CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Planuri privind înființarea unui Israel în Europa

 

 

 

 

Israel

 

 

Teoriile conspiraţioniste, profeţia lui HENRY KISSINGER şi resuscitarea planului întemeierii unui Israel european.

 

Lumea fără Israel… Așa este intitulat un capitol din excelenta carte a dlui Marian Oprea, intitulată Discipolii lui Albert Pike, dedicată unui subiect pasionant: conspirațiile care au schimbat față lumii în ultimele două secole, două secole și ceva.

Cartea a apărut în anul 2016, la editura Lumea Magazin, iar la paginile 455-56 ale acestei extraordinare  cărți citim următoarele:

 

„Lumea fără Israel

 

Într-un articol din 2012, The New York Post îl citează pe Henry Kissinger: „Peste 10 ani, Israelul nu va exista”.

Afirmația lui Kissinger este directă și fără echivoc. El nu spune că Israelul, chiar dacă se află în pericol, poate fi salvat cu trilioane de dolari și protecție militară americană.

Kissinger nu spune nici că Israelul ar exista în continuare, în cazul în care va fi bombardat Iranul. Kissinger nu propune nicio soluție, el pur și simplu constată că, în anul 2022, Israelul nu va mai fi.

Agențiile americane de spionaj sunt de acord cu afirmațiile lui Kissinger, chiar dacă nu sunt sigure de data precisă. Cele 16 servicii speciale americane au prezentat un material analitic de 82 de pagini, intitulat „Pregătirea pentru un Orient Apropiat fără Israel”.

În material se face referire la cei 700 000 de evrei care locuiesc ilegal în teritoriile ocupate în anul 1967. Toată lumea este de acord că aceste pământuri aparțin Palestinei, însă Israelul nu le va ceda de bunăvoie.

Cele 16 servicii secrete americane sunt de acord că Israelul nu este în stare să se opună forței propalestiniene aflate în ascendență, care include Renașterea Islamică.

De menționat că nici Kissinger, nici experții serviciilor de spionaj care au elaborat acest material nu intenționează să plângă după Israel. Este un lucru curios, ținând cont de faptul că Henry Kissinger este de origine evreiască și a fost privit întotdeauna ca un prieten, uneori foarte apropiat, al Israelului, iar americanii, inclusiv colaboratorii serviciilor secrete, s-au aflat un timp îndelungat sub influența presei proisraeliene. Prin ce se explică această poziție?

Americanii care se interesează de situația internațională s-au săturat până la refuz de fanatismul și obsesia Israelului.

Studiile arată că majoritatea evreilor americani nu mai susțin politica Israelului și, totodată, tot mai mulți americani sunt nemulțumiți de lobbyismul prea autoritar al Israelului în problemele ce țin de formarea opiniei publice.

Dar cea mai puțin evidentă, însă cea mai serioasă explicație care decriptează calmul lui Kissinger și al CIA privind soarta Israelului este informația parvenită despre implicarea Israelului și a aliaților lui în atentatele din 11 septembrie 2001, și nu a islamiștilor radicali.

Despre aceasta vorbesc tot mai des nu grupurile radicale antisemite, ci observatori de rang înalt. Fostul director al Departamentului de Studii Strategice al Colegiului militar din SUA, Alan Sabrosky, care este pe jumătate evreu, a declarat, într-o emisiune, că a discutat această problemă cu colegii săi și aceștia sunt absolut convinși că, în spatele atentatelor teroriste din 2001, se află Israelul și aliații lui.

Iar Merlin Miller, candidat la alegerile prezidențiale din 2012, a evocat public implicarea Israelului în atentatele din 11 septembrie 2001.”

 

Așadar, se spune că evreii sunt pe cale să trăiască o nouă dramă, o nouă tragedie!… 

 

La conferinţa de pace de la Paris, preşedintele american Woodrow Wilson ar fi venit cu propunerea înfiinţării unui stat evreiesc european(…)

Ne oprim la fragmentul de mai jos pentru a-l comenta:

O enigmatică întâmplare pe această temă ne-o relatează Paul Goma. În ianuarie 1978, Noël Bernard voia să-i încredinţeze noului sosit din România o emisiune pe tema drepturilor omului.

Goma i-a pus însă o condiţie: să-l angajeze la „secţia Basarabia”, argumentând că aici el ar fi putut face mai mult pentru România întreagă, destrămată abuziv de Uniunea Sovietică prin raptul din 1940.

Goma a mai invocat şi faptul că se afla în relaţie de prietenie cu preşedintele Jimmy Carter, deci beneficiul pentru ţară ar fi crescut.

Noël Bernard a râs, tratându-l ca pe un inocent şi replicându-i că,  în atare privinţă, Carter nu contează, neavând vreo putere de a decide „peste capul vicepreşedintelui Comitetului pentru «Europa liberă»”.

Cum aşa!? s-a mirat Goma. Exista un Superman peste preşedintele american?

A venit „lămurirea” cine e Supermanul: „Evreu de-al meu, basarabean de-al dumitale, un tip redutabil. Când careva de la noi l-a întrebat de ce nu se vorbeşte despre Basarabia la Europa liberă, l-a repezit, i-a spus că nu e treaba lui, Basarabia nu a fost niciodată românească şi că nici ruşii nu au dreptul la ea…” 

Dreptul asupra Basarabiei stătea în puterea unui anume Yarrow, adept de nezdruncinat al teoriei colonizării Daciei de către evrei, „cu câteva secole înaintea românilor”!

Aşadar, ecourile teoriei lui Johan Kaspar Bluntschli (1879) şi Bernard Stambler (1913), cărora Nicolae Iorga le dăduse o replică pe măsură, în Istoria Evreilor în Ţările noastre (1917), nu dispăruseră!

Această teorie, supravieţuitoare la „Europa liberă” în anii ’70 ai secolului trecut era împărtăşită, când tacit, când la vedere, nu doar de anumiţi evrei, ci, sub influenţa lor, şi de lideri americani şi europeni încă de la începutul secolului, cu prelungire între cele două războaie mondiale şi mai târziu. (…)

 Şerban Milcoveanu, conchidea astfel asupra a ceea ce el numea „secretul Basarabiei”: „Basarabia era destinată să devină Israelul european, cu capitala la Chişinău, stat binaţional, cu evreii clasa conducătoare şi exploatatoare, şi cu bieţii basarabeni clasa subordonată şi exploatată.”

Stalin însuşi se va folosi, propagandistic, de ideea înfiinţării unei Republici Sovietice Socialiste Evreieşti între Prut şi Nistru pentru a-şi împlini ţinta recuperării Basarabiei, dar nu pentru evrei, ci pentru Uniunea Sovietică.”

Ce ar fi de comentat? Firește, mai multe, printre care și ideea, că după înființarea statului Israel în 1948, adică chiar și în zilele noastre, planul unui Israel, al unui cămin evreiesc, pe teritoriul Europei, nu a fost abandonat de marii strategi ai lumii evreiești.

Fără să mai pierd vremea cu o compunere cât de cât „literară” pe acest subiect, voi trece la fapte, adică la alcătuirea unui inventar al informațiilor și gândurilor   legate de acest subiect.

(1) Despre intenția „marilor strategi” evrei de a dobândi un stat, un teritoriu național în Europa, unde trăiau cei mai mulți evrei.

Texte  pe tema „problemei evreiești”, ale unor autori pașoptiști, semnalau intenția acestor strategi ca în teritoriul viitorului stat evreiesc să fie incluse și vaste teritorii românești, din Moldova, inclusiv Bucovina și Basarabia în întregime.

Acești strategi aleseseră bine, se orientaseră pe teren, pământul acestei regiuni este dintre cele mai bune pentru agricultură, o climă plăcută etc. Să fim drepți și să recunoaștem că, din punctul lor de vedere, al evreilor, intenția de a avea un stat propriu se justifica în mai multe feluri.

Problema se complica atunci când intra în discuție teritoriul, amplasamentul acestui stat pe harta Europei.

Drepturi cât de cât istorice dacă ar fi avut evreii asupra unui teritoriu anume, acesta nu putea fi decât un teritoriu din vechea Kazarie, adică din Rusia, unde pentru sute de ani prezența evreilor era riguros și bogat consemnată.

În secolul al XIX-lea se înregistrează o migrare masivă a evreilor în teritorii apropiate, limitrofe spațiului lor „tradițional”!

Așa au ajuns mii, zeci de mii de evrei și în Moldova. Unde au intrat în contact cu populația autohtonă românească.

Victime periodice ale pogromurilor rusești, evreii vor descoperi cu bucurie cumsecădenia românească, ospitalitatea moldovenilor, și nu vor ezita, mulți dintre ei, să profite, să-i înșele și să-i păcălească, în buna tradiție a popoarelor nomade, în contactul lor sporadic cu băștinașii.

Așa au ajuns evreii să-și dobândească printre localnici faima de parteneri incorecți, dispuși la ingenioase tertipuri și găinării. Numite mai târziu escrocherii…

(2) Intenția constituirii unui Israel în Europa era cât pe ce să se realizeze în Basarabia, după ce această „gubernie” a redevenit sovietică în iunie 1940.

La Chișinău chiar s-a convocat o adunare „reprezentativă” la care era așteptat să participe liderul bolșevic Kaganovici, pentru a proclama noua republică sovietică și socialistă, republica evreiască.

În ultima clipă Stalin s-a răzgândit însă… Nu cumva zvonul că urma să se petreacă acest eveniment a stârnit reacțiile anti-românești ale multor evrei din Basarabia, reacții odioase, dezgustătoare, de o sălbăticie care a surprins pe toată lumea ?…

(3) Apariția mișcării sioniste, legată în chip definitoriu de înființarea Israelului în Palestina, a găsit un sprijin substanțial din partea clasei politice românești.

În primul rând din partea legionarilor, a lui Corneliu Zelea Codreanu, dar și din partea guvernării antonesciene. Exodul evreiesc spre Palestina a fost substanțial în timpul războiului, în paralel cu regimul de protecție a evreilor din România. Inclusiv a celor din Transnistria.

Prof.George Alexianu, guvernatorul român Transnistriei, s-a îngrijit personal de reușita unor acțiuni de transport naval a sute de evrei pe ruta Odessa-Haifa, în ciuda embargoului german.

Naționaliștii români au recunoscut justețea politicii sioniste de creare a unui „cămin” evreiesc și au dat o mână de ajutor consistent, într-o vreme când întreaga Europă a întors spatele la doleanțele evreiești!…

Din păcate, pe lângă evreii sioniști, au existat și evreii comuniști, cominterniști! Este o întrebare: cât de autentică a fost adversitatea dintre cele două categorii de evrei?

În orice caz, în România evreii comuniști și-au jucat bine rolul de adversari ai sionismului și au instituit în anii cominternismului o politică de prigoana sălbatică a naționaliștilor români.

Acești evrei comuniști, de îndată ce-și pierdeau la București privilegile de activiști bolșevici, de agenți ai Moscovei, se retrăgeau în Israelul contestat, lepădându-se de orice ideologie comunistă… Ceea ce a contribuit mult la renumele prost al evreilor în mentalul multor colectivități umane din România.

(4) În general, opinia evreilor din Israel despre România este mai favorabilă decât opinia evreilor din România. Cele spuse mai sus ar explica această situație. Dar mai sunt și alte explicații. .

(5) Evreii nu renunță la proiectul unui Israel în Europa. Un Israel de rezervă? La ce le-ar fi util evreilor sau chiar necesar acest stat de rezervă sau de refugiu? Simplu! Israelul are mulți dușmani „de moarte” şi  nu mai există alt stat a cărui existență să fie contestată cu vehemența propagandistică de care are parte statul evreiesc.  

Există îndoieli privind autenticitatea declarației lui Kissinger, dar chiar dacă ar fi falsă, inventată, situația din Israel este bine cunoscută.  

(6) În Israel se caută soluții, sper din toată inima ca pronosticul lui Kissinger, cât o fi el de evreu și de deștept, să nu se adeverească.

Una din soluțiile propuse, ciudată și neașteptată, poartă numele de diasporism.

A susținut-o și un mare scriitor evreu – cum de nu a primit Nobelul pentru literatură?!, numit Philip Roth.

Potrivit acestei teorii, eșecul experimentului Israel s-ar explica prin numărul mare de evrei veniți din Europa de Est, care n-au fost capabili să se adapteze la contextul demografic arab și au impus apartheidul de care au parte palestinienii din Israel.

Acești evrei – majoritatea kazari, ar face bine să se întoarcă de unde au venit ei sau părinții lor!

În urma lor să rămână evreii sosiți în Israel din țările învecinate, a căror conviețuire cu palestinienii are toate șansele să țină!…

(7) Situație care se repetă în mai toate familiile de evrei plecați din România: întorcându-se să-și revadă locurile natale, mulți evrei își aduc și nepoții să-și cunoască obârșiile românești, iar reacția acestora este cam aceeași, au aceeași mirare: ce motiv ați avut să părăsiți niște locuri așa de frumoase pentru deșertul din Palestina?!

 Majoritatea bunicilor evrei răspund că au plecat din cauza regimului comunist instaurat în România după 1944!… Omițând să mai precizeze cine a contribuit decisiv la instaurarea comunismului în România!…

(8) În 2000, la o întrunire politică, cu lume multă, într-o pauză, s-a apropiat de mine o persoană, cunoscută din vedere – fost ministru de interne, care nici nu mi-a dat bună ziua, ci cu un aer non șalant, ca între vechi prieteni, mi-a spus : Țin să vă dau o informație de care știu că vă veți folosi: în România, după 1990, s-au încetățenit 500.000 de evrei! M-a privit în ochi câteva secunde, după care s-a întors și a plecat… Am înțeles destul de bine mesajul: să fac eu cunoscut opiniei publice acest fapt!  

Am ezitat oareșicât, dar până la urmă am scris un text, intitulat Israel în România?, care a circulat mult pe internet, deseori fără nicio semnătură.

Mi-a dat o replică nevoiașă Dorel Dorian, scriitorul evreu deputat din partea minorității repective, susținând că în Israel trăiesc peste 300.000 de evrei originari din România, care la plecarea din România nu au renunțat la cetățenia română, drept care acum nu au probleme s-o recapete!…

(9) Profitând că un cunoscut, apropiat la acea dată, se cunoștea bine cu un important consiler al lui Băsescu, i-am cerut să afle părerea președintelui Țării. Răspunul primit a fost următorul: „Vor fi un milion de evrei care vor căpăta cetățenie românească. În schimbul acestui serviciu Israelul va susține unirea cu Basarabia!”

(10) Mă întreb dacă depopularea României are vreo legătură cu proiectul Israel în Europa, proiect care nu ar fi de mirare să aibă în vedere mai departe teritoriul României!

(11) Interesul evreilor de a se încetățeni în România mai poate avea și o altă explicație, pentru mulți intre ei: în felul acesta ei devin și cetățeni ai Uniunii Europene, statut care le oferă nenumărate oportunități. Imediat după decembrie 1989 s-au încetățenit o mulțime de evrei care apoi, cu statut de români, au cerut viză pentru Statele Unite, evitând astfel o serie de restricții care le erau impuse prin statutul de cetățeni ai Israelului…

(12) În fine, pe tema unui Israel în Europa de mâine-poimâine, în ultima vreme a mai apărut un zvon: acest Israel ar urma să fie localizat pe teritoriul Ucrainei, pe un teritoriu unde a existat dintotdeauna o comunitate evreiască, recte kazară, numeroasă: vechea Galiție și alte teritorii limitrofe.

Această mutare ar urma să se petreacă într-un scenariu care ar avea ca obiect (și victimă!) Ucraina post-sovietică, un stat care are mari probleme privind identitatea sa istorică, politică, demografică! Deja pornit pe panta destrămării în favoarea Federației Ruse, teritoriul Ucrainei este ținta mai multor variante care ar urma să-i corecteze fruntariile.

Emit pretenții și polonezii, se zice, iar pretențiile românești la Maramureșul istoric, la Bucovina de Nord și la Basarabia de Sud nu sunt deloc lipsite de temei.

Oricum, toată lumea este de acord că Ucraina, ca republică sovietică, s-a extins în mod nejustificat asupra unor teritorii care nu au fost niciodată locuite de o populație majoritar ucraineană.

 

Au mai avut evreii în istoria lor visuri imposibil de realizat și au reușit totuși să și le împlinească!…

 

Așa că…

Ion Coja

 

 

 

03/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

ZIUA DE 3 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 3 martie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1669: A început Muntenia, domnia lui Antonie vodă din Popești, Prahova.

 

A fost fiul lui Mihai Grecul, comerciant ridicat la rang boieresc de Mihai Viteazul, fiind pus pe tron de către familia boierească a Cantacuzinilor al cărui rol  era redus la acela de simplă marionetă a acestora.

A stat pe tron până în februarie 1672, când a fost mazilit la începutul lui 1672, în urma plângerilor la Poartă a grupării boierilor Băleni, dușmanii ereditari ai Cantacuzinilor, ai căror partizani fuseseră scoși din dregătorii în timpul domniei sale.

Antonie Vodă a fost dat jos de pe tron din ordinul  turcilor, convinși cu bani să îl întoarcă pe tron pe Grigore I Ghica, rivalul Cantacuzinilor.

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Antonie-Vodă din Popeşti, photos

 

 

 

 

 

 

De la Antonie Vodă ne-a rămas biserica mănăstirii Turnu din Târgșor (azi Rezervația Arheologică Târgșoru Vechi, jud. Prahova), pe care el a reconstruit-o pe ruinele unei mai vechi biserici, ctitorie a lui Vlad Tepes.

Fiica sa, Maria (Marica), a fost soția domnitorului Constantin Brâncoveanu.

 

 

 

 

 1769: A murit Bod Péter, cărturar umanist secui, figura cea mai reprezentativă a istoriografiei maghiare transilvănene în secolul al XVIII-lea; (n. 1712).

 

 

 

 

Bod Péter (1712–1769)

 

 

 

 

 

Bod Péter s-a născut pe 22 februarie 1712, la Cernatu de Sus, în Transilvania. A studiat la Aiud, unde a fost numit și bibliotecar și profesor de ebraică. În 1740 și-a completat studiile teologice la  Leyden, iar după întoarcerea sa, în 1743 a fost numit capelan al  contesei Teleki. In 1749 a fost chemat la Ighiu ca pastor al Bisericii Reformate, unde a și murit .

El a scris în limba maghiară Istoria Episcopilor Reformați din Transilvania (Aiud, 1766); în limba latină a publicat, Hungarorum quorumdam Principum ex Epitaphiis Renovata de Memoria (2 volume 1764-1766): – Historia Unitariorum în Transilvania (postum, Leyden, 1781). Vezi Winer, Handbuch der theol. Lit. i, 770; Rose, Gen. Biog. Dict. sv (BP)

 

 

 

1863: S-a stins din viață scriitorul român Iancu Văcărescu, unul dintre primii creatori de poezie ai literaturii naționale.

 

https://i2.wp.com/iancu.com/wp-content/uploads/2010/04/iancu_vacarescu_01.jpg

Iancu Vacarescu (1792-1863)

 Iancu Văcărescu a fost continuatorul „dinastiei” literare a Văcăreştilor. S-a afirmat cu traduceri, mai ales pentru reprezentările teatrale din acea vreme, iar ca poet a rămas în istoria poeziei româneşti ca autor al primelor încercări de poezie militantă.

A sprijinit începuturile şcolii (1818) şi teatrului (1819) în limba română din Muntenia și tot el a inaugurat (în aprilie 1818) prima tipografie bucureşteană (n. 1792)

 

 

 

1871: S-a născut Constantin Argetoianu, om politic și diplomat român, fost prim ministru al Guvernului României intre 28 septembrie 1939 – 23 noiembrie 1939 din partea Partidului National Liberal. A fost și un prosper om de afaceri, director și acționar la numeroase companii. 

 

 

 

 

Imagini pentru Constantin Argetoianu,photos

 

 

 

A fost un  sprijinitor al politicii regelui Carol al II-lea.

A fost închis în timpul regimului comunist  în lagărul de la Sighet, unde și-a găsit sfârșitul pe 23 noiembrie 1952.

NOTĂ: Unele surse (www.iiccr.ro) dau ca an al morţii sale 1955.

 

 

 

1878 : Este încheiat Tratatul de pace de la San Stefano, (astăzi Yeșilköy), un sat în apropierea Istanbulului, care a pus capăt Războiului ruso-româno-turc. 
Tratatul preliminar de la San Stefano a fost semnat de către Imperiul Rus și cel Otoman la 3 martie 1878, după Războiul Ruso-Româno-Turc din 1877-1878.

Din partea Rusiei au fost delegați contele Nicolai Pavlovici Ignatiev și Alexandr Nelidov, iar din partea Imperiului Otoman au participat ministrul de externe Safvet Pașa și ambasadorul turc în Germania, Sadullah Bey.

 

 

File:Ignatiev signing treaty.JPG

 

 

Tratatul a confirmat o serie de schimbări politice în Balcani, prin recunoașterea independenței mai multor state, inclusiv a României.

Potrivit clauzelor sale, se recunoștea independența României, alături de cea a Serbiei și Muntenegrului, autonomia Bulgariei Mari (un stat de la Marea Neagră la Marea Egee), autonomia Bosniei și Herțegovinei și se prevedea un drept al Rusiei de intervenție în trebuirile popoarelor creștine din Imperiul Otman.

Totodată, Turcia urma să plătească Rusiei despăgubiri de război în valoare de 1 410 mln. ruble și se cedau patru regiuni din Caucaz. Rusia a revendicat județele Cahul, Reni și Ismail din cadrul României iar Delta Dunării și Dobrogea, cedate Rusiei de la Turci îi reveneau României drept compensație.

 

În ciuda contribuției remarcabile a armatei române la victoria finală, alături de trupele ruse, a eroismului ostașilor și ofițerilor români, recunoscut oficial inclusiv de autoritățile militare ruse, poziția conferită României în cadrul tratatelor de pace încheiate la San Stefano a fost extrem de precară, cu mult sub așteptări. Delegatul român venit la San Stefano, colonelul Arion, nu a fost admis la tratative.

Maniera Rusiei de a încheia pacea și condițiile impuse de aceasta României a adus relațiile bilaterale în pragul rupturii.

Prințul Carol al României și Cabinetul său i-au acuzat pe oficialii ruși că își încălcaseră angajamentul de a respecta integritatea României.

Rușii au replicat că districtele sudice ale Basarabiei fuseseră cedate Moldovei și nu României în 1856.

Prin urmare nu va fi o surpriză că România s-a alăturat celorlalte puteri europene și a cerut revizuirea tratatului de pace de la San Stefano, fapt care a avut loc la Berlin în 1/13 iunie 1878.

 

 

 

 

 

1882: S-a născut în satul Goleştii-Badii, comuna Topoloveni (Argeş), Ion Mihalache, învățător, om politic, ministru în mai multe guverne si fondator al Partidului Țărănesc din România.

În anul 1926, Partidul Țărănesc pe care îl conducea, se unește cu Partidul Național Român, condus de Iuliu Maniu care devine președintele noului partid, iar Ion Mihalache vicepreședinte.

 

 

Imagini pentru photos Ion_Mihalache

Ion Mihalache (1882 – 1963)

A fost vicepreşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc şi preşedinte al acestei formațiuni politice între 21 nov. 1933 – 23 nov. 1937.

A decedat la 6 martie 1963, în închisoarea comunistă cu regim de exterminare fizică a deținuților politici de la Râmnicul Sărat.

 

 

1886: A murit medicul  şi botanistul român Anastasie Fătu; a creat prima secţie de pediatrie din Moldova și pe cheltuială proprie a înfiinţat, la Iaşi, prima grădină botanică din ţară cu 2 500 de specii;(1856).

A fost membru titular al Academiei Române din 1871 și vicepreşedinte al Societăţii Academice Române (1872-1876); (n. 1816).

 

 

 

 

 

 

 

(w620) foto3

 

 

 

 

 

A organizat prima creşă pentru copiii abandonaţi şi întemeiază la Iaşi (1856). ÎA fost  medic-şef al Spitalului Sf. Spiridon din Iaşi (1863-1885) şi profesor universitar la Catedră de botanică şi zoologie a Universităţii din Iaşi (1873).

De asemenea, a avut o contribuţie notabilă la înfiinţarea şi organizarea Facultăţii de Medicină (1879), recomandând şi primii ei profesori.

A facut parte din numeroase societăţi: Societatea de medici şi naturalişti din Iaşi (întemeiată în 1852), fiind preşedintele acesteia (din 1872), Societatea pentru încurajarea tinerimii române la învăţătură (întemeiată în 1855), Societatea sileziană pentru dezvoltarea ştiinţelor, Societatea de Ştiinţe Naturale din Frankfurt-am-Main, și a fost preşedinte al Societăţii pentru educarea poporului din România.

 

 

 

1888: S-a născut Iosif Trifa, preotul ortodox care a pus bazele mişcării spirituale „Oastea Domnului” (1923); (m. 1938).

 

 

 

 

 

 1892, 3/15: A murit Ioan Popescu, pedagog şi teolog; autor de lucrări de pedagogie şi manuale; ca membru al Partidului Naţional Român, a militat pentru drepturile românilor din Transilvania; membru corespondent al Societăţii Academice Române din 1877 (n. 1832)

 

 

 

 

 

1898: S-a născut actorul Ion Talianu; (m. 1956).

 

 

 

 1902: S-a născut baritonul Petre Ştefănescu-Goangă; (m. 1973).

 

 

 

 

1904: S-a născut arheologul Ion Berciu, autorul cercetări  importante privind  aşezările şi castrele romane de la Drobeta şi Apulum; (m. 1986).

 

 

 

 1904: S-a născut Mircea Vulcănescu, filosof, sociolog, eseist, economist, profesor, publicist şi traducător; s-a situat spre „dreapta tradiţională”.

 

 

 

Imagini pentru mircea vulcănescu photos

 

 

 

 

În sociologie a căutat să înfăţişeze o orientare spiritualistă şi ortodoxă, apropiată de înţelegerea românească şi ţărănească a existenţei, îmbogăţită, în filosofie, prin modelul ontologic românesc; a colaborat la emisiunea „Universitatea Radio” de la Radiodifuziunea Română.

A făcut parte din Guvernul Ion Antonescu, subsecretar de stat în cadrul Ministerului de Finanțe.

În octombrie 1946 a fost condamnat de un tribunal comunist la opt ani de temniţă grea pentru pretinse crime de război.

A decedat ca urmare a abuzurilor din regimul penitenciar; (m. 1952, în închisoarea de la Aiud).

 

 

 

 

 

1907: În timpul răscoalelor țăranești din 1907, a avut loc la Pașcani, prima mare ciocnire dintre răsculați și armată.Țăranii arestați au fost eliberați de către muncitorii ceferiști de la depoul local.
 

 

 

 

 

 1914: S-a născut pictorul Aurel Cojan, stabilit la Paris din 1969; m. 2005).

 

 

 

 



1920:  Consiliul Suprem al Conferinţei de pace de la Paris, a recunoscut legitimitatea Unirii fostei Basarabii ţariste cu România.

 

 

 

  

1921: Se semnează la Bucureşti, Convenţia de alianţă defensivă româno-polonă şi Convenţia militară, care va intra în vigoare la 25 iulie 1921.

 

 

 

 

 

 

 

1925: S-a născut Florian Potra, critic de teatru şi film, traducător; (m. 1997).

 

 

Imagini pentru Florian Potra,photos

 

 

 

 

 

1930: S-a născut Ion Iliescu,  fost presedinte al României între 1990-1996 si 2000-2004, fondator al FSN si PDSR, iar intre 1996-2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD. A fost de asemenea președinte de onoare al PSD.

 

 

 

 

 

Imagini pentru ion iliescu photos

 

 

 

Născut la Oltenița, judetul Calarași,  a devenit de tânăr activist comunist. A urmat studii de inginerie si s-a specializat la universitati din URSS.

S-a casatorit in 1951 cu Nina (Elena Șerbanescu), însa cei doi nu au avut copii. Intre 1967-1971, a fost ministru pentru problemele tineretului.

Tot in 1971, timp de sase luni, a ocupat functia de secretar al Comitetului Central al PCR, dupa care a fost exclus din conducerea partridului pe motiv de „deviere intelectualista”.

Cu toate acestea, Ion Iliescu a fost, pe rând, președinte al consiliilor populare din Timiș și Iași.

A lucrat apoi la Consiliul National al Apelor (1979-1984), după care a fost numit director al Editurii Tehnice (până în 1989).

În perioada februarie-mai 1990 a fost președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Natională, iar în data de 20 mai a fost ales presedinte al țării, funcție pe care a mai dobândit-o în alte doua rânduri (1992, 2000). 

În 2005 a fost începută o anchetă pentru a stabili rolul său  în mineriadele din 1990, în timpul cărora minerii din Valea Jiului, sub conducerea lui Miron Cozma, au descins în București pentru a înăbuși manifestațiile antiguvernamentale. În replică, Iliescu a declarat că scopul anchetei este „răzbunarea” împotriva sa.

Pe 13 octombrie 2008 Biroul de presă al Ministerului Public a emis un comunicat de presă în care se arată că președintele Ion Iliescu nu va fi urmărit penal în dosarul mineriadei din 1990.

Procurorii au hotărât că nu sunt suficiente și concludente probe pentru ca Iliescu să fie pus sub urmărire penală.[3] În iunie 2009, Ion Iliescu a fost scos de sub urmărire penală în dosarul „Mineriada 13-15 iunie 1990”, în care era acuzat de genocid, complicitate la tortură, propagandă pentru război, tratamente neomenoase, distrugere, favorizarea infractorului și complicitate la rele tratamente.

În octombrie 2015 presa a anunțat că a fost pus sub urmărire penală în același dosar, pentru infracțiuni contra umanității. 

Pe 13 iunie 2017, a fost trimis alături de Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Miron Cozma și alții în judecată, pentru infracțiuni contra umanității.

 

 

 

 

 

 

1998: Președintele României, Emil Constantinescu, a promulgat Legea privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice in perioada comunistă, precum si celor deportate în strainatate ori aflate în prizonierat. 

 

 

 

 

1949: În urma Plenarei din 3-5 martie, CC al PCR a hotărât trecerea la cooperativizarea agriculturii, proces care s-a incheiat in 1962. Politica agrara de tip sovietic, introdusa cu forta in Romania, a incalcat flagrant dreptul de proprietate si a lichidat clasa taraneasca.”Transformarea socialista a agriculturii” dupa modelul lenininist s-a produs treptat.

In prima etapa (1949-1953) procesul de colectivizare forțată a țărănimii a  intampinat un val de rezistență, indeosebi in zona Transilvaniei si Maramuresului.

In primii ani, comunistii au încercat să ducă ”muncă de lămurire” cu țăranii, arătându-le că va fi in beneficiul lor sa intre in CAP-uri (Cooperative  Agricole de Productie). Rezultatele au fost destul de puțin smnificative, astfel încât comuniștii au decis să recurga la represalii barbare împotriva familiilor care se opuneau gospodăriilor colective.

Ultimele CAP-uri au fost formate în 1962, comuniștii raportând cu surle și trâmbițe că procesul s-a incheiat cu patru ani înainte de termen.

 

 

 

1999: Partidul Național Liberal din România a devenit membru cu drepturi depline în Internaționala Liberală.

2013: A decedat actorul Dumitru Rucăreanu; (n. 26.10 1932, în localitatea Ghimbav, jud.Brașov).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A studiat la Școala Populară de Arte din Brașov pianul si acordeonul dar s-a hotărât sa dea admitere la teatru. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica in 1956, la clasa profesorului Nicolae Bălțățeanu si a fost repartizat la Teatrul Național din Craiova.

A jucat încă din timpul facultății pe scena Studioului Cassandra din capitala in spectacole ca Bălcescu de Camil Petrescu, Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski, Don Gil de Ciorap Verde de Tirso de Molina. La Craiova a rămas pâna in 1959.

S-a mutat la Teatrul de Comedie din capitala și a dat viata la zeci de personaje.

A jucat in Burghezul gentilom de Moliere, Nuntă la castel de Suto Andras, Svejk în cel de-al doilea Război Mondial de Bertolt Brecht, Un Hamlet de provincie de Cehov, Mutter Courage de Bertolt Brecht, Noapte la Madrid de Calderon de la Barca, Mofturi de I.L. Caragiale,  Scandal în culise de Michel Frayn, Galy Gay de Bertolt Brecht, etc.
A colaborat si cu Teatrul de Revista.

A debutat in cinematografie in 1963, cu pelicula „Liniște”, in regia lui Alexandru Boiangiu, urmata de „Dragoste la zero grade” (1964), „Camera albă” (1965), „Asediul” (1971), „Aventuri la Marea Neagră” (1972), „Porțile albastre ale orașului” (1973), „Agentul straniu” (1974), „Cercul magic” (1975), „Mastodontul” (1975), „Calotescu” (1975), „Gloria nu cântă” (1976), „Acțiunea Autobuzul” (1977), „Am o idee” (1981), „Miezul fierbinte al pâinii” (1983), „Secretul lui Bachus” (1984), „Sosesc păsările călătoare” (1984), „Coana Chirița” (1986), „Secretul lui Nemesis” (1990), „Harababura” (1990).

La ediția din 2010 a Galei Comediei Românești, i s-a decernat premiul de Excelență pentru întreaga carieră.

Pe 3 martie este sărbătorită Ziua mondială a scriitorilor

 

 

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  3. e.maramures.ro;

  4. Tu stiai.ro

  5. Wikipedia.ro

  6. Istoria md.

  7. Nicolae Isar, Istoria modernă a românilor, Editura Universitară, București, 2006;

  8. Keith Hitchins, Istoria României, Editura Enciclopedică, București, 1998.

  9. http://www.rador.ro/2019/03/03/calendarul-evenimentelor-3-martie-selectiuni-5/

03/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

“Germania se desființează” – O carte care a provocat un adevărat șoc printre germani

 

 

 

 

„Germania se desființează” a lui Thilo Sarrazin –  Cea mai scandaloasă carte din 1945 încoace în Germania.

 

Lucrarea lui Thilo Sarrazin – “Germania se desființează” (“Deutschland schafft sich ab”), publicată în 2010, a provocat un adevărat șoc în Germania, mai ales că o astfel de abordare a problemei migrației și situației demografice venea din partea unui politician social-democrat.

După nouă ani de la apariția cărții, afirmațiile lui mai par atât de radicale, cu excepția unor aspecte disputabile.
Autorul abordează patru probleme esențiale: degradarea sistemului de învățământ, sistemul protecției sociale, criza demografică și fenomenul migrației. Toate cele patru nu sunt privite separat, ci întrețesut.

Drept fundament teoretic servește teoria darwinistă, care reprezintă în același timp un bun instrument argumentativ și în același timp punctul cel mai vulnerabil. Totuși, merită de menționat că în pofida predominării unui determinism biologic, el recunoaște rolul major al religiei.

 

Proști, dar mulți…

 

Sarrazin utilizează de-a lungul pledoariei lui teza eredității nivelului intelectual atunci când încearcă să demonstreze că problema nu constă atât în numărul scăzut al nașterilor în întreaga societatea germană, cât al diminuării ratei natalității în rândul segmentului cultivat. Autorul este preocupat de faptul că toate calitățile intelectuale nu se mai transmit (din cauza refuzului celor cu educație înaltă de a mai face copii), în timp ce categoriile sociale cu nivel de educație scăzut sunt mai fertile.

Cu alte cuvinte, incultura se multiplică biologic, în timp ce categoriile care ar trebui să dea naștere unor cadre de calitate scad numeric. De altfel, e o teză abordată destul de nostim în comedia americană “Idiocracy” (“Idiocrație”). Vă recomand să priviți acest film pentru a înțelege încotro bate Sarrazin.

Printre aceste categoriile sunt incluși imigranții din lumea musulmană, care nu doar refuză să se integreze în societate, beneficiază de ajutoare sociale, dar și multiplică indivizi cu un IQ scăzut.

Odată ce pentru Sarrazin nivelul IQ este legat de moștenirea genetică, pentru el imigrații musulmani reprezintă din start o categorie care este condamnată la alienare.

 

 

 

 

Thilo Sarrazin

 

Degenerarea învățământului german

Mai mult decât atât, el observă că în măsura în care în unele regiuni predomină imigranții, scade calitatea învățământului. Sarrazin deplânge scăderea rezultatelor testelor la PISA și faptul că Germania nu este în stare de ceva ani buni să producă specialiști de înaltă calificare, fapt care se răsfrânge negativ asupra dezvoltării economice a țării.

 

 

 

 

a

 

 

 

Germania în perspectivă își pierde capacitatea de a fi competitivă pe plan global și aceste lucru ar fi cauzat de modelul vicios al educației incluzive care nu stimulează dorința de formare, afirmare, de muncă, preferându-se scăderea nivelului de evaluare a cunoștințelor de dragul principiului egalității.

 

Sistemul parazitismului social

 

Colac peste pupăză – ajutoarele sociale oferite de sistemul Hartz IV alimentează parazitismul social nu doar a celor cu un nivel scăzut de calificare al tinerilor germani, care aleg să trăiască fără muncă, dar și atrage o mulțime de imigranți care formează o societate paralelă, completând rândurile acelor segmente care nu au nici capacitatea, nici voința de a contribui la prosperarea țării.

 

Emiratele Germane Unite

 

Elementul esențial al înfloririi Germaniei, după Sarrazin, este cultura și etica germană. Islamul, potrivit lui Sarrazin, reprezintă o piedică esențială pentru integrarea și asimilarea veniticilor. Totuși, autorul ne asigură că nu este deloc xenofob – salută contribuția pe care o au cei veniți din Europa de Est, din China, Vietnam sau India, care dau dovadă de rezultate bune la învățătură și muncă.

Musulmanii în schimb, numărul cărora sporește în fiecare an prin noi veniți și fertilitate înaltă, și care refuză categoric să accepte cultura țării-gazdă, riscă să transforme Germania în echivalentul țărilor de origine – Asia sau Africa de Nord.

Verdictul lui Sarrazin este destul de sumbru – în cazul în care nemții nu vor lua niște măsuri radicale, în 2050 sau 2100 națiunea germană va înceta să mai existe, transformându-se într-o replică a ceea ce reprezintă astăzi lumea a treia.

Thilo Sarrazin nu este un pionier și nici un deschizător de drumuri. Analizele și concluziile lui nu reprezintă ceva cu totul original și revoluționar.

În schimb, o valoare importantă o reprezintă factologia la care face referință de-a lungul lucrării, iar cifrele nu mint.

 

 

CITIȚI ȘI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/29/genocidul-popoarelor-europene-paneuropa-si-sinuciderea-etnica-planul-kalergi/

 

 

 

 

 

Sursa: https://racu.md/cultura/carti/germania-se-desfiinteaza-a-lui-thilo-sarrazin-cea-mai-scandaloasa-carte-din-1945-incoace.html/ racu.md

03/03/2019 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

%d blogeri au apreciat: