CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Doamna Oana-Maria Bogdan,”roata motrice”a partidului în Plus, moşit de dl. Julien Cioloş, ne vrea direct în comuna primitivă

 

 

Oana-Maria Bogdan, membră de bază a PLUS, susține ideea marxistă a desființării proprietății private: „Am fi mai buni dacă am trăi în grupuri în loc de cupluri”. Despre ea, Cioloș a spus că „genul de femeie de care politica românească are nevoie”.

Foto: Oana-Maria Bogdan,”roata motrice” a partidului lui Cioloș, se declară, mânca-o-ar mama pe ea de neomarxistă mică, împotriva proprietății și a vieții de cuplu.

 

 

Onorabilul domn fost prim ministru Dacian Julien Cioloş este fascinat de prestaţia politică şi filosofică a doamnei Oana-Maria Bogdan, membră în conducerea centrală a partidului  PLUS şi vede în acest personaj de basm, nici mai mult, nici mai puţin decât  ”roata motrice” din spatele partidului.

Aflăm cu emoţie, că duduia în cauză este promotoarea unor idei nu tocmai noi, precum desființarea proprietății private și renunțarea la viața de cuplu, în favoarea traiului în grup.

Hai să ne bucurăm împreună de zicerile acestei minţi înflăcărate, care ne vrea din nou trăitori într-o lume pe care tovarăşii Marx, Engels, Lenin, Stalin, Mao sau Pol Pot si Kim ir sen, nu au fost în stare să o edifice :

”Cred că un pas important al omenirii va fi cel al renunțării la proprietate. Când nu vor mai exista teritorii care să aparțină unui om, trib, neam sau corporație, vom reuși să conviețuim armonios pe planeta Pământ. Eu am încredere că acest lucru se va întâmpla în timpul vieții mele”.

Ideea renunțării la proprietate a fost reluată de draga noastră Oana Bogdan și într-un interviu acordat unei publicații belgiene și postat pe contul său de Facebook:

”Aș desființa agricultura și nu aș domestici animalele. Cred că am fi oameni mult mai buni dacă, în calitate de descendenți ai vânătorilor și culegătorilor, nu am avea proprietăți și am trăi în grupuri în loc de cupluri”, a fost răspunsul Oanei Bogdan la întrebarea ce ar schimba dacă ar avea puterea să schimbe trecutul.

Oana-Maria Bogdan a fost aleasă membră în Biroul Național al PLUS, partidul condus de Dacian Cioloș. 

Fostul premier consideră că Oana Bogdan ”a fost și este roata motrice în jurul căreia s-a construit echipa executivă care a dat formă și substanţă  proiectului politic RO+ devenit mai apoi, PLUS”.

 

Ce ne spune dl. Julien, despre simpatica doamnă Oana Bogdan?

„Ea este, acum, membru al Biroului Național al partidului, responsabilă cu inovarea și cu integrarea ideilor care – aparent disparate – capătă coerență și direcție clară atunci când ajung pe mâna ei.

Cu toate că ar fi avut profilul perfect, a decis să nu candideze la europarlamentare, pentru a se dedica în totalitate construirii partidului și, prin asta, proiectului prin care România poate deveni o țară din care nu doar să nu vrei să pleci, dar o țară în care să te întorci – așa cum a făcut-o și ea.

Oana este un arhitect vizionar, pentru care forma lumii construite de om trebuie să reflecte armonia interioară din noi înșine.

De aici, și preocuparea sa constantă pentru Om si pentru bunăstarea lui.”

 

Brava nene Julică şi la mai mare !

Pe Plus, noi îl iubim, că ca el nu mai găsim…

 

Trăiască comunismul, visul de aur al poporului muncitor din lumea întreagă!

 

 

 

08/03/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 8 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

8 martie, sărbătoare oficială  

 

 

 

   Ziua de 8 Martie a fost propusa in 1910, de marxistă Clara Zetkin (1857-1933), ca zi dedicată femeii, care sa fie sarbatorită la nivel international, la aşa-numita Conferinţă a Femeilor Socialiste de la Copenhaga.

  Prima sărbătorire a femeii la 8 martie, a avut loc în anul următor.

Cu toate ca 8 martie este numită“ziua internationala a femeii”, aceasta zi nu a fost sarbatorită oficial decât în ţările din fostul „lagar socialist“, unde a fost impusă de păartidele comuniste aflate la putere.

   De ce 8 Martie?

   Unul dintre motivele cel mai des invocatre este acela că în această zi avuseseră loc mai multe demonstraţii revendicative ale „femeilor muncitoare“, începând cu o greva a ţesătoarelor new-yorkeze din 1857.

Imagini pentru clara zetkin si rosa luxemburg photos

Foto: Comunistele Clara Zetkin şi Roza Luxemburg 

 Diac. prof. dr. Andrei Kuraev pornind de la originea evreiască a Clarei Zetkin, spune ca aceasta a propus ziua de 8 martie, pentru ca s-a gândit la sarbatoarea evreiască Purim, care rememoreaza anual un cumplit masacru (dupa traditie, 75.000 de morti – bărbaţi, femei si copii) întreprins asupra poporului persan de iudeii aflaţi atunci în exil.

Personajul-cheie al evenimentului a fost tocmai o femeie, Estera, devenita intruchipare biblica a “eroismului“ feminin evreiesc.

El susţine ca Esterei îi este închinata cea mai vesela sarbatoare a evreilor – Sarbatoarea Purim.

Astfel, în viziunea sa, ziua de 8 Martie este o chemare pentru întreaga lume de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adică a de a serba Purimul.

   8 Martie – o sarbatoare necreştină

   Ortodoxia nu a asumat ziua de 8 martie ca zi inchinata femeii. Daca ar fi sa vorbim de o zi pe care Ortodoxia o inchina femeilor, acesta este Duminica Femeilor Mironosite, a treia duminica dupa Invierea Domnului.

Femeile Mironiste sunt cele care au urmat, au slujit lui Hristos atat inainte cat si dupa moartea Sa si au vestit pentru prima data ca El a inviat din morti.

Potrivit Sfintei Scripturi, ele au plecat de la mormant „cu frica si cu bucurie mare ca sa vesteasca ucenicilor Lui“ (Matei 28, 18). „Dar cand mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a intampinat zicand: Bucurati-va!“ (Matei 28, 9). Cu aceste cuvinte intampina Biserica femeia.

Astazi,  8 martie, Ziua Internațională a Femeii, este sărbătorită (în unele țări fiind declarată prin lege zi liberă) mai ales in fostele tari comuniste.

8 martie în istoria noastră

1407: Prima menţiune documentară a oraşului Târgu Secuiesc din Transivania.

 

 

Oraşul Târgu Secuiesc, centrul scaunului Kézdi de odinioară, s-a format pe malul pârâului Turia, lângă importanta arteră comercială ce lega Braşovul de Moldova, trecând prin Pasul Oituz. 

Numele oraşului Târgu Secuiesc a fost menţionat  prima dată în data de 8 martie 1407, iar în 1427 Regele Sigismund al Ungariei a declarat localitatea târg , având atunci încă numele de Târgul Turiei.

 

1441: Are loc prima menţiune documentară a demnitatii  „postelnicului ” în Principatul Moldova. În Muntenia această funcţie e menţionată pentru prima oară la 18 iulie 1437.

POSTELNICUL  ocupa locul următor după hatman. Miron Costin socotea că titlul său provine de la cuvântul slav „postelia” (aşternut), pentru că avea „voie să intre la domn, chiar dacă domnul nu este încă îmbrăcat şi chiar dacă nu e chemat, ceea ce nu se permite nimănui altuia”.

Postelnicul era dregătorul cel mai apropriat de persoana voievodului, putînd intra în iatacul domnului chiar şi nechemat.

Treptat a dobîndit sarcina de a introduce la domnitor soliile şi pe cei veniţi în audienţă – dregători şi pe postulanţi.

Postelnicul era ultimul membru al sfatului domnesc. Numărul postelnicilor a crescut în secolul al XVI-lea.

Avea, de asemenea, însărcinarea să primească ambasadorii și să-i prezinte domnitorului.

La începutul secolului XVIII postelnicul se ocupa de afacerile externe ale ţării.

 

Foto: Danciu Paraianu Milescu, boier gorjean, mare postelnic. Ctitorul principal al manastirii Polovragi

Ranguri 

În funcție:

vel postelnic – marele postelnic, cel mai înalt în rang dintre postelnici
postelnic al doilea – locțiitorul primului
postelnic al treilea – cel mai mic postelnic în rang

Foști:

biv vel postelnic – fostul mare postelnic
biv postelnic – fost postelnic, generic

Marele postelnic era secretarul domnitorului pentru relații externe, ce se mai numea și „Mareșal al curții domnești”. Lui îi era subordonat Postelnicul (sau Stratornicul) – cel mai apropiat și cel mai de încredere sfetnic al domnului, ce se îngrijea de camera de dormit a domnitorului și administra toate slugile de la curte.

 

 

 

1629: S-a născut Ioan Căianu (Caioni), primul autor atestat de muzică cultă din Transilvania, compozitor şi organist român, de la care s-a păstrat Codicele Caioni, importantă culegere de bucăţi muzical; (d. 25 aprilie 1687).

 

 

 

 

Imagini pentru Ioan Căianu (Caioni),photos

 

A  fost un călugăr franciscan din Transilvania   primul autor roman   de muzică cultă, constructor și reparator de orgi, culegător de folclor și precursor al iluminismului.

În 1675 Căianu a fondat o tipografie la Sumuleu Ciuc , unde și-a tipărit propriile publicații, precum și manualele scolare   necesare pentru școala franciscanilor din aceasta localitate. În legătură cu originea sa, Ion Căianu însuși notează: „Natus valachus sum” („M-am născut român”).

Codex Caioni cuprinde 346 de piese foarte variate, reflectând pe deplin interesele muzicale ale epocii (îndeosebi pe cele ale lumii orasenesti).

Pe lângă câteva dansuri transilvane (de interes pentru folcloristii  de mai târziu) și un număr mic de bucăți compuse de Căianu însuși, marea majoritate a pieselor notate în codice aparțin unor compozitori vestici  de  madrigale, motete,arii dar si piese instrumentale.

 Analiza conținutului culegerii oferă o vedere de ansamblu asupra muzicii gustate în Transilvania secolului XVII. Ținând cont de mărturiile foarte fragmentare în privința muzicii românești premergătoare secolului al XIX-lea, descoperirea  Codex Caioni atestă cu lux de amănunte interesele corespunzătoare unei perioade disputate din istoria culturii române – epocă când au pătruns simultan influențele (contradictorii) Renasterii  târzii și ale Barocului.

Ghidându-ne după codice, în viața muzicală a epocii pare să fi coexistat o mare diversitate a preferințelor.

 De interes s-a dovedit a fi marcarea provenienței unor piese („dans valah” – Olah Tancz„”dans din Nireș“ – Nyiri Tancz), cât și confirmarea răspândirii unor dansuri practicate și azi – este cazul „dansului lui Lazăr Apor” (Apor Lazar Tancza), foarte apropiat de melodia „Banu Maracine” .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1848: A  avut loc la Paris, în locuinţa lui Nicolae Bălcescu, o întrunire a revoluţionarilor români (munteni şi moldoveni), unde s-a hotărât declanşarea revoluţiei simultan în cele două Principate şi s-a redactat programul acesteia. Coordonarea celor două mişcări s-a dovedit mai greu de realizat la faţa locului, evenimentele urmând un curs deosebit în fiecare dintre cele două capitale.

1856: Contele  Alexandre Walewski, ministrul de externe al Franței in timpul domniei imparatului Napoleon al III-lea și președinte al Congresului de Pace (fiul natural al lui Napoleon I), propune, în timpul Congresului de pace de la Paris, unirea Moldovei cu Muntenia, sub conducerea unui prinț străin.

După votul în favoarea Unirii, Marile Puteri au decis, totuşi, ca fiecare stat să aibă un domnitor separat, iar Unirea ar fi fost redusă la o simplă ficţiune diplomatică. Însă cele două adunări din Iaşi şi din Bucureşti au decis să aleagă acelaşi domnitor, Alexandru Ioan I Cuza.

Unele surse istorice spun că Alexandru Ioan I Cuza, ar fi acceptat ca mandatul său să fie de şapte ani, iar apoi să abdice în favoarea unui principe străin, care avea misiunea să consolideze Unirea. Din nou, Alexandre Walewski a acţionat în sprijinul românilor, pentru a obţine recunoaşterea internaţională a dublei alegeri a lui Alexandru Ioan I Cuza, sub titlul de uniune personală, adică o formulă prin care fiecare stat românesc îşi păstra individualitatea, dar care avea acelaşi principe.

Numai că Alexandru Ioan I Cuza a dat, la rândul său, o lovitură de stat prin intermediul căreia, cu sprijinul Franţei, a transformat uniunea personală într-o Unire efectivă.

Alexandre Florian Joseph, Duce de Colonna-Walewski (n. 4 mai 1810 – d. 27 octombrie 1868), afost fiul lui Napoleon I și al amantei sale poloneze, Maria, contesa Walewski. 

1864: Liubov Beliugova deschide la Chişinău primul liceu de fete din gubernia Basarabia, care din 1871 s-a numit „de zemstvă „.

1871: A murit (S.N. 20 martie, Napoli, Italia) publicistul și omul politic Alexandru Hurmuzaki; (n. 16 august 1823, Cernăuca, Cernăuți).

A fost  membru fondator al Societății Academice Române  din 1866 și unul dintre fruntașii mișcării naționale din Bucovina, deputat din partea Bucovinei în Parlamentul austriac.

Alexandru Hurmuzaki a fost președinte al Societății literareromânești din Bucovina.

 

 

1879: S-a născut medicul Constantin Popescu; primul operator român de film, pionier al filmului ştiinţific mondial (între anii 1898 şi 1901, împreună cu medicul Gheorghe Marinescu, fondatorul şcolii româneşti de neurologie, a utilizat cinematograful în studierea unor maladii psihice);(m. 1956).

1888: S-a născut la Miercurea Sibiului, sculptorul român  Cornel Medrea („Victorie”, „Dragoş-vodă şi zimbrul”); (d. 25 iulie 1964, Bucuresti).

Imagini pentru Cornel Medrea photosImagini pentru Cornel Medrea photos

A fost profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din București (respectiv Institutul „Nicolae Grigorescu”). În anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

1891: S-a născut la Budapesta, Gábor Gaál, critic literar, publicist, estetician şi sociolog, membru al Academiei Române teoretician al „realismului socialist”; (d.13 august 1954, Cluj).

Imagini pentru Gábor Gaál photos

Majoritatea creației sale a fost inclusă în cele patru volume deVálogatott írások [Scrieri alese] (1964, 1965, 1971, 1975), și în volumul Levelek, 1921-1945 [Scrisori] (1975).

Într-o caracterizare a secției de cadre a Comitetului Județean de partid Cluj, din 17 aprilie 1948, Gábor Gaál era apreciat ca „unul dintre cei mai pregătiți teoreticieni ai filosofiei și literaturii marxist-leniniste din Ardeal (…), devotat, cinstit” (cf. Arh.St. Cluj, Comitetul Regional PMR Cluj, fond. 3, dos. 475/1948, f.1).

1895: S-a născut Agatha Grigorescu Bacovia, soția poetului simbolist  George Bacovia, poetă, prozatoare româncă ; (d. 1981).

 

 

George şi Agatha Bacovia. Iubirea chinuită dintre poetul „Lacustrei” şi soţia lui cu 14 ani mai tânără

 

Foto:  alături de soțul ei, George Bacovia

 

 

 

1896: S-a născut la Piteşti renumitul cantăreţ de muzică populară românească și de romanțe din perioada interbelică, Zavaidoc (Marin Teodorescu); (d. 13 ianuarie 1945).

 

 

 

Imagini pentru Zavaidoc photos

 

 

 

1910: S-a născut in localitatea Blejoi, județul Prahova, scriitorul român Radu Tudoran  („Toate pânzele sus”); (d. 18 noiembrie 1992, Bucuresti).

Radu Tudoran (numele la naștere, Nicolae Bogza),a fost fratele scriitorului Geo Bogza si autor al romanelor de mare succes: „Un port la răsărit” (1941) și „Toate pînzele sus!” (1954).

Este și autorul ciclului de romane dedicat României secolului al XX-lea, „Sfârșit de mileniu”.

1911: S-a născut Piatra Neamț, Emanuel Elenescu, compozitor, dirijor al al Corului Academic Radio și al Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii Române; (d. 17 iunie 2003).

 A compus Rapsodia Română pentru vioară și orchestră.

1917: A început Revoluţia de la Petrograd care a dus, în 15 martie 1917, la abdicarea ţarului Nicolae al II-lea.

1917: După victoria de la Petrograd a revoluţiei democratice, abdicarea înpăratului rus Nicolai II-lea şi constituirea Guvernului Provizoriu, publicaţia „Cuvînt moldovenesc” de la Chişinău îşi anunţă cititorii că „noi de acum nu mai suntem robii stapînirii vechi, care ani de-a rîndul și-a bătut joc de noi în chipul cel mai grozav„.

1917: S-a născut poetul Dimitrie Stelaru (pseudonim pentru Dimitrie Petrescu), personaj enigmatic, nonconformist  şi boem al literaturii române („Cetăţile albe”, „Mare incognitum”); (d.28 noiembrie 1971, Buftea).

Una dintre marile capcane în care a căzut presa românească în 1940, a fost pusă la cale de Dimitrie Stelaru, când şi-a înscenat moartea dintr-o poftă nebună de a-şi bate joc.

„Din cauza tâmpiţilor dimprejur, din cauza proştilor pământului”, şi-a explicat el gestul.

S-a întâmplat mereu, se întâmplă şi azi ca la moartea unui scriitor sau artist, prietenii dar şi duşmanii să se repeadă să evoce plenar memoria defunctului.

Asta a făcut şi deliciul poetului, care a putut să citească pe îndelete ce scriau despre el confraţii, după ce i s-a anunţat decesul…

Dimitrie Stelaru a publicat 20 de cărţi, majoritatea de poezie. Istoria literară nu l-a reţinut însă între marii poeţi ai secolului al XX-lea, însă în scurta lui viaţă  a trăit momente  de adevărată glorie.
 

 

1927: Guvernul Italiei a ratificat Tratatul de la Paris cu privire la recunoaşterea Unirii Basarabiei cu România, semnat la 2 octombrie 1920.

 

 

1928 : La această dată, prin hotărârea judecătorească nr. 6728 a Tribunalului Ilfov, Liga Navală Română (LNR) a căpătat personalitate juridică.

Comitetul de iniţiativă, constituit dintr-un grup de personalităţi din marină, din viaţa culturală şi politică, printre care: viceamiral Vasile Scodrea, contraamiral Ioan Coandă, profesorul universitar Marin Ştefănescu şi comandorii Ion Bălănescu, Aurel Negulescu, Mihai Negru, Eugeniu Botez, a pus temelia înfiinţării LNR în anul 1927; în februarie 1928 a avut loc adunarea de constituire a Ligii Navale.

 

 

1936: S-a născut renumita actriță română Gina Patrichi, (filme: „Pădurea spânzuraţilor”, „Trecătoarele iubiri”); (d.18.03.1994).

A urmat cursurile Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” din București, la clasa Aurei Buzescu, timp de trei ani, începând din 1952, fiind  admisă cu dispensă de vârstă, la 16 ani (1952), la clasa Aurei Buzescu, dar exmatriculată în anul III din motive disciplinare.

În ciuda exmatriculării din Institutul de Teatru, a fost angajată la nou înființatul teatru din Galați, unde a debutat în spectacolul Nota zero la purtare de Octavian Sava și Virgil Stoenescu, regizat de Valeriu Moisescu, în 21 octombrie 1956.

Experiența dureroasă a alungării din școală s-a dovedit în timp benefică, determinând o schimbare de atitudine ce o prefigura pe artista perfecționistă de mai târziu și contribuind, așadar, la formarea conștiinței unei adevărate profesioniste.

Gina Patrichi a jucat la Teatrul Dramatic din Galați până în anul 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului Bulandra din București, condus de regizorul, actorul și scenograful Liviu Ciulei.

Aici și-a făcut debutul în 29 ianuarie 1964, în piesa Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, sub îndrumarea aceluiași Valeriu Moisescu.

In film debuteaza in 1965, cu rolul Rozei Ianosi din „Padurea spanzuratilor”, opera castigatoare a lui Liviu Ciulei. Timp de 20 de ani a intruchipat  personaje diverse pe peliculele a mai mult de 20 de filme: „Trecatoarele iubiri”, „Nemuritorii”, „Dincolo de nisipuri”, „Proba de microfon”, „Morometii” etc.
A lucrat cu mari regizori, precum Liviu Ciulei, Valeriu Moisescu, Lucian Pintilie, Vlad Mugur, Radu Penciulescu, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, și a colaborat extrem de bine cu actorul Ion Caramitru, în postură de regizor, sau coregrafa Miriam Răducanu.

În film, actrița și-a făcut debutul, remarcabil, alături de Victor Rebengiuc, în lungmetrajul realizat de Liviu Ciulei după cunoscutul roman Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu (1964).

A creat de asemenea nenumărate personaje memorabile la teatrul radiofonic, jucând în peste 150 de piese transmise pe calea undelor hertziene.

1945: La două zile după instalarea guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945, Churchill s-a adresat preşedintelui american Roosevelt, printr-o telegramă personală şi strict secretă, în care îşi manifesta îngrijorarea faţă de instalarea, prin forţă, a unui guvern comunist şi prevedea epurarea fără discriminare a românilor anticomunişti….

În telegrama de răspuns, preşedintele american, recunoscând amestecul conducerii de la Kremlin în numirea unui guvern comunist, menţiona: „eu cred că România nu este un loc bun pentru a ne măsura cu ruşii”.

1945: Guvernul român a adresat guvernului sovietic o telegramă în care solicita reintegrarea nordului Transilvaniei la România, teritoriul fiind sub ocupaţie hortistă, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940.

În telegrama de răspuns, din 9 martie 1945, I.V.Stalin consimte la reinstalarea administraţiei româneşti în N-E Transilvaniei.

La 13 martie 1945, la Cluj, a avut loc proclamarea oficială a reinstalării administraţiei româneşti în această parte a ţării.

Teofil Vescan (președintele FND din Ardealul de nord) declara:
„Aprobarea Mareșalului Stalin de a permite, la cererea guvernului nostru, instalarea administrației românești în nordul Ardealului, va fi imboldul cel mai puternic pentru democratizarea țării noastre și suntem convinși, prin măsurile pe care le vom lua pentru apărarea liniștei în spatele frontului și respectarea drepturilor de egalitate ale popoarelor conlocuitoare, că pacea va reveni între popoare”

Tratatul de pace de la Paris, semnat la 10 februarie 1947, intre România și Națiunile Unite, va  consemna și consfinți revenirea nord-estului Transilvaniei la România.

1961: Se stinge din viaţă scriitorul, preotul ortodox, profesor de teologie român de origine aromână, Gala Galaction (Grigore Pişculescu).

Gala Galaction, scriitor, preot ortodox, profesor de teologie de origine aromână

Gala Galaction, scriitor, preot ortodox, profesor de teologie de origine aromână

 

Gala Galaction a fost devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Rîmnicului și Argeșului (1909-1922), preot (1922) și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (din 1954).

Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici.

Între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu pr. prof. Vasile Radu).

A desfășurat o remarcabilă activitate literară-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului, precum și un jurnal care a fost publicat postum.

 

1970: Reprezentativa de handbal masculin a României cucerește pentru a treia oară titlul de campioană mondială.  Eroii acelei zile: Alexandru Dincă, Cornel Penu, Gabriel Kicsid, Gheorghe Goran, Roland Gunesch, Mihail Marinescu, Cezar Nica, Ioan Popescu, Ștefan Orban, Ștefan Birtalan, Cristian Gațu, Gheorghe Gruia, Ghiță Licu, Titus Moldovan, Cornel Oțelea, Valentin Samungi. Antrenori: Niculae Nedeff, Eugen Trofin, Oprea Vlase.

1991: S-a înființat AM PRESS, prima agenție de știri cu capital privat înființată după 1989.

Inţialele „AM”sunt ale fondatorilor agenţiei, poetul Lucian Avramescu şi prozatorul Eugen Mihaescu.

De fluxurile A.M. PRESS beneficiază ziare centrale şi locale, posturi de radio si televiziune, ambasade, bănci, ministere, instituţii guvernamentale şi non-guvernamentale, agenţii străine de ştiri, firme mixte sau străine, persoane particulare.

Prin A.M. PRESS se pot realiza campanii publicitare sau studii în exclusivitate pe teme dintre cele mai diverse. A.M. PRESS a organizat şi organizează întâlniri, conferinţe de presă, activităţi de promovare.

Pentru a-şi asigura independenţa economică, mai mulţi ani A.M. PRESS a deschis o largă reţea de traduceri în scopuri comerciale şi a avut una din societăţile de rent-a-car din Bucureşti extrem de active.

Astăzi, A.M. PRESS este una din instituţiile de presă private cu un prestigiu consolidat, care a reusit să îmbine profesionalismul şi experienţa unor nume consacrate în domeniu, cu valurile de tineri care s-au format aici.

În importante redacţii există oameni care au dobândit experienţa jurnalistică la A.M. PRESS şi care, atunci când este vorba de valori reale, nu se sfiesc s-o declare cu mândrie.

Este membră fondatoare a celei mai importante instituţii care reprezintă presa română – Clubul Român de Presă.

Venirea la putere a regimului Băsescu a însemnat pentru A.M. Press o perioadă de sporite dificultăți. Abonamentele la ministere și instituții de stat au fost reziliate fără excepție. Agentia a  fost nevoita să restructureze rețeaua de corespondenți și să renunțe la unii redactori, dar nu a acceptat  niciodată, compromisuri cu puterea, rămânând fidela principiilor  informării rapide și corecte a cititorilor.

 

1993: A murit compozitorul, muzicologul, violistul şi dirijorul român de naţionalitate germană Wilhelm Georg Berger; membru corespondent al Academiei Române din 1991; (n. 4 decembrie 1929, Rupea).

 

 

 

 

 

 

A fost distins cu premiul Prinţul Rainier III de Monaco, Monte Carlo (1964), Premiul I la Concursul internaţional de compoziţie pentru cvartete de coarde de la Liège (1965), Premiul I la Concursul Internaţional Regina Elisabeta de la Bruxelles (1966), şi a primit premii din partea Academiei Române (în 1966 şi 1985) şi U.C.M.R. (în 1967, 1974, 1977, 1981 şi 1985). A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural, cls.IV (1967), cls III (1969) şi cls. II (1974), şi cu Ordinul 23 August (în 1979).

 

 

 

 

 

 

1995: S-au deschis oficial lucrările Comisiei de elaborare a strategiei naționale de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, compusă din oameni de știință și din reprezentanți ai tuturor partidelor parlamentare.

 

 

2002: A decedat profesorul şi polutucianul Dan Marţian.

A fost primul președinte după 1989 al Camerei Deputaților. S-a născut la 23 noiembrie 1935, în comuna Șoimuș-Petreasa, din județul Bihor.

 

 

 

 

 

 

  Între anii 1954-1955 a fost student la Facultatea de Economie Generală din cadrul ASE București, iar în perioada 1955-1960 a urmat cursurile Facultății de Istorie a Universității ”M.V. Lomonosov” din Moscova.

A fost cadru didactic (preparator, asistent, lector universitar titular de curs) la Facultatea Istorie-Filosofie a Universității din București (1960-1989).

A desfășurat o activitate politică în Centrul Universitar București, din februarie 1971 până în octombrie 1972, fiind ministru pentru problemele tineretului. Ulterior a fost înlăturat din viața politică și, timp de 15 ani, până în decembrie 1989, a desfășurat doar activitate didactică.

S-a numărat printre fondatorii Consiliului Provizoriu al Frontului Salvării Naționale, constituit la 22 decembrie 1989, iar la 27 decembrie 1989 a fost ales membru în Biroul Executiv al Consiliului Frontului Salvării Naționale, îndeplinind funcția de secretar.

 

 

 

2011: A murit inginerul agronom Marcu Botzan; autor al unor importante cercetări care fundamentează dezvoltarea şi rolul lucrărilor de îmbunătăţiri funciare pe teritoriul României; considerat drept „creator al şcolii româneşti de cercetare în îmbunătăţiri funciare”; membru titular al Academiei Române din 1993; (n. 1913).

 

 

 

 

 2016: România a preluat preşedinţia Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului (IHRA), pentru un an. IHRA, fostă ITF (Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research), este o organizaţie inter-guvernamentală, creată în 1998, la iniţiativa premierului suedez Göran Persson, având ca obiectiv principal încurajarea activităţilor legate de promovarea educaţiei, comemorării şi cercetării Holocaustului în statele membre, dar şi în alte ţări interesate, precum şi de a asigura sprijinul politic necesar în vederea materializării acestora.

România este membră a Alianţei din 16 decembrie 2004.

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  3. Istoria md.

  4. Wikipedia.ro

  5. cinemagia.ro/act

  6. Enciclopedia Romaniei.ro

  7. http://www.rador.ro/2019/03/08/calendarul-evenimentelor-8-martie-selectiuni 

 

 

08/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Secolele X -XII e.n. Primele menţiuni ale românilor nord-dunăreni sub numele de daci

 

 

 

 

Rom-27

 

 

 

 

 

 

Către anul 1000, românii nord-dunăreni îşi duceau existenţa în jurul şi în interiorul cătăţii naturale a Carpaţilor, cu structuri politice încă incipiente şi dominaţi de popoarele de stepă sosite aici cu un veac în urmă: maghiarii în câmpia Tisei, şi pecenegii, mai târziu cumanii, cu centrul puterii lor în regiunea de stepă de la Dunărea de Jos.

După patru secole de la pierderea provinciilor balcanice de către Constantinopol, armatele imperiale revin pe Dunăre la sfârşitul secolului al X-lea.

Treptat, lumea bizantină redescoperă romanitatea dacică, transformată între timp într-o etnie neo-latină, ce se autodesemna cu numele ei gentilic, rumâni, adică „romani”.

Lucrarea enciclopedică Lexiconul Suidas, ce aparţine mişcării intelectuale din Constantinopolul basileilor, cunoscută sub numele de „primul umanism bizantin”, iniţiată de patriarhul Photios şi continuată de Constantin VII Porphyrogenetul, conţine un pasaj ce se referă la realităţile etno-politice nord-dunărene: „dacii, care acum se numesc pecinegi”.

 

 

 

 

   Nobil Dac (Trac din actualul Banat), sec I-II, reconstituire Radu Oltean

Nobil Dac (Trac din actualul Banat),

sec I-II, reconstituire Radu Oltean

 

 

 Peceneg, sec. XI, reconstituire Radu Oltean

Peceneg, sec. XI,

reconstituire Radu Oltean

 

 

 

 


În toate aceste cazuri se face aluzie la românii nord-dunăreni, aflaţi sub stăpânirea politică a pecenegilor şi botezaţi de cărturarii bizantini cu numele stăpânilor lor.

Două note marginale de pe un manuscris al unei opere a lui Constantin Porphyrogenetul, ce datează cu secolul XI, consemnează, în mod similar,„dacii pecenegi” şi „pecenegii care se numeau înainte daci”.

Practica este larg răspândită în lumea evului mediu european, unde romanicii din Gallia au fost definitiv rebotezaţi „franci”, slavii sudici din Bulgaria lui Asparuh au primit numele de „bulgari”, în vreme ce slavii răsăriteni au fost desemnaţi „rossi”, de la cuceritorii varegi ai lui Rurik şi Oleg.

Este prima mărturie bizantină cunoscută asupra românilor din Carpaţi, desemnaţi de intelectualii din Noua Romă cu numele de daci, amintire a vechii provincii imperiale a lui Traian.

La aceleaşi realităţi etnice trebuie să se facă referire, o jumătate de secol mai târziu, şi mitropolitul Ioan Mauropos, care observă într-o cuvântare că pecenegii „şi-au dobândit, prin jaf, ţara pe care o locuiau până acum, izgonind din ea pe cei ce sălăşluiseră mai înainte acolo şi care erau mai slabi; faţă de aceştea din urmă stăpânitorii noştri de odinioară nu şi-au precupeţit grija”.

„Cei slabi”, faţă de care împăraţii romani de odinioară nu şi-au precupeţit grija, nu puteau fi decât „românii”, a căror origine legată de stăpânirea romană de la nord de Dunăre, nu era necunoscută în lumea intelectuală a Constantinopolului.

Într-un discurs panegric al lui Manuel Holobolos, ţinut în faţa împăratului Mihail VIII Paleologul, este menţionată rezenţa stăpânirii bizantine în”insulele paristriene”.

„Succesele” militare ale basileului au adus la domolirea „pannonianului”, puterea „alanului” s-a frânt, în vreme ce „pământul nemărginit al dacilor e plin de faima biruinţelor” împăratului.

Cercetarea modernă a identificat „insulele paristriene” cu regiunea gurilor Dunării, punctul nord-estic al vechii theme Paristrion, unde a putut fi restabilită o influenţă politică a împăratului printr-o alianţă matrimonială a curţii din Constantinopol cu hanul tătar Nogai, mai puţin în urma unor succese militare, în vreme ce prin termenii arhaizaţi „pannoni„, „alani” şi „daci” sunt desemnaţi, rând de rând, maghiarii, tătarii şi românii.

Numele de „daci”, dat românilor de Holobolos, se înscrie pe linia unei tradiţii ce se înstăpânise în lumea intelectuală a Constantinopolului, începând cu sfârşitul secolului X şi încheiând cu ultimii istorici bizantini ai sec XV.

Cât priveşte formula „pământul nesfârşit al dacilor”, prin care panegristul bizantin desemnează spaţiul românesc, ea sugerează imaginea pe care un contemporan şi-o putea face în faţa unei lumi româneşti nord-dunărene dina a doua jumătate a veacului XIII, organizată în zeci de voievodate şi cnazate, dar lipsită de o structură politică solidă, care să-i confere şi să-i cultive identitatea.

Sunt zecile de „mici stăpâniri” sau „mici domnii” (mikrai authentiai), ce domină spaţiul nord-dunărean, despre care vorbeşte un alt bizantin al veacului XIII, Ioan Straurakios.

Bibliografie (surse):

 Stelian Brezeanu, „Istoria Imperiului Bizantin”, Bucureşti 2007.

08/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: