CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ROMÂNII AU UMOR !

 

 

 

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

 

 

Un angajat dă buzna în biroul șefului, smulge cablul telefonic din perete, îi aruncă hârtiile pe jos, îi toarnă cafeaua în cap și dă să-l ia la bătaie…

Colegii din birou strigă disperați în cor:

– Oprește-te, Fănele, am glumit, nu ai câștigat la loto !

 

 

 

Iubita mea s-a  întors de la shopping și mi-a spus drăgăstos:
– Am doua vești pentru tine!
Cea proastă: Ți-am cheltuit toți banii…
Cea bună: Te iubesc, așa sărac cum ești!

 

 

 

Eram afară când șeful și-a parcat BMW-ul nou-nouț și i-am spus:

– E tare grozavă mașina asta a dvs, sefu !
 

În timp ce o admiram, el mi-a răspuns: 

– Dacă o să faci eforturi, dacă o să muncești din greu și o să lucrezi peste program… la anu… o sa am una și mai grozavă!

 

 

Astăzi am adus-o acasă pe prietena mea, ca să îmi cunoască familia. 

Nu știu de ce, dar nevastă-mea a adoptat o atitudine ostilă când ne-a văzut…

 

 

 

 

După petrecere:

 

– Alooo… iubito, în ce ești acum îmbrăcată?
– Doar într-o pereche de chiloței roz.
– Wow… vreau mai multe detalii…
– 80% bumbac, 20% poliester.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Doctorul către pacient:

– Nu-mi pot da seama care este cauza bolii dumneavoastră. Cred că pentru a ne edifica, va trebui sa asteptăm autopsia…

 

 

 

Ea:  Dragule, ai fi dorit să mă mărit cu altul ?
El:  Nu, scumpo, eu nu doresc răul nimănui…

 

 

Un cuplu pe bancă în parc…

El, musculos, cu tatuaje expresive, îmbrăcat cu blugi găuriți, geacă si adidași scofâlciți, ea finuță, îmbrăcată cu o rochiță delicată …

Ea: Uite iubitule ce priveliște mirifică! Privește frunzele ruginite cum foșnesc melodios și cad grațios din  copaci la adierea vântului rece și cum norii pe cer parcă sunt de vată …

El: Ce vrei fă, e toamnă!

 

 

 

 

GÂNDURI GRELE…

 

 

 

De ce există atâtea organizații care luptă împotriva hainelor de blana și nici una împotriva hainelor de piele ?

Răspunsul e simplu: Pentru că e mai ușor sa hărțuiesti femeile bogate, decât găștile de motocicliști…

 

 

 

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă o româncă a mâncat averea unui italian, înseamnă că a accesat fonduri europene ?

 

 

 

Primii patruzeci de ani ai copilăriei sunt întotdeauna cei mai grei…

 

 

 

Cele mai frumoase dimineți sunt alea care încep după amiaza !

 

 

 

Se zice că femeile frumoase dorm pe spate, cele deștepte dorm pe burtă, cele rele pe dreapta, iar cele șirete, întotdeauna pe partea stângă.

Eu mă zvârcolesc toată noaptea de pe o parte pe alta …

O, Doamne, de ce m-ai făcut perfectă?!

 

 

 

 

Nu știu dacă ați observat că la serviciu, persoanele care întârzie sunt de regulă mult mai joviale decât șeful  care le așteaptă.

 

 

 

Bărbatul care nu are noroc la femei, nu ştie ce noroc are!

 

 

 

Mi-e teamă de spațiile închise.
De exemplu, mă duc seara la magazin să iau o vodcă și mi-e teamă să nu fie închis…

 

 

 

Care este diferența dintre vicii şi obiceiuri? 
Viciile sunt defectele celorlalţi, iar ale noastre sunt obiceiuri!

 

 

 

 

 

06/04/2019 Posted by | UMOR | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 6 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 6 aprilie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

1490: Se stinge din viaţă la Viena, regele Ungariei Matei Corvin. Tronul ungar este preluat de Vladislav al II-lea (1490-1516), fiul regelul polon Cazimir al IV-lea Jagello, care se căsătoreşte cu Beatrice, văduva lui Matei Corvin.

 

 

 Matei Corvin regele Ungariei între anii 1458- 1490

 

 

Matei Corvin s-a născut pe 23 februarie 1443, la Cluj. A primit la botez numele de Matia, datorită faptului că s-a născut în ajunul lui 24 februarie, zi în care calendarul catolic îl comemorează pe Matia Apostolul (9 august în cel ortodox).

Datorită faptului că numele de Matia nu prea este întâlnit în spaţiul românesc, prenumele regelui a fost confundat cu cel al apostolului Matei. Numele de Corvin provine din stema familiei, care conţinea un corb (corvus în latină). 

 Domnia sa este considerată ca fiind unul dintre cele mai glorioase capitole ale istoriei Ungariei, marcate prin campanii militare victorioase ale temutelor sale Fekete Sereg (“Armata Neagră”).

Ungaria a cunoscut în timpul domniei sale cea mai vastă întindere din istoria sa (la vest din sud-estul Germaniei până în Dalmaţia, iar la est, din Polonia, până în Bulgaria de astăzi).

Matei a condus în uniune personală Regatul Moraviei, Silezia şi Lusacia (Lausitz) şi Austria Inferioară.

Se spune despre el că vorbea româna, maghiara, italiana, croata, latina şi, mai târziu, germana, ceha, slovaca, precum şi alte limbi slave.

 

 

 

 

1572: Din ordinul domnului Ioan Vodă del Viteaz al Moldovei, marele boier Ionasco Sbierea şi un mare număr de partizani ai săi sunt executaţi.

Ioan Vodă cel Viteaz (Ioan Vodă cel Cumplit) (n.1521-d.1574), domn al Moldovei 1572-1574

Ioan Vodă cel Viteaz (Ioan Vodă cel Cumplit) (n.1521-d.1574), domn al Moldovei 1572-1574

Conspiraţia boierească organizată sub conducerea boierului moldovean Ionascu Sbierea a fost sprijinită dinafară de şleahticii (boierii) poloni, care urmarea înscăunarea din nou a lui Bogdan Lapuşneanu la tronul Moldovei.

Înăbuşirea complotului a avut consecinţe importante în divanul domnesc, boierii neloiali domnului fiind înlocuiţi cu boieri credincioşi. Se vadea în acest fel tendinţa domniei de a constitui o grupare boierească ataşată politicii domnului Ioan.

Marea boierime moldavă îşi intensifică însă acţiunile ostile, astfel ca, Ia sfîrşitul anului 1572 şi începutul anului 1573, o nouă şi puternică conspiraţie era gata să declanşeze un adevărat război civil.

Gravitatea ei se manifesta prin partici­parea la complot, alături de marii boieri, şi a unor prelaţi, ca, de pildă, episcopii de Rădăuţi, arhimandriţi şi egumeni ai mănăstirilor.

Urmarea principală a înfrîngerii şi acestei noi conspiraţii boiereşti a fost întărirea domeniului domnesc, prin confiscarea averii „hiclenilor” şi a veniturilor multor mănăstiri în faţa domniei.

 

 

1585: Se încheie domnia lui Petru Cercel în Muntenia. Domnitorul s-a remarcat prin reconstrucţia şi amplificare curţii domneşti de la Tîrgovişte, înălţînd şi o monumentală biserică paraclis, decorată ulterior cu pictură sub Constantin Brîncoveanu în 1702.

 

 

1749: Constantin Mavrocordat abolește șerbia în Moldova, prin redefinirea statutului vecinilor, care nu mai sunt considerați robi, ci țărani fără pământ.

Anterior, la 5 august 1746, se instituise aceeași reformă în Muntenia, fiind desființata rumânia.

 

1795: Apare „Aritmetica”, prima carte românească de matematică,  tipărită în Moldova și datorată episcopului de Hotin, Amfilohie Hotiniul.

 

 

  1874: La Bucureşti, se instituie prin decret Comisia monumentelor publice, avand drept scop conservarea monumentelor publice din România.

 

 

 1877: Este emis decretul de mobilizare generală a armatei române, care aduce sub arme aproximativ 100 000 de oameni. Mobilizarea în cadrul Războiului de Independenţă a României s-a încheiat la 15 aprilie, trupele ocupând iniţial poziţii de apărare pe Dunăre.

 

1877: „Teatrul cel Mare” din Bucureşti primea oficial denumirea de „Teatrul Naţional” şi se constituia Societatea dramatică a „Teatrului Naţional”, sub auspiciile statului; primul director a fost Ion Ghica; (6/18).

 

1903: Apare în revista Sămănătorul, poezia În Luxemburg, semnată Dimitrie Anghel.

 

 

 

 

1908: S-a născut  la Voinesti, județul Vaslui, profesorul Gheorghe Vrabie,  una dintre personalitățile importante ale culturii românești, fost cadru didactic universitar, părintele spiritual și fondatorul Asociației Folcloriștilor Argeșeni „C. Rădulescu-Codin” (1973).

 

 

  

 

 

Școala primară o absolvă la Obîrșeni (1915-l919), studiile secundare la Bîrlad (1922-l929), iar apoi Facultatea de Litere și Filosofie la București (1929-l933).
Debutează editorial cu „Mesianism ardelean” (1937), parte a unei lucrări mai mari, Bîrladul cultural (1938), încununată cu Premiul Academiei.

Se specializează, ca bursier al Fundatiei Humboldt, la Universitatea din Berlin (1940-l944), obținând Doctoratul în folcloristică, etnografie și romanistică cu teza „Die Auffassung der Valksdichtung bei den Rumanen. E in deutschrumanisches Verhaltnis zur Romantik” (Conceptul de poezie populară la români. O contribuție la relațiile româno-germane în epoca romantică), teză distinsă cu „Summa cum laude”.

Cariera didactică și-o începe la Oltenița, Dorohoi, Buzău, iar pe cea universitară la București (1944-l957) și Pitești (1962-l973), fiind și cercetator la Institutul de Istorie și Teorie Literară (1957-l962).

Colaborează la: Orizonturi, Ethnos, Gândirea, Curentul, Revista vremii, Ramuri, Universul literar, Folclor literar, Viața Romaneasca, Argeș, Scrisul bănățean, Astra, Cronica, Ateneu, Iașul literar.

Cercetările folclorice le publică în: Limbă și literatură română, Studii și cercetări de istorie literară și folclor, Revista de istorie și teorie literară, Studii de literatură universală, Revista Folklore (Italia), Jahrbuch fur Volksliedforschung, Reinisches Jahrbuch fiir Volkskunde (R.F.G.) etc.

Gheorghe Vrabie s-a dedicat ulterior exclusiv folcloristicii în care a devenit o autoritate incontestabilă (Folclorul. Obiect, principii, metodă, 1947; Balada populară română, 1966; Folcloristica română – Evoluție, curente, metode, 1968; Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii, 1970; Structura poetică a basmului, 1975; Retorica folclorului (Poezia), 1978; Eposul popular românesc, 1983; Poetica Mioriței, 1984; Proză populară română, 1986; Zur Volkskunde der Rumanen Volkichtung und Bauchtum in europaischen Kontext, 1989).

 

 

 

La 6-7 aprilie 1917 la Chişinău s-a desfăşurat Congresul Cooperatorilor din Basarabia, care s-a pronunţat pentru autonomia Basarabiei.

1913: A luat fiinţă la Bucuresti în baza unei legi care a fost promulgată de Carol I prin Decretul Regal nr. 2.978 din 6 aprilie 1913, publicat în Monitorul Oficial al României din 13 aprilie 1913,  „Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale”.

Actuala denumire (Academia de Studii Economice), datează din anul 1967.

 

Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (cladirea veche)

În magine – clădirea veche în care Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale a funcţionat până în 1926.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1920: S-a născut prințesa Alexandra Caradja; (d. 1997).

 

 

 

 

Caradja Karadja, Caragea  (cunoscuta și sub numele Caratzas/ Karatzas), este numele unei familii nobile de origine greco-bizantină (fanariotă), ai cărei membri au ocupat de-a lungul timpului importante funcții în cadrul Imperiului Otoman. Familia s-a stabilit la sfârșitul secolului al XVI-lea în Principatele Dunărene, unde au avut doi reprezentanți pe tronul Munteniei.

Familia Caradja este de origine probabil din capitala Constantinopol. Primul membru al familiei a fost atestat istoric în opera ”Alexiada” a Anei Comnena.

În 1591 Constantin Caradja a fost numit mare postelnic în Moldova, fiind primul membru al familiei atestat istoric in Principatele Române.

Începând cu această generație, arborele genealogic al familiei se poate reconstitui în totalitate. Nepotul lui Constantin, postelnicul Jean Karadja a fost prezent în Muntenia, unde a ctitorit mânăstirea Slobozia, iar în Moldova a înalțat biserica Sfântul Sava din Iași în anul 1625.

Descendenții acestei familii trăiesc actualmente in Germania si România .

În România există și diferite familii cu numele de Caragea care nu sunt înrudite cu familia princiară Caradja.

 
 

 

 

1930: S-a născut Alexandru George, critic și istoric literar, prozator și traducător român.

 

 

 

1941: S-a născut  poetul  român Vasile Vlad.

 

 

 

1941: S-a născut Gheorghe Zamfir, naist român, membru al Societății Compozitorilor din Franța din anul 1972.

 

 

 

Imagini pentru gh zamfir photos

 

 

VIZIONATI AICI 

 

 

 

 

 

 

 

  1941: Are loc Recensământul general al populaţiei României. Potrivit recensământului, populaţia țării noastre era de 13 537 757 persoane, fapt explicabil prin pierderile teritoriale din 1940, cînd în mai puţin de trei luni numărul locuitorilor s-a diminuat cu 6 829 238 persoane, ceea ce reprezenta 34% din totalul populaţiei, iar teritoriul cu 99 928 km2, adică 33,7% din suprafaţa ţării.

Structura etnică a populaţiei: români: 11 827 110 (87,4%), germani: 542 326 (4%), unguri: 407 188 (3%), alţii şi nedeclaraţi: 759 184 (5,6%).

Ulterior, după eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord și ținutului Herța, cotropite de sovietici, a fost realizat și recensământul pentru aceste regiuni (toamna lui 1941), dar și pentru Transnistria (decembrie 1941).

 

 

 1945: S-a născut interpretul de muzică uşoară român Cornel Constantiniu.

 

 

 

 

 

 

 

 

1979: S-a născut cântărețul român Ombladon.

În luna mai a anului 1994 a fondat alături de Cheloo, trupa de muzica hip-hop Paraziţii.

 

 

 

Foto:  Bogdan Ionuţ Pastaca (n. 6 aprilie 1979), unul dintre membrii fondatori ai trupei Paraziţii.

1984: A decedat la Bucuresti, poetul român Virgil Carianopol; (n. 1908).

 

 

 

Imagini pentru Virgil Carianopol photos

Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal)

 

 

 

A urmat o şcoală militară de artificieri din Bucureşti (1924-1930). Între 1934 şi 1938 a audiat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. A lucrat ca salariat civil în diferite servicii ale armatei.

Din 1956 până în 1963 a făcut închisoare politică la Aiud şi Periprava.[1]

Virgil Carianopol a colaborat la revista „Viaţa literară”, condusă de George Murnu, revistă la care colabora masiv şi Radu Gyr, sub pseudonimul Tartacot.

A fost afiliat la un moment dat grupului avangardist de la ”unu”, apoi s-a reprofilat după 1936 pe tradiţionalism, iar versurile sale postbelice au fost fie etichetate oarecum ”neoclasice”.

În plus, a mai fost afiliat şi imagismului, fie el din descendenţa lui Ilarie Voronca sau a lui Serghei Esenin

Astfel, opera sa include versuri avangardiste (Un ocean, o frunte în exil), lirică neoclasică, tradiţionalistă (Flori de spini, Elegii şi elegii) şi care exaltă sentimentul naţional (Ştergar Românesc), precum şi memorialistică (Scriitori care au devenit amintiri).

 

 

 

 

1990: Omul politic român Ion Rațiu este ales președinte al PNȚCD.

 

 

Ion Augustin Nicolae Raţiu  (n. 6 iunie 1917, Turda – d. 17 ianuarie 2000, Londra), a fost un politician român, reprezentant al Partidului Naţional Ţărănesc (devenit ulterior PNŢCD).

Este descendent al Familiei Raţiu de Nagylak (Noşlac), din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea şi reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen.

În 1940, Ion Raţiu a fost numit consilier la Legaţia României de la Londra, sub ministrul Viorel Tilea.

La 29 noiembrie 1940, la câteva săptămâni după instaurarea naţional legionar, a fost fondat Comitetului Naţional Român. Raţiu a făcut parte din conducerea organizaţiei, aflată sub preşedinţia lui Tilea.

Între 1940 şi 1990 a locuit în Regatul Unit, unde a înfiinţat (în 1979, împreună cu soţia sa, Elisabeth Pilkington şi finanţat Fundaţia Raţiu. De asemenea, a fondat în 1984 Uniunea Mondială a Românilor Liberi.

După repatriere, în ianuarie 1990, a ajutat la refacerea PNŢ alături de Corneliu Coposu, devenind vicepreşedinte al PNŢCD. A candidat la funcţia de preşedinte al României la alegerile din 1990 unde a obţinut 4,29 % din voturi şi s-a plasat pe locul 3. 
A fost ales deputat de Cluj din partea PNŢCD la alegerile din 20 mai 1990, respectiv la cele din 1992. În 1996 a fost ales deputat de Arad, tot din partea PNŢCD.

În 1991 a înfiinţat ziarul Cotidianul. 
Ion Raţiu a murit la Londra, iar conform dorinţei sale, trupul neînsufleţit a fost dus la Turda, spre a fi înmormântat în oraşul natal. Ion Raţiu a fost îngropat în cimitirul central din Turda.

 

 

 

2000: A murit Sorin Moisescu, președintele Curții Supreme de Justiție și fost procuror general al României.

 

 

 

2002: A murit prozatorul Petru Dumitriu (romane: „Cronică de familie”, „Incognito”, „Omul cu ochi cenuşii”; teatru: „Preludiu la Electra”, „Greşeala sau Procurorul Timpului”) (n. 8 mai 1924).

 

 

Petru Dumitriu (n. 8 mai 1924, Baziaş, judeţul Caraş – d. 6 aprilie 2002, Metz, Franţa)

Liceul l-a absolvit la Târgu-Jiu, în 1941. Ca elev a obţinut premiul I pe ţară la olimpiada de limba română. A început Facultatea de Filosofie la Universitatea din Bucureşti, ca student al lui Nae Ionescu. A plecat după primul an, cu o bursă „Humboldt”, la Universitatea din München (1941-1944), pentru a studia filosofia, dar a întrerupt în anul al III-lea din cauza războiului. Debutează la Revista Fundaţiilor Regale în 1943, cu proza Nocturnă în München, despre prima iubire.

În 1945, pe când avea numai 21 de ani, un juriu în care se aflau Tudor Vianu, Felix Aderca, Pompiliu Constantinescu, Victor Eftimiu şi Henriette Yvonne Stahl (o scriitoare română de origine franceză care i-a fost multă vreme tovarăşă de viaţă, deşi era cu 24 de ani mai în vârstă ca el), i-a conferit Premiul de Debut pentru cea mai bună nuvelă în manuscris a anului. Prima carte care îi apare, în 1947, este o culegere de opt texte intitulată Euridice. 

  A fost gazetar la Fapta lui Mircea Damian; redactor la revista Flacăra (din 1948), apoi la revista Viaţa românească (unde a devenit redactor-şef în 1953). Membru al Consiliului de conducere al Uniunii Scriitorilor.

În 1953 apare un nucleu al viitoarei sale capodopere, nuvela Bijuterii de familie (ecranizată de două ori). În 1957 vede lumina tiparului Cronică de familie, cea mai însemnată capodoperă a prozei româneşti care cuprinde un veac de istorie şi 200 de personaje, apariţia şi evoluţia claselor sociale, formarea identităţii româneşti.

Cronică de familie, o carte balzaciană de circa 2000 de pagini, cu o formulă narativă absolut neobişnuită, are o structură cu totul originală prin înlănţuirea de povestiri cvasiindependente, care creează un roman. Cartea a trecut imediat graniţele, inclusiv în Europa de Vest, fiind tradusă în germană, cehă, polonă, iar în 1959 în franceză, la Editions du Seuil. Este o carte de dimensiuni europene, o marcă a vitalităţii literelor româneşti.

În 1953 apare un nucleu al viitoarei capodopere, nuvela Bijuterii de familie (ecranizată de două ori). În 1957 vede lumina tiparului Cronică de familie, cea mai însemnată capodoperă a prozei româneşti care cuprinde un veac de istorie şi 200 de personaje, apariţia şi evoluţia claselor sociale, formarea identităţii româneşti. Cronică de familie, o carte balzaciană de circa 2000 de pagini, cu o formulă narativă absolut neobişnuită, are o structură cu totul originală prin înlănţuirea de povestiri cvasiindependente, care creează un roman.

Cartea a trecut imediat graniţele, inclusiv în Europa de Vest, fiind tradusă în germană, cehă, polonă, iar în 1959 în franceză, la Editions du Seuil. Este o carte de dimensiuni europene, o marcă a vitalităţii literelor româneşti.

  Continuarea Cronicii de la câmpie este Cronică de familie, iar a Cronicii de familie este Colecţia de biografii, autobiografii şi memorii contemporane, manuscris de 1800 de pagini care aduce evenimentele istoriei româneşti până în 1954. Ea a fost interzisă la apariţie de către cenzură. Fugind cu notele manuscrisului, autorul a publicat un rezumat, „Incognito”, la Paris.

În 1960 Petru Dumitriu fuge  în străinătate. desi fusese un răsfăţat al regimului (Premiul de Stat, 1951; Ordinul Muncii, 1956; director fondator al Editurii de Stat pentru Literatură şi Artă, 1956; fondator al seriei noi a colecţiei Biblioteca pentru Toţi, 1956).

Rămâne la început în Germania, deoarece Franţa i-a refuzat cetăţenia la sugestia Monicăi Lovinescu , făcută lui Mircea Eliade. Scrie mult, publică aproape în fiecare an câte o nouă carte. Lucrările îi apar la edituri de prestigiu, ba chiar pătrunde în colecţia „Livre de poche” a Editurii Gallimard cu noi trilogii. A publicat în franceză şi cu pseudonimul Pierre Travel.

După doi ani de verificări Franţa îi acceptă cetăţenia, iar Mircea Eliade alege să plece definitiv în SUA. Cu toate acestea, Petru Dumitriu rămâne în Germania, ca cetăţean german.

A privit întotdeauna exilul cu mult spirit critic, nemulţumit de condiţia şi căile de integrare ale emigrantului. «Acasă» pentru mine este la Baziaş sau la Bucureşti”, asta spunea în 1995, când se pregătea să revină. În 1996 a venit în ţară.

 

 

2009: La Chișinău izbucnesc uriașe proteste de stradă, după anunţul victoriei comuniştilor în alegerile legislative din Republica Moldova.

 

Foto: Protest la Chişinău în Piața Marii Adunări Naționale

 

 2018: A murit istoricul și profesorul Şerban Papacostea, considerat unul dintre cei mai mari istoriografi din România.

A realizat unele dintre cele mai importante sinteze de istorie medievală românească; director (1990-2001) la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”; membru titular al Academiei Române din 2016; (n. 1928).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/04/06/o-istorie-a-zilei-de-6-aprilie-video-3/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  4. ro.wikipedia.org.

  5. mediafax.ro;

  6. Istoria md.

  7. worldwideromania.com;

  8. Enciclopedia Romaniei.ro

  9. http://www.rador.ro/2019/04/06/calendarul-evenimentelor-6-aprilie 

 

06/04/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

AUTONOMIA SECUIASCĂ, POLITICA UNGARIEI ȘI ADEVĂRUL ISTORIC

 

 

 

 

 

Eu sunt pentru autonomia secuilor. A tuturor secuilor din România!

 

 

 

ADEVĂRUL ISTORIC PRIVIND POLITICA MAGHIARĂ DE AUTONOMIE SECUIASCĂ

„În vreme ce românii revendică Transilvania, în baza dreptului majoritar, iar maghiarimea o pretinde invocând dreptul istoric, Pământul secuiesc este (şi) al secuilor, în baza proporţiei numerice şi a dreptului istoric.”

(Condeiul ardelean, 21-27 ianuarie 2011, pag. 11).

După ce veacuri la rând, românilor nu li s-a recunoscut dreptul de naţiune, deşi era naţiune majoritară, astăzi ni se afirmă dreptul asupra Transilvaniei impus de mult superioara majoritate, contestându-se insidios dreptul istoric, considerat al maghiarimii, care ar fi fost primii ocupanţi ai acestui teritoriu. Un fals mai demn de dispreţ nici că se poate! O confirmare a cercetărilor istorice nu strică.

Se ştie că ungurii au pătruns în Transilvania în mai multe etape prin eforturi războinice. Întrebarea este cu cine s-au luptat în acest teritoriu?

Răspunsul este cu atât mai evident cu cât este cunoscut că la sfârşitul sec. al IX-lea, poporul român era deja format, cu un regim propriu de viaţă,  mai ales că legiunile coloniilor de militari romani se retrăseseră deja de mult din Dacia.

Reiese că aici n-a fost pustă deşertică. De aceea ungurii nu pot să-şi aroge „dreptul istoric”, pentru că şi acesta aparţine românilor. Astfel, rămân goi de argumente în disperarea care le dirijează simţul revanşard.

Pentru că adevărurile istorice în legătură cu drepturile ungurilor asupra Transilvaniei au fost minuţios demonstrate, chiar şi de istorici maghiari, stirpea hunică se ascunde în spatele bietei etnii secuieşti, care, aţâţaţi, şi ei îşi arogă dreptul istoric asupra spaţiului locuit. Istoricul maghiar SIMON DE KÉZA (Gesta Hunnorum et Hungarorum – Isprăvile hunilor şi ungurilor) afirmă dezinvolt că ,,secuii au fost stabiliţi printre români de regii Ungariei, cu rol militar, grăniceresc, pe la 1283 – 1285” .

Diviziunile teritoriale atribuite au fost numite ,,scaune” (scaune judecătoreşti), denumiri date pe la 1325-1327 şi 1366. Cel mai înalt dregător cu autoritate asupra tuturor scaunelor – comitele secuilor – numit şi revocat de rege era nu din rândul secuilor, ci dintre marii nobili unguri.

Cercetătorul Simon de Kéza „relatează că ei au convieţuit paşnic cu populaţia românească din Transilvania, împrumutând multe elemente de civilizaţie, ca portul, scrisul şi felul de a-şi face casele”, realitate pentru care secuii ar trebui să fie recunoscători românilor de la care au împrumutat maniere de civilizaţie, ceea ce atestă faptul că între români şi secui există mai multe elemente de legătură decât între ei şi unguri.

Se înţelege că atunci când au fost plantaţi aici, secuii n-au avut nici un fel de statut de independenţă, ci au fost doar paznici, slugi supuse şi aservite ungurilor. Când, cum şi de ce au fost desfiinţate scaunele secuieşti nu mai prezintă nicio importanţă, dar se poate deduce că, la un moment dat, şi-au cerut şi ei nişte drepturi, îndrăzneală urmare căreia trebuia să li se şteargă identitatea.

„Au simţit că strategia de înfiinţare a grănicerilor de către domnia austriacă va conduce la exploatarea secuimii, lucru ce putea fi împiedicat doar printr-un protest comun – a spus în legătură cu evenimentele de atunci primarul comunei Siculeni, Szentes Csaba” (comemorare a 247 de ani de la masacrul de la Siculeni ), (Condeiul ardelean, 11-17 februarie, 1011) Iată o confirmare!

Secuii au ajuns să nu mai figureze ca etnie separată. De remarcat că rubrica pentru etnicii secui nu este inserată în nici un recensământ dintre anii 1930 şi 2002. Fenomenul este evident chiar din 1900. Probabil sunt cuprinşi la „alte etnii”, pe care, dacă le însumăm: Covasna -155, Harghita – 119, Mureş -202, la recensământul din 2002, se obţine numărul de 476. Câţi dintre ei vor fi secui?

                  Anul       Total populaţie        Români          Maghiari                  Alte etnii

Covasna   1930       152563                    30405             116961                          84

                   1956       172509                    31416             136388                          23

                 1966         176858                    34099              140472                         129

                 1977         199017                    38948             156120                            30

                 1992         233256                    54586             175502                           148

                 2002         222449                    51790             164158                            155

Harghita    1930       250194                    24994             216615                          75

                     1956       273 964                   25 694             245300                          44

                     1966       282392                   31 272               248886                          15

                     1977       326310                    44794               277587                        199

                     1992       348335                    48948               295204                        145

                     2002       326222                    45870               276038                        119

Mureş      1930        425721                 185367             176990                           90

                  1956        513261                  243720             231875                            49

                  1966        561598                  278386             249675                            50

                  1977        605545                  297205             268251                            50

                  1992        610053                  317541             252651                            71

                  2002        580851                  309375             228275                           202 =476

(Extras din Recensamântul populaţiei şi al locuinţelor din anul 2002 „Populaţia după etnie la recensămintele din perioada 1930-2002, pe judeţe”)                  

Pentru aceştia se cere autonomie? Pe 476 de secui îşi sprijină politica de autonomie popa Tokes, acest ,,slujitor al lui Dumnezeu” în sutană satanică, dedat la cele mai diavoleşti intrigi, până şi cu ungurii udemerişti, instigând şi pe secui împotriva românilor cu care aceştia au trăit în bună înţelegere veacuri la rând, aliindu-se chiar în lupte împotriva invaziilor străine.

Datele ultimului recensământ, din 2002, constituie dovada că nu românii i-au împuţinat pe secui, ci maghiarizarea i-a înghiţit mişeleşte, iar astăzi, datorită impunerii limbii maghiare, proclamă ţinutul secuiesc drept maghiar pentru a-i desfiinţa definitiv. Pe teritoriul românesc, secuii au avut dreptul de a exista, fie şi în numărul infim evidenţiat de statistici.

Pe un presupus ,,teritoriu maghiar” vor pieri definitiv. Oare nu se întreabă nimeni dintre secui cum de i-a cuprins, aşa dintr-odată, pe maghiari dragostea pentru secui.

Se pare că istoria maghiarilor pe teritoriul transilvănean, în urma atâtor dezvăluiri istorice, prin care s-a demascat falsul teoriilor lor, să fie mai perisabilă decât a secuilor şi se ascund în spatele acestora cu cea mai fariseistică atitudine, obligându-i să se considere „o parte a naţiunii maghiare” (Condeiul ardelean, 18-24 martie, 2011, p.11), pentru a-şi atinge scopul.

Tot aici se afirmă : „Credem că acest lucru se poate înfăptui şi în România” (Condeiul ardelean, 21-27 ianuarie, 2011, p.11) În ce state s-a mai înfăptuit „acest lucru”? Se ştie că alte state au refuzat până şi vizita preşedintelui Ungariei, o atitudine care retează insolenţa ungurilor de a-şi afirma drepturi istorice teritoriale. Se vehiculează atâtea neadevăruri prin care se dezvăluie cât de firave sunt  argumentele cererilor de autonomie teritorială.

Curios şi chiar caraghios, astăzi se afirmă existenţa unui număr de 650.000 de secui. (C.a., 18-24 ian., 2011). De unde i-au scos? Au înviat morţii (că tot fu Paştele) şi s-au înscris în evidenţele administrative?

Au realizat că este ridicolă pretenţia de a se considera o colectivitate de 476 indivizi drept „popor secuiesc” care să revendice şi o „patrie secuiască”. Se afirmă că secuii dispun de „un statut juridic propriu”, că reprezintă 80 la sută din numărul locuitorilor ţinutului, dar se consideră „o parte a naţiunii maghiare”.

Lămuriţi-o, domnilor! Cereţi autonomie pentru secui sau pentru maghiari? Ce se va întâmpla în spaţiul ,,autonom”? Veţi fi două popoare, două patrii – doi ghimpi în inima României?

Secuii, cei 476, se consideră colectivitate indigenă, iar spaţiul locuit „propriul pământ natal”, deşi este cert adevărul istoric că „au fost stabiliţi printre români de regii Ungariei”. E greu de explicat cum, în acest spaţiu, românii au dus o „politică de exterminare a secuilor”, după cum declară ei, dacă există totuşi 650.000, în loc 476. Însemnă că românii, ca majoritari, i-au ocrotit, le-au acordat libertatea şi independenţa vieţii, mai ales că nu există dovezi de  îngrădire a drepturilor, de obstrucţionare a manifestărilor etnice proprii. Treziţi la realitate, maghiarii i-au scos din propriul procent de populaţie şi le-au redat identitatea, mizând că vor reuşi cu formula secuiască.

Ca poporul român să fie acuzat de acte discriminatorii, va trebui să se prezinte dovezi. Cu vorbe goale, otrăvite, nu vor avea succes. S-ar putea să-i conteste chiar conaţionalii lor cuminţi, înţelepţi şi drepţi, aşa cum s-a mai întâmplat în decursul istoriei.

Domnul Orban, demnitarul maghiar, s-a pronunţat nu o dată că sprijină obţinerea autonomiei teritoriale a maghiarilor din România. Cu ce drept? Ce lege atestă dreptul de instalare a puterii unui stat pe teritoriul altui stat? În ce lege internaţională despre drepturile omului se emite astfel de înlesnire unor minorităţi în defavoarea naţiei adăpostitoare?

În ziarul Condeiul ardelean, 18-24 martie, 2011, p.11, este dată publicităţii o scrisoare semnată de mai multe „personalităţi maghiare”, având în frunte pe Borsos Gheza. În scrisoarea adresată preşedintelui Traian Băsescu, se consemnează, cu ton de reproş, declaraţia făcută la Budapesta , în faţa preşedintelui Republicii Ungare, că „Pământul secuiesc nu va avea niciodată autonomie”, cu precizarea că „România este stat naţional unitar şi nu va recunoaşte niciodată drepturile colective”, iar în cadrul Adunării generale a Consiliului Europei, la întrebarea lui Gaudi-Nagy Tamaş, preşedintele român ar fi afirmat că „noi nu susţinem teoria autonomiei pe criterii etnice, în locul acesteia promiţându-le comunităţilor locale o autonomie administrativă”.

Bravo! Dârz preşedinte avem, dacă a fost în stare să răspundă cu îndrăzneală şi hotărât în atari împrejurări! Şi-a pronunţat declaraţia în cel mai firesc context european.

Ce-aţi fi vrut? Să tremure la întrebările voastre? Să plece, vinovat, capul? Preşedintele v-a mai răspuns şi altă dată, chiar cu ocazia ceremoniilor voastre ostentative că „veţi avea autonomie aşa cum este la Calafat ”.

Acesta este răspunsul întregii naţiuni române, pentru că pământul Transilvaniei este PĂMÂNT ROMÂNESC şi-l administrăm cu statutul de STĂPÂN, aşa cum dorim noi, în virtutea dreptului istoric şi al majorităţii!

În rest:„Lăsaţi orice speranţă!…” (Dante Aligheri).

 

 

 

Prof. Georgeta Ciobotă

 

https://www.dacoromania-alba.ro/

06/04/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: