CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 15 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 15 aprilie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 1641: Mitropolitul Varlaam al Moldovei a înființat la Iași, prima școală de muzică bisericească.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1762: Împărăteasa Austriei, Maria Tereza, semnează Decretul imperial privind înfiinţarea miliţiei naţionale grănicereşti, în urma căruia iau fiinţă regimentul II românesc de la Năsăud şi regimentul I românesc de la Orlat.

 

 

 

 

 

1821:  S-a născut in localitatea Frâua din Transilvania, profesorul şi revoluţionarul paşoptist  Ioan Axente Sever; (m. 15 august 1906, Brașov).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  fost  unul dintre conducătorii mișcării de eliberare națională a românilor din Transilvania în timpul Revoluției de la 1848.

Fiu de țăran, născut în Transilvania, a studiat teologia și filozofia la Blaj, după care s-a mutat la Bucureșt

La izbucnirea revoluției era profesor de latină și romănă, la Colegiul Sf. Sava din București.

A luat parte la revoluția de la 1848 din București și împrejurimi, unde a avut rolul de a face cunoscute idealurile revoluționare printre țărani. În august 1848 s-a întors în Transilvania, unde a participat la a treia adunare de la Blaj din septembrie. A participat alături de Avram Iancu la rezistența din Munții Apuseni.

Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat fiind că ar fi participat la masacrarea in timpul bataliei pentru Aiud, a 600 de etnici maghiari, dar a fost găsit nevinovat la proces.

După înfrângerea revoluției, a continuat să aibă un rol de frunte în viața politică și culturală a românilor din Transilvania. Astfel, a făcut parte din conducerea ASTREI (Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român).

A murit în spitalul săsesc din Brașov, foarte sărac și uitat de lume în vara anului 1906.

 

 

 

 

 

 1870:  Mihai Eminescu începe colaborarea la revista „Convorbiri literare” cu poemul „Venere şi Madonă ”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mihai Eminescu, poet, prozator, publicist şi economist, a fost unul dintre exponenţii de seamă ai gîndirii social-economice din România în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. O însemnată parte a activităţii sale a fost dedicată gazetăriei şi politicii.

Din 1876 devine ziarist profesionist, aceasta ramanand  ocupaţia sa principală pană la sfîrşitul vieţii.

Opera poetică eminesciană a fost divizată de destinul poetului în două secţiuni, prima, cea antumă a fost publicată în timpul vieţii poetului de Titu Maiorescu la editura Socec. Cea mai mare parte a creaţiei sale a rămas în manuscris, predate de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Române, unde au fost folosite iniţial de Perpesscius pentru ediţia critică, iniţiată în 1939 la Editura Fundaţiilor Regale Regele Carol al II-lea, şi finalizată abia în anul 2000.

Manuscrisele au rămas multă vreme nefolosite, criticii au considerat că ele conţin bruioane sau simple schiţe ale operelor neterminate, din acest motiv Titu Maiorescu nici nu şi-a pus problema posibilei lor editări. Criticul literar care le-a pus într-o lumină cu totul specială a fost George Călinescu, cel care îşi va susţine doctoratul în literatură pornind de la nuvela postumă Avatarii faraonului Tla şi care va recompune imaginea întregii opere în magistrala sa monografie Opera lui Mihai Eminescu, un studiu în patru volume, editat iniţial la Editura Fundaţiilor Regale Regele Carol al II-lea pentru Literatură şi Artă, în perioada 1934-1936.

 

 

 

1893: A murit, la Miclaușeni, Iași, Petru M. Câmpeanu, filolog, membru de onoare al Societății Academice Române; (n. 1809).

 

 

 

 

 

 

 

 

1910: Au fost restabilite relaţiile diplomatice româno-elene.

 

 

 

 

 

 

1918: Bojdeuca din Iasi a lui Ion Creanga a fost declarată muzeu, devenind prima casa memorială din România.

 

 

 

 

 

 

 

 

In anul 1996, alături de bojdeucă, s-a construit un complex muzeal, care adăpostește o expoziție documentară și o bibliotecă .

 

 

 

 

 

1921: A murit la București, Constantin Barozzi, general geodez și cartograf, membru de onoare al Academiei Române (n. 1833, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

gen. Constantin Barozzi 

 

 

 

A urmat Școala Militară de Ofițeri din București (1854-1856). Și-a continuat studiile la Institutul Geografic al Armatei din Viena (1856-1857) și s-a specializat ca ofițer de geniu. Întors în țară, a fost numit director de studii, subdirector și în final director al Școlii Militare din București (1862-1867).

În anul 1883 este ridicat la gradul de general de brigadă, iar doi ani mai târziu i se acordă conducerea Statului Major Regal (1 februarie 1885). A luat parte la Războiul de Independență (1877-1878) în calitate de șef al statului major al Armatei de operații.

A luat parte atât la lucrările Comisiei internaționale însărcinată cu delimitarea frontierei dintre România și Austro-Ungaria (1885) și, respectiv, cu Bulgaria (1886), cât și la diferite congrese internaționale de geodezie, ca și la ședințele Consiliului Geodezic Internațional, al cărui membru era, ținute la Berlin, Dresda, Hamburg, Paris, Roma și Viena.

Din inițiativa sa, în 1895, a luat ființă Institutul Geografic al Armatei, îngrijindu-se și de activitatea de procurare a aparaturii necesare.

A fost membru de onoare al Academiei Romane (9 aprilie 1905) și membru fondator și vicepreședinte al Societății Geografice Române.

1 octombrie 1895 – 1 octombrie 1898 – Colonelul Constantin Barozzi a fost Șef al Statului Major General.

De-a lungul carierei sale a deținut numeroase funcții politico-administrative sau militare printre care se numară: senator, șef al Casei Militare Regale (1888), etc.

A murit la vârsta de 88 de ani.

 

 

 

 

 

 1924: A decedat Eduard Caudella, violonist, pedagog și compozitor român; (n. 3 iunie 1841).

 

 

 

 

 

Imagini pentru Eduard Caudella,photos

 

 

 

Tatăl său, Franz Seraphim (Serafim) Caudella (28 decembrie 1812 – 26 decembrie 1868), muzician autodidact, a venit din Viena și s-a stabilit la Iași, în 1830, unde a lucrat pentru început ca violoncelist pe lângă trupele de teatru franceză și germană.
După ce s-a făcut cunoscut predând muzica unor copii de boieri, a fost numit, la 1 octombrie 1860, ca primul director al nou înființatei școli de muzică, care din 1864 a devenit Conservatorul de muzică și declamațiune.

Bunicul său, Filip Caudella, a publicat în 1822, la Sibiu, prima partitură de cântece românești, [3] dar și o serie de motete compuse de el (1830).

Eduard Caudella a început studiile muzicale la Scheia și Iași (1850-1853) cu Paul Hette (vioară) și Francisc Serafim Caudella (teorie-solfegiu)[5], apoi și-a continuat studiile la Berlin și Frankfurt (1853-1857), cu Hubert Rieß, Henri Vieuxtemps (vioară) și cu Adolphe Rieß (pian). A plecat apoi la Paris să studieze cu Lambert Massart și cu Delphin Allard.

Între 1861 și 1864 a revenit la Iași, unde a fost violonist la curtea domnească a lui Alexandru Ioan Cuza. A fost inițiat în francmasonerie la 3 decembrie 1866 în Loja Steaua României din Iași.

Ca și tatăl său, Eduard Caudella a predat la școala de muzică, iar între 1892 și 1901 a fost rector al Conservatorului. Între elevii săi s-au numărat Athanasie Theodorini, Mircea Bârsan, Mircea Anghelescu și dirijorul Antonin Ciolan. A fost și primul profesor de muzică al lui George Enescu care, mai târziu, i-a dedicat lui E. Caudella lucrarea sa pentru vioară „Impresii din copilărie”.

În cadrul Conservatorului din Iași, Eduard Caudella a înființat prima orchestră simfonică, al cărei dirijor a fost.

A realizat și o serie de compoziții proprii, fiind întemeietorul operei românești (

  • Harță Răzeșul (1872)

  • Olteanca (1880)

  • Hatmanul Baltag (1884)

  • Beizadea Epaminonda (1885)

  • Fata răzeșului (1885)

  • Petru Rareș (1889)

  • Traian și Dochia (1917)

 

Alte opere:

  • Concertul de vioară nr. 1 (1915)

  • Dochia, baladă orchestrală

  • Amintiri din Carpați

 

Mormântul muzicologului Eduard Caudella se afla  în Cimitirul Eternitatea din municipiul Iași.

 

 

 

 

 

1924: S-a născut Stephen Fischer-Galați, istoric, profesor universitar, colaborator al revistei „Magazin istoric”.

Provenea dintr-o familie de origine germană, venită în România odată cu cel care avea să devină Regele Carol I.

Fischer a plecat în SUA cu familia sa din România, chiar la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și-a luat doctoratul la Universitatea Harvard, iar în prezent este Distinguished Professor la Universitatea Colorado; a fost director al Centrului pentru studii slave și est-europene; din 1967 editează publicația „East European Quarterly”;.

Intre 1951-1953 a lucrat la Departamentul de Stat al SUA, iar în vremea administrației Nixon a devenit consultant pentru problemele est-europene al Casei Albe.

La propunerea Consiliului Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității Ovidius Constanța, Senatul centrului universitar a decis sa-i acorde prof. univ. dr. Stephen Fischer-Galați titlul de doctor honoris causa. Evenimentul a avut loc pe 6 iulie 2009

 

 

 

 

 

1935: S-a născut in comuna Grădinari, judetul Caras-Severin, muzicologul român, Gheorghe Bujor Firca; (d.1 ianuarie 2016).

A urmat cursurile Conservatorului din București (actuala Universitate Națională de Muzică), pentru ca mai apoi sa se perfecționeze în cadrul Seminarului de Muzicologie al Universității din Saarbrucken. 

A publicat mai multe volume in care a tratat cu precadere ritmica, melodica si armonia modala specifica scolilor muzicale de compozitie din estul si sud-estul Europei.

De asemenea, a fost unul dintre coordonatorii Dictionarului de termeni muzicali, editia a II-a, si a semnat ingrijirea editiilor critice ale unor volume din creatia muzicologica a unor mari personalitati precum George Breazul sau Zeno Vancea.

Distins cu numeroase premii si detinator al unor functii importante in peisajul cultural romanesc, Gheorghe Firca a avut  si o intensa activitate componistica, in cadrul careia abordeaza genuri variate de la lucrari pentru instrument solo la muzica corala, vocala, camerala si chiar vocal-simfonica in care, printre altele, fac apel la melosul popular romanesc, la cel bizantin ca si la mostenirea artistica a clasicilor nostri.

 

 

 

 

 

 1941: Intre  15 aprilie – 5 mai în România are loc o puternică grevă a minerilor din Valea Jiului,  care îngreunează aprovizionarea armatei romane şi a trupelor germane aflate în ţară.

 

 

 

 

1942: S-a născut la Bucuresti, avocatul și politicianul român, Lucian Bolcaş.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost vicepreședinte al PRM si deputat al Parlamentului României în legislaturile 2000-2004, 2004-2008.

A fost exclus din PRM, la data de 9 martie 2010, motivația Biroul Permanent al partidului fiind „trădarea intereselor partidului și declarațiile publice din ultima vreme, în contradicție cu deciziile și punctele de vedere ale formațiunii”.

În data de 30 septembrie 2010 s-a înscris în PSD

 

 

 

 

 

 

 1944: În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, are loc al treilea mare bombardament american asupra Capitalei, în urma căruia Universitatea din Bucuresti e distrusă parţial.

  257 de bombardiere și 187 de avioane de vânătoare au atacat Bucureștiul și  137 de bombardiere, Ploieștiul.

Atacul a folosit pentru prima dată un sistem de radar nou, de vizare a țintei prin plafonul de nori, dar sistemul însă acest sistem nu a dat rezultatele scntate,  bombele neatingându-și în  totalitate  țintele. La fel s-a întâmplat și la Ploiești.

 

 

 

 

 

 

 

  Deși s-au apărat cu mai mult de 50 de aparate fiecare oraș, românii și germanii nu au reușit să doboare decât 4 bombardiere și 4 avioane de vânătoare la București și 3 bombardiere la Ploiești.

La București au fost 195 de morți  și au fost declarate 18 incendii care au  distrus case în mai multe cartiere, ridicând numărul imobilelor distruse complet la 186. 

 În noaptea care a urmat dublului atac asupra Bucureștiului și Ploieștiului, un nou oraș plătea un greu  tribut de sânge: Turnu-Severin.

Aviatia britanica zburând pentru prima data pe timp de noapte, a  bombardat cu ajutorul noului radar H2Y orașul dunărean, dar mai ales portul său, unde barjele germane încărcate cu petrol adus de la Giurgiu, înaintau spre Budapesta și Viena.

Orașul a fost luminat continuu de rachete luminoase, pentru ca bombardamentul să fie cât mai precis. În cursul nopții s-au înregistrat circa 38 de morți. 

 

 

 

 

 

 

1946: S-a născut la București, pictorul și politicianul român  Zamfir Dumitrescu, membru al Parlamentului României.

 

 

 

 

 

zamfir_dumitrescu_13

 

 

 

Scurtă biografie

 

 

 

Ucenic al maestrului Corneliu Baba, Zamfir Dumitrescu, pentru care pictura a devenit “un mod de viață, un alt fel de a explora și a înțelege lumea”, s-a născut la 15 aprilie 1946, în București.

Este absolvent al Institutului de Arte Plastice ‘Nicolae Grigorescu’ din București, promoția 1970, la clasa profesorului Corneliu Baba; doctor în ‘Estetica Artelor Plastice’, Universitatea de Arte București (2000).

 

 

 

 

 

 

phpwk7sX1phpDW6v5mphp6Flpm9

 

 

 

 

 

Asistent universitar (1970-1978) și lector universitar (1978-1987) la Institutul de Arte Plastice ‘Nicolae Grigorescu’ București; conferențiar universitar (1991-1993); profesor universitar doctor (1994-2000), conducător de doctorat (din 2001) la Universitatea de Arte București.

A fost decan al Facultății de Arte Plastice București (2000-2004). Din 2012 și până în prezent este profesor asociat la Universitatea de Arte București.

Membru al Partidului Social Democrat (PSD), din 2004. Deputat PSD de București în legislatura 2004-2008; la 23 martie 2006 a demisionat din PSD, devenind deputat independent. În perioada iunie 2005 — martie 2006 a fost vicepreședintele Comisiei pentru cultură arte, mijloace de informare în masă.

Din 1975 și până în prezent a avut o serie de expoziții personale, în țară și în străinătate; expoziții colective, de grup; participări internaționale. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 1975) și președintele Uniunii (2002-2007).

A publicat volumele: ‘Structuri plastice — structuri geometrice’ (1984), ‘Leonardo — Structuri geometrico-plastice’ (1988), ‘Ars Perspectivae’ (2002), ‘Caiete de perspectivă artistică’ (vol.I, 2004).

 

 

 

 

 

Distins cu Premiul pentru Pictură acordat de Uniunea Artiștilor Plastici (1974 — Pitești și 1978 — Cluj), Premiul Academiei Române pe anul 2002, Premiul I la Balkan Artists’s International Competition Real Painting (Sofia, 2004), Medalia de Aur pentru Pictură, la expoziția “The 3rd Official Art Salon” care a avut loc la Caraguatatuba, în Brazilia, în luna ianuarie 2006 ș.a.

Zamfir Dumitrescu este decorat cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Cavaler, conferit de președintele României (2002).

Artistul Zamfir Dumitrescu face parte, alături de Ștefan Câlția, Sorin Ilfoveanu, Cornel Antonescu, Wanda Mihuleac, Victor Teodorov, Mihai Buculei, Napoleon Tiron, Florin Codre, din generația de aur a Institutului de Artă Plastică “Nicolae Grigorescu” din București.

 

 

 

 

 

1946: S-a născut Șerban Popa, artist în sticlă și pe textile. Trăiește în Montreal. Are lucrări în România, Germania, Italia, Franța, Elveția, Austria, Olanda, Canada.

 

 

 

1947: Se infiinteaza Filarmonica “Banatul” din Timișoara.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1949: Se inființeaza Filarmonica “Gheorghe Dima” din Brasov.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1949: A avut loc premiera dramei “Balcescu” de Camil Petrescu.

 

 

 

 

 

 

 

1957: Se încheie un acord româno-sovietic privind statutul juridic al trupelor sovietice staționate încă din 1944 pe teritoriul României.

 

 

 

1964: Premiera piesei „Moartea unui artist” de Horia Lovinescu.

 

 

 

 

 

 1964: Plenara lărgită a CC al PCR adopta Declaratia cu privire la pozitia PCR in problemele miscarii comuniste si muncitoresti internationale.

Declaratia condamna pretentiile Partidului Comunist al Uniunii Sovietice  de a domina miscarea comunista internationala sub pretextul internationalismului proletar.

Declaratia marcheaza inceputul oficial al politicii independente a Romaniei in cadrul “lagarului comunist”.

 

 

 

 

 

 

 1967: A murit la Sibiu, Nicolae Colan, episcop al Clujului și mitropolit, membru al Academiei Române; (n. 28 noiembrie 1893, Arpătac, azi Araci, Covasna) 

 

 

 

 

 

 

 

1971: La hidrocentrala de la Porţile de Fier, este conectat la sistemul energetic naţional primul hidroagregat, de producţie românească.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1978:  A murit  compozitorul si instrumentistul roman Sergiu Malagamba;

 ( „Esti dragostea mea”, „Rumba, rumba”, „S-au cunoscut in luna mai”);  (n. 6 februarie 1918, Chisinau).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1992: La Vatican are loc întâlnirea dintre preşedintele României, Ion Iliescu, şi Papa Ioan Paul al II-lea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1994:  A decedat  Sabba S. Ştefănescu, geofizician român, profesor universitar, membru al Academiei Române.

 

 

 

 

 

 

 

Este considerat, împreună cu Liviu Constantinescu, fondator al şcolii române de geofizică; (n. 20.07.1902).

 

 

 

 

 

1998: Lansarea oficiala a canalului de televiziune  HBO în Bucuresti.

 

 

1998: Guvernul condus de Radu Vasile, a fost validat de către Parlamentul României.

 

 

 

 

 

2002: A murit Radu Săplăcan, critic literar şi poet (poezie: „Livada Roëntgen”, „Uşor, deasupra lumii”, „Factorul şarpe”) (n.1 aprilie 1954).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2008:  A încetat din viaţă Dan Grigorescu, istoric literar, eseist, critic literar, traducător, profesor de literatură comparată, critic de artă şi istoric al artei, membru al Academiei Române din 2004 (n. 13 mai 1931, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A absolvit cursurile secției de filologie germanică a Facultății de Filologie din cadrul Universității din București, obținând diploma de licență în limba și literatura engleză în anul 1954. Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954-1958), muzeograf la Muzeul de Artă al R. S. România (1960-1963) și ca redactor-șef la Editura Meridiane (1963-1968).

În 1968 este numit director al Direcției Artelor în Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă. Din 1961, predă la Catedra de literatură universală și comparată a Facultății de Filologie din București, unde va fi titularizat profesor în 1990. A fost șeful Catedrei de literatură comparată la Facultatea de Litere din București între 1980 și 1984 și după 1990 si unul dintre discipolii academicianului Tudor Vianu.

În anul 1969, își susține doctoratul cu teza „Shakespeare în cultura română modernă”.
În perioada 1970-1971 este detașat ca lector în S.U.A., unde a ținut cursuri de istoria și cultura României și de literatură comparată la universitățile din Seattle, Portland și Los Angeles, iar între 1971 și 1974 a fost numit director al Bibliotecii Române din New York.
în 1987 a devenit redactor șef la revista Arta.

A deținut și funcția și pe cea de director al Institului de Istorie și Teorie Literară George Călinescu al Academiei Române și a fost un colaborator apropiat al Institutului de Istoria Artei din cadrul Academiei Române.

În 2001 a fost unul dintre membrii fondatori ai Centrului de Cercetare in Studiul Imaginii (CESI), unitate autonoma din cadrul Universitatii Bucuresti, devenind și codirector, alături de Sorin Alexandrescu.

Este unul dintre traducătorii lui William Shakespeare în limba română, a coordonat prima ediție critică a operei lui Shakespeare din România, a scris numeroase studii de istoria artei, literatură comparată

A fost coordonator al unui Dicționar al avangardelor, al literaturii americane clasice sau contemporane, căreia i-a consacrat un dicționar foarte util, premiat cu medalia de aur a Asociației Criticilor Americani. A scris numeroase studii de specialitate despre cei mai importanți pictori români contemporani.

Este autorul unor lucrări despre Expresionism și Pop-Art, al unei introduceri la literatura comparată și al unor dicționare de artă plastică și de literatură americană. Este autorul unui curs introductiv în literatura comparată și a studiat relația dintre textul literar și imagine, cunoscută sub denumirea de „ek-phrasis”, etc.

 

 

 

 

 

 2014: A decedat la New York, poeta, eseista și traducătoarea română de origine evreiască, Nina Cassian; (n. 27 noiembrie 1924).

A realizat  traduceri  din Shakespeare, Bertolt Brecht, Christian Morgenstern, Iannis Ritsos și Paul Celan.

De asemenea a publicat peste 50 de cărți de poezie, eseuri și proză, și a inventat  o nouă limbă poetică, limba spargă.

 In 1969 i s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

 

 

 

 

Imagini pentru Nina Cassian;photos

 

În 1985 călătorește cu o bursă Soros în Statele Unite, ca profesor invitat,  pentru a susține un curs la New York University.

După o lună află de arestarea și uciderea în închisoare a lui Gheorghe Ursu, unul din prietenii sai apropiați, în al cărui jurnal confiscat de Securitate era menționată „cu părerile mele politice, evident anticeaușiste” si ia hotărârea de a nu mai reveni în țară.

Imediat, apartamentul său din România este confiscat, iar cărțile îi sunt interzise și retrase din biblioteci, până la căderea regimului Ceaușescu.

În Anglia îi apare volumul de versuri Call Yourself Alive și, în Statele Unite, Life Sentence, traduceri ale volumelor din țară, precum și volumele inedite Take My Word for It!, Blue Apple și Lady of Miracles, care se bucură de succes.[necesită citare] Susține recitaluri de poezie și publică în reviste americane.

În ultimii 30 de ani ai vieții, poeta Nina Cassian a trăit la New York, iar „proiectul major al vârstei și vieții” sale a fost scrierea memoriilor, oglindă a „anilor furați și dăruiți”, proiect ale cărui prime două volume, Memoria ca zestre, s-au bucurat de un ecou important în țară și de numeroase cronici.
În anul 1994 i se decernează „Leul literar” de către New York Library.[necesită citare] În 2005 lansează la Institutul Cultural Român din New York al treilea volum memorialistic, Memoria ca zestre. Cartea a III-a.
Editura americană Norton îi propune editarea poemelor sale scrise în limba engleză în cadrul seriei Selected Works, o performanță pentru o poetă sosită din Estul Europei.

Poemele sale au apărut în revistele americane The New Yorker, Atlantic Monthly, New England Review și American Poetry Review.

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/04/15/o-istorie-a-zilei-de-15-aprilie-video-2/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  4. Petre Otu, Alexandru Duţu, Alexandru Magdearu, Mircea Soreanu, 100 de mari bătălii din istoria României, Bucureşti, 2009.

  5. ro.wikipedia.org.

  6. mediafax.ro;

  7. Istoria md.

  8. worldwideromania.com;

  9. Enciclopedia Romaniei.ro

  10. http://www.rador.ro/2019/04/15/calendarul-evenimentelor

Reclame

15/04/2019 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

    Comentariu de Ioan M. | 15/04/2019 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: