CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DEZVĂLUIRI: 23-25 august 1989 – Încheierea Acordului Bonn-Budapesta privitor la angajamentul german de sprijinire a Ungariei , pentru unificarea cu Transilvania


Imagine similară

 

 

În vara anului 1989, Republica Federală Germania finalizase în mare înţelegerile cu Uniunea Sovietică şi cu S.U.A., privitoare la unificarea ţării.

Franţa şi Marea Britanie au încercat să se opună acestui proiect.

În cadrul întâlnirii dintre preşedintele Franţei, Francois Mitterand şi cel al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, de la Kiev, din 6 decembrie 1989, a cărei stenogramă a fost dată publicităţii, Mitterand a arătat pericolul refacerii puterii Germaniei şi a exercitării unui control al ei asupra întregului centru al Europei.

El l-a rugat pe Gorbaciov să nu sprijine proiectul german de reunificare, promiţând în schimb accesul Moscovei la fonduri mari prin Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Franţa şi Marea Britanie invocau şi necesitatea menţinerii Germaniei divizată, pentru a nu-i crea probleme lui Gorbaciov, sprijinitorul politicii Occidentului, în faţa acuzaţiilor pe care i le aduceau grupările politico-militare şi de informaţii conservatoare de la Moscova, nemulţumite de faptul că preşedintele sovietic sprijinea promovarea intereselor occidentale.[1]

Pentru a-l sprijini pe Mihail Gorbaciov, Marea Britanie şi Franţa au sprijinit regimurile politice pro-sovietice din centrul şi estul Europei, cum a fost şi cazul sprijinirii grupării Iliescu-Militaru-Brucan de la Bucureşti.[2]

Unii lideri din Republica Democrată Germană nu s-au împăcat uşor cu ideea dispariţiei Germaniei comuniste, mai ales şefii Partidului Comunist, Erich Honeker (deloc) şi unii lideri ai Stasi, ca generalii Erich Mielke și Markus Wolff (greu).

Era necesară o acţiune populară de anvergură care să convingă pe comuniştii radicali să accepte mersul evenimentelor spre reunificarea paşnică a ţării. Guvernul vest-german a conceput un plan de trecere în masă a unor cetăţeni din Germania de Est în cea de Vest.

Pentru aceasta, cancelarul Helmuth Kohl s-a deplasat la Budapesta, în perioada 23-25 august 1989 şi a încheiat Acordul Bonn-Budapesta privitor la angajamentele de sprijin al Ungariei pentru reunificarea Germaniei şi al guvernului de la Bonn pentru reunificarea Ungariei cu Transilvania.

Anterior, se purtaseră discuţii  intense, încheiate în jurul lui 19 august 1989.

Prin acordul încheiat, Ungaria se angaja să deschidă graniţa cu Austria, permiţând est-germanilor, care intrau cu zecile de mii ca turişti în Ungaria, să treacă în vest.

În schimb, Germania s-a angajat să sprijine Ungaria în eforturile ei de a recupera Transilvania.

Încurajarea germană şi siguranţa guvernului maghiar legat de interesul Uniunii Sovietice pentru destabilizarea României, a determinat Budapesta să se implice din plin în acţiunile din România, din decembrie 1989, alături de serviciile secrete ale altor state.[3]

De altfel, Uniunea Sovietică demarase cu decenii în urmă, din 1969, pregătirile în vederea schimbării regimului ceauşist de la Bucureşti, aşteptând doar condiţii prielnice şi motivaţii solide.

Printr-un document al serviciului vest-german de informaţii, B.N.D., emis în anul 1973, guvernul de la Bonn era informat că ministrul sovietic al Apărării, mareşalul Andrei Greciko a afirmat într-o convorbire cu Erich Honeker că „într-o perspectivă mai lungă, lucrurile nu mai pot continua astfel cu România”.

Serviciile sovietice de securitate şi informaţii creaseră o unitate specială care sprijinea din umbră organizaţiile revizioniste maghiare din emigraţie, care revendicau Transilvania cu glas tare.

De asemenea, sovieticii au catalizat revendicările bulgarilor faţă de sudul Dobrogei.

În iunie 1971, cu ocazia vizitei în China, Nicolae Ceauşescu a fost informat de preşedintele Mao şi de premierul Ciu En Lai că Moscova acţionează împotriva României mai ales prin agentura compusă din personalităţile politice, informative şi militare care făcuseră studiile în U.R.S.S. şi slujeau în continuare internaţionalismul comunist, în general şi Uniunea Sovietică, în special.[4]

În cursul revoltei populare şi al loviturii de stat din România (decembrie 1989), Ungaria a fost implicată direct în destabilizarea României, iar acţiunile diversioniste s-au desfăşurat în formele cele mai violente în Transilvania, mai ales de-a lungul unui aliniament de frontieră a provinciei istorice (Timişoara, Arad, Cugir, Sibiu, Braşov, Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc şi altele).

                                                                                               Prof. univ. dr. Corvin Lupu

 

(Preluare din articolul Preliminarii la avenimentele de la Târgu-Mureș, 1990, în „Vitralii-lumini şi umbre”Revista veteranilor din serviciile române de informații, Anul IV, nr. 10/2012, pp. 23-30).

 

 

Note:

[1] Alex Mihai Stoenescu, Din culisele luptei pentru putere. 1989-1990. Prima guvernare Petre Roman, Editura RAO International PublishingCompany, Bucureşti, 2006, pp. 180-182.

[2]Pentru a sprijini gruparea condusă de Ion Iliescu, serviciile secrete britanice au trimis la Bucureşti dosarele de agenţi ai spionajului britanic în România ai unora dintre liderii naţional-ţărănişti, inclusiv ale lui Iuliu Maniu (nume conspirativ Tom), pentru  ca Ion Iliescu să-l poată şantaja pe Corneliu Coposu şi conducerea P.N.Ţ.C.D. Vezi şi Virgil Măgureanu, Alex Mihai Stoenescu, De la regimul comunist la regimul Iliescu, Editura RAO International Publishing Company, Bucureşti, 2008, pp. 157-158.

[3]Vezi Corvin Lupu, România în contextul relaţiilor internaţionale actuale, Editura Techno Media, Sibiu, 2006, p. 94 sqq.

[4]Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România, Editura Elion, Bucureşti,2003, pp. 147, 149 şi 151.

 

Reclame

25/03/2019 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

17 comentarii »

  1. E incredibil, cum ar putea ungurii să mă oblige să mă supun cu forta armelor, presupun, fara un razboi ? Mai ales în vremea lui Ceausescu !!!!

    Apreciază

    Comentariu de mopsu | 25/03/2019 | Răspunde

    • Crede cineva că ungurii s-ar aventura să atace vecinii fără acordul şi fără ajutorul marilor puteri?
      S-ar fi dezmembrat Iugoslavia sau Cehoslovacia fără acordul marilor puteri ?

      Apreciat de 1 persoană

      Comentariu de cersipamantromanesc | 25/03/2019 | Răspunde

  2. Povesti de securisti

    Apreciază

    Comentariu de Molnár József | 30/04/2019 | Răspunde

    • Nu…. asta a fost realitatea… dovada fiind tulburările din martie 1990 când s-a încercat din nou… si din fericire nu s-a reusit

      Apreciat de 1 persoană

      Comentariu de Adi | 02/05/2019 | Răspunde

      • Tulburările din martie 1990 nu au fost programate și dirijate din exterior ?

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 02/05/2019

    • Robert Baer, unul dintre cei mai buni agenti ai CIA, a publicat o gramada de carti in Canada despre atrocitati comise de CIA in intreaga lume, de-a lungul timpului. Am si eu una acasa, in limba romana, se numeste Niciun pericol si descrie cum CIA a creat razboiul civil din Iugoslavia, urmat de invazia NATO.

      Apreciază

      Comentariu de Marius Teodorescu | 01/06/2019 | Răspunde

      • Există versiuni cvasioficiale conform cărora un rol fundamental în acțiunile occidentale de dezmembrare a fostei Iugoslavii l-ar fi avut Germania. Fără îndoială că Germania a acționat coordonat cu CIA și alte agenții de spionaj vestice…

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 02/06/2019

  3. Atașamentul lui Iliescu, Brucan, Militaru, etc. la interesele sovieticilor, l-au determinat pe Ceaușescu să-i gareze pe linie moartă. Sovieticii, au dezvoltat alte cozi de topor, printre care V. Dorneanu, Cosmin Gușă,etc.

    Apreciază

    Comentariu de George | 03/05/2019 | Răspunde

  4. Sunteti nebuni.Oamenii nu se mai pot separa,nici nu sunt dispusi sa moara pentru niște idioți de politruci,asaca,o sa trăiască împreună în continuare,cu bune ,cu rele

    Apreciază

    Comentariu de Florea Grigore | 04/06/2019 | Răspunde

    • Că oamenii nu mai sunt dispuși să moară pentru niște idioți mânați de vise separatiste și anexioniste, a fost și rămâne adevărat.
      Cu toate acestea, s-a întâmplat în ultimele decenii separarea republicilor Iugoslaviei, separarea Cehiei de Slovacia,Separarea Osetiei de sud și a Abhaziei de Georgia, separarea Crimeei de Ucraina, separarea Transnistriei de R.Moldova. Asta doar în Europa.
      Să continuăm cu ce s-a întâmplat în restul lumii ?

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 04/06/2019 | Răspunde

      • DA….FOARTE INTERESANT!!!!MULȚUMESC MULT DE INFORMAȚII AURA BADULESCU

        Apreciază

        Comentariu de Aura badulescu | 05/06/2019

  5. Articolul parca e scris sau comandat de la Kremlin via sputnik.ro sau Russia Today, iar fitilele rusești sunt preluate si postate cu entuziasm de romani care cad secerați din fenta si contribuie benevol la propaganda de dezbinare ruseasca dusa chiar pe teritoriul nostru national.
    Puneți întrebările „Cui prodest? Quid prodest?” (cui folosește, la ce folosește) si veti vedea ca doar Rusiei.
    Priviți in jur , in Republica Moldova – dihonie ruseasca, in Ucraina si in Caucaz – dihonie ruseasca !
    La noi manevrele au început cu cu Valea Uzului, cu alerta falsa ca avem de gând sa atacam Bucovina de Nord ( ceea ce a adus unități ale armatei ucrainiene in zona de frontiera), cu propaganda anti-europeana si pro-ruseasca a lui Nastase, Severin, Plesoianu, Puric &co …

    Apreciază

    Comentariu de Petru Dimofte | 10/06/2019 | Răspunde

  6. […] via DEZVĂLUIRI: 23-25 august 1989 – Încheierea Acordului Bonn-Budapesta privitor la angajamentu… […]

    Apreciază

    Pingback de DEZVĂLUIRI: 23-25 august 1989 – Încheierea Acordului Bonn-Budapesta privitor la angajamentul german de sprijinire a Ungariei , pentru unificarea cu Transilvania – Acta Diurna® | 11/06/2019 | Răspunde

  7. Chestiunile cuprinse in material sunt cunoscute de multa vreme,asa ca ,astazi,nu se mai incadreaza la „dezvaluiri”.In plus,domnul profesor ce semneaza materialul foloseste un termen fara acoperire istorica:Transilvania nu a fost NICIODATA unificata cu Ungaria.Prin urmare,”reunificarea”nu putea fi decat o himera in mintea tulburata a unora sau o manipulare foarte discreta,asezata ,cu buna stiinta,pentru a indica niste repere interesate de evaluare a conjucturilor istorice…Noroc cu armata romana care,fara zabava,a trecut la aplicarea planului operativ „Radu cel Frumos”.Pentru cine nu stie,acesta era un indicativ de razboi…Prin interventia ferma a armatei romane,au fost date peste cap aranjamentele „prietenilor” din afara,la care au achiesat si „cozile de topor” din tara…Petre Roman,pe finalul mandatului de premier,prin vara anului 1991,a afirmat public ca a facut apel ,in mod repetat,pe langa anumite ambasade,ca sa fie retrasi cei aproape 50000 de agenti care s-au oplosit pe la noi inainte de circul din decembrie 1989…Am fost,cu alte cuvinte,sub ocupatie militara mascata aproape doi ani…Oare,au plecat toti pana astazi?Nu cred ca este cineva care sa cunoasca raspunsul cel bun!

    Apreciază

    Comentariu de Toma Pirau | 13/06/2019 | Răspunde

    • Din câte vedem, chestiunile cuprinse în material nu sunt cunoscute de toată lumea.

      În anul 1848 Transilvania se afla sub stăpânirea Imperiului austriac. În contextul revoluţionar apărut în acest an în întreaga Europă, Ungaria, aflată şi ea sub aceeaşi stăpânire habsburgică, decidea să îşi proclame independenţa. Reprezentanții ungurilor din Ardeal au proclamat în Dieta de la Cluj unirea Transilvaniei la Ungaria și au declarat în Dietă că în Ardeal există o singură naţiune, cea maghiară .
      Luptele între unguri si austrieci au început în vara anului 1848 şi vor dura până în vara anului 1849, când armata şi insurgenţii unguri au fost înfrânți de trupele austro-ruse care au beneficiat de un deosebit de important ajutor din partea românilor, mai ales a moţilor conduşi de Avram Iancu, din Munţii Apuseni.
      A fost momentul în care anexarea Ardealului la Ungaria a luat sfârșit, odată cu reinstaurarea stăpânirii austriece,inclusiv asupra Ungariei.

      Intre anii 1867 si 1918 Transilvania a fost incorporata părtii maghiare a Imperiului Austro-Ungar. In aceasta perioada s-au intensificat masurile discriminatorii impotriva romanilor, svabilor, slovacilor, sarbilor si chiar a sasilor.
      Austria a păstrat autonomia provinciilor, în timp ce Ungaria a înglobat Transilvania, desfiinţînd-o ca entitate administrativă distinctă, cu intenţia vădită de a-i maghiariza pe toţi locuitorii săi.

      La 12 iunie 1867, sub presiunea maghiară, împăratul a abrogat legile votate de Dieta de la Sibiu în 1863-1864 privitoare la egala îndreptăţire a naţiunii române şi la limba română.
      Pasul următor l-a constituit încorporarea Transilvaniei în statul ungar, aceasta pierzându-şi individualitatea politico-teritorială, adică statutul de voivodat şi apoi de principat autonom pe care l-a avut timp de mai multe secole.În interiorul Transleithaniei (Inclusiv în Ardeal) s-au constituit autorităţi exclusiv maghiare, sub conducerea guvernului de la Budapesta.
      În toate aceste trei epoci – epoca voivodatelor din timpurile străvechi până în 1526, epoca principatului independent din 1526 până în 1691, epoca Marelui Principat autonom (1691-1867), când împăratul Austriei deţinea şi funcţia de mare principe al Ardealului – această provincie românească şi-a păstrat autonomia faţă de puterea centrală cu sediul la Viena.

      Cele prezentat mai sus dovedesc că Transilvania a aparținut Ungariei în perioada 1867-1918, deci 51 de ani, afirmația d-tale potrivit căreia această provincie istorică majoritar românească nu a fost NICIODATA unificata cu Ungaria, fiind fără acoperire.
      Statul dualist austro-ungar era împărţit în Cisleithania, repectiv Austria, cu capitala Viena, şi Transleithania, adică Ungaria, cu capitala la Budapesta.

      În Cisleithania intrau: 1. Boemia, 2. Bucovina, 3. Carinthia, 4. Carniola, 5. Dalmaţia, 6. Galiţia, 7. Kustenland, 8. Lower Austria, 9. Moravia, 10. Salzburg, 11. Silezia, 12. Styria, 13. Tyrol, 14. UpperAustria, 15. Vorarlberg Osterreich.

      Transleithania dominată de unguri încorpora: 16. Ungaria, 17. Croaţia-Slovenia, 18. Bosnia şi Herţegovina.

      La incheierea Primului Razboi Mondial, deși Ungaria si-a proclamat independența, incluzand in teritoriul sau si Transilvania, Tratatul de Pace de la Trianon a consfințit în 1920 Unirea Transilvaniei cu România.
      În 1940, cu ajutorul Germaniei naziste si al Italiei lui Mussolini, Ungaria a anexat nordul Transilvaniei.
      În 1944, armatele română si rusă au alungat armata ungară din Ardealul de Nord,iar ulterior prin Tratatul de la Paris, în 1946, apartenența Transilvaniei la România a fost recunoscută din punct de vedere juridic și pe plan internațional, situație care se menține și în prezent.

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 14/06/2019 | Răspunde

    • AustroUngaria și atat am de spus deșteptule

      Apreciază

      Comentariu de Michael Wong | 15/06/2019 | Răspunde

  8. Fără comentarii!

    Apreciază

    Comentariu de Munteanu | 17/06/2019 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: