CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Implicaţiile impunerii apelativului “romi” pentru ţigani

 

 

 

Cum au devenit românii, romi.

 

Impunerea apelativului “romi” pentru ţigani a creat o confuzie paguboasă pentru imaginea României.

 

 

 

Imagini pentru romani photos

 

Asistăm  la o adevarată campanie de inoculare la nivel european a ideii ca ţiganii sunt români.

Sau invers…

Denumirea ţiganilor drept romi/romani, ajută foarte mult această campanie.
Discutând cu un sociolog ţigan, consilier al unui important lider al ţiganilor din România si din lume, ni s-a explicat foarte clar ca multe dintre organizaţiile militante în numele lor nu le slujesc interesele; dimpotrivă.

De exemplu, operaţiunea de schimbare a numelui tiganilor în romi, realizată prin concursul Reţelei Soros (Soros Open Network) creează neplăceri astăzi şi românilor şi ţiganilor, atât în România, cât şi, mai ales, în Europa.

Un alt exemplu este legat de apropierea celei mai vocale şi mai înzestrate asociaţii – Romani Criss – cu grupuri de anarhişti şi alte minorităţi extremiste, producând noi daune imaginii şi aşa afectate a ţiganilor din România.

Nici asimilarea, un fel de integrare forţată – botezată mai nou “incluziune” – nu este pe placul ţiganilor, care-şi pastrează identitatea şi tradiţiile proprii de secole, indiferent pe unde i-a purtat viaţa lor nomadă.

Un principiu de baza al Europei, de altfel, subliniază chiar prezervarea identităţii naţionale a popoarelor europene.

In acest context, asa-zisa integrare a romilor – cu miza unor lichiditati exprimate prin cifre cu multe zerouri in coada – pare mai mult un proces de dezintegrare si a ţiganilor.

Dar si a românilor. Soluţia este si la nivel european şi naţional.

Ţiganii, pike, sinti, zingaro, zigeuner, bohemiens, gitano, gypsy, raspândiţi în toata Europa, au nevoie de un reprezentat la Bruxelles.

Iar românii au nevoie, la rândul lor, sa li se apere la acelaşi nivel tradiţiile, identitatea si imaginea, distincte de cele ale tiganilor.

Şi aceasta incepand cu numele.

Legiferarea unei confuzii nefaste

In actele oficiale ale României si, apoi, la nivel international, romanii au devenit romi cu aportul lui Petre Roman, de pe cand era ministru de Externe, in 2000.

Roman a preluat aceasta sarcina de la predecesorul sau, Andrei Plesu, dupa cum ne informeaza surse din MAE, care ne-au si oferit urmatorul Memorandum:

Ministerul Afacerilor Externe al României Nr. D2 / 1094 29.02.2000
Domnului Mugur Isarescu , Prim-ministru al Guvernului României


Memorandum


De la: Petre Roman, ministru de stat,
Ministrul Afacerilor Externe
Tema: Termenii folositi pentru denumirea etniei romilor tiganilor

In ultima perioada, Ministerul Afacerilor Externe a fost confruntat cu o veritabila campanie declansata de unele asociatii de romi pentru reconsiderarea oficiala a pozitiei sale in privinta recomandarii pe care a facut-o prin Memorandumul MAE nr. H03/169 din 31 ianuarie 1995 catre primul-ministru, pentru utilizarea, in documentele oficiale, a termenului de “tigan”, in detrimentul celui de “rom”, care de-abia incepuse sa se impuna.
Preocuparea pentru acest memorandum a fost manifestata si de mediile internationale. Reprezentanti ai Consiliului Europei, ai Inaltului Comisar al OSCE pentru Minoritati Nationale, precum si ai organizatiilor neguvernamentale internationale militante pentru drepturile omului au facut referire, in discutiile lor cu autoritatile romane, la acest document. (…)
Avand in vedere cele de mai sus, propunem folosirea, cu precadere, a termenului rrom in corespondenta MAE, in paralel cu formulele alternative mentionate mai sus (Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) in corespondenta cu organizatiile internationale care le utilizeaza.
Aceasta propunere:
– raspunde presiunii exercitate de majoritatea asociatiilor romilor din Romania pentru anularea Memorandum-ului – H(03) 169 / 1995, contribuind la – stingerea – unui conflict artificial si, mai mult, la construirea unor relatii, pe baze parteneriale, cu ONG-urile care reprezinta aceasta comunitate etnica;
– este rezultatul consultărilor dintre MAE si o serie de specialisti in domeniu, organizaţii internaţionale (Consiliul Europei si OSCE), institutii naţionale (Departamentul pentru Protectia Minoritatilor Nationale, Ministerul Educatiei Naţionale, Avocatul Poporului) si asociaţii ale rromilor”.
Semnat: Petre Roman Ministrul de Externe al Romaniei

Rom/rrom/romani

Agresiunea lexicala rom/roman – romanes/romaneste a fost aplicata asupra tarii si natiunii noastre imediat dupa 1990, in cadrul unui program complex dezvoltat de Fundatia Soros in Romania.

Beneficiind de numerosi membri ai etniei tiganesti in guvernarile Romaniei, dupa “Memorandumul” lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat in cale “prelucratorilor” de limba si istorie.

O prima disputa a fost legata inca de la inceput de cuvantul “romi”, romanii fiind ametiti apoi ca acesta va fi inlocuit cu “rromi”, o alta formula care doar a sporit debandada lexicala.

De amintit, ca fapt divers, ca în anul 1995, limba cu care Soros vroia sa inlocuiască tigăneasca primise numele de “romalli”, forma care nici nu se putea declina si care a fost inlocuita ulterior cu “romani” si varianta “rromani”.

Apoi, a fost modificata cu “romanes”.

Confuzia este generala, inclusiv la nivelele academice ale intelectualitatii din tarile afectate de valul de imigratie si/sau infractionalitate tigăneasca: rom/roma/roman cu limba romanes/romaneste, comunitatea Roma cu ţara, evident, România.

Vizualizaţi cuvintele si in varianta fara diacritice, dupa cum apare pe Internet sau in alte limbi.

 

Cine ce sa mai inteleaga?!

 

Oficializarea in cadrul institutiilor de stat a denumirilor rom/rrom/romani s-a realizat cu titlu obligatoriu desi la nivel european avem doar simple recomandări in acest sens, venite din partea Consiliului Europei si nu a Uniunii Europene.

În acelasi timp, confuzia rom-român pe plan european a dus pâna la situatii ridicole.

Astfel, o delegatie oficială a fost impiedicata sa intre intr-un stat UE, inainte de aderare, pentru ca pe pasaport prescurtarea tarii noastre era ROM.

Aceasta situatie l-a determinat in 2002 pe secretarul de stat in Ministerul Culturii si Cultelor de la acea data, Ion Antonescu, sa solicite primului-ministru schimbarea prescurtării, cel putin în paşapoartele noastre, ceea ce s-a si indeplinit, de atunci aceasta fiind ROU, pe criteriul apartenentei la spatiul francofon. Insa acest lucru nu se poate realiza in toate domeniile.

De exemplu, chiar daca s-a reuşit ca la Comitetul Olimpic sa se faca aceasta modificare, ROM-ROU, in baza de date mondiala pentru competitii sportive internationale sau in nomenclatorul diplomaţiilor străine, prescurtarea este şi azi aceeaşi: ROM.

Confuzia persista deranjant.

 

Pe Internet suntem deja tigani…

 

Pe Internet, o simpla cautare pe motorul Google folosind cuvantul “Romani” produce urmatorul rezultat: Romani – Wikipedia, Romani în UK si, pe locul trei “Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii – Roma Center for Social Intervention and Studies”.

 

 

 

The New Gypsies: Many New Age Travellers have ditched their battered vans and motor homes and adopted traditional horse drawn caravans

Foto: https://www.dailymail.co.uk/

In baza aceleiasi pagini de căutare, la primele trei imagini-exemple oferite de Google cu textul “Rezultate imagini pentru romani” avem:

o imagine cu un grup de tigani din Marea Britanie în fata unei căruţe cu coviltir si o fetiţă roma, ambele de pe site-ul de la Universitatea din Texas a lui Ian Hancock, descris drept :

“the official ambassador to the United Nations and UNICEF for the world’s 15 million Romanies and the only Romani to have been appointed to the U.S. Holocaust Memorial Council”  adică

(ambasadorul oficial la ONU si UNICEF al celor 15 milioane de romi/romanies din lume si singurul rom/romani numit in cadrul Consiliului Memorialului Holocaustului);

si o a treia imagine, care prezintă trei domnişoare care predau “tribal bellydance in Oakland” (dans tribal din buric).
Cu alte cuvinte, românii au ajuns deja, cel puţin pe net – ţigani.

Iar, în urma avalanşei mediatice anti-româneşti, în acceptul majoritatii italienilor romanii sunt deja ţigani!

Programul de ţigănizare a românilor a fost conceput de Moscova.

Portretizarea propagandistică a românilor drept ţigani nu este nouă.
Este cunoscut de exemplu aportul ruso-maghiar pe acest front: Vladimir Jirinovski declara încă din deceniul trecut ca România este “un stat artificial locuit de ţigani italieni”, iar ungurii ne fac “olahi” găsind originea ţigănească a acestora.

Până şi bulgarii au ajuns să ne strige pe stadioane “tiganii”.

Ţiganizarea Romaniei de catre Rusia are o istorie indelungata. Celebrul scriitor rus A. S. Puskin, trimisul special al Kremlinului la Chişinău, insărcinat printre altele si cu rusificarea românilor, a scris la vremea respectivă un poem dedicat ţiganilor din Basarabia, mediatizat de Rusia cu o putere uriaşă, în toată lumea.

În “Tiganii”, Puşkin vorbeşte despre originea ţiganilor pe aceste pamânturi, încă de acum 2000 de ani, când, după cum se confesează “Moşneagul”şatrei, un om al Romei a fost surghiunit aici, la Gurile Dunarii – Ovidiu. Concluzia: romanii sunt, de fapt, ţigani.

Aceeasi concluzie trebuia sa induca, in anii 60′-70′, o campanie de propaganda “soft” realizata de URSS. Celebrul regizor Emil Loteanu, pe numele sau real Lotovici, originar din Soroca, scolit si la Bucuresti si la Moscova, a realizat o serie intreaga de filme (“Poienele rosii”, “Lautarii”, “O satra urca spre cer”, si altele) in care erau prezentati tigani mitizati care cantau superb in… romaneste.

Toate filmele au fost difuzate si premiate international. Un amanunt interesant: mama lui Emil Loteanu era in acea perioada angajata a Ambasadei URSS la Bucuresti.

Unul dintre protagonistii filmelor lui Loteanu era Serghei Lunchevici, un mare violonist din Basarabia, interpret de muzica populara… romaneasca. Lunchevici avea si formatia de dans “Fluieras”, infiintata imediat dupa 1944 si foarte promovata, cu care mergea in turnee prin URSS si intreaga lume. Miza se punea insa pe dansurile tiganesti, care erau de fapt dansuri traditionale romanesti.

Cand a venit comunistul Vladimir Voronin la putere a preluat din zbor mesajul lui Jirinovski, repetand in toate aparitiile sale sintagma “romanii sunt tigani”.

Lucrătura Budapestei

Multi unguri, la randul lor, au aceeasi parere despre romani, injurati si cu apelativul “budos olah”.

Ian F. Hancock, cercetatorul mentionat mai sus si care se recomanda drept “rom cu descendenta britanica si maghiara”, este profesor de Studii Romani la Universitatea din Texas.

El incearca, si probabil reuseste, sa convinga multi naivi, inclusiv pe site-ul Universitatii americane, ca “olahii” sau “vlahii” sunt de fapt tigani, de unde ar veni si denumirea limbii “Vlax Romani”, prezentata ca “un dialect al limbii romane” vorbit de populatia “Vlax/Vlach”.

Aici se practica o noua diversiune, prin incercuire si lovire pe la spate, ce are ca menire sporirea confuziei dintre tigani si romani, stiut fiind ca in Balcani termenul de “vlahi” desemneaza de fapt romanii.

Ţara de orgine a “Vlach Romani”- lor este, aşadar, România.
Hancock nu se opreste aici: intr-un studiu intitulat “Lupta pentru controlul identitatii” si promovat de data aceasta pe site-ul Fundatiei Soros Ungaria (www.osi.hu), teoreticianul ideolog ne spune ca “Vlax (Vlach) sunt descendentii acelor populatii tinute in sclavie in statele Valahia si Moldova intre mijlocul secolului XIV si mijlocul secolului XIX”.

Acum vine si bomboana de pe coliva romanilor: Descendentii “vlach”-ilor, tigani care au uitat sa vorbeasca Romani/Romanes pentru ca le era interzis de stapanii lor, sunt “baieshii”.

Limba etnica a “baiesilor” din America este limba româna, spune Hancock. Iar, conform tiganilor autentici, băies e si presupusul criminal de la Roma, Romulus Mailat.

Adica, ati inteles, Mailat este mai mult roman…

Ian F. Hancock, care este si presedinte al “International Romani Union” (in traducere, acordat, ar fi Uniunea Internationala a Romani-lor!) ne mai explica si ca “rrom, cu pluralul Rroma, este termenul adoptat oficial” de chiar Uniunea sa “pentru a se referi la oamenii de descendenta Romani/Roma”.

Totusi, mai spune cercetatorul tigan britanic si maghiar – “acolo unde populatia Roma are un nume al ei diferit, politica este sa se foloseasca acel nume”.

Conform propriului sau argument, daca alte popoare folosesc apelativul local, respectiv sinti, pike, zingaro, etc si noi ar trebui sa uzitam, nestigheriti, cuvantul “tigan”, si nu cum ni se impune astazi de catre echipa lui Soros.
Intr-un autentic stil orwelian, studiul contine, printre altele, si o solicitare apoteotica:

“Pentru a schimba aceste lucruri, imaginea tiganilor/gypsy trebuie sa fie deconstruita si o alta mult mai corecta sa fie pusa in loc, in structurile birocratice ca şi în manuale.”

 

Deceniul Soros de Incluziune a Romilor

Problemele minorităţii tiganilor din estul Europei au fost remarcate aproape imediat dupa caderea comunismului.

Extinderea Uniunii Europene a facut, normal, ca problemele tiganilor sa devina probleme comunitare.
Nu aceeasi este si parerea Magdei Matache, director la Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii (Romani CRISS), asociatie care a incasat, intre anii 1994-2007, 350.000 de euro si 730.000 de USD pentru proiectele desfasurate.

Matache, citata de Evenimentul Zilei, sustine ca solutia “problemei rromilor” nu consta doar in acordarea unei asistari sociale, ci in integrarea lor in societate. Ea explica: “Incluziunea sociala a rromilor nu s-a facut in Romania.

Problema rromilor romani e, in primul rand, problema Romaniei, si apoi a Europei”.
Incluziunea, termen ce ar vrea sa insemne includerea, este insa, conform DEX, cu totul altceva, respectiv:

“INCLUZIUNE, incluziuni, s.f. 1. Particula de metal strain continuta in masa unui corp solid. 2. Defect de fabricatie al unei piese, datorat prezentei unor incluziuni sau unor particule metalice izolate in masa ei”.
Cuvantul a devenit “la moda” dupa ce s-a lansat la Budapesta “Deceniul de Incluziune a Romilor”. Ideea acestui proiect de amploare pentru şi ţigani a luat naştere in anul 2003, cu ocazia conferintei “Romii intr-o Europa care se extinde: Provocari pentru viitor”.

O “initiativa regionala inspirata de George Soros”, dupa cum se prezinta pe site-ul Fundatiei Soros Romania.

Decada a fost initiata in cursul conferintei de presedintele Open Society Institute – New York, George Soros si de presedintele de atunci al Bancii Mondiale, James Wolfensohn.
Nimeni nu i-a intrebat, insa, pe tigani daca vor sa fie “incluzionaţi”.

Daca ar fi sa urmarim legislatia UE, tiganii trebuie sa se bucure de dreptul de a-si prezerva propria identitate.

Daca aceasta este cea nomada si traiul liber, cum poate fi considerata “incluziunea” lor – practic o integrare forţată în masa – drept o optiune democratică, pentru care se cheltuiesc zeci de milioane de euro anual?

Aceasta sugerează că, de fapt, acest program de anvergură urmareşte nu atât integrarea romilor, cât dezintegrarea românilor.

În programul Soros au intrat la comanda România lui Ion Iliescu si Adrian Nastase, Bulgaria, Ungaria, Croatia, Republica Ceha, Slovacia, Macedonia si Serbia – care au adoptat prima declaratie comuna in care s-au angajat sa imbunatateasca conditiile de viata ale tiganilor.

Money, money, money

Este foarte greu de spus care sunt banii alocati pentru Decada, semnaleaza şi portalul Divers.ro.

Intr-un interviu acordat agentiei de presa Mediafax, George Soros declara ca organizatiile pe care le finanteaza vor cheltui, in total, pentru programele si initiativele Decadei, in jur de 70 de milioane de dolari.

Sursa principala de finantare ar trebui sa fie, insa, bugetele nationale, opina Divers.ro. Una dintre putinele intiative de implementare a “Deceniului de incluziune” despre care se stie exact ce buget are este Fondul pentru Educatia Rromilor (Roma Education Fund).

 
Romania a aprobat in anul 2001 Hotararea de Guvern 430 privind Strategia de Imbunatatire a Situatiei Romilor, iar Mariea Ionescu, presedinta Autoritatii Nationale a Romilor (ANR), s-a plans permanent ca fondurile alocate de guvern pentru indeplinirea Planului general de masuri sunt aproape inexistente.  

Cum fura minoritarii maghiari pozitiile minoritarilor tigani

De-a lungul anilor s-a observat, insa, ca responsabilii de fonduri si acaparatori ai “marcii” minoritatilor, in loc sa fie cei mai defavorizati, adica tiganii, au fost ungurii.

Pe langa faptul ca maghiarii au fost cei care au ocupat constant pozitiile de conducere ale Departamentului Guvernului pentru Relatii Interetnice si ale celor pentru minoritati din cadrul ministerelor si altor agentii guvernamentale, administrand si fondurile acordate, un alt caz este cel al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.
CNCD a fost infiintat chiar in baza Strategiei de Imbunatatire a Situatiei Romilor, elaborata in 2001, in care se prevedea “includerea de reprezentanti ai romilor in aceasta structura”.

Din componenta Colegiului Director fac parte urmatorii: Csaba Ferenc ASZTALOS, Corina Nicoleta COMSA, Dezideriu GERGELY, Istvan HALLER, Gheorghe IONITA, Dragos Tiberiu NITA, Anamaria PANFILE, Paula Roxana TRUINEA, Ana Monica VASILE, conform site-ului CNCD.

Dupa cum se observa, din 9 membri, 3 sunt de etnie maghiara, deci 33%. Aceasta cu toate ca procentajul de unguri in Romania este de 6,6%, conform recensamantului din 2001 aflat pe site-ul MAE.

Ca atare, pentru a se respecta acest procent, in cadrul Colegiului Director al CNCD ar fi putut fi permisa prezenta unui singur cetatean roman de etnie maghiara.

In lipsa de reprezentant, Romani Criss l-a desemnat pe maghiarul Istvan Haller – care este si co-presedinte al Ligii Pro-Europa impreuna cu Smaranda Enache – , sa reprezinte si tiganii.

Discriminarea pozitiva se intoarce impotriva tiganilor

Tot in cadrul aceleiasi Strategii guvernamentale pentru romi s-a elaborat si baza pentru asa-numita “discriminare pozitiva”.

Astfel, la Capitolul D. Sanatate, Punctul 8, se cere: “Cresterea numarului de cadre medicale provenite din etnici romi, prin alocarea de locuri speciale pentru studentii romi în învatamantul medical de stat”.  

Scolarizarea, educatia tiganilor este, evident, una dintre solutii pentru apropierea de valorile comune, mai ales prin cultura. Insa, in ceea ce priveste masura facilitatiilor acordate in invatamantul superior de stat, respectiv desemnarea unor locuri speciale pentru tigani, se observa ca aceasta provoaca de fapt serioase probleme in dezvoltarea naturala a tinerilor tigani si se intoarce chiar impotriva minoritatii favorizate.

Astfel, s-a relevat ca, pe langa dezinteresul constatat pentru ocuparea acestor locuri rezervate, tinerii romi, lipsiti de spiritul competitiei, nu reusesc sa se ridice la inaltimea asteptarilor creandu-se practic, din start, un handicap major care poate duce apoi la abandonarea studiilor.
Pe langa aceasta, masura este anti-democratica si discrimineaza majoritatea, prin blocarea accesului la educatie in mod echitabil a tuturor tinerilor, indiferent de sex, rasa sau altceva.

Tocmai de aceea se impune, pe langa eliminarea discriminarii tiganilor prin impunerea unor norme anti-naturale – integrare fortata versus libertate prin nomadism si prezervarea identitatii – si ameliorarea discriminarii majoritatii printr-o politica strategica care sa lucreze in interesul ambelor popoare milenare.

Sa-i scoatem pe “tigani” din DEX? Nicidecum!

In concluzie, se cere declansarea unei campanii internationale culturale – fara impostori – de tipul celei concepute de Nicolae Iorga si guvernele interbelice pentru definirea si impunerea valorilor romanilor in spatiul Europei.

Apoi, daca denumirea tiganilor in Europa este “zigeuner” in germana, “gypsy” in engleza, “gitan” in franceza, “gitano” in spaniola, “cigany” in maghiara, sau “zingaro” in italiana, de ce am impune noi schimbarea oficiala a cuvantului tigan, cand chiar majoritatea tiganilor se gratuleaza cu acest apelativ?

Daca acesta pare sa aiba conotatii peiorative, este normal ca, in spiritul bunei conlocuiri, sa fie si majoritatea tarii inteleasa ca nu vrea ca “roman” sa capete nuante similare.

Exista oricum un alt cuvant intrat in circuitul international prin intermediul limbii engleze: “gypsy”.

De altfel, chiar si Apelul lansat zilele trecute Romei de catre organizatiile tiganilor din Romania este titrat in presa straina drept un “Appeal to Stop Anti-Gypsyism”, nu “anti-Roma”. Ar suna, de altfel, extrem de caraghios: “Un apel catre Roma de oprire a actiunilor anti-Roma”.
Cu toate nemultumirile de rigoare si protestele zgomotoase care vor fi generate, este imperios necesara revocarea obligativitatii folosirii inventiei rom/roma/romani in documentele oficiale ale Statului Roman, eliminarea ei acolo unde se mai poate si pastrarea cuvantului tigan (un parlamentar se gandise sa il scoata si din DEX!) sau a altui termen acceptabil atat pentru minoritatea in cauza cat si, evident, pentru majoritate.

Pana la urma, denumirea de “tigan” nu capata nuante peiorative decat atunci cand cei care o poarta fac fapte reprobabile.
Suntem impreuna de cateva sute de ani, vom fi si mai departe. Important este ca romanii si tiganii sa se respecte reciproc fara a cadea in plasa dezintegratorilor identitatilor nationale, oricare ar fi ele.
 

Imperiul tiganesc si chestiunea româneasca

Romania este ultimul imperiu al Europei, spune micul slujbaş de plumb al lui Vladimir Putin, fostul sef al statului mafiot de peste Prut, Vladimir Voronin, care, pe lânga faptul ca ne face fascisti cand ii vine mai si declama ca “romanii sunt ţigani”, diferiti de “neamul moldovenilor”.

 

Cam asta spunea si alt Vladimir, Jirinovski, în urma cu un deceniu: “Romania este un stat artificial locuit de tigani italieni”. Cartitele KGB, oriunde s-ar afla ele, doar au reincalzit zilele astea ciorba ruseasca, a tiganizarii Romaniei.

Si ungurii, prin Fundatia Soros, si-au reimprospatat re-sursele aratand lumii, intr-o maniera pretins stiintifica, faptul ca “olahii/vlahii” sunt… tigani.

In acelasi timp contribuie cu spor la raspandirea confuziei romi/romani prin intermediul lautarilor oengisti (detalii in ziarul de maine).

Pana si fostii colegii de suferinta ante-UE de peste Dunare, ne-au strigat sa auda toata Europa: “Tiganii! Tiganii!”.

De când a izbucnit scandalul „ţiganilor de români” pe langa analizele facute am constatat si faptul ca momentul ales nu este deloc intamplator.

Statul roman este fragilizat de lipsa unei interconectari intre institutiile fundamentale de aparare a tarii, penetrate si predispuse la cedari in lant pentru interese meschine.

Lipsa cronica de reactie la agresiuni externe a factorilor responsabili a fost speculata cu succes de potrivnicii Romaniei. Mizele sunt plasate pe planuri multiple care se interfereaza reciproc.

Insa toate tin de rolul Romaniei in NATO si UE, atat la Bruxelles cat si la Gurile Dunarii si Marea Neagra.

După ce că suntem slabi, mai suntem şi ţigani, iată bomboana de pe coliva “ultimului imperiu” din Europa.

Tocmai de aceea ar trebui sa stam la sfat cu fraţii ţigani, cu care am cazut in aceeasi oală, fara motive cu adevarat intemeiate fata de masurile de retorsiune luate.

Nimeni nu ne va putea convinge vreodata ca mafia cersetorilor si gainarilor tigani din Italia o bate in greutate pe cea a magrebienilor, albanezilor sau rusilor.

Ce facem? Invadam total Europa, instalând cu adevărat imperiul tiganesc?

Sau mai bine ne batem serios la Bruxelles pentru drepturile tiganilor si ne vedem serios de treaba la Marea Neagră şi Gurile Dunarii, rezolvând chestiunea românească a existenţei statului naţional unitar român: apărarea civilizaţiei şi porţilor Europei.
 

Sursa: Roncea.ro – Cum au devenit romanii romi: ZIUA

14/03/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 14 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

Ziua de 14 martie în istoria noastră

 

 

 

 

14 martie 1837: Apare la Iaşi publicaţia Alăuta românească, prima revistă literară din Moldova.

Alăuta românească a fost un supliment al gazetei Albina românească şi a foste editată până la 1 septembrie 1838, sub redacţia lui Gheorghe Asachi.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Alăuta românească,photos

Foto: Alăuta Românească, Nr. 2, 15 Iulie 1838

(scribd.com)

 

 

A apărut neregulat, tipărită la Institutul Albinei, cu caractere chirilice.

Asachi nu a publicat decât 3 numere. O nouă serie a revistei a apărut în 1838, sub redacţia lui Mihail Kogălniceanu.

Sub redacţia lui apar 5 numere.

Pe lângă cei doi mari oameni de cultură, la „Alăuta românească” au mai participat Costache Negruzzi, Alecu Donici (sub diverse pseudonime), Manolache Drăghici, Alexandru Hrisoverghi, Ionică Tăutu sau Manolache Manu.

În paginile Alăutei, Kogălniceanu a susţinut teza afirmată de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldavie (1716), conform căreia în spaţiul românesc s-ar fi scris cu litere latine până la Conciliul de la Florența (1439).

Revista a fost suprimată la 1 septembrie 1838. Articolul care a cauzat suprimarea revistei a fost o traducere din limba rusă a articolului „Filosofia vistului”de O. Senkowski, în traducerea lui Kogălniceanu, articol considerat de guvern drept o atingere la adresa politicii ruseşti.

 

1854: S-a născut Alexandru M. Macedonski, poet şi prozator, dramaturg, şef de cenaclu literar, publicist român.

 

 

Alexandru Macedonski (n.1854 - d.1920), poet şi prozator, dramaturg, publicist român, poza din 1878

Alexandru Macedonski (n.1854 – d.1920), poet şi prozator, dramaturg, publicist român

 

Poezia lui Macedonski este eclectică, avand  elemente împrumutate de la parnasianism, simbolism, sau romantism.

Pînă în 1890 Macedonski a scris poeme ample, de faptură romantică, cu versuri lungi, şi cu un pronunţat caracter satiric, scrie ciclul Nopţilor, caracterizat şi printr-un abundent retorism romantic, inspirat din volumul Nopţile al poetului romantic francez Alfred de Musset.

După 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces de esenţializare. În acest an scrie Rondelurile, iar discursul liric este rezultatul unui efort de sinteză şi se bazează pe o metaforă concretă. Poetul renunţă la retorismul primei etape, poezia devenind sugestie şi muzicalitate.

Tot în aceeași perioadă scrie: Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din grădina japonezului, Rondelul cîinilor, Rondelul lucrurilor.

Macedonski e unul dintre puţinii autori români de rondel. Spre sfîrşitul vieţii a scris celebrele cicluri: Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vînturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile Senei şi Rondelurile de porţelan. Cele cinci cicluri au fost publicate în volumul postum Poema Rondelurilor (1927).

 

 

1881 (14/26): Parlamentul român votează transformarea României în regat.

 

 

 

Imagini pentru carol I photos

 

Prinţul Carol I a primit pentru sine şi pentru urmaşii săi titlul de rege al Românei, fiind încoronat la 10/22 mai 1881.

În urma proclamării regatului, România şi-a consolidat poziţia în sistemul relaţiilor internaţionale, în special în Europa, dând în acelaşi timp un impuls mişcării de emancipare naţională a românilor de dincolo de Carpaţi.

 

 

 Între 12 şi 14 mai 1881 la Sibiu s-a întrunit Conferinţa Naţională de unificare a celor două partide politice româneşti existente la acea data in Transilvania şi Banat (Partidul Naţional al Românilor din Banat şi Ungaria, condus de Alexandru Mocioni si Partidul Naţional Român din Transilvania, condus de Ilie Măcelariu), unde s-a hotărît unificarea lor şi crearea Partidului Naţional Român din Transilvania si Banat, prilej cu care liderii noului partid au hotărât trimiterea unui memoriu Curţii de la Viena, care să aducă problema românilor transilvăneni în atenţia opiniei publice europene.

Memorandumul a fost redactat de Iuliu Coroianu şi elaborat la Sibiu în prezenţa lui Ioan Raţiu, preşedintele PNR, Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop de Băseşti, Eugen Brote şi Septimiu Albini. 

Memorandumul a reprezentat o petiţie semnată de liderii românilor din Transilvania şi adresată  împăratului austro-ungar Franz Joseph.

Acesta prezenta consecinţele instaurării dualismului austro-ungar şi cuprindea principalele revendicări ale românilor transilvăneni, printre care se număra recunoaşterea drepturilor politice şi confesionale.

Totodată, memorandumul se dorea a fi un  protest faţă politica de maghiarizare practicată de autorităţi împotriva românilor din Ardeal şi faţă de persecuţiile la care erau supuşi aceştia, cuprinzând o analiză bine documentată a situaţiei economice, politice, sociale şi culturale a românilor transilvăneni de la formarea dualismului austro-ungar în februarie 1867. 

A fost al treilea moment major de manifestare al ardelenilor faţă de tendinţele evidente de deznaţionalizare promovate de autorităţile maghiare, după Supplex Libellus Valachorum (1791) şi Pronunciamentul de la Blaj, din mai 1868.

 

 

1885: S-a născut scriitorul Constantin I. Gane, autorul lucrării “Trecute vieţi de doamne şi domniţe” (m. 1962)

 

 

 

1887: A murit Carol Popp Szathmary, pictor, fotograf, grafician, cartograf, heraldist şi litograf, considerat primul fotograf de artă român (a realizat primele fotografii-document ale Bucureştiului din vremea sa).

 

 

De ce este considerat românul Carol Pop de Szathmári unul dintre cei mai importanţi fotografi din istoria omenirii

A fost pictorul Curţii regale în timpul lui Carol I şi  unul dintre primii fotografi de război (a realizat un reportaj fotografic în timpul Războiului Crimeii).

A participat la Războiul de independenţă (1877-1878), imortalizând pe carton, apoi pe pânză, acţiunile soldaţilor români (n. 1812). NOTĂ: Unele surse dau moartea sa la 3.VI.1887, iar altele la 3.VII.1887; (n. 1812).

 

 

 

La 13 – 14 martie 1892 are loc Conferinţa extraordinară a Partidului Naţional Român, care definitivează textul Memorandumului, redactat de patriotul transilvănean Iuliu Coroianu.

 

 

 

1895: Regele Carol I al României inaugurează Palatul Fundaţiei Universitare „Carol I” .

Edificiul, construit după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, a devenit, la 12 iulie 1948, instituţie de stat numită Biblioteca Centrală Universitară.

 

 

 

Imagine similară

După evenimentele din decembrie 1989, când construcţia a fost avariată şi un important fond de carte a fost distrus, biblioteca a fost reconstruită şi dată în folosinţă în decembrie 2001.  

 

1897, 14/27: S-a născut medicul Ionel S. Pavel; fondator şi director (1948-1967) al Centrului de Asistenţă a Diabeticilor din Bucureşti; unul dintre iniţiatorii studiilor sistematice de hepatologie şi diabetologie clinică în România; membru titular al Academiei Române din 1990; (m. 1991).

 

1908:  S-a născut fizicianul Şerban (Florentin) Ţiţeica, întemeietorul şcolii româneşti de fizică teoretică.

 

Imagini pentru serban titeica photos

A studiat, cu precădere, termodinamica, mecanica cuantică şi fizica atomică. A fost membru titular al Academiei Române din 1955, vicepreşedinte (1963-1985) şi vicepreşedinte cu delegaţie de preşedinte (1975-1976) al acestui for, fiul matematicianului Gheorghe Ţiţeica (m. 1985).

NOTĂ: Mai multe surse dau ca dată a naşterii sale exclusiv stilul nou – 27 martie 1908 şi ca an al morţii 1986.

 

 

 

1919: S-a născut Alexandru Paleologu, scriitor și politician român (2000 – Premiul de Excelenţă în Cultură Româna,”Bunul-simţ ca paradox. Eseuri”, „Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor”, „Sfidarea memoriei”, „Despre lucruri cu adevărat importante”, „L’Occident est a l’Est”); (m. 1 septembrie 2005).

 

 

Imagini pentru Alexandru Paleologu, scriitor

 

 

 

 

1920: S-a născut Pavel Bellu, poet și prozator român; (d. 1988).

 

 

1924: S-a născut Marcian Bleahu, geolog român.

 

 

1929: S-a născut (la Soroca, azi în R. Moldova), actorul de teatru şi film Iurie Darie (din filmografie: „Dragoste la zero grade”, „Cucoana Chiriţa”); (d. 2012).

 

 

Imagini pentru iurie darie photos

 

 

 

1930: S-a născut medicul chirurg pediatru Alexandru Pesamosca; unul din marile nume din istoria chirurgiei româneşti, care a rezolvat un număr foarte mare de cazuri (aproape 50.000), inclusiv în chirurgia plastică pediatrică (fără să fie chirurg plastic) şi în domeniul malformaţiilor congenitale ale copilului, indiferent de tipul malformaţiei.

Unele dintre operaţiile pe care le-a efectuat au constituit premiere mondiale (m. 2011)

 

1931: S-a născut Aurel Giurumia, actor român de teatru și film (d. 2004).

 

 

 

1940: S-a născut Luminița Cazacu, regizoare și scenografă româncă de film de animație.

 

 

 

1946: S-a născut Carmen Galin, actriță româncă de teatru și film.

 

 

 

 

1955: S-a născut Marta Petreu, poetă și eseistă româncă.

 

 

 

1962: Au început lucrările Comitetului pentru dezarmare de la Geneva, creat la 20 decembrie1961, ca urmare a Rezoluției celei de-a XVI-a sesiuni a Adunării Generale a ONU (din 1983, Conferința pentru dezarmare). La lucrări a participat și România.

 

 

 

 

 

1965: A murit inginerul Dimitrie Leonida, unul dintre pionierii electrificării României, organizator al primului muzeu tehnic din ţară.

A proiectat şi a condus lucrările de construire a centralei electrice Grozăveşti din Bucureşti, a elaborat (în 1908) primul proiect de construcţie a unui baraj la Bicaz şi de amplasare a unei centrale hidroelectrice (proiect realizat între anii 1951 şi 1960), a întemeiat primul muzeu tehnic din ţară (1908), azi „Muzeul tehnic prof.ing. D. Leonida” şi a iniţiat prima expoziţie a electricităţii din România (1928) (n. 1883).

 

 

1966: A avut loc premiera filmului Răscoala, după romanul omonim al lui Liviu Rebreanu, în regia lui Mircea Mureșan(în distribuţie: Ilarion Ciobanu, Nicolae Secăreanu, Ion Besoiu, Emil Botta).

În acelaşi an, filmului i s-a decernat premiul pentru „Opera prima”, la Festivalul de la Cannes.

 

 

 

1989: A murit Dumitru Floarea-Rariște, scriitor și traducător român (n. 1914).

 

 

1990: După căderea regimului comunist din România, a fost adoptată Legea electorală, valabilă pînă la adoptarea noii Constituţii, pe baza căreia urmau să se desfăşoare alegerile din 20 mai 1990.

 

 

1990: S-a constituit Societatea Română de Criminologie şi Criminalistică.

Prin sentinţa civilă 1182 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti s-a admis cererea de înscriere ca persoană juridică a Societăţii Române de Criminologie şi Criminalistică, în acelaşi an, SRCC devenind membru al Societăţii Internaţionale de Criminologie

Instituţia are  un rol important în cunoaşterea fenomenului criminalităţii din România, prin elaborarea unor studii specifice de diagnoză şi prognoză.  

 

1992: Sunt reînhumate la Brașov, osemintele marelui diplomat român Nicolae Titulescu, aduse din Franța.

 

 

 

 

Imagini pentru titulescu photos

 

 

 

1995: A murit istoricul  literar român Gheorghe Hrimiuc-Toporaș; (n. 1947).

 

 

 

 

1999: A murit istoricul român George G. Ursul.

 

 

 

2000: A murit istoricul român Nicolae Minei; (n. 1922).

 

 

 

2005: A murit Vasile Spătărelu, compozitor și profesor român (n. 1938).

 

 

 

 

  2012: A murit istoricul Şerban Rădulescu-Zoner; deţinut politic între anii 1959 şi 1962, deputat în două legislaturi (1992-2000) în Parlamentul României şi  fost preşedinte al Alianţei Civice (martie 2001 – noiembrie 2006); (n. 1929).

 

 

 

 2017: A murit cântăreaţa de muzică populară românească Ileana Ciuculete; (n. 1952).

 

 

 

Imagini pentru ileana ciuculete biografie

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  3. Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Humanitas, Bucureșt, 2008.

  4. http://www.worldwideromania.com;

  5. Wikipedia.ro;

  6. mediafax.ro;

  7. Istoria md.

  8. http://www.rador.ro/2019/03/14/calendarul-evenimentelor

14/03/2019 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Fotografii celebre. Prima fotografie

 

 

 

fotografii celebre - le gras

 

„Vedere de la fereastră, în Le Gras” este prima fotografie din istorie

Le Point de vue du Gras, este prima fotografie (sau heliografie  reușită pe plan mondial, rămasă în  istoria fotografiei.

 

 

A fost realizată de inventatorul francez Nicéphore Niépce (1765-1833) în 1826 sau 1827, în casa sa din Saint-Loup-de-Varennes, lângă Chalon-sur-Saône,în Burgundia.

S-a gândit să folosească un material fotosensibil, astfel încât lumina însăși „să deseneze” imaginea.

Niépce a executat această fotografie cu ajutorul unei camere obscure și a unei plăci de tablă cu dimensiunile 16,2 × 20,2 cm, acoperite cu bitum.

 

Foto: Camera obscură a lui Nicéphore Niépce din 1820, expusă la Muzeul Nicéphore-Niépce din Chalon-sur-Saône.

După mai multe încercări, a hotărât să folosească substanța numită Bitum de Iudeea, întinsă pe o placă de cositor.

A aplicat Bitumul de Iudeea și l-a lăsat pe placă timp de opt ore.

Treptat, acesta a început să se întărească pe porțiunile expuse la lumină, dând naștere astfel unei fotografii rudimentare.

Apoi, a îndepărtat restul de bitum cu apă de lavandă, scoțând la iveală imaginea cu acoperișuri de case și vârfuri de copaci vizibilă de la fereastra biroului său.

Faptul că atunci soarele lumina toate clădirile, a făcut mult timp să pară evident că timpul de expunere a fost o zi întreagă, dar după reconstituirea procesului în anii 1990 și analizându-se dovezile obţinute, s-a demonstrat că timpul de expunere ar fi fost de câteva zile.

În 1828, Nicéphore Niépce a pus la punct o tehnică de calitate superioară, obţinând imagini de calitate mai bună.  

En 1829, s-a asociat cu inventatorul francez Louis Daguerre (1787-1851), concepând o tehnică ameliorată de captare a imaginilor botezată physautotype, considerată precursoarea daguerotypului.

 

 Prima fotografie a unor persoane

 

 

 

istoria fotografiei

Prima persoană a fost fotografiată în 1838. Nu îi cunoaștem numele, însă îi putem intui ocupația.

În 1838, Louis Daguerre a realizat această fotografie a Boulevard du Temple, din Paris, Franța.

A fost nevoie de  cca. zece minute de expunere, pentru ca imaginea să fie procesată.

Din cauza timpului mare de expunere, oamenii și obiectele aflate în mișcare nu s-au imprimat pe fotografie.

Abia după 180 de ani, cineva s-a uitat mai atent la imagine și i-a înțeles adevărata semnificație.

În partea din stânga jos a imaginii se află un bărbat care stă pe trotuar, în timp ce un altul îi lustruiește pantofii. Deși acești bărbați neidentificați nu au aflat niciodată, ei au privilegiul de a fi primele persoane fotografiată vreodată.

 

 

 

Primul selfie din istoria fotografiei

istoria fotografiei

Robert Cornelius a realizat acest prim autoportret în 1839.

 

Student la o școală privată din Philadelphia, Pennsylvania, tânărul Robert Cornelius era foarte atras de chimie.

Interesul său pentru acest subiect l-a făcut să lucreze cu dagherotipul, un aparat foto timpuriu, care folosea plăci din argint și vapori de mercur.

Folosind un dagherotip îmbunătățit, Robert Cornelius a făcut primul selfie din istoria fotografiei, care îl înfățișează în fața magazinului familiei sale de pe strada Chestnut, Philadelphia, în octombrie 1839.

Pentru a obține această imagine, a fost nevoit să stea nemișcat între 10 și 15 minute.

 

 Prima fotografie a unei femei

 

 

istoria fotografiei

 

 

 

 

Prima fotografie a unei femei este acest portret din 1839, care o înfățișează pe Dorothy Catherine Draper.

La scurt timp după inventarea dagherotipului, doctorul John W. Draper a adus mai multe îmbunătățiri procesului fotografic.

Dar Daper avea să rămână în istoria fotografiei pentru altceva: a captat prima imagine a unei femei.

Femeia era sora lui, Dorothy Catherine Draper, iar imaginea a fost realizată în 1839 sau 1840, în studioul lui Draper de la Universitatea din New York.

Fără să clipească, Dorothy a stat nemișcată timp de 65 de secunde pentru acest portret istoric.

 

 

 

Surse:

 

https://incredibilia.ro/6-fotografii-celebre-povesti-incredibile/

 fr.wikipedia.org/wiki/Point_de_vue_du_Gras

https://incredibilia.ro/imagini-istoria-fotografiei/

14/03/2019 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: