a VIII-a ruse. La aripa sudică, atacul generalului Letcinski contra Armatei a VII-a a generalului Pflanzer pleacă din Basarabia, înconjoară poziţiile austriece ale maiorului Pop pe la Mamorniţa, trecând peste teritoriul românesc – România fiind neutră la acea dată -, şi ocupă la 17 iunie 1916 Cernăuţiul.

Până în 30 iunie, rușii ocupă Storojineţ, Siret, Suceava, Câmpulung şi ajung pe linia râurilor Ceremuş-Moldova-Putna, iar la începutul lui septembrie 1916 ating linia finală, reluând vechile poziții de la Mestecăneşti.

Pretoriatul Vatra Dornei rămâne din nou neocupat.Autoritățile civile şi ecleziastice s-au refugiat din Bucovina la Praga, unde au rămas până la sfârșitul războiului.După intrarea României în război, la 28 august 1916, în zona Vatra Dornei se făcea legătura cu frontul românesc. Există şi informații privind dislocarea unor unități militare românești în sud-estul Bucovinei.

Astfel, în primăvara lui 1917, Armata a VII-a austro-ungară apare stând în fața Armatei I-a române, aflate în refacere – pentru scurt timp, probabil, în rest aici se  găsea Armata a IX-a rusă. De asemenea, zona Suceava-Burdujeni era raion de refacere pentru Divizia a II-a de Cavalerie română.

În timpul Revoluției, unitățile ruse din Bucovina, care aparțineau în majoritate Armatei a VIII-a, au depus jurământul pentru Republică în 23 aprilie 1917.

Contraofensiva germano-austroungară din iulie-august 1917, consecutivă ofensivei nereușite a lui Kerenski din iulie, duce la recucerirea Galiţiei de Est şi a Bucovinei între 19 iulie şi 15 august 1917.

Cernăuţiul e ocupat în 3 august. Ruşii nu mai vor să lupte şi românii trebuie să oprească inițiativa la Mărăşti, pentru a trimite trupe în sprijinul aripii drepte a frontului, în sud-estul Bucovinei.

De altfel, zona aflată aproximativ la est de linia Siret-Rădăuţi-Gura Humorului va rămâne neocupată de austrieci, pe lângă zona aflată la est de Cernăuţi, spre Novoseliţa.

Acum prezența românilor în sud-estul Bucovinei este sigură, dar după tratatul de la Cotroceni, din mai 1918 – sau, după alte surse, după tratatul preliminar de la Buftea, din martie 1918 -, trupele române trebuie retrase din Bucovina lăsând loc unităților austro-ungare şi germane.

Intrarea Diviziei a VIII-a române, condusă de generalul Zadic, în Cernăuți la 11 noiembrie 1918 pune capăt altor luni de tulburări, mai ales privind partajul româno-ucrainean al Bucovinei.

 

https://franckmelen.wordpress.com/2011/05/24/batalia-imperiilor-in-bucovina/

*** John KEEGAN, “A History of Warfare”, Londra, 1993 / L’Esprit Frapeur, 2000** Dan Grecu – Deva, “Bucovina în Primul Război Mondial (1914-1918)”, în Buletinul Cercului de Studii a Istoriei Poștale din Ardeal, Banat şi Bucovina, An III, Nr. 3

26/04/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 26 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 26 aprilie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

1462: Începe marea campanie militară a sultanului Mehmed II-lea împotriva domnului Vlad Ţepeş al Munteniei.

Turcii il înlocuiesc pe Vlad Ţepeş cu fratele său Radu, zis cel Frumos.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1818: Aflat  în drum de la Hotin spre Chişinău, împăratul rus Alexandru I înnoptează in localitatea  Bălţi, din Basarabia ţaristă, unde îl ajunge vestea despre naşterea nepotului său Alexandru, viitor împărat. Cu această ocazie a dat dispoziţie să i se acorde lacalităţii statutul de oraş.

 

 

 

 

 

1828: Începe Războiul ruso-turc  care se va încheia in 1829 cu Pacea de la Adrianopol; (14 aprilie s.v.).

 

 

 

Nikolae I, împărat rus (1825-1855)

Mahmud II-lea, sultan turc (1808-1839)

Nicolae I, împărat rus (1825-1855)

Mahmud II-lea, sultan turc (1808-1839)

 

 

 

Cauzele războiului sunt legate de situaţia creată în sud-estul Europei, odată cu declanşarea luptei de eliberare naţională a grecilor.

În primăvara 1825, revoluţia greacă, este reprimată sîngeros prin intervenţia paşei de Egipt, Ali Paşa, la cererea sultanului turc, eveniment care determină la 1827, Rusia, Franţa şi Anglia să atace şi distrugă flota turco-egipteană în timpul bătăliei de la Navarin.

Intervenţia militară a Rusiei, va încălca Convenţia de la Akkerman, turcii rupand relaţiile diplomaice cu Rusia, fapt care va servi Rusiei drept  pretext al începerii Războiului ruso-turc de la 1828-1829. 

Trupele Rusiei ţariste au trecut Prutul şi în cîteva zile au ocupat principatele romane Moldova şi Valahia.

În locul domnilor celor două principate, care se refugiaseră, se instituie o administraţie militară rusă, în frunte cu contele Pahlen, numit preşedinte deplin împuternicit al adunărilor (divanurilor Moldovei şi Valahiei).

Rusia va repurta victorie după victorie, în sprijinul ei venind şi trupe de voluntari români conduse de I. Solomon şi Gh. Magheru, voluntari bulgari, sîrbi, greci, etc.

Pacea de la Adrianopol din 14 septembrie 1829, stil nou (2 septembrie 1829, stil vechi), pune capăt războiului, Turcia fiind  nevoită să ceară pace, înainte de a fi pe deplin distrusă.

În urma războiului, principatului Valahia i se restituie vechile cetăţi din stînga Dunării (Turnu, Giurgiu şi Brăila si  ambele principate româneşti îşi recapătă autonomia administrativă şi domniile pămantene, libertatea comerţului pentru toate produsele sale (este desfiinţat monopolul turcesc asupra comerţului lor), scutirea de obligaţii pentru aprovizionarea cu produse a Constantinopolului şi cetăţilor de la Dunăre, limitarea obligaţiilor la plata tributului, dreptul de a înfiinţa armată pentru ordinea internă (miliţii) precum şi înfiinţarea cordoanelor sanitare la hotar.

Administraţia rusă urma să ramâna  în principatele româneşti, până la plata totală de către Turcia a uriaşelor despăgubiri de război în valoare de 11 500 000 ducaţi, la care fusese obligata.

 

 

 

 

1848:  26. 04 / 8.05: La Sibiu avut loc o conferinţă a conducătorilor români din Transilvania, unde s-a aprobat un proiect de program redactat de Simion Bărnuţiu, care trata  în esenţă  problema recunoaşterii politice a naţiunii române şi  rxprima  protestul împotriva preconizatei „uniuni” a Transilvaniei cu Ungaria.

 

 

 

 

 

1877: Răspunzând bombardamentului turc asupra Brăilei, Calafatului, Bechetului, Olteniţei şi Călăraşilor, în timpul Războiului ruso- romano-turc din  1877-1878, artileria română bombardează la randul ei fortificațiile Vidinului, de pe malul bulgaresc .

 

 

 

1879: Agenţia diplomatică a României la Belgrad a fost ridicată la rangul de legaţie.

 

 

 

 

1902: S–a înfiinţat „Fotbal Club Timişoara”. Peste câţiva ani se va transforma în Clubul Atletic Timişoara.

 

 

 

 

 

 

1913: Se semnează la Petesburg, in Rusia, un protocol prin care Bulgaria cedează României oraşul Silistra şi cîteva mici teritorii din sudul Dobrogei; (26 aprile/9 mai).

 

 

 

 

 

 1915: A fost încheiat Tratatul de alianţă dintre Italia şi Puterile Antantei, în urma căruia guvernul italian a declarat război monarhiei austro-ungare. În ciuda acordurilor existente între Bucureşti şi Roma, guvernul italian nu a informat guvernul român asupra semnării acestui tratat.

 

 

 

 

 

 1920: Savantul român Emil Racoviță inființeaza la Cluj, primul institut speologic din lume.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Emil Racoviță (n.15 noiembrie 1868, Iasi- d.17 noiembrie 1947, Cluj)  savant, explorator si biolog, este considerat fondatorul biospeologiei, stiinta  care studiaza fauna din subteran – pesteri si ape freatice.

Adevenit  academician în 1920 și a fost președinte al Academiei Romane   în perioada 1926- 1929.

 

 

 

 

 

 

 

1922: S-a născut poetul Ştefan Augustin Doinaş (pseudonimul lui Ştefan Popa), membru al Academiei Române, preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor.

Este cunoscut pentru scrierile  „Omul cu compasul”, „Alter ego”, „Anotimpul discret”, „Lamentaţii” – volume de poezii; „Lampa lui Diogene”, „Orfeu şi tentaţia realului”, „Măştile adevărului poetic”; (m. 25 mai 2002).

 

 

 

 

 

 

 

Ştefan Augustin Doinaş.

 

 

 

 

 

 

 

1937: S-a născut in satul Mireșu Mare, județul Prahova, criticul, istoricul literar şi profesorul universitar, Ieronim Tătaru; (m. 21 august 2013, Ploiești).

A fost redactor-șef la revista Axioma și președinte al Societății Culturale „I.L. Caragiale”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A debutat publicistic la revista Luceafărul (București) (1959) si  editorial cu volumul Poetică și stilistică,  Ploiești, 1976 .

A colaborat  la România literară, Luceafărul, Contemporanul, Limbă și literatură, Buletinul Societății de Științe Filologice din România și Buletinul Filialei Prahove a aceleiași Societăți, Colocvii, Ecoul, Gazeta cărților, Anuarul Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, Prahove, Axioma (cu deosebire) și la alte publicații (inclusiv antologii de studii literare), cu studii, articole, eseuri, cronici literare.

 

 

 

 

 

1949: A murit la București, botanistul Emanoil Teodorescu, considerat întemeietor al şcolii române de algologie şi al învăţământului universitar de fiziologia plantelor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost licentiat în științe naturale (1893), al Universitatii Sorbona din Paris,  fiind șef de promoție.

Întors în țarã a ocupat un post de asistent la Universitatea din Iași, apoi la Institutul Botanic din București. În 1898 pleacã din nou la Paris pentru a lucra la Laboratorul de Biologie Vegetalã de la Fontainebleau. Sub conducerea profesorului Gaston Bounier își susține (1899) teza de doctorat „Influența diverselor radiațiuni luminoase asupra formei și structurii plantelor”.

Între anii 1907 – 1935, a fost profesor titular la Catedra de Anatomie și Fiziologie Vegetalã din cadrul Facultãții de științe a Universitãții din București și director al Institutului Botanic

A organizat la Bucureşti, primul laborator de fiziologie vegetală din România, iar in cursul cercetãrilor sale, a descoperit o nouã specie de alge (Dunaliella), nouã varietãți și 18 noi alge.

A fost membru titular al Academiei Române din 1945 si vicepreşedinte al acestui for  și membru corespondent al Academiei de științe din Franța ; (n. 10 mai 1866 la Simincea, Suceava).

 

 

 

 

 

1956: S-a născut actriţa Adriana Trandafir

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1963: A murit medicul, poetul, prozatorul şi dramaturgul român Vasile Voiculescu, cunoscut pentru scrierile „Din Ţara Zimbrului”, „La pragul minunii” şi „Lostriţa”; (n. 27 noiembrie 1884).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din 1930 a iniţiat la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă pentru săteni, „Programul pentru sate”, care va deveni „Ora satului” (în care a fost prezent atât ca medic, cu sfaturi de specialitate, cât şi ca reporter de actualităţi rurale); a colaborat, de asemenea, constant la emisiunea „Universitatea Radio”; după 1944 a participat la reuniunile literare ale grupului „Rugul aprins” de la Mănăstirea Antim din Bucureşti; în august 1958 a fost arestat  si condamnat alături de alți membri sau colaboratori ai Rugului Aprins (Sandu Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuș, Alexandru Mironescu, Adrian Făgețeanu, Roman Braga etc.)

Poetul român care, după 1948, a suferit cumplit pentru convingerile sale democratice, devenind deținut la vârsta de 74 de ani, și caruia i s-a  luat dreptul de a publica, a lăsat o operă literară de mare rafinament artistic, din care fac parte și „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare”.

Creațiile au fost elaborate între 1954 – 1958.

Cele 90 de sonete ale sale  sunt o monografie închinată „paradisului și infernului iubirii”, conform criticului Ovid S. Crohmălniceanu.
În închisoare s-a îmbolnăvit de cancer și a murit, fiind eliberat cu mai puţin de un an înainte de moarte, doborât de boală în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuința sa din București (strada Dr. Staicovici nr. 34).

A fost membru post-mortem al Academiei Române (1993).

 

 

 

 

1967: A murit Nicolae Cernescu, chimist şi pedolog cu activitati de cercetare în domeniul ştiinţei solului; membru titular al Academiei Române din 1963; (n. 1904).

 

 

 

 

 

 

1976: Decernarea premiului „Pomme d’or” al Federației internaționale a ziariștilor și scriitorilor de turism (FIJET), zonei turistice Bucovina din România.

 

 

 

 

1982: A decedat operatorul  si directorul de imagine de film  Ovidiu Gologan; (n. 14 mai 1912, Constanța).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este operatorul care, la a 1 iunie 1946,  a filmat momentul executării la închisoarea militară Jilava a mareșalului Ion Antonescu și a trei dintre principalii săi colaboratori: profesorul Mihai Antonescu, viceprim-ministru și ministru de externe, profesorul Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, și generalul Constantin Z. Vasiliu, comandantul Jandarmeriei Române.

Materialul a fost filmat pe o peliculă de 35 mm și confiscat imediat de Securitate.

A fost directorul de imagine al filmelor Moara cu noroc (1955), Pădurea spânzuraților (1964).
Ciprian Porumbescu (1973, în colaborare cu Aurel Kostrakiewicz).

 

 

 

 

 

 

 

1992:  Regele Mihai a efectuat prima vizită în România după 1989. A fost primit cu entuziasm de bucuresteni.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1993:  Curtea Constituţională a decis că Academia Română are competenţa de a stabili normele ortografice ale limbii române.

In urma acestei decizii, Academia a decis printre altele, ca „â” sa-l  inlocuiasca  pe „î”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 2002: A murit Brânduşa Prelipceanu, jurnalistă şi traducătoare; (n. 1949).

 

 

 

 

  2004: A murit, la Köln, in Germania, esteticianul de renume mondial Titus Mocanu (la nastere Vasile); (n.1 noiembrie 1923, Braila).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A studiat filosofia la Universitatea din Cluj (și pe când era în refugiu la Sibiu), unde a fost membru al cercului literar organizat de studenții lui Lucian Blaga.

După luarea licenței în 1947 a fost asistent la Facultatea de Filosofie și Drept (1947-1948), dar a fost înlăturat din învățământul superior când a avut loc reforma învățământului din 1948

Și-a luat doctoratul la Universitatea din Cluj în anul 1969 cu lucrarea „Despre sublim”, lucrare care a fost publicată în 1970.

A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, unde a fost secretarul secției de critică.

A colaborat la Viața românească, Steaua, Revista de filosofie, Contemporanul, Arta, Forum etc.

În 1979 a emigrat în RFG, la doi ani după ce soția, Elisabeth Axmann, rămăsese acolo. Acolo a lucrat ca cercetător șiințific la Academia de Artă din Düsseldorf și a colaborat la The Southwestern Journal of Philosophy (de ex. eseul „The Striving for Totality’”, 1980) și la emisiuni ale postului de radio Europa Liberă.

 

 

 

 

 

 

 

2005: Rapitorii celor trei jurnalisti romani au prelungit pana pe 27 aprilie, la ora 18.00, ultimatumul dat autoritatilor romane cu privire la retragerea trupelor din Irak.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe 28 martie 2005, jurnalistii Ovidiu Ohanesian, Sorin Miscoci si Marie Jeanne Ion au fost rapiti in Irak, iar, potrivit surselor initiale, rapitorii au cerut ca, in schimbul eliberarii lor, Romania sa-si retraga trupele din aceasta tara.

Dupa aproape doua luni, timp in care pe ecranele televiziunilor s-au vanturat fel de fel de informatii si scenarii, ramase neverificate pana in ziua de astazi, pe 22 mai 2005, cei trei se intorceau in Romania si erau intampinati pe Aeroportul Otopeni, chiar de presedintele Traian Basescu si primul ministru al guvernului Calin Popescu Tariceanu.

 

 

 

 

 

 

 

2006:  A decedat în urma unui stop cardio-respirator, fostul ministru ţărănist Ulm Spineanu; (n. 3 martie 1943).

A fost vicepreședinte al PNTCD  și membru al delegației permanente al partidului. În anul 1991 a fost ales membru supleant al Biroului de Conducere, Coordonare și Control al PNTCD.

La alegerile legislative din 3 noiembrie 1996, a fost ales senator PNTCD  de Dâmbovița, pe listele CDR pentru legislatura 1996-2000 .

La data de 11 decembrie 1996 a fost învestit de către Parlament în funcția de ministru de stat, ministrul Reformei, funcție pe care a deținut-o până la 5 decembrie 1997, când a avut loc prima remaniere a Guvernului condus de  Victor Ciorbea.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Ulm Spineanu;photos

 

 

 

 

 

 

De numele său se leagă programul economic și de reformă cu care Cabinetul Ciorbea a condus România în perioada 1996-2000.

 

A avut o activitate didactică universitară sustinută în cadrul Universității Politehnice  din București și la Școala Națională de Științe Administrative și Politice.

A lucrat ca profesor invitat la universități din Cracovia, Belgrad, Paris și Moscova (1978-1980).

 

 

 

 

 

 

2007:  Fostul atacant dinamovist, maestru emerit al sportului, Florea Dumitrache, a încetat din viaţă; (n. mai 1948).

  S-a legitimat în anul 1961 la Rapid București, a trecut după doi ani la T.U.G, unde în 1964 a fost descoperit de antrenorul Traian Ionescu, cel care l-a transferat la Dinamo, club în cadrul căruia a realizat marile performanțe ale activității sale de jucător.

 

 

 

 

 

Imagini pentru maestru emerit al sportului, Florea Dumitrache,photos

 

 

Atacant de mare valoare, Dumitrache a făcut parte din lotul echipei naționale de fotbal a României, prezentă la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic, 1970, numărându-se printre componenții săi de bază. Florea Dumitrache a fost un jucător remarcat prin driblingurile sale de excepție, foarte derutante, dar și prin eficacitatea și spectaculozitatea loviturilor de cap.

 

 

 

 

 

 

2009:  A murit actriţa Cătălina Murgea. In anul 2007 a primit premiul Gopo pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar, pentru interpretarea din „Legături bolnăvicioase”, de Tudor Giurgiu; (n.26 ianuarie 1941 Bucuresti).

A absolvit „Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica” (IATC) din Bucuresti in 1961 la clasa prof. George Dem Loghin. A fost colega cu Gheorghe Dinica, Marian Hudac, Marin Moraru, Ioana Manolescu, Virgil Ogasanu, Adriana Pitesteanu, Gheorghe Poenaru, Traian Stanescu.. etc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cariera ei artistică se întinde pe  aproximativ 47 de ani, lucrând de-a lungul timpului cu trupele de teatru din Piatra Neamț, Bacău și Giurgiu.  Cătălina Murgea a jucat și în 15 filme și a colaborat cu Televiziunea Română și Radioul public.

 

 

 

 

 

 

 2014: A decedat Petre Bokor, regizor de teatru şi film, scriitor, traducător şi profesor universitar ; (n. 24 mai 1940).

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa de regie film. Cariera și-a început-o lucrând alături de Mircea Veroiu și Dan Pițain calitate de  co-scenarist și co-regizor la filmul Apa ca un bivol negru. A semnat și regia filmului Tufă de Veneția.

În anul 1977 emigrează în Canada unde devine directorul Teatrului Francez din Edmonton și profesor de artă teatrală la Universitatea Alberta.

A fost profesor la Universitatea Națională Australiană și regizor la Canberra, în Australia, timp de doi ani

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După căderea regimului comunist Petre Bokor a revenit la Bucureşti, unde a pus în scenă mai multe spectacole.

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

Vinerea Mare – moartea si ingroparea Domnului (Zi aliturgica. Denia Prohodului Domnului)

In Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mântuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Mantuitorului. Rastignirea nu era practicata de evrei. Cu exceptia crucificarii a 800 de locuitori ai Ierusalimului de catre regele Alexandru Ianeul in 87 i.Hr., in Palestina aceasta pedeapsa era aplicata doar de catre autoritatea romana. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce era dezbracat de haine, biciuit si obligat sa parcurga drumul pana la locul executiei, cu barna orizontala a crucii in spate, legata de mainile intinse. Sentinta era pronuntata de catre conducatorul provinciei intr-un loc public.

Din Scriptura aflam ca dupa ce Hristos a fost biciuit, Pilat, spalandu-se pe maini, rosteste sentinta. Mantuitorul Hristos este trimis spre locul rastignirii, purtandu-Si crucea.

Ajuns la locul executiei, bratul orizontal al crucii era fixat cu ajutorul cuielor de bratul vertical infipt din timp in pamant, iar picioarele condamnatului puteau fi asezate pe un scaunel de picioare, ceea ce usura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi si tintuite fara sprijin, usor indoite, cu talpile lipite de stalpul vertical. In varful acestuia se fixa o scandura pe care era consemnata vina condamnatului, in cazul Domnului: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”.

Trupul mort, coborat de pe cruce, putea fi aruncat intr-o groapa comuna, impreuna cu instrumentele executiei sau putea fi incredintat oricui s-ar fi milostivit sa-l ingroape.

Din Sfintele Evanghelii cunoastem ca Iosif din Arimateea l-a coborat pe Domnul de pe Cruce si l-a ingropat impreuna cu Nicodim, in mormantul sau aflat intr-o gradina din apropierea locului rastignirii.

Moartea biruita prin moartea lui Hristos

 

Moartea a intrat in creatie prin despartirea omului de Dumnezeu. Din iubire fata de om, Fiul Lui Dumnezeu S-a intrupat si a primit moartea de buna voie. A primit-o nu din curiozitate, ci pentru a o invinge. Astfel, Hristos intoarce rostul mortii. In loc de mijloc de trecere la cel mai redus grad de viata, ea e folosita de El ca mijloc de biruire a ei, afirma parintele Dumitru Staniloae. El a invins moartea nu numai pentru ca a fost Dumnezeu, ci si pentru ca umanitatea Lui a fost fara de pacat.

Pentru Hristos moartea nu era inevitabila, deoarece El fiind strain de pacat nu purta in Sine germenele mortii. Hristos nu moare de o moarte naturala, rezultat al unui proces ce culmineaza cu descompunerea fizica, nu este atins de vreo boala, ci primeste moartea de buna voie. De aceea indura moartea in toata grozavia ei, moartea prin excelență.

 

Moartea suportata de Hristos naste in noi, daca ne unim cu El, o stare noua, de incetare a alipirii egoiste si patimase la cele ale lumii si de daruirea vointei Lui de a ne iubi unii pe altii. Iar aceasta ne da puterea de a birui si noi moartea.

Spre deosebire de noi, care induram moartea in mod pasiv, ca pe o consecinta a pacatului, Hristos a intampinat-o in stare de maxima concentrare spre a o birui. In canonul pascal compus de Sfantul Ioan Damaschin se cânta: „Praznuim omorârea mortii”.

Din Sfintele Evanghelii aflam ca in momentul in care Hristos Si-a dat duhul, s-a aratat o serie de semne miraculoase: catapeteasma templului s-a rupt, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat si multe trupuri ale celor adormiti au inviat.

Punerea in mormânt a Domnului

De teama ca trupurile celor osanditi sa nu ramana pe cruce si a doua zi, cand se praznuiau Pastile, iudeii cer permisiunea lui Pilat sa se zdrobeasca fluierele picioarelor osanditilor si apoi sa fie coborati de pe cruce. Se folosea acest procedeu spre a grabi moartea celor rastigniti. Dupa ce primesc acordul de la Pilat, ostasii zdrobesc fluierele picioarelor celor doi talhari, deoarece acestia inca nu murisera. Cand au venit insa la Hristos, au constatat ca El murise si atunci nu I-au mai zdrobit oasele. Spre a se convinge ca Hristos a murit cu adevarat, un ostas i-a impuns coasta cu sulita si indata au tasnit sange si apa.

Iosif din Arimateea si cu Nicodim iau trupul lui Hristos de pe cruce, il ung cu aromate si il infasoara intr-un giulgiu. Pe cap ii pun o mahrama, implinind astfel, intru totul datina iudaica a inmormantarii.

Evanghelistul Matei spune ca mormantul in care Hristos a fost pus apartinea lui Iosif, iar de la Ioan aflam ca era „un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat” (19, 41).

Iudeii vor pecetlui piatra mormantului in nadejdea ca uitarea sa-L acopere definitiv pe Cel ce zacea acolo. Dar ei nu vor putea opri astfel nici coborarea la iad si nici invierea lui lisus, urmata de raspandirea noii credinte.

Mormântul lui Hristos ramâne gol. Nu mai este cum spunem noi „locaș de veci”.

Acest mormânt ne vestește că și mormintele noastre vor ramâne goale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/04/26/o-istorie-a-zilei-de-26-aprilie-video-3/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  3. ro.wikipedia.org.

  4. mediafax.ro;

  5. Istoria md.

  6. worldwideromania.com;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro

  8. rador.ro/2015/ calendarul-evenimentelor

  9. https://www.crestinortodox.ro/paste/saptamana-patimilor/vinerea-mare-moartea-ingroparea-domnului-88659.html

     

 

26/04/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Potrivit datelor publicate de Eurostat în anul 2018, economia României a urcat pe locul 15 la nivelul Uniunii Europene, înaintea Portugalei, Greciei și Ungariei

 

Economia României a urcat anul pe locul 15 la nivelul Uniunii Europene, potrivit datelor publicate de Eurostat pentru anul 2018 referitor la PIB exprimat în euro (valori nominale).

După ce în 2017 am depăşit Grecia, anul trecut am devansat şi o altă economie din sudul continentului, Portugalia (10,6 milioane de locuitori), după ce am traversat pragul de 200 de miliarde de euro.

De reţinut, avansul nostru exprimat în euro a fost de 10,8% anul trecut, faţă de doar 4,1% creşterea în termeni reali.

 Ceea ce a amplificat efectul majorărilor de venituri în lei (+30% nominal în T4 2018 faţă de T4 2017) şi a condus la creşterea semnificativă a puterii de cumpărare în euro. Consecinţa directă a fost expandarea deficitelor externe şi inducerea unor dezechilibre în economie.

De aici a apărut riscul unei corecţii a valorii PIB exprimat în moneda unică în funcţie de evoluţia cursului de schimb euro/leu ( care deja s-a mişcat în sus de la începutul anului în curs cu mai bine de două procente).

Ceea ce ne poate trimite înapoi pe locul 16, după modul în care vom performa în raport cu Portugalia (aceasta din urmă are avantajul de a nu pierde din evoluţia cursului de schimb).

Dacă ne uităm la Cehia, cu regim valutar similar cu al nostru, distanţa între rezultatele economice s-a păstrat în 2018 la circa patru miliarde de euro, deşi creşterea economică a lor a fost ceva mai mult de un procent sub cea estimată pentru noi (3% faţă de 4,1%).

La evoluţia actuală a raportului euro/leu, distanţa se poate mări, deşi anterior se părea că venim puternic din urmă ( în 2015, Cehia a avut un PIB de 168,5 miliarde euro iar România de 160,3 miliarde euro, adică decalajul era dublu).

Pentru a avea o imagine corectă a țării noastre din perspectiva forţei economice în contextul UE, vă prezentăm sintetic ponderile statelor europene în PIB-ul Uniunii exprimat în euro, conform celor mai recente date disponibile (vezi tabelul).

La nivelul UE se poate observa o concentrare puternică a forței economice, deşi ponderea celor mai mari cinci țări membre tocmai a scăzut sub 70% în PIB-ul total.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Urmează cinci țări care au valori ale PIB mai mari de 2% din PIB-ul total al UE și cumulează aproape o șesime din rezultatul economic.

Toate aceste cinci țări înseamnă doar ceva mai mult decât Marea Britanie sau Franța ca pondere la nivelul UE. Olanda (773,4 miliarde euro) și Austria (386,1 miliarde euro) delimitează acest pluton al economiilor de mărime medie.

De remarcat revelația acestui grup, Polonia, care a urcat deja pe locul 7. Cu un PIB cam de două ori şi jumătate mai mare decât al nostru (la o populație dublă față de a României), ea a trecut la începutul acestui deceniu de Belgia și anul trecut a surclasat Suedia.
Dacă privim însă şirul de date statistice, trebuie luat aminte la reculul conjunctural consemnat în euro de PIB-ul polonez în 2016 ( de la 430 miliarde euro în 2015 la doar 426,5 miliarde euro), situaţie la care ar trebui să fim atenţi.

România se află în mijlocul plutonului celor nouă țări pe care le-am denumit semnificative deoarece reprezintă mai mult de 0,5% din PIB-ul Uniunii.

Singura ţară pe care o mai putem devansa pe termen mediu este Cehia (de aceea, am putea să o luăm ca reper) iar, pe termen lung, Finlanda, a cărei evoluţie a fost ceva mai ştearsă în ultimii ani.

În fine, ar mai fi cele nouă țări rămase sub pragul de 0,5% din PIB-ul UE. Ele adunate înseamnă cam 90% din Austria, fiind mai puțin semnificative pentru rezultatele de ansamblu.

Tot pentru referinţă, Bulgaria şi Croația, plus cele trei state baltice, de-abia ajung să reprezinte ceva mai mult decât economia României, atâta cât este ea.

https://cursdeguvernare.ro/economia-romaniei-pe-locul-15-in-ue-am-intrecut-portugalia-ponderile-statelor-pib-ul-ue.html

26/04/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | 5 comentarii

%d blogeri au apreciat: