CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Fukuyama: ”Stânga trebuie să fie naționalistă! Națiunea e necesară.”

 

 

Francis Fukuyama (n. 27 octombrie 1952, Chicago) este un sociolog şi un politolog american.

A publicat numeroase studii şi articole despre democratizare şi politica economică internaţională.

Cartea care i-a adus notorietate internaţională, a fost Sfârşitul istoriei şi ultimul om (1991).

În ultimii ani s-a concentrat asupra rolului culturii şi al capitalului social în viaţa economică modernă şi în tranziţia către societatea informatizată.

Fukuyama: ”Națiunea e necesară. Stânga trebuie să fie naționalistă!”

Publicația italiană Linkiesta a dedicat o serie de interviuri având ca temă evoluțiile povocate în Europa de căderea Zidului Berlinului.

Într-un interviu acordat acestui cotidian online, Francis Fukuyama reconfirma teza ”sfârșitului istoriei” pe care o emisese în tinereţe.

 ”Marx era convins că sfârșitul istoriei va fi comunismul, cu societăți modernizate până la cel mai înalt nivel.

Văzând cum comunismul a murit în fața ochilor mei, mi-am dat seama că finalul va fi democrația liberală. Încă mai cred asta”, spunea Fukuyama. 

”Ziua de 9 noiembrie 1989 a schimbat politica globală. Și, da, totul a evoluat altfel decât mi-am imaginat.

De exemplu, state autoritare precum Rusia și China sunt mult mai puternice și mai încrezătoare.

A existat o reacție foarte răspândită împotriva noii ordini globale liberale pe care a generat-o căderea zidului”.

 De ce a apărut această reacție? Pentru că dispariția Zidului Berlinului a produs multă bogăție, dar și multă inegalitate.

Inegalitatea a provocat tensiuni sociale și acestea au dat naștere așa-ziselor mișcări populiste. Ele nu sunt altceva decât copiii globalizării sau efectul cultural al globalizării.

La întrebarea „Care este evenimentul din ultimii 30 de ani care a dus la această reacție atât de răspândită. 11 septembrie 2001? Criza economică din 2008?”, răspunsul lui Fukuiama a fost:

 ”Niciunul. Spre deosebire de ce gândeam atunci, acum cred că ascensiunea unui nou radicalism islamic, care a dus la atentatele de la 11 septembrie, nu va avea un mare impact asupra civilizației noastre.

Îl vom privi ca pe o mare distragere a atenției de la altceva care s-a întâmplat, pentru că terorismul este arma celui slab, a celui înfrânt.

Nu cred că vreun regim islamist va submina ordinea occidentală.

Mai mult, reacția exagerată a SUA, prima oară în Afganistan și apoi in Irak, a lansat chiar acest mesaj – să nu va treacă prin minte nici măcar să încercați.

Criza financiară din 2008 a fost importantă, pentru că a discreditat enorm ideologia globalizării.

Însă eu cred că cel mai important eveniment din ultimii 30 de ani este ascensiunea Chinei, care a devenit un actor politic si economic de primă mărime.

China a fost exemplul succesului unui model alternativ, al unei alternative politice, economice și de organizare socială la modelul occidental.

Nu cred că există vreun occidental care să-și dorească să-și părăsească țara și să trăiască în Rusia sau China. Dimpotrivă, cred că rușii și chinezii sunt foarte atrași de democrațiile liberale.

Istoria chiar s-a sfârșit.

Noi vorbim acum despre o serie de evenimente sau de reacții care se pot întâmpla, dar care nu vor modifica parcursul modernizării.

Într-un fel, nu există o alternativă la modelul modernizării prin democrație și piață liberă.

Se poate întâmpla orice, însă nu mi se pare ca s-a schimbat ceva de când am scris cartea, în anii 1990.

Trump nu va schimba destinul SUA, chiar dacă republicanii au un comportament protecționist și izolaționist care a devenit mai puternic în ultimii ani. Dacă democrații vor câștiga în 2020, ne vom întoarce la o Americă mai deschisă și internaționalistă.

  Eu am o opinie personală: sunt convins că stânga trebuie să fie mai radicală în plan economic, dar trebuie să se mute mai spre dreapta la nivel cultural.

De exemplu, stânga trebuie să creadă în ideea de națiune.

Majoritatea stângiștilor de azi sunt convinși că națiunile nu sunt importante sau chiar că ele sunt dăunatoare.

În acest fel sunt alienați mulți alegători care cred în identitatea lor națională și se simt protejați de apartenența la o națiune.

Națiunile sunt necesare. Nu te poți dezvolta fără națiune.

Instituțiile internaționale nu au pârghii pentru a dezvolta lumea.

 O stângă naționalistă?

  Nu aș pune asta. Stângiștii ar trebui să devină naționaliști.Trebuie să empatizeze mai mult cu ideea identității nationale.

Deschise, liberale, pluraliste și democratice – dar națiuni.

 

Sursa: Călin Marchievici – Cotidianul

31/03/2019 Posted by | LECTURI NECESARE, POLITICA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 31 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

Ziua de 31 martie în istoria noastră

 

1684: Moare în captivitate în Polonia, la Lvov, domnitorul Moldovei, Gheorghe Duca.

 

 

 

 

Gheorghe Duca, de 4 ori domn al Moldovei, domn al Munteniei

 

 

 

 

 Fusese capturat de polonezi când se întorcea cu oastea sa după participarea alături de turci la asediul Vienei..

Gheorghe Duca era un grec originar din Rumelia, venit în Moldova de mic, împreună cu părinţii săi. În timpul domniei lui Vasile Lupu îl întîlnim printre slujitorii de la curtea domnească.

O căsătorie reuşită cu o fată din familia Buhuş îi asigură ulterior dregătoria de mare vistiernic în timpul domniei lui Dabija Vodă.

După moartea acestuia, Dabijoaia reuşeşte prin vechile sale cunoştinţe greceşti din Constantinopol să obţină firmanul domniei Moldovei pentru Gheorghe Duca, ginerele ei.

Le era tuturor cu bine, fiind şi el din boierii ţării domnit, cît nu se plînge nime nici de o strîmbătate”, scrie cronicarul Ion Neculce.

A domnit în Moldova de patru ori: 1665, noiembrie – 1666, mai 21 (31); 1668, decembrie – 1671, decembrie; 1672, ianuarie – august 10 (20); 1678, decembrie – 1683, noiembrie.

Gheorghe Duca a continuat politica internă promovată de Eustratie Dabija, susținînd boierii şi biserica. Nu a domnit mult, deoarece a fost pîrît pe nedrept la turci și în consecință, a fost mazilit.

Primind firmanul de mazilire, Gheorghe Duca a trimis o sumă mare de bani la Poartă, cu gtîndul de a recîştiga bunăvoinţa sultanului. Însă banii au fost preluați de paşa de Silistra, iar domn al Moldovei a fost numit Iliaş Alexandru. 

În a doua domnie, începută în 1668 Gheorghe Duca a promovat politica fiscală excesivă, a înlăturat boierimea locală de la dregătorii, ceea ce dezlănțuie în octombrie 1671, răscoala locuitorilor din ţinuturile Orhei şi Lăpuşna, sub conducerea lui Mihalcea Hîncu. Răscoala a fost cu greu potolită, în 1672, cu ajutor turco-tătar.

În a doua domnie Gh. Duca și-a sporit averile, cumpărînd vii în jurul Iaşilor, iar în capitală – cîrciumi şi dughene.

În 1672, în timpul expediţiei otomane asupra Cameniţei, Gheorghe Duca a primit poruncă de la sultan să repare drumurile şi podurile din ţară, pe care urmau să treacă tunurile și armata şi, de asemenea, să pregătească „60 mii chile (1542 tone) de orz.

Ocupînd cetatea Cameniţa, sultanul îl mazileşte pe Gheorghe Duca, învinuindu-l de nerespectarea obligaţiilor faţă de otomani.

În toamna anului 1678 este mazilit şi domnul Moldovei Antonie Ruset  şi în locul lui a fost înscăunat Gheorghe Duca, pentru a treia oară.

De la început Gheorghe Duca se arată îngăduitor cu țara și boierii. Însă din vara lui 1679 domnitorul mărește impozitele și introduce dări noi. 

Gh. Duca avea nevoie de mari sume de bani cu scopul de a acoperi cheltuielile pentru nunta fiicei sale, dar și pentru a mijloci dobîndirea domniei Ucrainei căzăcești, pe care o luaseră de curînd turcii.

Drept recompensă, turcii îl numesc, în 1681, hatman al Ucrainei, avînd curțile peste Nistru, la Nemirov, pe Bug, și la Țigănauca, în fața Sorocii.

Începînd cu această perioadă Gheorghe Duca se intitulează „domn al Ţării Moldovei şi al Ţării Ucrainei”.

Stăpînirea lui Gheorghe Duca în această regiune a durat pînă la sfîrşitul anului 1683, perioada în care aici s-au strămutat multe familii de moldoveni care au întemeiat sate, au restabilit oraşele distruse în timpul ostilităților ruso-turce.

Înfrîngerea turcilor sub Viena din vara anului 1683 a avut urmări directe atît asupra stăpînirii lui Gheorghe Duca a teritoriilor dintre Nistru şi Nipru cît şi asupra sorţii domnului.

Reprezentantul acestuia pe pămînturile de la răsărit de Nistru, Ene Drăghinici, a fost alungat de cazacii conduşi de hatmanul Kuniţki care îl întronează pe scaunul Moldovei pe Stefan Petriceicu .

Gheorghe Duca, care participase alături de turci la asediul Vienei este capturat de polonezi, dus în Polonia (la Lvov), unde moare la 31 martie 1684. 

A ctitorit biserica Cetățuia, în a cărei plan se regăsește structura și elevația bisericii Trei Ierarhi din Iași.

 

 

 

 

 

 1821: In timpul revoluţiei pandurilor din Muntenia, Tudor Vladimirescu ocupa  mănăstirea Cotroceni, iar in zilele următoare  ocupă şi instalează garnizoane de panduri la mănăstirile Mihai Vodă, Antim şi la Mitropolie (6-16 aprilie 1821).

 

 

 

 

 

 

1841: La Holod, Bihor, in Imperiul Austriac, se naşte Iosif Vulcan, publicist şi scriitor român, animator cultural, membru al Academiei Române.

 

 

 

Iosif Vulcan, poet și publicist român

Iosif Vulcan, scriitor și publicist român

Fondatorul revistei Familia a scris poezii (”Lira mea”, 1882), piese de teatru (”Ştefan Vodă cel Tînăr”, ”Gărgăunii Dragostei”,”Mireasă pentru Mireasă”), o importantă lucrare istorică (”Panteonul Roman”, 1869), nuvele, romane şi traduceri.

La sfatul tatălui său, se înscrie la facultatea de drept a Universităţii din Budapesta. Cariera de avocat nu-l satisface însă,fiind atras de a literatura.

Primele încercări sunt publicate în Federaţiunea, patronată de Alexandru Roman. În luna iunie a anului 1865, Iosif Vulcan pune temeliile unei reviste, cu numele Familia, a cărei program era de a răspândi cultura română în Transilvania.

În februarie 1866, Iosif Vulcan primeşte la sediul redacţiei, de la un privatist de la Gimanziul din Cernăuţi, o scrisoare însoţită de o poezie, ”De-aş avea”, semnată de Mihail Eminovici.

Redactorul Familiei este încântat de poezia primită, permiţându-şi însă o modificare, anume, romanizarea numelui tânărului poet, transformându-l din Eminovici în Eminescu. Din acest motiv Iosif Vulcan este considerat „naşul literar” al celui mai important poet român.

Fondatorul revistei Familia a scris poezii (”Lira mea”, 1882), piese de teatru (”Ştefan Vodă cel Tânăr”, ”Gărgăunii Dragostei”, ”Mireasă pentru Mireasă”), o importantă lucrare istorică (”Panteonul Roman”, 1869), nuvele, romane şi traduceri. La data de 8 septembrie 1907, marele publicist se stinge din viaţă şi este înmormântat la cimitirul Olosig din Oradea.

În anul 1965, cu prilejul organizării festivităţilor de aniversare a unui veac de la apariţia revistei Familia, în Oradea a fost inaugurat Muzeul memorial ”Iosif Vulcan”.

Este situat în centrul oraşului, strada cu acelaşi nume, foarte aproape de malul Crişului Repede, de care îl desparte doar un mic parc, în care se află şi statuia marelui cărturar român. 

 

 

 

 

 

 1857: Se înfiinţează la Bucureşti, in Muntenia, un Comitet Central al Unirii, care îşi fixează un program politic asemănător cu cel din Moldova.

 

 

 1863: A murit medicul Iuliu Barasch, unul dintre organizatorii medicinei româneşti, alături de Carol Davila.

A fost întemeietorul primului spital de copii din Bucureşti şi unul din cei mai activi popularizatori ai ştiinţei din România.

A avut rol important în modernizarea vieţii comunitare evreieşti în Bucureşti, modernizarea ritului şi sinagogilor cu orientare spre iudaismul occidental (n. 1815, la Brody/Polonia).

 

 

 

1871: România a concesionat  pe timp de 45 de ani unei societăți belgiene, dreptul de construire și exploatare în Bucuresti a tramvaielor cu cai, denumite pe atunci “drumurile de fier americane”.

 

 

 

 

 

 1876: In România, guvernul conservator  condus de Lascăr Catargiu îsi dă demisia.

Intre cauzele care au dus la demisia guvernului s-au numarat  problemele legate de insolvabilitatea concesiunii Strousberg care tărăgăna și incapacitatea de a adopta o poziție clară în problema orientală (care se deschisese odată cu răscoalele antiotomane ale Bosniei și Herțegovinei).

 

 

 

 

1877: Guvernul României  decide mobilizarea generală, ca urmare a ascuţirii la maximum a crizei politico-militare din Balcani, unde Muntenegrul continua războiul chiar după semnarea Tratatului de pace turco-sârb de la Istanbul (8/20.II.1877), iar Poarta Otomană respingea Protocolul de la Londra (8/20.II.1877), prin care Puterile garante (semnatare ale Tratatului de pace de la Paris din 1856), recomandau Guvernului otoman să ia măsuri de îmbunătăţire a situaţiei popoarelor din Balcani. Refuzul acestuia a deschis calea războiului (31.III/12.IV).

Au intrat sub arme aproximativ 100 000 de recruţi. Trupele române ocupă poziţii de apărare pe Dunăre. Este practic inceputul Razboiului de  Independenta.

 

 

 

 

 

1891: S-a nascut Ion Pillat, poet și traducător român, laureat al Premiului Național pentru literatură; (d. 17 aprilie 1945).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A făcut parte din cercul „Gândirea”, colaborând cu principalele reviste literare din epocă si a condus, împreună cu alţi scriitori, revistele „Flacăra” şi „Cugetul românesc”. 

A fost membru corespondent al Academiei Române.

 

 

 

1893: Are loc  Congresul de constituire al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din  Romania.

Din conducere făceau parte Ioan Nădejde, Vasile G. Morțun, Constantin Dobrogeanu Gherea, Ion C. Frimu, Cristian Rakovski  Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu si Ilie Moscovici.

Programul adoptat, inspirat din scrierile lui Gherea și de programul de la Erfurt al social-democraților germani, definea rolul PSDMR ca reprezentant al proletariatului român.

Principalele direcții de acțiune ale partidului erau instituirea votului universal, adoptarea unei legislații a muncii și reforma radicală a sistemului agrar în favoarea țărănimii, organizarea învățămîntului gratuit obligatoriu, garantarea dreptului la întrunire, instituirea impozitului progresiv pe venit, descentralizarea și autonomia comunală.

Partidul a adoptat o poziție moderată, în sensul acceptării cadrului constituțional existent, sub influența tripletei aflată la conducerea efectivă: Gherea – Nădejde – Mortun.

În 1899 partidul s-a destrămat, iar cluburile muncitorești au fost desființate cu excepția clubului de la București, în cadrul căruia au continuat să activeze personalități ca I. C. Frimu, C. Z. Buzdugan și Cristian Racovski.

La 31 ianuarie 1910 a fost înființat Partidul Social Democrat Român (PSDR), condus de I.C. Frimu, Mihai Gh. Bujor, Cristian Rakovski,Dimitrie Marinescu  și Constantin Vasilescu.

 

 

 

 

1897: In România, se formează guvernul liberal prezidat de Dimitrie A. Sturdza, în care Spiru Haret ocupă portofoliul Instrucţiunii Publice.

 

 

 

1899: Este adoptată legea privind organizarea învăţămîntului profesional în România.

 

 

 

 

1905: S-a născut  la Brăila, logicianul  român de origine greaca, Anton Dumitriu; (d. 8 ianuarie 1992).

 A fost student al Facultății de Științe a Universității din București avându-i drept profesori pe: Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu, Octav Onicescu iar în 1929 obține licența în Matematici.

Între 1929 și 1933 este profesor de matematică la o școală din Brăila apoi între 1933 și 1938 profesor la Liceul „Mihai Eminescu” din București.

În 1934, devine asistent la cursul de geometrie descriptivă de la Școala Politehnică din București.

Studiază cursuri de filosofie și în 1938 își susține doctoratul în filosofie cu teza Bazele filosofice ale științei în fața unei comisii al cărei președinte a fost Constantin Rădulescu-Motru iar referent Petre P. Negulescu.

În același an devine asistent la cursul de Logică de la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, parcurgând succesiv funcțiile de conferențiar și profesor titular al catedrei de Logică.

Timp de cinci ani (1942-1947) este directorul publicației universitare „Caiete de Filosofie” iar între 1944-1946 este directorul săptămânalului „Democrația”.

A publicat atât în reviste românești (Revista de Filosofie, Revista Fundațiilor Regale, etc.) cât și străine (The Journal of History of Philosophy, Scientia, Notre Dame Journal of Formal Logic, Il Contributo, etc.).

Între 1946-1948 este deputat în Parlament dar în 1948 este înlăturat de la Universitate împreună cu alți profesori printre care C. Rădulescu Motru, I. Cartojan,

A fost numit administrator al celei mai mari societăți petrolifere cu capital românesc, Creditul Minier.

Ca director al „Societății Creditul Minier”, filosoful A. Dumitriu s-a dedat la escrocherii cu atâta dezinvoltură, încât în ciuda relațiilor politice personale, în ciuda mijloacelor de corupție la care recursese, n-a putut împiedica arestarea, deschiderea acțiunii publice, ale cărei dezbateri au fost senzaționale, și condamnarea la mulți ani de pușcărie.

A fost arestat în 1948, iar în 1949 a fost condamnat la 11 ani de închisoare pentru „gestiune frauduloasă” la Creditul Minier. A fost eliberat în 1954. Toată viața, el a lăsat să se înțeleagă că a fost detinut politic    și nu deținut de drept comun.

În 1964 a fost numit cercetător la Centrul de logică al Academiei iar mai târziu șeful sectorului de cercetări privind logica clasică din cadrul Centrului.

A fost membru al Academiei Mediteranea del Dialogo din Roma, al Academiei Marchese din Ancona și al Centrului superior de Logică și știință comparată, a fost profesor onorific la Facultatea liberă de filosofie comparată din Paris și la Institutul superior de științe umane din Urbino.

 

 

 

 

 

 1907: In România  se finalizează reprimarea Răscoalei ţărăneşti.

Intervenţia armatei s-a soldat cu numeroşi  morţi şi răniţi,  şi cu cateva mii de arestaţi.

 

 

 

 

 

1915: S-a născut Gheorghe Pavelescu, etnolog și folclorist român, doctor în filosofia culturii , în sociologie rurală și în etnologie; (d. 2008).

A fost elev al lui Lucian Blaga, al lui Dimitrie Gusti și al lui Romulus Vuia, Gheorghe Pavelescu a fost profesor universitar la Cluj și la Sibiu și Doctor Honoris Causa al universităților din Cluj, Sibiu și Alba Iulia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A primit  Ordinul Național Pentru Merit (2000), titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
Este cetățean de Onoare al municipiilor Cluj, Sibiu și Sebes
Anual se organizează la Alba Iulia Colocviile de Etnografie și Folclor, care îi poartă numele

 

 

 

 

1917: Guvernul României contractează de la Banca Angliei, în condiţii extrem de grele, un împrumut de 40 000 000 de lire sterline (circa 1 000 000 000 de lei) .

 

 

 

 1919: Reapare la Bucureşti săptămînalul Universul literar, sub conducerea lui Perpessicius şi Camil Petrescu. Universul literarva fi publicat pană în  luna mai 1931.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1920: S-a născut Toni Buiacici, cântăreţ, actor şi regizor de operetă român; (m. 1994).

 

 1933: La Ploieşti, in judeţul Prahova, se naşte  poetul, scriitorul şi eseistul român Nichita Hristea Stănescu (nume literar Nichita Stănescu), membru post-mortem al Academiei Române; (d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București).

 

 

 

Nichita Stănescu, poet român

Nichita Stănescu, poet român

Considerat atît de critica literară cît şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea “Dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine  poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.

Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decat cu el însuşi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcînd parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici.

„Ceea ce putem spune, până toate acestea se vor lămuri, este că poetul Nichita Stănescu continuă o serie mare de poeţi din secolul al XX-lea (Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu) şi că el însuşi este un mare poet care cu închipuirile, jocurile, teoriile, stările şi abilităţile lui a schimbat faţa poeziei româneşti. Un mare poet român într-o istorie imposibilă (epoca totalitarismului), un mare liric european aproape necunoscut …”

(Eugen Simion)

  

  1938: In România se desfiinţează prin decret regal toate partidele politice şi se instituie Consiliul de Coroană ca organ de stat permanent (cu caracter consultativ), alcătuit din Consilieri regali, numiţi de monarh în rang de miniştri de stat.

 

 

1939: A murit Ion Teodorescu-Sion, pictor si  desenator român; (n. 2 ianuarie 1882, Ianca, jud.Brăila).

 

 

 

 

Imagini pentru Ion_Theodorescu-Sion self portrait

 

 

 

 

A urmat  cursurile Școlii de Belle Arte din București , iar între anii 1904 – 1907 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Paris, unde a ajuns cu o bursă acordată de Ministerul de Război. În capitala Franței, pictorul i-a avut ca dascăli pe Jean-Paul Laurens și Luc Olivier Merson.

A luat parte la luptele din timpul Primului Război Mondial și a fost unul din artiștii mobilizați de Marele Cartier General pentru a crea opere cu subiecte din război, pentru a contribui la înființarea unui Muzeu Național, fiind, totodată, și membru fondator al Asociației „Arta Română” din Iași.

A făcut parte din grupul artiștilor care au decorat interiorul Palatului Regal, care actualmente este sediul Muzeului Național de Artă al României

Ion Theodorescu–Sion a făcut călătorii de studii în Anglia, Belgia, Algeria, Olanda, Italia, Franța etc. În acest timp, a publicat și desene satirice în revistele „Furnica”, „Zavera” și „Nea Ghiță”.

În anul 1923, pictorul a fost decorat cu  Ordinul „Coroana României” cu grad de Ofițer, primind și medalia „Bene Merenti”.

În același an, pictorul a venit pe litoralul Mării Negre, unde s-a dedicat pictării și ilustrării acestui spațiu.  

În perioada interbelică, Ion Theodorescu-Sion a avut atribuțiuni de inspector al Ministerului Artelor, în direcțiunea Artelor, condusă de Ion Minulescu

A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din București și a făcut parte din comitetul de constituire al Societății Artiștilor Plastici.

 

1939: S-a născut tenorul Eugen Fânăţeanu; (m. 1988).

 

 

 

 

1949: S-a născut la Bucureşti,  actrița română de teatru și film,Tamara Crețulescu.

 

 

 

 

 

 

https://i2.wp.com/www.comunismulinromania.ro/old/images/stories/images/arhiva_foto/13_amintiri/13/tamara%20cretulescu.jpg

 

 

 

 A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1971, fiind șefă de promoție, cu diplomă de merit.

După facultate a fost repartizată la Teatrul National din Bucuresti, unde a făcut mai multe roluri memorabile.

În 1977 a primit Premiul de creație T.N.B. pentru rolul Elise din piesa „Acord” de Paul Everac.

A interpretat roluri memorabile in filmele Ciprian Porumbescu (1973) – Berta Gorgon, fiica pastorului, Logodnicii din America (2007), Din prea multă dragoste (românesc, 1986),
Ora zero (românesc, 1979)

A fost profesor asociat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică după Revoluție.

A jucat în primul serial de televiziune produs de HBO în România, În derivă, cu o durată totală de aproximativ 4 ore, alături de actorul Marcel Iures și alți tineri actori îndrăgiți

1952: S-a născut soprana Nelly Miricioiu. S-a stabilit din 1981 la Londra.

 1954: S-a născut Aurel Vlad, sculptor, desenator, gravor şi profesor.

 

 1961: S-a născut interpretul Adrian Pleşca (Artanu), membru fondator al trupei „Timpuri Noi”; din 1990 cântă în Corul Radiodifuziunii Române.

1970: S-a născut instrumentistul Damian Drăghici; interpretează (la nai, ţambal, contrabas, tobe, pian) muzică lăutărească veche, transpusă pe ritmuri moderne, cu influenţe de jazz, pop, rock.

A fondat formaţia „Damian and Brothers”; singurul muzician român care a câştigat un premiu Grammy, în anul 2006; senator în legislatura 2012-2016, din partea UNPR.

 

1983: A murit compozitorul român de muzică uşoară, de scenă şi de film. Florentin Delmar (numele la naştere: Florian Milea); (n. 1917).

 

 

 

 

 

 

 

 

1995: Zborul 371 al Companiei aeriene române TAROM,  s-a prăbușit lângă localitatea Balotești, la scurt timp după decolarea de pe Aeroportul Internațional Henri Coandă.

A fost cea mai mare catastrofă din istoria aviaţiei româneşti.

Avionul Airbus A 310 decolase în jurul orei 9.00, de pe aeroportul București Otopeni, cu destinația Bruxelles.

 

15 ani de la cea mai mare catastrofă aeriană din istoria României

 

 

 

Toți pasagerii (trei americani, un francez, doi spanioli, un thailandez, zece români și 32 de belgieni, printre care un copil de șase ani și un altul de patru luni), precum și toți membrii echipajului, și-au pierdut viața.

Cauze oficiale: defecțiune la motoare (tracțiunea asimetrică a motoarelor), posibila incapacitate (medicală) a pilotului comandant survenită în timpul zborului și comenzile insuficiente efectuate de către copilot în condițiile apariției primilor doi factori.

Piloti in acea zi erau comandant Liviu Batanoiu (48 de ani) si copilot Ionel Stoi (51 de ani).

Corespondența oficială cu organismele de investigare a accidentelor aviatice din Franța și Belgia (atașată la finalul raportului oficial), indică drept cauză unică pierderea controlului datorata lipsei acțiunilor adecvate din partea pilotului.

Aceeași opinie o are un pilot instructor al American Airlines in timpul unei prezentari de siguranță.
Există opinii conform cărora accidentul a fost provocat intenționat și aceasta pentru că la bord se aflau persoane care dețineau documente referitoare la Revoluția română din 1989 și care urmau să ajungă peste hotare.
Alte păreri susțin că este vorba de un act de răzbunare din partea unor cercuri mafiote.

 

 

 

 

 

 

 

 

 1998: A murit Mihai Gramatopol, eseist şi traducător (lui i se datorează versiunea românească a „Memoriilor lui Hadrian” de Marguerite Yourcenar); este unul dintre autorii „Enciclopediei civilizaţiei romane” (1982); (n. la 14 febr. 1937, Sibiu ).

 

 

Mihai Gramatopol

 

 

A fost fiul lui Panait Gramatopol si al Ioanei (n. Maican), a urmat cursurile Liceielor „Gh. Lazar” si „Mihai Viteazul” din Bucuresti (absolvit in 1954). A absolvit cursurile  Facultăţii de Filologie, sectia limbi clasice, a Universităţii din Bucuresti în 1959.

A obţinut titlul de doctor în ştiinţe istorice, cu teza „Pietrele gravate din colectia Cabinetului Numismatic al Academiei R. S. Romania” (1977).

A devenit şef de sectie la Muzeul de Arheologie din Constanta (196l-l962),cercetator la Academiei Române, funcţionar la Directia Patrimoniului Cultural din subordinea Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste.

S-a preocupat de istoria culturii si a lumii antice gre-co-romane, vadind competente multilaterale: numismatica, epigrafie, gliptica, arte miniaturale, istoria artei antice, filosofie.

Debuteaza editorial cu Moira, mythos. drama (1969), o carte foarte bine primita si foarte citita la aparitie, care este, alaturi de cercetarile lui Aram Frenkian, D. M. Pippidi si Liviu Rusu”, una dintre putinele analize romanesti originale a-supra tragediei clasice. Civilizatia elenistica (1974).

Arta si arheologie dacica si romana (1982). Dacia antiqua (1982), Arta imperiala a epocii lui Traian (1984) si Portretul roman in Romania (1985) sint lucrari de specialitate si intereseaza sub raport preponderent istoric si cultural.

Este unul dintre autorii Enciclopediei civilizaţiei romane (1982).

 

1996: Circa cinci mii de catolici din cadrul Arhidiocezei Bucureşti, au participat la o amplă procesiune religioasă  care a reluat o tradiţie catolică întreruptă, în 1948, de regimul comunist.

 

1997: În urma Ordonanţei de Guvern 20/1997, pe întreg teritoriul României se trece la ora de vară (GMT+3).

Ora de vară este corelată cu orarul practicat în statele Uniunii Europene,  astfel că în ultima duminică a lunii martie, ora 03:00 devine ora 04:00.

Orarul de vară se aplică până în ultima duminică a lunii octombrie (27 octombrie 2019).

NOTĂ: În România ora de vară a fost introdusă prima oară în 1932 (între 22 mai – 2 octombrie). Din 1933 şi până în 1940, când s-a renunţat la acest obicei, ora de vară era introdusă în prima duminică din aprilie până în prima duminică a lunii octombrie.

Între anii 1941 şi 1979 nu s-a mai folosit ora de vară. Reintroducerea ei s-a produs în 1979.

Până în 1996 (cu mici excepţii) ora de vară se introducea la sfârşitul lui martie până la sfârşitul lui septembrie.

Din 1997 se trece la ora de vară începând cu ultima duminică din luna martie până în ultima duminică din luna octombrie.

 

 

 

 

1997: A incetat din viata la varsta de 61 de ani, poetul şi eseistul Gheorghe Tomozei ; (n. 29 aprilie 1936).

 

 

 

 

 

 

 

A urmat liceul „Nicolae Bălcescu din Târgoviște și apoi a urmat cursurile Școlii de literatură „Mihai Eminescu”, avându-i colegi pe Fănuș Neagu, Nicolae Labiș.

A debutat literar în anul 1953 în revista Tânărul scriitor cu poezie, iar în anul 1957 debutează cu volumul Pasărea albastră.

A fost redactor la revistele Cinema, Tânărul scriitor, Argeș și la Almanahul Scriitorilor, editat de Asociația Scriitorilor din București.   A publicat volume de amintiri și albume memoriale, precum Urmele poetului Labiș în 1985.

S-a stins din viață, în  Bucureşti  la 31 martie 1997, în urma unui atac cerebral.

Printre operele sale se remarcă: Steaua polară (1960); Prea târziu, prea devreme. Poeme fără final (1984); Un poet din Tibet, poeme (1995).

S-a evidenţiat si ca traducător (Sonete de William Shakespeare, Editura Litera, 2003).

 

 

 

 

2009: A decedat Marga Barbu (Margareta-Yvonne Butuc), cunoscută actriță română de teatru și film.

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a născut în 24 februarie 1929, la Ocna Şugatag, judeţul Maramureş, iar după ce a împlinit 14 ani, s-a mutat cu familia la Bucureşti. A absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1950.

Distribuită începând cu 1953 pe marile ecrane, a devenit cunoscută datorită rolului hangiţei Aniţa din seria „Haiducilor” şi al Agathei Slătineanu din seria „Mărgelatu”, dar şi pentru rolul din „Domnişoara Aurica” (regia Şerban Marinescu, 1986).

A mai jucat, de asemenea, în „Bietul Ioanide”, de Dan Piţa (1980), şi „Comoara din Carpaţi”, regizat de Cornel Todea (1975).

Ultimul film pe care l-a realizat a fost „Lacrima cerului ” (1989).

Marga Barbu a fost căsătorită de două ori, prima dată cu actorul Constantin Codrescu şi apoi cu scriitorul Eugen Barbu.

A fost decorată, în 2004, cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”, în grad de cavaler.

 

 

 

2012: A decedat Ion Lucian, actor de teatru, regizor, scenarist şi dramaturg, fondator şi director (1964-1972) al Teatrului pentru Copii „Ion Creangă” şi al Teatrului „Excelsior” din Bucureşti (din 1990); (n. 1924).

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/03/31/o-istorie-a-zilei-de-31-martie-video-3/

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;

  3. Articole Vlada Afteni.

  4. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  5. http://ro.wikipedia.org/

  6. mediafax.ro;

  7. Istoria md.

  8. worldwideromania.com;

  9. Enciclopedia Romaniei.ro

  10. Calendar Crestin Ortodox.ro

  11. http://www.rador.ro/2019/03/31/calendarul-evenimentelor-

31/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

DOSARUL Revoluţiei Române din decembrie 1989: INCULPATUL ION ILIESCU A FOLOSIT DEZINFORMAREA ŞI DIVERSIUNEA PENTRU EXECUTAREA CUPLULUI CEAUŞESCU. VIDEO

 

 

Imagini pentru iliescu photos

PARCHETUL GENERAL: INCULPATUL ION ILIESCU A FOLOSIT DEZINFORMAREA ŞI DIVERSIUNEA PENTRU EXECUTAREA CUPLULUI CEAUŞESCU.

Procurorii din cadrul Secției parchetelor militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii Ion Iliescu (membru și președinte al C.F.S.N.), Gelu Voican Voiculescu (membru C.F.S.N. și fost vice prim-ministru al Guvernului României), Iosif Rus (fost comandant al Aviației Militare) și Emil (Cico) Dumitrescu (fost membru CFSN), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor contra umanităţii prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k C.p, a comunicat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casție și Justiție.

Comunicatul Parchetului General:

Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmare a comunicatelor din datele de 8 februarie 2017, 18 decembrie 2017, 2 aprilie 2018 și 17 aprilie 2018, este abilitat să aducă la cunoștința opiniei publice următoarele:

Prin ordonanţa din 18.12.2018, procurorii din cadrul Secției parchetelor militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii Ion Iliescu (membru și președinte al C.F.S.N.), Gelu Voican Voiculescu (membru C.F.S.N. și fost vice prim-ministru al Guvernului României), Iosif Rus (fost comandant al Aviației Militare) și Emil (Cico) Dumitrescu (fost membru CFSN), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor contra umanităţii prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k C.p.

Cercetările au vizat stabilirea situației de fapt în ceea ce privește exercitarea directă a prerogativelor puterii de stat și a luării deciziilor cu caracter politic și militar de către grupul de decizie politico – militară al Consiliului Frontului Salvării Naționale (C.F.S.N.), format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general maior(r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar și numit ministru al apărării) și Gelu Voican Voiculescu.

Probatoriul administrat a relevat că întreaga forţă militară a României, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne – Departamentul Securităţii Statului, precum și Gărzile Patriotice, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00, s-au pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi conducerii acestuia.

Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N. a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit și legitimarea politică în fața poporului român.

Pentru atingerea acestor scopuri, începând cu seara zilei de 22.12.1989, ar fi fost lansată o amplă şi complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni şi dezinformări), coordonată de unii componenţi ai Consiliului Militar Superior (structură aflată în subordinea C.F.S.N.), acceptată şi asumată de factorii decizionali ai C.F.S.N.

Din Consiliul Militar Superior au făcut parte general locotenent Atanasie Victor Stănculescu, general de armată Nicolae Militaru şi şefi de direcţii militare.

La rândul lor, cei patru inculpaţi ar fi participat în mod direct la exercitarea de diversiuni şi dezinformări.

Cercetările vizează faptul că prin instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului ar fi fost create numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii etc.

În acest context, în intervalul 22-30.12.1989 au fost trase aproximativ 12.600.000 de cartuşe.

Psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice.

Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12:00).

Totodată, aceste diversiuni şi dezinformări ar fi creat condiţiile condamnării şi execuţiei cuplului prezidenţial Ceauşescu printr-un proces penal simulat.

Probatoriul administrat în cauză relevă că inculpaţii Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu ar fi dezinformat în mod direct prin apariţiile televizate şi emiterea de comunicate de presă (contribuind astfel la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului), ar fi participat la dezinformarea şi diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceauşescu şi ar fi acceptat şi asumat politic acte diversioniste comise de unele cadre cu funcţii de conducere din M.Ap.N., fără a interveni pentru stoparea lor.

Totodată, inculpatul Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, ar fi intervenit în noaptea de 22/23.12.1989, fără drept şi în deplină cunoştinţă de cauză, asupra planului de apărare a Aeroportului Internaţional Otopeni şi ar fi contribuit astfel la moartea a 48 de persoane (40 de militari şi 8 civili), precum şi la rănirea gravă a altor 15 persoane.

La 23.12.1989 a emis ordinul diversionist de schimbare a cocardelor tricolore ale elicopterelor aparţinând Regimentului 61 Boteni, fapt ce ar fi dus la deschiderea focului fratricid, implicit la rănirea unor persoane.

A emis şi alte ordine militare, conduite care în afara rezultatelor concrete enunţate ar fi contribuit la agravarea psihozei teroriste.

De asemenea, inculpatul Emil (Cico) Dumitrescu, prin apariţiile sale televizate din 22 decembrie 1989 precum şi prin activitatea de conducere şi coordonare în cadrul Comandamentului militar instaurat la etajul XI al Televiziunii Române începând cu data de 22 decembrie 1989, ar fi contribuit în mod direct la manifestarea fenomenului diversionist existent în intervalul 22 – 30 decembrie 1989.

Urmarea imediată a acestor conduite a fost complexă, a presupus producerea unor rezultate multiple asupra unui număr mare de persoane şi ar fi generat o stare de pericol pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei civile de pe întregul teritoriu al României.

Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale a fost comunicată inculpaţilor.

PARCHETUL GENERAL: ACESTE DIVERSIUNI ŞI DEZINFORMĂRI A CREAT CONDIŢIILE CONDAMNĂRII ŞI EXECUŢIEI CUPLULUI PREZIDENŢIAL CEAUŞESCU PRINTR-UN PROCES PENAL SIMULAT.

 

 

 

 

 

 

 

 

INCREDIBIL: CEAUŞESCU RĂMÂNE CEL MAI APRECIAT FOST PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI

26 DECEMBRIE 2018

 

Imagine similară

 

 

La trei decenii de la Revoluţie,  Nicolae Ceauşescu rămâne conform unui sondaj realizat de Institutul de Studii Sociale, cel mai apreciat fost preşedinte al României.

Cercetarea a fost efectuată la nivel naţional pe un eşantion de 1.065 de respondenţi, reprezentativ pentru populaţia în vârstă de peste 18 ani din România, iar eroarea maximă este de +/-3 %.

Respondenţii studiului au fost întrebaţi ce părere au despre preşedinţii pe care i-a avut România, iar câştigător detaşat a fost…

Nicolae Ceauşescu.64,3% dintre români au răspuns că o părere bună despre Nicolae Ceauşescu, în timp ce numai 31,7% au declarat că au o părere proastă.

Unul din cinci români are chiar o părere excelentă despre fostul preşedinte comunist. 45% dintre aceştia au mai puţin de 49 de ani, adică provin din generaţiile care aveau sub 20 de ani în Decembrie 1989.

Cel mai puţin apreciat preşedinte pe care l-a avut România este Ion Iliescu. 63,1% din respondenţi aveau o părere proastă despre Ion Iliescu, în timp ce 33,9% spuneau că au o părere bună.

De asmenea, au fost mai mulţi românii care îl apreciau pe Traian Băsescu, decât pe fostul preşedinte Emil Constantinescu.

31/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | 3 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: