CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Dosare secrete. Bucureşti, 24 februarie 1945 – Marea mascaradă comunistă


În data de 24 februarie 1945, în România ocupată de Armata Roşie, a avut loc la Bucureşti o demonstraţie a Frontului Naţional Democrat, controlat de comunişti.

În timpul manifestaţiei, grupuri de provocatori pro-moscoviţi au deschis focul asupra armatei şi civililor.

 În Capitală, sute de demonstranţi au forţat intrarea în  Ministerul de Interne, unde se afla generalul Rădescu. Armata i-a respins pe atacatori, dar din blocurile învecinate s-a tras asupra mulţimii.

Şi-au pierdut viaţa două persoane, ucise de gloanţe care nu se aflau în dotarea forţelor de ordine.

Raportul oficial întocmit de locotenentul magistrat Florin Olteanu către Comenduirea Pieţei (adică a garnizoanei Bucureşti), a arătat explicit că focurile ucigaşe nu au fost trase de forţele de ordine, ci de indivizi neidentificaţi, din patru blocuri limitrofe pieţei, respectiv: „Ilfov”, „Boteanu”, „Generala” şi  „Wilson”.

 

 

 

Imagini pentru gen rădescu

Foto: Nicolae Rădescu (n. 30 martie 1874, Călimăneşti – d. 16 mai 1953, New York), fost militar de carieră (general de corp de armată adjutant) şi om politic român.

În timpul mandatului său de preşedinte al Consiliului de Miniştri al României (6 decembrie 1944 – 28 februarie 1945), a fost confruntat cu agitaţiile cauzate de comuniştii români, care erau într-un proces de acaparare a puterii politice, fiind sprijiniţi  de Armata roşie sovietică.

 

 

 

Imagini pentru manifestatia fnd 24 febr 1945 photos

Foto:  Presa comunistă s-a dezlănţuit…

 

Generalul Nicolae Rădescu era, la acel moment, ultimul prim-ministru al unui guvern român liber, înainte de instaurarea regimului comunist, la 6 martie 1945.

Discursul său transmis la radio (redat integral mai jos de https://www.patreon.com/Dosare_secrete) a fost un exemplu de curaj şi asumare politică.  

Fraţi români,

Cei fără neam şi fără Dumnezeu, aşa cum i-a botezat poporul, au pornit să aprindă focul în ţară şi s-o înece în sânge. O mână de inşi, conduşi de doi venetici, Ana Pauker şi ungurul Luca, caută prin teroare să supună neamul. Vor cădea striviţi.

Acest neam care a ştiut întotdeauna să-şi apere fiinţa, nu de câţiva neisprăviţi se va lăsa acum îngenuncheat! Sub masca democraţiei, democraţie pe care la fiecare pas o calcă în picioare, aceste fioroase hiene nădăjduiesc să ajungă în stăpânirea ţării. Sunt nenumărate blestematele lor fapte, pe tot cuprinsul ţării. Voi avea în curând prilejul să vă vorbesc de toate.

Astă-seară voi spicui, în treacăt, numai pe cele petrecute astăzi, fiindcă vreau să spulber toate infamiile care au şi început să fie aruncate asupra mea şi asupra armatei, în scopul de a ascunde odioasele lor crime.

Din informaţiile mele de până acum, în urma celor petrecute în provincie şi în Capitală, vă aduc la cunoştinţă următoarele: În Craiova, grupări armate au atacat puternic prefectura şi au luat-o cu asalt. La Caracal, mica, dar viteaza garnizoană a rezistat cu îndârjire atacului dat, astfel că prefectura a putut fi salvată. În Braşov au devastat o cooperativă.

În capitală, crimele lor nu vor putea fi cunoscute în întregime decât mâine. Au tras focuri şi în Palatul Regal, două gloanţe pătrunzând în cabinetul mareşalului Palatului. Au tras şi în Prefectura Poliţiei Capitalei şi au atacat şi Palatul Ministerului de Interne, unde mă găseam, un glonte pătrunzând lângă masa mea de lucru.

Acum trei sferturi de oră, un grup ce manifesta simpatie şi adeziune a fost atacat de focuri de arme într-o maşină şi sunt 2 (doi) morţi şi 11 (unsprezece) răniţi. Acestea sunt pe scurt faptele petrecute astăzi.

Criminalii care săvârşesc aceste nelegiuiri nu au măcar curajul faptelor lor. Vor căuta să arunce vina asupra armatei care, după spusele lor, ar fi provocatoare.

Afirm cu toată tăria că nu poate fi o insinuare mai infamă. Armata a avut ordinul meu categoric să nu atace decât dacă este atacată şi ea a făcut ceva mai mult, peste tot unde armata a fost atacată, a tras în aer numai în scop de intimidare. În ceea ce mă priveşte am făcut tot ce este cu putinţă ca să împiedic orice tulburare. Am interzis adunarea populară proiectată de naţional-ţărănişti şi am lăsat liberă demonstraţia pe stradă a F.N.D.-ului anunţată dinainte.

Acestea sunt faptele, aceştia sunt oamenii!“

În urma crizei politice declanşate de PCR în februarie 1945 şi a ultimatumului dat de Andrei Vîşinski, trimisul lui Stalin în România, regele Mihai a fost nevoit să accepte demisia lui Rădescu, numindu-l în cele din urmă pe Petru Groza prim-ministru.

Nicolae Rădescu a scăpat de închisoarea comunistă numai datorită faptului că s-a refugiat în legaţia Marii Britanii din Bucureşti, reuşind la 15 iunie 1946 să părăsească ţara clandestin.

În străinătate a condus Comitetul Naţional Român, o organizaţie menită să reprezinte interesele poporului român în lumea liberă.

A murit în Statele Unite, fiind reînhumat în ţară cu onoruri, în anul 2000; (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_R%C4%83descu).

 

 

 

Publicitate

28/03/2019 - Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: