CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Germanii şi împingerea ungurilor în sec.al X- lea spre răsărit, în Transilvania. VIDEO

 

 

 

Infiltrarea maghiară în Transilvania (900 – 997)

 

 

Istoria ungurilor în prima jumătate a secolului X este marcată de numeroase raiduri de jaf întreprinse în întreaga Europă.

După ce s-au stabilit în Panonia (895-896), maghiarii au acordat puțină atenție Transilvaniei.

Oştile ungureşti, conduse frecvent de Bulcsú (Bulciu) şi Lél, (Lehel sau Lelu), au îngrozit creştinătatea.

Aplicând o tactică de luptă specifică popoarelor de stepă, bazată pe atacuri şi retrageri surprinzătoare, inventivitate şi disciplină, războinicii unguri au reuşit să iasă învingători în numeroase confruntări militare, mai ales folosind cu abilitate arcul asiatic.

Maghiarii pătrund în anul 899 în Italia. În continuare, ei atacă, pe rând, între anii 911-933, Spania, Franţa şi Italia.

Seria victoriilor ungureşti este stopată temporar în anul 933 de ducele bavarez Heinrich I. Acelaşi Heinrich va întreprinde în anul 950 un raid în Câmpia Pannoniei, incursiunea sa armată rămânând însă fără rezultate semnificative.

În anul 954, oşti maghiare conduse de Bulciu au atacat teritoriile actuale ale Franţei şi Germaniei.

Totul s-a schimbat, când raidurile ungureşti în apusul Europei vor înceta complet, după victoria decisivă obţinută de prinţul Otto I la Lechfeld, lângă Augsburg, la 10 august 955, dată la care Bulciu însuşi a fost capturat, apoi executat.

 
Interesant, dar acest eveniment a determinat mai multe schimbări în Europa,după ce maghiarii au renunțat la jafuri în Occident: au trecut la cucerirea Transilvaniei şi s-au creștinat ceva mai târziu, iar germanii conduși de Otto cel Mare au fondat Imperiul Romano-German.

 

 

 

03/04/2019 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 3 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 3 aprilie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

1596:  Moare generalul turc Sinan Pașa, adversarul  lui Mihai Viteazul în batalia de la Călugareni.

S-a născut în data de 3 aprilie 1520 şi era de origine albaneză (Sinan Pasha Topojani).

În 1569 a fost numit guvernator al Egiptului şi a condus luptele pentru cucerirea Yemenului, iar in 1574 a condus marea expediție otomana împotriva Tunisului, pe care l-a cucerit în ciuda apărării îndârjite a garnizoanei italo-spaniole.

 

În  1580, Sinan a fost comandantul armatei turce în războiul împotriva Persiei şi in  același an a fost numit Mare Vizir. 

A fost demis și exilat în anul următor, dar  a devenit în cele din urmă guvernator  al Damascului pentru ca în 1589,după marea revoltă a ienicerilor, sa fie  numit Mare Vizir pentru a doua oară.

O altă revoltă a ienicerilor a dus la demiterea sa în 1591, dar în 1593 a fost rechemat să ocupe pentru a treia oară aceasta importanta funcție.

În acest an a comandat armata turcă în campania împotriva Ungariei.

În ciuda victoriilor din această campanie, a fost demis în februarie 1595, la scurtă vreme după venirea pe tron a sultanului Mehmet al III-lea,  fiind exilat la Malghara.

În luna august al aceluiași an, a fost rechemat  pentru a conduce campania împotriva lui Mihai Viteazul  în Ţara Românească.

Rezultatele dezastruase ale campaniei si  în special înfrângerea suferită în Batalia de la Giurgiu, l-au aruncat din nou în dizgrație, fiind destituit din funcția de mare vizir.

Moartea neașteptată a succesorului său, vizirul Lala Mohammed, la trei zile după numire, a fost privită ca un semn divin, iar Sinan a fost numit Mare Vizir pentru a cincea și ultima dată.

A murit pe neașteptate pe 3 aprilie 1596, lăsând în urmă o uriașă avere și nici un moștenitor.

 

 

1653: S-a incheiat prima domnie a lui Vasile Lupu în Moldova (1634–1653).

Acest domnitor  a dus o politicã de sustinere a ortodoxiei în Peninsula Balcanicã, a ctitorit biserica Trei Ierarhi din Iasi, a întemeiat Academia Vasilianã si a sprijinit activitatea tipograficã în Moldova.

 

 Fișier:Vasile Lupu.png

 

Logofătul Gheorghe Ştefan, sprijinit de corpuri de oaste din Transilvania şi Muntenia, ocupă Iaşii şi se proclamă domn al Moldovei.

Desfăşurarea evenimentelor din Polonia vecină, legate de insurecţia oştii zaporojene, si alte evenimente ce vizau atît Ţara Moldovei, cît şi Imperiul Otoman, i-au determinat pe otomani să-l recunoască ca domn pe logofătul rebel, care il slujise aproape două decenii – pe Vasile Lupu.


Domnul Moldovei Vasile Lupu s-a refugiat la Cameniţa, dar s-a  întoars în scurt timp cu cazacii ginerelui său Timuș și invinge in lupta de la Popricani.

Nu se mulțumește însă numai cu recâștigarea tronului, ci îl urmărește pe Gheorghe Stefan  si  în Valahia, cu gândul de a se răzbuna si  pe vechiul sau rival, domnul muntean Matei Basarab.

Este însă învins în bătălia de la Finta in 17 mai și isi pierde definitiv tronul.

Fuge la cazaci, de acolo la tătari și apoi la Constantinopol, unde a fost întemnitat  în incisoarea Șapte Turnuri.

După eliberare, încearcă zadarnic să-și recâștige tronul, dar moare la Constantinopol in 1661.

Ulterior,osemintele sunt aduse la Iași, fiind reinhumate în biserica Trei Ierarhi, alaturi de ceilalti membri ai familiei.

 

 

 

1821, 3/15: S-a născut Ioan Axente Sever, om politic, participant la Revoluţia de la 1848-1849 din Ţara Românească şi din Transilvania; unul dintre conducătorii mişcării de eliberare naţională a românilor transilvăneni (m. 1906). NOTĂ: Enciclopedia României „Cugetarea” (1999) dă ca dată a morţii sale anul 1909.

 

 

 

1844: Alexandru Ioan Cuza s–a căsătorit cu Elena Rosetti–Solescu, fiica cea mare a postelnicului Iordache Rosetti și a Catincăi Rosetti, născută Sturdza.

Fișier:Biserica din Ruginoasa4.jpg

Doamna Elena si  principele Cuza (pictura din Biserica Domneasca de la Ruginoasa).

 

 1850: Printr-un Ofis domnesc, dprinţul Grigore Alexandru Ghica domn al Moldovei (domn al Moldovei în perioadele 1849-1853 şi 1854-1856), a aprobat hotărârea Divanului obştesc, semnând „Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi”, prin care  s-a dat statut juridic armei Jandarmeriei şi i s-au stabilit principiile de organizare şi funcţionare.

 

 

Bogat, iubit de femei, dar nefericit, Grigore Ghica s-a sinucis la Paris

 

Foto: Grigore Alexandru Ghica (1807 – 1857), cunoscut şi sub numele Grigore al V-lea Ghica,  ultimul domn al Principatului Moldovei.

 

Ca urmare, legea prevedea că Regimentul de jandarmi din Moldova se împarte în două subdiviziuni, fiecare având zona de responsabilitate formată din câte şase ţinuturi (judeţe).

In fiecare ţinut era repartizată câte o companie de jandarmi, la care se adăuga cât o companie la Isprăvnicia Iaşului şi la Poliţia Capitalei (Iaşi).

În total, au fost constituite 14 companii de jandarmi ce totalizau un efectiv de 1433 jandarmi călări şi pedeştri.

Totodată, prin această lege se stabilea Jandarmeriei următoarele misiuni: privegherea siguranţei publice, ţinerea unei bune orânduieli şi ducerea la îndeplinire a legilor.

În ceea ce priveşte executarea serviciului, se prevedea că Jandarmeria execută un serviciu ordinar, care se realizează zilnic, pe baza regulamentelor sale şi un serviciu extraordinar, pe care îl execută la solicitarea autorităţilor.

De asemenea, se prevedea pentru executarea serviciului extraordinar, constituirea de subunităţi mobile.

 

 

1853: S-a născut chimistul Alfons Oscar Saligny, frate cu renumitul inginer Anghel Saligny şi iniţiator al primului laborator din Bucureşti destinat cercetărilor de control asupra materialelor de construcţii şi tehnologiei materialelor pentru căile ferate; membru corespondent al Academiei Române din 1897; (m. 1903).

1880: S-a născut printul  George Valentin Bibescu, pilot român şi pionier al aviaţiei .

NOTĂ: Unele surse menţionează ca dată a naşterii 22 martie 1880.

 

 

 

 

DOCUMENTAR/ Nemaipomenitele aventuri ale printului Bibescu 

 

 

Avea brevetul international de pilot-aviator cu numarul 20, deci era cel de-al douazecelea aviator din lume, obtinut la Şcoala de pilotaj din Paris condusa de Louis Bleriot.

De asemenea, s-a numarat printre primii automobilisti europeni, devansându-l cu un an pe George Assan, considerat primul din România.

Este considerat iniţiatorul turismului automobilistic european şi fondatorul aeroportului Băneasa din Bucureşti (care a luat naştere pe fosta moşie a mătuşii sale, Maria Bibescu, contesa de Montesquiou-Fézensac (azi cartierul Băneasa).

A ramas in istoria automobilistica, dar ca francez, printre pionierii rally-ului.

  In anul 1900, intovaraşit de mecanicul Keller si, de la Viena, de cumnatul sau Nicolae Cantacuzino, realizeaza un proiect ambitios, fara precedent la acea data: parcurgerea distantei de 1827 de kilometri – cât desparte Geneva de Bucuresti – in 73 de ore si 45 de minute!

Suntem, sa nu se ignore, la 1900, când automobilul era numit inca trasura! Spre lamurire, spicuim din jurnalul de bord: „A II-a zi. De la Basel la Stuttgart, 238 km. – 11 ore de drum; 9 ore de mers, 2 ore oprire. La Stuttgart am dus trăsura in atelierele Daimler, unde fusese construită, ca sa o inspecteze cu scrupul…”.

Trebuie sa mai adaugam ca, la acea data, soselele nu erau pregatite sa faca fata noului mijloc de transport.

A fost fondatorul Automobil Clubului Român în 1904 si a înființat Clubul Aviatic Român în 1909 și Liga Naționala  Aeriana  în 1912.

In 1908 intra in Masonerie, unde ajunge rapid in Consiliul Suprem si Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România (1911-1916), și Mare Maestru Onorific al acesteia în anul 1925.

In octombrie 1909 il invită pe Bleriot care, in faţa unei mulţimi imense, venita din toate colturile Vechiului Regat, va face o demonstratie de măiestrie pe Hipodromul Baneasa.

Pâna la declansarea primului Razboi Mondial, acest miting aviatic a fost evenimentul monden nr. 1 din România.

Între anii 1911-1912, George Valentin Bibescu a deținut funcția de comandant al Școlii de pilotaj de la Cotroceni. A infiintat in 1912 Scoala de pilotaj de la Cotroceni.

La initiativa sa a luat fiinta „escadrila de recunoastere”, prima care a decolat vreodata in lume pe timp de razboi, condusa de el personal in razboiul balcanic.

„România inainte de toate, iar România inseamna noi, românii. Credeti-ma, avem pentru ce ne jertfi!” obisnuia sa le spuna elevilor sai. 

Aflate sub comanda printului Bibescu, cele doua escadrile de recunoaştere ale fortelor aeriene române au efectuat raid dupa raid asupra pozitiilor germane, in conditii extrem de vitrege, pentru care motiv ofiterii francezi din misiunea generalului Berthelot i-au poreclit pe români „veselii maniaci ai sinuciderii”!

După război, în perioada 1920-1923, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român.

In 1929, George Valentin Bibescu este primul om care traverseaza Sahara cu automobilul, plecând de la Dakkar, cu punctul terminus Oran.

Inaugureaza astfel un rally celebru care, exceptând anii razboiului, a fost organizat anual.

   În 1930 este președinte al Federației Internaționale Aeronautice.

George-Valentin Bibescu este fondatorul aeroportului Băneasa din București, care a luat naștere pe fosta moșie a mătușii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac (azi cartierul Băneasa).

A murit la București la 2 iulie 1941 și este înhumat la Mogoșoaia.

 

 

 

 

 

 

 

1889: S-a născut Grigoraș Dinicu, compozitor, violonist român (d. 28 martie 1949 la București).

A fost un violonist virtuoz și un compozitor cunoscut în toată lumea mai ales pentru compoziția sa din 1906, Hora staccato.

Violonistul Jascha Heifetz  afirma despre el că este cel mai bun violonist pe care l-a ascultat vreodată.

 

 

 

 

https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2012/04/grigoras_dinicu.jpg?w=249&h=350

 

 

VIZIONATI AICI 

 

 

 

1893: S-a născut prozatorul Damian Stănoiu (prenumele la naştere: Dumitru); în scrierile sale predomină prezentarea vieţii monahale, ecleziastice în general; (m. 1956)

 

 

 

 

 

1897: Scriitorul Mihail Sadoveanu a debutat în ziarul umoristic „Dracul” din București.

 

 

 

 

 

 

1905: A decedat pedagogul, prozatorul, publicistul Ion Pop-Reteganul,   (n. 10 iunie 1853 in localitatea Reteag, districtul Năsăud),un folclorist român reprezentativ pentru epoca sa, apreciat de Ion Muslea drept „cel mai mare folclorist al Ardealului.”

Timp de douăzeci de ani a activat ca învățător în localități din mai multe districte și comitate ale Transilvaniei (1873-1892), fiind preocupat în același timp și de culegerea folclorului din aceste zone.

În 1878 publica în revista lui Iosif Vulcan „Șezătoarea. Foaia poporului român” (Siedietórea. Fóia poporului românu), povestea ˝Fata mulțumitoare˝, – o încercare de versificare a poveștii ˝Toarceți fete, c-a murit Baba Cloanța˝, pe care o va introduce în volumul „Povești ardelenești din popor adunate”, partea 1 ( editat în cinci părți), 1888, ce a cunoscut o deosebită popularitate.

Vasile Alecsandri îi scria, de la Paris, că le-a citit „cu multă placere”, îndemnându-l să continue „prețioasa culegere și publicare, menită a ocupa un loc însemnat în tezaurul literaturii populare, îndeplinind astfel una din cele mai folositoare misiuni ale unui om care își iubește neamul”.

A fost redactor la publicațiile: „Cărțile săteanului român” (Blaj, 1886), „Dreptatea” (Timișoara, 1893-1894), „Deșteptarea” (Cernăuți, 1897) „Revista ilustrată” (Reteag, Șoimuș, 1898-1899), „Tribuna” și „Foaia poporului” (Sibiu, 1899-1901), „Gazeta de duminecă” (Șimleu, 1904-1905), tipărind și o parte din textele sale folclorice.

A desfășurat și o intensă activitate în domeniul teoretic al culegerii și cercetării folclorului în paginile revistei ieșene „Contemporanul”, în „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Gutinul” (Rodna) ș.a.; a scris și articole legate de istoria învățământului.

La Sâncel, împreună cu publicistul Petre Stoica, a editat revista „Convorbiri pedagogice” (1886-1887).

A fost secretar secund al „Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român” (ASTRA) la Sibiu (1893-1896).

A fost apreciat elogios de cei mai prestigioși cărturari ai timpului: Vasile Alecsandri, B.P. Hașdeu, Ion Bianu, Jan Urban Jarnik, Gustav Weigand, Nicolae Iorga.

A predat Academiei Române 21 de volume în manuscris, o comisie urmând să trieze materialul în vederea publicării, dar cea mai mare parte va ramâne inedită.

 

 

 

 

1917: Guvernul Rusiei aprobă ca 30. 000 de prizonieri de origine română din armata austro-ungară, să se constituie într-un corp de voluntari pentru a lupta alături de armata română refăcută împotriva armatei germano-austro-ungare.

Acest corp de voluntari soseşte la Iaşi în 27 mai 1917.

 

 

 

 

1918: La Iaşi, România, a luat fiinţă formaţiunea politică Liga poporului în frunte cu generalul Alexandru Averescu şi Constantin Argetoianu.  Formaţiunea politică va fi în aprilie 1920 transformată în Partidul Poporului,, primul partid din România întregită cu reprezentare naţională (3/16)

 

 

Foto: generalul Averescu

 

 

 

 

 

1918: Sfatul Ţării Republicii Democratice Moldoveneşti, de curînd unită cu patria mamă România, a validat lista cu componenţa noului Consiliu al Directorilor:

  • preşedinte al Consiliului Directorilor Generali – D.Ciugureanu;

  • director general de finanţe – dr. P.Cazacu, director;

  • director general al agriculturii – E.Catelli;

  • director general al lucrărilor publice – N.Bosie-Codreanu;

  • director general al învăţămîntului – Şt.Ciobanu;

  • director general de interne – I.Costin;

  • director general la justiţie – Grigore Grosu;

  • director general la industrie şi comerţ – Vlad Chiorăscu;

  • director general al controlului de stat – Isac Gherman;

  • director general al minorităţilor – Arcadie Osmolovski.

 

 

 

 

 

1920: Prin decretul regelui României Ferdinand I, sunt desfiinţate Directoratele din Basarabia.

 

 

 

 

1927: S-a născut popularul cântăreț român de muzică uşoară Luigi Ionescu ; (d. 4 octombrie 1994).

 

 

 

 

 

 

1928: S-a născut disidentul anticomunist Vasile Paraschiv.

În luna noiembrie 1968, la alegerile de partid din Combinatul Petrochimic de la Brazi, Vasile Paraschiv a anunţat în cadrul adunării generale că a hotărât să se retragă din P.C.R., al cărui membru era din 1946.

În urma anunţului s-au exercitat numeroase presiuni asupra lui să revină asupra deciziei, însă fără succes. La 28 iulie 1969 a fost arestat pentru prima dată, ilegal, fiind internat cu forţa la Spitalul de psihiatrie de la  Urlaţi. A fost eliberat după 5 zile.

La 3 martie 1971, Vasile Paraschiv a trimis către Comitetul Central al P.C.R. şi către Uniunea Generală a Sindicatelor din România o scrisoare cu 11 propuneri care să fie puse în discuţie la Congresul Sindicatelor ce urma să aibă loc în aprilie.

Răspunsul a fost o nouă arestare şi o nouă internare într-un spital de psihiatrie.

La 1 decembrie 1976 Securitatea a descoperit o copie a unei scrisori pe care o trimisese către postul de radio  Europa liberă.

A fost arestat din nou şi dus la Spitalul nr. 9 din Bucureşti pentru a fi internat. Doctorul de gardă a refuzat internarea, drept pentru care Paraschiv a fost internat la Spitalul Voila, din Câmpina.

În februarie 1977, Vasile Paraschiv a aflat de acţiunea scriitorului dizident Paul Goma pentru apărarea drepturilor omului în România şi a decis să îl sprijine.     

 

 

 

 

Imagini pentru disidentul anticomunist Vasile Paraschiv biografia

 

 

 

La locul său de muncă, în faţa muncitorilor, a dat citire unei declaraţii de înfiinţare a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (S.L.O.M.R.), gest care avea să provoace alte acţiuni de intimidare la adresa sa.

La 28 mai 1979 a avut loc prima sa răpire de către ofiţeri de Securitate.

A fost urcat cu forţa într-o maşină şi dus în pădurea Păuleşti, lângă Ploieşti.

Acolo a fost torturat şi bătut cu bestialitate de patru ofiţeri dsecurişti. A reuşit cu greu să ajungă la Spitalul judeţean Ploieşti.  

Activitătile de intimidare au continuat, şi la 19, 27 martie şi 1 aprilie 1979 a fost atacat pe stradă şi lovit pe la spate.

 

Întrucât continua să reziste diverselor forme de intimidare din partea Securităţii, a fost pus la punct un plan prin care se viza neutralizarea şi reducerea sa la tăcere. La 14 mai 1987, la orele 6:30, Vasile Paraschiv a fost răpit pentru a doua oară.

A fost adormit cu o substanţă narcotică, încătuşat şi transportat într-o locaţie conspirativă unde a fost ţinut legat, interogat şi torturat de cei patru securişti timp de 4 zile. Ulterior a reuşit să afle că respectiva locaţie era cabana „Florei” situată în pădure, într-un vârf de munte, dincolo de barajul „Paltinul” de lângă Câmpina.

După 4 zile de tortură,a acceptat cererile ofiţerilor care i-au impus redactarea unor angajamente şi scrisori prin care îşi manifesta ataşamentul şi loialitatea faţă de Securitate şi P.C.R.

Eliberat şi întors acasă, după câteva zile a redactat un document prin care retracta toate scrisorile şi angajamentele pe care le-a scris şi înregistrat sub ameninţare în cele patru zile de la cabană.

A fost urmărit permanent de un ofiţer care purta numele conspirativ „Nicolae”, care răspundea personal de el. I-au fost urmărite telefoanele şi i s-au făcut vizite inopinate la domiciliu.

La 22 martie 1989 a fost răpit pentru a treia oară în plină stradă de către ofiţeri de Securitate.   Acţiunea a fost orchestrată de organele de Miliţie fiind preluat ulterior de 3 ofiţeri de Securitate şi transportat în aceeaşi locaţie secretă – cabana „Florei” – unde a fost bătut, torturat şi maltratat timp de 7 zile.

În timpul anchetelor la care a fost supus, Vasile Paraschiv a fost torturat, bătut cu sălbăticie, iradiat şi ameninţat cu moartea, scopul principal fiind acela de a-l determina să renunţe la atitudinea ostilă faţă de regim şi la revendicările sale.

 

Convins că după căderea comunismului cei vinovaţi vor putea fi traşi la răspundere, la 8 iulie 2008 prin intermediul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România a depus la Parchetul General o plângerea penală împotriva mai multor ofiţeri ai fostei Securităţi, ai Miliţiei, precum şi pe numele unor procurori şi psihiatri, implicaţi în acţiunile represive împotriva sa.

În noiembrie 2008, procurorii au dat neînceperea urmăririi penale pentru toţi cei vizaţi. Singurul audiat în acest caz a fost chiar Vasile Paraschiv.

Într-un proces intentat statului român, Vasile Paraschiv a cerut despăgubiri pentru suferinţele îndurate. I s-a dat câştig de cauză, însă în urma recursului, magistraţii de la Curtea Supremă au dat decizie de respingere definitivă, prin urmare nu a primit nici o despăgubire.

Este celebru episodul în care a refuzat  în 2008 distincţia Steaua României în grad de cavaler, pe care i-o înmânase preşedintele Traian Băsescu, menţionând că refuză primirea acesteia „de la un comunist la fel ca toţi ceilalţi care ne-au condus ţara de la Revoluţie“.

A publicat câteva volume memorialistice:

A încetat din viaţă la Ploieşti, la 4 februarie 2011 şi a fost înmormântat la Cimitirul Viişoara din acest oraş.

 

 

 

 

 

 

1933: La Bucureşti, a fost inaugurat “Institutul de Cultură Italiană.”

1940: S-a născut   jurnalistul, scriitorul si  diplomatul român Neagu Udroiu.

 

A fost  ambasador al României în Finlanda.

 

1944: A decedat in Bucuresti, pictorul Octav Băncilă (n. 27 ianuarie 1872, Comuna Corni, Botosani).

Dinspre mama se tragea dintr-un neam de răzeși scăpătați, înrudită cu cea a cronicarului Ion Neculce

 

 

Octav Bancila – Autoportret

 

 

 

Rămas orfan la vîrsta de patru ani, și-a petrecut copilăria în casa surorii mai mari, Sofia, căsătorită la Iași cu Ioan Nădejde, unul dintre fondatorii revistei cu orientare de stanga,Contemporanul.

In 1887, s-a înscris la „Școala de Arte Frumoase” din Iași, iar intre 1894–1898, și-a continuat studiile la „Academia de Arte Frumoase” din München. În Germania a avut ocazia să lucreze în atelierele pictorilor Haschbe și Franz von Lenbach, realizînd și expoziții personale cu lucrările create în acea perioadă. Apoi se duce în Italia, unde studiază operele lăsate de Renașterea italiană.

Octav Băncilă a fost profesor de desen și caligrafie , iar în perioada 1916-1937 a fost numit profesor la „Școala de Belle Arte” din Iași.

În perioada 1908-1935 și-a prezentat lucrările în cadrul unor expoziții deschise la Iași și București, singur sau alături de alți mari artiști ai vremii.

În anul 1942 a participat la expoziția colectivă a Salonului Moldovei, unde a primit Premiul Național.

A fost un adept al  ideilor soicialiste si a participat la alegerile legislative din anul 1920 pe poziția a patra, pe lista Partidului Socialist la Iași.

Lista partidului era condusă de Leon Ghelerter și din ea  mai făcea parte și Gheorghe Grigorovici.

 

 

 

Foto: Afiș electoral cu lista de candidați ai Partidului Socialist pentru alegerile legislative din 1920.

 

  Octav Băncilă a fondat în anul 1919 împreună cu Constantin Ion Parhon și cu Paul Bujor, Partidul Muncitor de orientare socialistă.

Partidul Muncitor a avut o viață scurtă deoarece a funzionat în scurt timp cu Partidul Țărănesc. În întreaga sa viață, Băncilă a rămas critic la toate evoluțiile politice și sociale din România.

A susținut acțiunile muncitorești din Valea Jiului și a folosit arta pentru a ataca tendințele antisemite din societatea românească.

Spre sfârșitul vieții sale el a simpatizat cu comunismul dar nu a fost niciodată membru al Partidului Comunist din România.

Imagini pentru 1907 octav bancila tablou photos

 

Răscoala taranească de la 1907 i-a inspirat mai multe  lucrări, printre care si acest faimos tablou.

  De asemenea, el a consacrat temei țărănești numeroase tablouri. 

Liceul de artă din Iași poartă numele de Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” si Scoala Gimnaziala „Octav Băncilă” Corni, judetul Botosani.

 

 

 

1948: La Mănăstirea Agapia, din  România, s-a stins din viaţă Ioan Mihălcescu, Prea Sfinţitul Irineu, apostol al teologiei româneşti, Mitropolit al Moldovei. 

 

 

Ioan Mihălcescu, P.S.Irineu (n.1874-d.1948) 

 

 

 

 

1967: S-a născut  în Bucureşti regizorul și scenaristul român Cristi Puiu.
A făcut pictură de la 10 ani. În 1990, după căderea regimului comunist, a participat la o expoziție în Lausanne, Elvetia, împreună cu alți tineri artiști români.

Doi ani mai târziu, a trecut examenul de admitere la Ecole Superieure d’Arts Visuels din Geneva, departamentul de Pictură. La finalul primului an, a abandonat cursurile de pictură, pentru a le începe pe cele de film, la aceeași scoală pe care a absolvit-o în 1996.

 

 

Imagini pentru regizorul și scenaristul român Cristi Puiu photos

A debutat ca regizor în 2001 cu filmul „Marfa și banii”, film care a obținut  mai multe premii internaționale.

Criticii consideră că acesta este filmul care a inaugurat noul val românesc în cinematografie.

A continuat cu un film de scurt-metraj, Un cartuș de Kent și un pachet de cafea în 2004, film de asemenea, premiat.

Al doilea film de lung-metraj, Moartea domnului Lăzărescu, 2005, face parte dintr-un proiect de șase povestiri scrise de Cristi Puiu în 2003. Filmul a obținut numeroase premii internaționale.

A mai regizat, în 2010, lung-metrajul de ficțiune Aurora, în care a interpretat personajul principal (Viorel).

În anul 2004 a fondat cu Anca Puiu, sotia sa, și Alex Munteanu, Casa de producție cinematografică Mandragora.

 

 

1992: A murit ars de viu plutonierul Andrei Izbas (n.19 august 1959), erou român moldovean căzut in luptele împotriva separatistilor  din Transnistria sprijiniti militar de Moscova.

 

 

Imagini pentru plutonierul Andrei Izbas photos

 

 

Azi o strada din Chişinau îi poarta numele.

 

 

 1992: România a stabilit relaţii diplomatice la nivel de ambasadă cu Ucraina independenta, fosta republica sovietica.

 

 

 

1997: A decedat la Toronto, în Canada, cântăreață română de muzică populară banaţeană Mariana Drăghicescu (n. 18 septembrie 1952, satul Bogâltin, comuna Cornereva, regiunea Severin [actualul județ Caraș-Severin].

Cunoscutul interpret de muzica populara Tiberiu Ceia o numea „Privighetoarea Banatului”.

 

 

Numele ei îl poartă o asociație culturală care organizează un festival – concurs național de interpretare vocală omonim.

Concursul se adresează soliștilor cu vârste între 16 și 30 de ani.

Preselecția și concursul propriu-zis au loc în județul Timiș, iar laureații susțin un spectacol omagial la Bogâltin – Cornereva. Prima ediție a festivalului a avut loc în 1998.

 

 

 

 

 

 

2005: Politicianul Adriean Videanu (membru al PDL) este ales din primul tur, primar general al Bucureștiului, cu 53,01% din voturi, urmat de Marian Vanghelie (PSD), cu 29,55%.

 

 

 

 

Imagini pentru Adriean Videanu foto

 

 

 

 

2006: Reprezentanţi ai unor regiuni din Ungaria, România, Republica Moldova şi Ucraina, au semnat, în Ungaria, o declaraţie de intenţie privind construcţia unei şosele rapide pe traseul Nyiregyhaza (Ungaria) – Odessa (Ucraina) prin Suceava şi Chişinău, drum care se va conecta cu coridorul pan european V.

    

 

2015: A decedat la Buciumeni, jud.Dambovita, jurnalistul și scriitorul român, cunoscut realizator de emisiuni la postul public Radio România, Paul Grigoriu; (n. 6 martie 1945, Bacău )
Absolvent al Facultății de limbi romanice, clasice și orientale – Universitatea București (secția franceză-spaniolă), din 1969 a lucrat la Radiodifuziunea Română, Redacția emisiunilor pentru străinătate (REPS), secția franceză.

După 1990 a devenit realizator al emisiunii „Matinal” de la Radio România Actualități.

A fost redactor-șef al Programului III (Radio România Tineret) și – din 1992 – director general adjunct al Radiodifuziunii Române. Între octombrie 1994 – septembrie 1995 a fost director general interimar al Societății Române de Radiodifuziune.

A fost director general adjunct (șef al canalelor naționale) până în anul 2002, când demisionează din funcție.

Cariera jurnalistică a lui Paul Grigoriu a fost marcată de prestațiile estivale de la Radio Vacanța – până în 1989 – și de radioprograme precum „Noapte albastră”.

A fost realizator de emisiuni, profesionist de excepție și moderator al cotidianului program „Sfertul academic”.

Succesul de public – nemaiîntâlnit până la el – i l-a adus populara emisiune „Matinal”, al cărei inițiator a fost după 1990.
Personalitate de prim-plan a Radiodifuziunii Române (pentru mulți chiar o emblemă vie a acesteia), Paul Grigoriu a marcat prin prestația sa inspirată secțiunea postdecembristă a istoriei radioului românesc.

 

A avut și o activitate literară, debutând cu poezie în 1967, în revista Amfiteatru.

Prima sa carte apărută a fost Anatomia unei străzi (1992), urmată de Vară franceză (Un romantic la Paris) (1998), Moștenirea tinichigiului (2000) și Radiografii. 1969-1989 (apărută tot în anul 2000).

În 2013 Paul Grigoriu a lansat volumul G de la Gugiumeni. Falsă monografie, la Editura Casa Radio.

A primit din partea Președinției României două importante distincții: Ordinul Meritul Cultural și Ordinul Național „Serviciul Credincios”.

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/04/03/o-istorie-a-zilei-de-3-aprilie-video-3/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  4. ro.wikipedia.org.

  5. mediafax.ro;

  6. Istoria md.

  7. worldwideromania.com;

  8. Enciclopedia Romaniei.ro

  9. https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Paraschiv

  10. Rador.ro – Calendarul evenimentelor 

03/04/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: